Înainte să te pronunți cu privire la interzicerea avorturilor, citește asta

Știu că probabil ai deja o părere fermă despre asta. E un subiect care împarte lumea în două, și e normal să simțim intens foarte multe lucruri pe această temă.

Dar te rog să te gândești activ și cu inima deschisă la faptul că:

Există fete și femei care nu știu că dacă fac sex, rămân însărcinate (și nu din vina lor).

Există fete și femei care sunt obligate să facă sex (nu din vina lor).

Există fete și femei care nu au bani sau acces la mijloace contraceptive (nu din vina lor).

Există bărbați care nu permit femeilor să folosească mijloace de contracepție.

Există fete violate de tații și de frații lor.

Există femei și fete care trăiesc în țări sau în religii în care contracepția nu este încurajată/permisă.

E foarte ușor din vârful canapelei, din poziția noastră privilegiată de femei albe, educate, cu suficienți bani cât să ne permitem internet, laptop, contracepție și hrană sănătoasă, să emitem păreri despre cum acum există suficiente informații pe internet cât să te poți proteja dacă vrei.

Noi avem dreptul asupra corpului nostru. Decidem dacă și când facem sex. Decidem dacă și când să facem copii. Alte fete și femei nu au acest lux.

Mai citiți o dată rândurile de mai sus. Oricât de greu ar fi de imaginat, există sute de mii de fete și de femei care trăiesc vieți foarte diferite de ale noastre. Care da, nu sunt educate, și nu din vina lor. Care sunt agresate sexual sau emoțional, și nu din vina lor.

Pentru aceste femei, nașterea unui copil poate însemna și mai mult chin, nu doar pentru ele, ci și pentru copilul acela nedorit, neplanificat, care nu are nicio vină.

Urmăriți documentarul lui Gabor Mate despre traumă sau cărțile lui despre adicție. Cât de greu este pentru un copil nedorit să trăiască, câte adicții și câtă suferință aduce să fii născut și crescut de o mamă care nu te vrea, care nu e disponibilă pentru tine.

Nu, nu sunt pro-avort, nu cunosc nicio femeie care să fie.

Când am fost internată la Filantropia pentru chiuretaj (nu la cerere, ci în urma unui avort spontan), erau în salon alături de mine o femeie matură (peste 40 de ani) care era la al nouălea avort la cerere și care plângea și se pălmuia, mai era o fată de 15 ani la al doilea avort la cerere (era moartă de frică, voma la fiecare zece minute), o femeie tânără de 25 de ani la primul avort la cerere, care citea întruna rugăciuni și plângea, plus încă o femeie cu avort spontan, ca mine. Toate eram distruse.

Avortul este o uriașă suferință fizică și emoțională, și e pentru totdeauna.

Din păcate, uneori este calea mai bună, iar această decizie aparține celor doi părinți. Uneori doar femeii, pentru că mulți bărbați nu-și asumă nicio responsabilitate. Iadul luării acestei decizii, suferința fizică și psihică, stigma, coșmarurile, regretele pe viață, sunt în proporiție cuvârșitoare, doar ale femeii. Asta trebuie să schimbăm! Nu să interzicem avortul indiferent de motiv și să trimitem sute de mii de femei pe mâna mercenarilor care le vor opera în condiții insalubre, pentru că asta se va întâmpla, știm bine!

Hai să ne asigurăm mai degrabă ca societate că aceste sarcini nu se mai întâmplă. Să ne învățăm fetele și băieții despre responsabilitate și consimțământ.

Să protejăm mai bine victimele abuzurilor.

Să responsabilizăm presa și formatorii de opinie.

Mi se pare extrem de periculos să lași pe mâna unor legiuitori ultra-religioși sănătatea fizică și mentală a fetelor, femeilor, mamelor unei țări. Cred că sunt alte căi pentru a proteja cu adevărat viața.

Îmi imaginez că, deși invit la empatie și moderație în afirmații, o să fiu acuzată că susțin avorturile și că sunt o criminală (mi s-a mai întâmplat, e un subiect pe care lumea are emoții foarte puternice, și e normal să fie așa, vorbim despre copii, nevoia de a-i proteja e în ADN-ul nostru). Cred însă că e important să vorbim despre asta, sunt țări aproape de noi în care avortul este interzis, nu demult am trăit și noi astfel de vremuri (aici este un articol despre avortul cu pătrunjel, care a ucis probabil mii de femei în comunism, la fel ca cel cu andreaua sau cu furtunul de udat grădina).

Îndemnul meu este să încercăm să ne lăsăm emoțiile să ne arate ce e important pentru noi, să ne limităm la a lua decizii pentru noi și familia noastră, să acceptăm că felul în care e viața poate fi extrem de diferit pentru alții și să le permitem și lor să ia cele mai bune decizii pentru ei și viețile lor și ale celor dragi. Să încurajăm educația (inclusiv pe cea sexuală) și implicarea comunității.

Să acceptăm că nu întotdeauna e bine să avem convingeri foarte ferme.

Curiozitatea e, din punctul meu de vedere, o valoare și o emoție extrem de importantă.

Photo by Derek French: https://www.pexels.com/photo/protest-against-roe-v-wade-overturning-in-los-angeles-ca-12616193/

Recunosc că am emoții foarte puternice legate de orice interdicție legală de corpul uman, în special al femeii, mai ales în societățile actuale conduse de bărbați. Încerc să mi le folosesc constructiv. De accea s-a născut acest text.

Photo by Zohre Nemati on Unsplash

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4268

177 comentarii

  1. Rezonez cu tot ceea ce ai scris. Chiar dacă primul impuls când aud de un avort la cerere e să condamn omul respectiv, îmi dau seama apoi că nu judec decât un fapt, o informație, că nu știu contextul, nici povestea. Apoi, am citit și auzit despre trauma intrauterină, despre cât de tare e impactat copilul care nu este dorit de mamă și totuși nu renunță la sarcină și mi-am reconfigurat puțin felul de a vedea lucrurile.

    • Emma, vezi cum iti arati ipocrizia monumentala si absoluta nesimtire?
      Faci misto de potentiale afectiuni ereditare, cu tot cu studiile tale „medicale”. Atat poti tu.
      De unde esti pro-viata unui embrion si ai scris sapte comentarii despre asta, acum ai tupeul de a face o gluma referitoare la familia mea si potentiala „starpire” a embrionului care am fost eu. Viata mea si a familiei mele, pentru ca nu sunt de acord cu ce aberezi tu, nu ti se mai pare asa importanta ca „viata” unor celule.
      Asa scrie in Biblie, ca poti sa vorbesti asa si sa doresti moartea altora?
      Esti atat de josnica incat ti se pare amuzant sa sustii potentialul intr-o familie a unei persoane pe care nu o cunosti, deci nu stii nici problemele de sanatate din acea familie, de unde sustii sus si tare ca embrionul e viu si are drepturi. Nesimtire pura.
      Vezi, ce se intampla cu oameni mici ca tine e ca ipocrizia si nesimtirea ies mereu, mereu la suprafata. Ce ai scris de la bun inceput este rusinos, dar ce ai scris acum este cu atat mai oribil, mai ales ca efectiv habar nu ai ce afectiuni sunt in familia mea si nu stii nimic despre mine, decat ca am indraznit sa expun minciunile tale aici.
      Esti doar un om mic si trist. Imi este rusine de rusinea ta si imi pare rau ca m-am amestecat in discutii cu o fiinta capabila sa scrie asa ceva.

  2. Internata la inceput de sarcina la Spitalul Judetean Ilfov, chiar am stat in pat pe timpul zilei cu fete si femei care faceau intrerupede de sarcina. Toate la cerere. Mai era o fata, minora. Nu ii stiu povestea. A plecat tremurand ca varga si a fost adusa pe brate, parea o carpa atarnata. Am avut multe sentimente si ganduri atunci, multe de confuzie, soc… Eu fiind internata cu ceva probleme, imi era frica sa nu pierd sarcina.

    Dupa ce am nascut mintea mea s-a transformat si nu am mai blamat avortul la cerere. Pur si simplu simt mila pentru acea femeie.

  3. Multumesc ca ai scris, linistea de prin peisajul de publicatii, bloguri etc. din Romania devenea asurzitoare. Multumesc, este foarte important!

    Vreau sa mentionez un lucru: desigur ca experienta fiecarei persoane este diferita si subiectiva, insa treaba asta cu „Avortul este o uriașă suferință fizică și emoțională, și e pentru totdeauna.”, regretele permanente etc. este tot impusa in mentalul colectiv de catre propaganda anti-avort. Exista cateva meta-analize, una chiar foarte recenta incluzand aproape 100000 femei care au trecut printr-un avort, care au concluzionat ca pentru aceste femei nu a existat in mod real o afectare psihologica, nu a existat risc crescut de depresie sau alte probleme si, cel mai important, ca inspre 97 la suta dintre aceste femei nu au regretat avortul, ci din contra l-au considerat cea mai potrivita optiune pentru ele la momentul acela. Este o experienta personala, repet, fiecare are povestea ei, motivele ei, situatia ei complexa, insa dovezile nu arata o suferinta emotionala prelungita. Despre suferinta fizica, tot asa, e o idee impamantenita istoric, dar procedura, in general (din nou, pot exista exceptii de tot felul, ca la orice procedura), nu presupune o suferinta fizica iesita din comun (din nou, cu marele asterisc al felului in care sunt tratate femeile in aceste situatii in spitalele din Romania…asta e alta poveste groaznica pe care nu am energia sa o incep acum).

    Totul se rezolva prin a fi deschisi sa ii ascultam pe ceilalti. Daca toate femeile s-ar simti libere sa povesteasca, sa se deschida, ar sti ca nu sunt judecate etc., nu ar mai exista nici stigma, nici rusinea asta teribila. Si, ca intotdeauna, prin educatie, daca oamenii ar fi educati referitor la notiuni minime de anatomie si embriologie, nu ar mai folosi cuvinte precum „crima”. Dar propaganda este tare puternica si subiectul este foarte complex.

    • Doar o mentiune: Din punctul meu de vedere, a sti sigur ca ai luat cea mai buna alegere si a suferi pentru decizia pe care ai luat-o nu se exclud.

    • Asa este, desigur, am facut un rezumat si am explicat separat partea cu suferinta si partea cu regretele, pentru ca erau tratate separat in articol – sunt multi factori pe care e greu sa ii analizezi individual. Meta-analizele acestea sunt importante pentru a ne arata un tablou general, apoi fiecare dintre noi e un intreg alt univers. Insa am vrut sa subliniez ca suntem bombardate si infricosate cu ideea ca o sa suferim vesnic, ca o sa regretam amarnic, ca o sa ne doara, ca suntem criminale etc. si se pare ca cel putin pentru multe femei nu este cazul.

      Pentru cine doreste sa citeasca despre asta, stiu ca uneori comentariile cu linkuri intra in spam, sunt multe studii recente, spre exemplu: Emotions and decision rightness over five years following an abortion: An examination of decision difficulty and abortion stigma

      Concluzia:

      We found no evidence of emerging negative emotions or abortion decision regret; both positive and negative emotions declined over the first two years and plateaued thereafter, and decision rightness remained high and steady (predicted percent: 97.5% at baseline, 99.0% at five years).

    • Completez si ca foarte multe dintre avorturi sunt medicamentoase in ziua de azi in multe dintre tarile civilizate, deci nu mai exista acel context al procedurii care este traumatic adesea prin el insusi. Asta ca sa ma refer doar la optiunile oficiale, pentru ca acolo unde nu este permis stim deja ca avortul nu dispare, doar devine mai mortal, periculos, traumatic si inuman.

    • Nu se exclude nici sa ai mila, compasiune, empatie pentru cineva care face avort si in acelasi timp sa crezi ca este gresit sa intrerupi o sarcina.

    • Tania, nu inteleg conceptul de mila aici, ca termen general. De ce sa iti fie mila de o persoana care a ales constient ceva? Empatie, da. Dar mila?
      Desigur, poti sa crezi ca este gresit sa intrerupi o sarcina, in functie de ce informatie ai, de ce credinte ai si asa mai departe.
      Atata vreme cat respecti alegerea altei persoane, desigur ca nu se exclud opinia ta si empatia. Problema acum e ca multi isi impun credinta ca e gresit sa intrerupi o sarcina (fix asta, credinta, nu e un fapt) asupra altora, ceea ce nu este in regula.

    • Mila nu are niciun sens peiorativ aici. E compasiunea pentru si intelegerea durerii cuiva care poate ar alege altfel in circumstante mai binevoitoare. Multe femei cred ca nu s-ar gândi la avort daca s-ar simti mai protejate de soț, de restul familiei, de „exigentele” societatii, sau daca ar avea mai mult ajutor material sau ‘o mana de ajutor’ cu copiii pe care ii au deja. Si poate in zona asta am putea lucra mai mult cu totii, ca o femeie sa nu ajunga sa simta ca avortul e ultima ei soluție.

    • Inteleg, Tania, multumesc pentru explicatie.
      In opinia mea, nu e neaparata nevoie de compasiune pentru o decizie care poate ca nu e ultima solutie pentru o femeie, ci chiar prima. E loc de a fi disponibila pentru respectiva femeie fara judecata (pe cat posibil), dar cred ca dramatizarea in exces a situatiei nu este benefica.
      Inteleg insa ce zici si nu e o idee rea sa fii empatic, desigur.

    • Majoritatea femeilor au zero regrete dupa avort, si nicio suferinta sau depresie dupa. Chiar nu stiu de unde e ideea asta cu regrete si suferinte vesnice dupa avort?!

    • Irina, din marturia unei femei care a facut avort si a lucrat la o clinica de avorturi in America, am aflat ca multe femei, dupa ce fac ele avort, braveaza si incurajeaza si alte femei sa faca avort spunand ca totul este ok. Este o „minciuna psihologica” crezand ca vazand/stiind ca multe alte femei au facut avort, le va fi tuturor bine, vina, gandul la bebelus, se va imparti la mai multe . Nu contest ca sunt femei care’s ok cu ele dupa ce au facut avortul. Poate dorm linistite si nu se mai gandesc la ceea ce au facut. Dar ele sunt putine. Majoritatea au regrete, si chiar daca-si spun si respun ca au facut ceea ce trebuiau sa faca, ca au facut o alegere buna, viata lor se schimba. Si, se pare, altfel se vindeca de trauma traita o mama care pierde o sarcina independent de dorinta ei fata de una care o va incheia la cerere.

    • Elvira7, cunosc femei, multe la numar, inclusiv subsemnata, care tot ce au simtit dupa avort a fost pura eliberare. Si nu e nicio bravare sau minciuna psihologica, e pura onestitate. Eu cred in statistica expusa aici de Cristiana, unde zice ca majoritatea femeilor nu au niciun regret si sunt foarte ok psihologic dupa avort.
      Am impresia ca multe femei aleg regretul, depresia din cauza avortului, ca sa nu fie considerate psihotice, sau ca da mai bine sa etalezi emotie. Si sunt multe femei care aleg pozitia de victima, de unde pot aduna usor atentie de la cei din jur. Sunt multe persoane care ‘sufera imaginativ’ ca urmare a a alegerii inconstiente a pozitiei de victima.
      Un embrion nu este un bebelus. Din punct de vedere biologic, anatomic, neurologic, un pui de gaina e cu mult mai evoluat, atat de evoluat, ca de abia se pot compara. Logica ar fi ca cei pro viata, sa nu manance nimic din ce a fost odata in viata, inclusiv plante. Fapt care nu se intampla, si de aici rezulta o etica tare subreda.
      S-a mentionat mai sus ideea ca aceasta ultra dramatizare in jurul avortului, are radacini in niste reguli sociale scrise indirect la un moment dat, si da, unele femei se conformeaza acestor reguli, fara sa fie constiente de ce.

  4. Daca nu concepem ideea ca o persoana care ne face rau sa fie omorata, atunci de ce acceptam, ba chiar polemizam pe realitatea ca suflete nevinovate sunt omorate? Suferinta noastra e mai mare decat moartea lor? De ce mai bine nu ne dorim sa facem TOT ce ne sta in putinta sa educam sau sa oferim alternative, inainte sa lasam sa existe o astfel de alegere? Lipsa de educatie si resurse e motiv de omor? Si in plus, cred ca majoritatea care face avort sunt femei care cunosc destule despre sarcina si cum functionam… Iar cele care nu cunosc, rar isi doresc asta si sunt impinse la un astfel de act de catre cei care cunosc si erau datori sa le educe…

    • Ce inseamna suflet, mai exact? Acolo este problema, normal ca daca te gandesti ca omori o alta persoana nu ai cum sa accepti asta. Exact cum zici, educatia este esentiala. Si pentru tine.
      Si, punctul doi: ofera-mi alt exemplu, unul singur, in care o persoana poate fi fortata sa faca ceva impotriva vointei sale ca sa mentina (ipotetic, urmez logica ta cu care nu doar ca nu sunt de acord, dar este falsa factual) o alta fiinta in viata? Te poate forta cineva sa donezi un rinichi daca tu nu vrei sau nu poti sa donezi unul? Te poate obliga cineva sa te arunci intr-un lac sa salvezi un copil daca tu nu stii sa inoti?
      Termenul omor este incorect. Si jignitor. Si ignorant. Nu poti sa iei o viata care nu exista inca, e ca si cum ai zice ca omori un pui cand iti faci o omleta.

    • Deci ti se pare mult mai ok ca acel copil sa se nasca, sa fie abandonat, sau tratat pe masura lipsei de dorinta a acelei femei de a fi mama. Este mult mai uman mai putin traumatizant si pentru mama si pentru copil, nu?
      Cred ca ai citit doar titlul si nu articolul pentru ca ceea ce spui tu exclude: violurile ce rezulta intr-o sarcina, evident, nedorita, sarcinile ectopice (care pun in pericol viata mamei si a caror intrerupere este, de asemenea interzisa in unele locuri). sarcinile care nu sunt viabile dar „trebuie” duse la termen si „accidentele” in cazul in care contraceptia nu a functionat si pentru care acel cuplu (sau de multe ori doar femeia) are de suferit pentru o actitivate absolut fireasca si benefica, stigmatizata de niste indoctrinati din dorinta de control.
      De ce acea „viata nenascuta si inocenta” are in ochii vostri, ai celor care sunteti „prolife”, o valoare mai mare decat cea a viitoarei mame? Oare acea „inocenta” presupusa din start este mai valoroasa decat viata unei femei adult care este deja parte din viata multor oameni in calitate de sora, copil, iubita, poate chiar mama?? DE CE?????? Eu asta vreau sa stiu. Deci daca ai devenit adult si iti pierzi „inocenta”, iti scade valoarea la mai putin de o mana de celule ce pot ajunge sa devina un criminal in serie, la o adica???? DE CE???

    • Foarte bine ce ai scris tu… si da este omor asa se numeste aceasta procedura… eu am studii in medicina si nu accept sa fiu contrazisa aici.. de ce unii medici ginecologi nu accepta sa faca avorturi? Pentru ca ei stiu ca omoară pe cineva si vor sa aiba constiinta curata iar restul care accepta sunt orbiți de bani!
      Nu exista nici o scuza pentru a face avort! Daca o femeie este violată de ce sa nu l omoram pe violatorul ei??
      Care din voi ati stat vreodata de vorba cu o persoana care a facut avort? 99% din cele care au facut avort au pareri de rau si psihic nu isi revin niciodata! Multe paciente s au plans ca noaptea viseaza copiii pe care trebuiau sa ii aiba…”cred ca era baietel ca mereu il visez cum intinde mainile spre mine”, alta “cand inchid ochii mereu vad ca intra in camera o fetita si un baiat”… si multe alte exemple care iti ridica parul din cap….nu va jucati cu avortul, nimeni nu are dreptul sa ia viata nimanui indiferent daca s a produs accidental!!!

    • Ce studii in medicina ai tu, Emma, de folosesti cu atata usurinta cuvantul omor in acest context?
      Mi se pare absolut rusinos comentariul tau. Absolut rusinos.

    • eu sunt de acord ca trebuit facut „TOT ce ne sta in putinta sa educam sau sa oferim alternative”.

      ma intreb totusi de ce Biserica si foarte multi oameni care sustin interzicerea avortului sunt totodata si impotriva educatiei sexuale.

      PS eu personal sunt si impotriva avortului si impotriva interzicerii lui.

    • Iti zic eu de ce Robo… ai vazut cum arata un manual de educație sexuală? Arata ca o revista pentru adulti, nu mai zic ca la ore sunt invatati sa isi atinga organele genitale… eu sunt de acord ca trebuie o educație in acest sens dar nu e bine in acest mod…cu acest tip de educație copiii invata orice numai ce trebuie nu, mai ales ca ei oricum au o imaginatie foarte bogata

    • @Emma
      nici un manual de educatie sexuala din lume nu arata ca o revista pentru adulti, hai sa fim seriosi
      presupunand ca ar fi invatati sa isi atinga organele genitale (ceea ce evident nu se intampla), care ar fi mai precis problema? nu e ok sa si le atinga?
      la ce varsta e ok sa iti atingi organele genitale? de fapt, e ok la vreo varsta?
      samd samd

    • Nu e cazul sa imi etalez diplomele, Cristina dar tu cu siguranta nu ai nici una daca nu stii explicatia cuvântului omor

    • Si in plus, persoanele care fac avort au sanse mari ca in viitor sa nu mai poata avea copii si pot avea multe probleme de sanatate, nu inteleg de ce nu acuzați mai degraba lipsa de educație si lipsa măsurilor impotriva violatorilor, daca tot fiecare are dreptul sa faca ce vrea atunci de ce sa nu aiba dreptul de a vrea sau nu sa conceapă un copil

    • Robo cere in manual sa vezi cum arata si cum sunt prezentate explicit anumite lucruri, eu nu sunt impotriva educației sexuale dar in modul acesta nu se face altceva decat sa se înrăutățească si mai tare situatia, multi copii stiu deja mai bine decat adultii cum funcționează lucrurile, la noi veneau in scoli si faceau unele prezentări dar in afara de faptul ca au starnit imaginatia altceva nu au facut si ca urmare am avut doua colege insarcinate, multi nu reusesc sa invete tabla înmulțirii si crezi ca tin ei cont de asa ceva? Dupa parerea mea ar trebui sa se tina astfel de cursuri parintilor ca sa isi poata educa mai bine copii in sensul asta

    • pai si cum vrei tu sa se faca educatie sexuala fara sa fie prezentate explicit anumite lucruri?
      pe cuvant ca nu inteleg.
      si a prezenta explicit este egal cu reviste pt adulti?
      cred ca nu avem aceeasi definitie pt cuvantul „educatie”.
      la mine, educatie inseamna ca ti se prezinta adevarul stiintific si esti ajutat sa il intelegi.
      ai putea invata oare matematica sau fizica sau biologie etc fara sa iti fie prezentate explicit lucrurile?

      pt tine, educatie in general pare ca inseamna „faceti ce va zic eu pentru ca asa zic eu” si educatie sexuala in particular inseamna „nu faceti sex”.
      cum ar putea sa se inrautateasca situatia daca copiilor li s-ar spune: „faceti exact ce faceti si acum, dar cu prezervativ”??
      daca colegele tale faceau sex cu prezervativ nu mai ramaneau insarcinate, nu? deci cum sa fie asta mai rau?

      tu ai o problema cu avortul sau cu sexul? ca pare ca ai o problema si cu sexul.

      si apoi, eram aproape sigur ca o sa zici ca educatia sexuala trebuie sa o faca parintii acasa.
      care parinti? aia care nu au fost nici ei educati?

      cursuri pentru parinti? perfect, nu am nimic impotriva.
      cati parinti dintre cei care au nevoie de educatie sexuala estimezi ca ar veni la cursuri de educatie sexuala?
      eu zic ca nici unul.
      crezi ca acesti parinti ar accepta macar ideea ca au nevoie de educatie sexuala?

    • Emma, nu imi etala diplomele, te intreb ce studii ai daca sustii asa ceva. Ce argument stiintific, embriologic, anatomic ai pentru asa ceva?
      Daca folosesti argumentul cu studiile medicale, pai ma astept sa il folosesti, nu sa comentezi in asa mod ignorant.
      Astept cu interes sa imi explici.

    • Robo anatomia sistemului reproducător si tot ce tine de reproducere se invata la ora de biologie, si tot atunci sunt prezentate metodele de protejare.. si asta e adevarul științific, ce ar trebui sa fie in plus? Ca si ore de curs ma refer

    • Si te astepti sa iti scriu in cateva randuri ceva ce se studiaza in cativa ani? In primul rand vad ca nu stii care e explicația cuvintelor:” omorat” si “avortat”.. cred ca asta are de a face in primul rand cu înțelegerea limbii romane, si cand o sa ajungeti la acest nivel putem continua discutia, nu e cazul sa ambalam adevarul in ambalaje frumoase si sa le folosim drept scuza, ce e gresit e gresit fara alte comentarii

    • Emma, eu nu ma astept la nimic. Tu esti cea care sustine ca are studii medicale, in vreme ce toate asociatiile de obstretica si ginecologie, who, toate asociatiile medicale nu au folosit vreodata cuvantul omor pentru avort. Ma intrebam deci ce studii ai tu. Ok, q.e.d., nu ai nici studii medicale, nici argumente, exact cum ma asteptam. Ai doar agresivitate goala si atat.
      Pentru cine se intreaba, eu pot sa rezum cei 6 ani de facultate si 12 ani de experienta. Nu se poate considera omor un avort. Este atat de simplu, ca sa fie vorba de omor trebuie sa fie vorba de o fiinta vie, ori in cazul unui avort nu este cazul.
      Nu va lasati intimidati sau pacaliti de persoane ca Emma, al caror discurs este gol de logica, chiar daca sustine ca are „studii medicale”.
      Emma nu e in masura sa va zica voua ce este gresit si ce nu. Atat.

    • Eu sunt impotriva educatiei sexuale in scoala ca materie (anatomia, la varsta potrivita este bine venita) dar sunt pro educatie sexuala care mi se pare absolut necesara. Pare ca se bat cap in cap, dar am sa dau o mica explicatie. Suntem si gandim diferit, si dorim sa dam copiilor nostri o educatie dupa convingerile si incredintarile nostre care credem ca sunt cele mai bune pentru ei. Este si dreptul si datoria noastra de parinti. Orice profesor/educator sexual, chiar daca va incerca sa fie neutru, la scurt timp se va simti influenta personala (fact!) si asta imi da neincredere in a-mi incredinta copilul pe mainile unui educator oarecare (doar pentru ca este profesor la scoala respectiva) la un subiect atata de delicat. Ma refer intai la educatia copilului crud, cand primeste primele informatii (altele decat de la parinte) dar mai apoi fff important mi se pare pe mainile cui sunt copiii nostri si in perioada de pupertate, cine le sunt modelele, educatorii. Nu putem controla totul, dar acolo unde ni se pare important si putem interveni, ca parinte eu vreau sa o pot face. Sunt pentru educatie sexuala si in scoli, ocazionala, organizata, informati intai parintii despre ceea ce se va vorbi cu copiii lor si aprobul dat de parinti. Nu trebuie luat dreptul meu de a alege, ca parinte, doar pentru ca alti parinti nu-si invata copiii si nici macar nu sunt in stare sa-i invete despre sexualitate. As dori ca si ei sa aiba o sansa la educatie, fara sa fie afectate drepturile mele in educatia copilului meu.
      Altceva. Cineva a pomenit de manualele de educatie sexuala ca fiind ca niste reviste pentru adulti. Am doi nepoti, clasa a 3-a, unul undeva in Brasov, altul in Arges. Cel din Brasov a primit un manual la scoala, in care da, erau prezentate explicit, cu desene, pozitii in care poti avea sex. Un desen era cu doua femei, si scris langa desen, copilareste ca pentru varsta lor ceva de genul „uneori cuplurile sunt formate de persoane de acelasi sex”. Desi doar stilizat, desenul era explicit cu doua femei facand dragoste. As dori copilul meu sa invete ca exista tot felul de cupluri, dar in clasa a 3-a mi se pare incurajare la o curiozitate pe care probabil nu ar avea-o. La varsta asta cruda m-as opri doar la educatie si respect in ceea ce privesc cuplurile nu si la educatie sexuala in cupluri. Nepotul din Arges, aceiasi generatie, acelasi an, nu s-a pomenit de educatie sexuala.
      Un doctor, un politist, un psiholog care sa vina odata de doua ori pe an sa le vorbeasca profesional si la subiect cred ca este suficiente pentru ceea ce avem nevoie in scoli.

    • Cristiana..Nu trebuie sa se foloseasca acest termen ca altfel si ar pierde si ei câștigul… daca avortul era in regula atunci de ce e interzis de cele mai multe ori?? Iti zic eu, ca unii se mai trezesc la realitate din cand in cand… si de ce unii medici refuza sa faca avort? Ma indoiesc ca ai vreun fel de studii nu mai zic de studii medicale sau experienta poate atatea avorturi ai la activ ai vrut sa zici….avortul este o crima si asa va rămâne chiar daca asta deranjeaza, mai ales cand inima funcționează si se aud deja bataile inimii, dar ce stii tu din astea cand abia ai terminat munca de la colectiv

    • Cristiana si in afara de faptul ca este dovedit medical ca embrionul are viata, poate stai de vorba cu preotul si iti arata el si in Biblie unde scrie clar negru pe alb acest lucru, ca presupun ca esti crestina, deci lucrul acesta se stia cu mii de ani in urma, iti imaginezi cat de înapoiat gandesti daca in secolul asta nu stii un lucru atat de banal? Sau poate esti atee, in cazul asta discutia nu isi are rost

    • E ciudat, Cristiana, ce zici. Cum nu este embrionul (chiar și oul ) viu? Sau o ființă vie?
      Sau zici ca nu e ființă? Dar puiul de găină din ou este?
      Embrionului uman la 21 de zile ii ‘bate’ inima ( chiar dacă inima este doar un tub deocamdată, care se va răsuci și îndoi ulterior, dar ea are autonomie, excitabilitate și contractilitate proprii) , ceea ce înseamnă 5spt de sarcina sau 3 de la fecundare. Deci cam când afla și femeia de sarcina.
      La 3 luni de sarcina embrionul este complet format, toate organele lui sunt prezente.
      Țin minte cum am vazut-o pe fiica mea căscând, când am fost la ecografia de prim trimestru, aveam11 spt de sarcina. La 11 spt de sarcina (9 spt de viata ale ei) era o ființă vie?
      Dacă nu e ființă vie (deși se mișcă, reacționează, înghite, vede, aude, simte durerea- începând cu momente variabile dar independent de mama ) atunci ce este? Sau când devine ființă vie in opinia ta?

    • @Emma, poate ti-ar prinde bine si niste studii de etica, logica si comunicare. Poate iesi din bula ta si realizezi ca nu toata lumea e crestina si este ireal sa facem legi dupa o carte fictionala scrisa acum mii de ani. Iar stiinta inca nu a ajuns la o concluzie prinvind inceperea vietii. Daca ai prinit tu studiul ala in avans, da un share sa vedem si noi. Daca crezi in biblie si esti de acord cu ea, foarte bine, fii de acord. Dar nu era nimeni dreptul sa dicteze legi dupa o religie in care nu toata lumea crede. Apropo, in biblie nu scrie niciunde ca avortul este ceva rau. Niciunde. Serios, poate ne intalnim in secolul 21. M-am saturat de oameni ca voi.
      Si mustele sunt necesare pe acest pamant, au si ele rolul lor.

    • Emma, e ironic sa ma faci tu pe mine inapoiata, serios ;))), dar na, e de asteptat.
      Biblia nu e carte de anatomie, ok? Daca tu crezi ce scrie in Biblie, urmeaza ce scrie in Biblie, dar nu suntem obligate toate sa credem in Biblia ta. Scrie in Biblie sa minti? Intreb, pentru ca vad ca esti specialista. Doar nu o sa intreb preotul, daca mi-ar pasa de asa ceva, despre embriologie!! Mi se pare absolut ridicol. Si atat de limitat, crezi ca exista doar Biblia ta si atei, adica restul confesiunilor pot sa se duca la vale?
      Ma deranjeaza foarte tare cand se foloseste ideea de argument “stiintific” si studii “medicale” pentru a sustine aberatii. Cum persoane care habar nu au de embriologie brusc au descoperit “stiinta”. Asa ca tine. Ce viata are embrionul? Argumente ai sau doar jigniri?
      Doar pentru ca numesti stiinta ce aberezi si pentru ca esti agresiva, nu inseamna ca ai dreptate. Cata ipocrizie si mai ales cata ignoranta.
      Nu voi duce la nesfarsit aceasta tirada. Am facut-o doar ca sa demonstrez ca nu ai studii medicale sau argumente si atitudinea ta de dop de sampanie in noaptea de revelion a aratat tot.
      Nu vrei sa faci avort, nu face. Crezi in Biblie, bravo. Dar nu minti, nu abera, nu impune altora ce crezi tu, ca tot esti crestina si te mandresti cu asta.
      Punct.

    • @Dragoi in Biblie scrie si sa nu ucizi, de ce legea asta este impusă? Daca eu vreau sa il omor pe vecinul meu ce treaba aveti voi? Fac ce vreau eu… daca eu vreau sa conduc sub influenta alcoolului ce treaba aveti voi? E corpul meu si masina mea nu?
      Carte ficțională scrisa acum mii de ani? Crede ma ca erau mult mai avansați in ceea ce priveste medicina, daca ar fi existat acum medici cum erau inainte in Egipt acum nu ar mai fi lumea plina de atatea afectiuni…
      Nu stiu ce bati câmpii acolo cu etica ta cand tocmai la cursul de bioetica se vorbeste impotriva avortului…

    • @Emma, te faci de ras, chiar ar trebui sa te opresti. Spui ca ai studii medicale, si pe langa faptul ca ai probleme cu scrisul corect pe orice subiect, zici chestii despre care pana si un absolvent de liceu sanitar stie clar ca sunt prostii. Pui cireasa pe tort cu preotii si Biblia, si cu COLEGELE care au ramas insarcinate, ca au fost incurajate la orele de educatie sexuala go for it, ca e wow ca in filmele porno – o mare problema in randul doctoritelor, presupun…?
      DoamneDoamne nu zice si ca e urat sa minti?

    • @Elvira7
      Multumesc ca ai explicat tu mai bine ce am vrut sa spun si eu
      @ Monica las o pe doamna @ cristiana sa ajunga si ea sa fie insarcinata si atunci cand copilasul lovește cu picioarele in burta sa afirme mai departe ca nu are viata
      Lady @cristiana cam asa ca tine vorbesc si pacientele depresive care imi calca pragul si care raman cu sechele post avort,nu i nimic te primesc si pe tine, ai vorbit multe fara sa zici nimic, te ai contrazis singura si nu ai adus nici un argument plauzibil cum ca embrionul nu ar avea viata, nu stiu de unde ai scos tu asta da mi si mie te rog bibliografia unde scrie asta si eu ti o dau pe a mea cu studii realizate de specialiști si de medici competenti
      Vad ca tot zici de studiile mele, te simti complexata ca tu nu ai sau de ce? Eu nu mi am irosit ani din viata ca sa stau sa invat pana noaptea tarziu ca sa vina o “muiere” neinformata care nu are nici noțiunile de baza sa ma contrazică fara nici o dovada
      Si foarte urat din partea ta ca incurajezi femeile sa faca avort
      Nu e treaba mea ca nu ai nici o legatura cu biserica, cat despre religia ta nu mi pasa ca oricum se vede ca nu ai nici una, si da medicina merge de mana cu religia

    • @nu stau sa ti scriu numele dubios
      Cred ca ai probleme cu înțelegerea textului
      Nu crezi ca e bine sa mai citesti odata ce am scris?
      Nu am zis nicidecum ce cele doua colege au ramas insarcinate din cauza acelor ore ci din cauza ca nu au tinut cont de ceea ce li s a prezentat mai exact de metodele contraceptive, si ca oricâtă educație sexuală ar fi in scoli majoritatea vor face tot cum ii duce pe ei capul
      Mai departe nu inteleg ce ai vrut sa zici, nu e suficient de coerenta exprimarea ta, cred ca ai lipsit de la ora atunci cand s a predat redactarea unui text

    • @Estsanatlehi Sa fac si eu o gluma, ca de discutii serioase nu e cazul cu astfel de persoane. Am un unchi care lucreaza ca fochist intr-o scoala de la el din sat. Cand il intreaba lumea ce meserie are, zice ca lucreaza in invatamant 🙂 Asa si Emma si studiile medicale 😀
      P.s. Orice meserie este importanta, nu sustin altceva. Sustin sa vorbim in cunostinta de cauza, daca e posibil.

    • @cristiana cred ca la voi e o problema din familie
      E o afectiune ereditară, acum inteleg ca era mai de folos stirparea embrionului

    • Emma, nu crezi ca asemenea aberatii nu au ce sa caute intr-o discutie civilizata? Ce faci tu acum se chema atac la persoana si nu expunerea civilizata a parerii personale.
      Inteleg ca unele persoane se ambaleaza din ce in ce mai mult intr-o discutie dar totusi inaite sa postezi asa ceva te rog citeste si sterge. Si mai ales, calmeaza-te ca iti faci rau.

    • @nicoleta daca te uiti mai sus cum a inceput discutia o sa vezi ca eu am inceput prin a mi spune parerea, indiferent care ar fi fost aceasta nu ar fi trebuit ca acea cristiana sa mi zica sa mi fie rusine, stiu ca majoritatea de aici sunt pro avort dar nu am comentat la nici un comentariu in care o persoana spune ca a avortat si eu sa ii zic”criminalo”, sunt multe femei care nu stiu care sunt consecințele unui avort si nimeni nu le informează, trebuie sa stie realitatea si abia dupa ce stiu e problema lor ce aleg sa faca, dar nu trebuie sa le mințim ca e totul bine si sa le incurajam sa avorteze in loc sa se protejeze

    • In US dupa ce s-a revocat Hotararea Row vs Wade, unei fetite de 10 ani, violata de o ruda, i s-a interzis avortul pt ca avea 3 zile peste 6 saptamani (in Ohio nu se permit intreruperi de sarcina dupa 6 saptamani). Sa analizam comentariul si criticile aduse pe acest caz concret- fetita stia despre sex? Posibil dar totusi posibil sa nu stie la doar 10 ani. Daca stia, este totusi o optiune sa punem un copil de 10 ani sa aduca pe lume o fiinta care, in procesul nasterii ar putea omori chiar mamica al carei corp anatomic nu este complet dezvoltat pentru acest proces (este un risc mai mare la 10 ani decat la 20 ani), copila a fost violata deci are deja o mare trauma cate i-a curmat brusc copilaria, este o copila de 10 ani in stare sa creasca un copil? Pe ea nu a intrebat-o nimeni dak isi dorea acest copil (a fost violata) si atunci, cum poate fi o optiune? (Asta a spus judecatorul care a refuzat sa acorde drept copilei la avort in statul Ohio si i-a zis sa considere incidentul o binecuvantare). Cand esti violata, poti sa fii si educata si cunoscatoare de sex, dar asta nu da dreptul nimanui sa te oblige sa aduci pe lume un copil cand el a fost conceput in aceste conditii, cu atat mai putin cand potentiala mama este un copil!!!

  5. Am 44 de ani, doi copii sănătoși și niciun avort. Au fost câteva ocazii în care am fost neglijentă realmente din ignoranța pe care ți-o dă tinerețea, de obicei, nu că n-aș fi știut consecințele sexului neprotejat. Lui Dumnezeu i s-o fi făcut milă, probabil, de copilul prost care eram și m-a ferit de sarcină nedorită.
    Stând de vorbă cu una dintre vecine am aflat lucruri care mi-au deschis ochii și m-au scuturat din starea mea de „mie nu mi se poate întâmpla”.
    Pe vremea comunismului ea și-a provocat nenumărate avorturi…”le-am pierdut șirul”…cu andrele, cu frunze de te miri ce plante otrăvitoare…se mira și ea că încă mai este în viață și am fost sigură că regretă și că nu a avut de ales.
    Ceea ce m-a uimit și m-a „trezit” a fost faptul că și după ’89, când a avut posibilitatea să ia măsuri de contracepție, NU le-a luat.
    „Ei, mămică, mă obișnuisem așa!” a spus .
    Singura ei grijă era că ” pe lumea ailaltă o să-i duc în spate pe toți, că așa se zice!”
    Nu contau viețile pierdute, durerea ei fizică….ea alegea să avorteze!!!
    Mi-am pus sterilet de 15 ani… imediat după ce am știut că nu mai vreau copii. Știu că nu e 100% sigur dar măcar fac tot ce se poate pentru a evita o sarcină nedorită.

  6. Simt o mila extraordinara pentru femeile care decid/ajung sa faca avort, imi pare rau de conjunctura lor, de situatia lor de dinainte si de dupa ce avorteaza. A fost o vreme cand imi era indiferent, cand consideram ca fiecare decide pentru el, ca nu este o „treaba buna” sa avortezi dar asta este, sunt situatii si situatii, iar gandul si grija principala era pentru mama.
    Am avut ocazia sa citesc despre teza de doctorat a unui medic, simplist spunand, tema fiind avortul. Spre surprinderea lui, a aflat extraordinar de multe lucruri, unul dintre ele fiind ca majoritatea femeilor care avorteaza dezvolta stari depresive. Unele foarte, foarte rele. Chiar daca nu se gandesc la asta, chiar daca nu au remuscari, ceva in chimia corpului se intampla si vor avea depresii pe care multe dintre ele nici nu vor sti sa le asocieze cu avortul. Apoi probleme medicale fara numar despre care nu prea se vorbeste. Medicul respectiv a inceput studiul din pura necesitate, pentru teza de doctorat, si era pus acum intr-o incurcatura intre a spune constatarile lui reale sau a fi „politically correct” in lumea medicala. Pe mine m-a pus pe ganduri.
    Apoi tehnologia ne-a adus oportunitatea ca si noi, oamenii de rand, sa invatam si sa vedem multe despre fetus. Mi-am vazut bebelusii mei la ultrasand. Erau atata de copii! Apoi am vazut filmari cu avorturi, cu copilasi micuti taiati bucatele- copilasi la fel de mici ca cei vazuti in incubator si care au reusit sa traiasca. Am vazut ca simt durerea. Ca le este frica, ca se retrag, incearca sa scape atunci cand sunt cautati cu aspiratorul (depinde de felul in care sunt avortati), ca au inimioara lor care bate si nu a mamei. Am vazut ca sunt copii si de atunci gandesc altfel. Nu-mi mai este indiferent ca o mama decide sa intrerupa sarcina sau nu. Pentru mine, la orice avort un copilas este omorat si o mamica, in cunostinta sau nu de cauza, are de suferit. Nu-i de mirare ca la clinicile de avorturi, doctorii fac tot ce pot ca mamica sa nu vada fatul. Din ce in ce mai multe mamici se razgandesc sa faca avortul dupa ce isi vad bebelusul. Fie el cat de mic!
    Imi vad prietena buna si draga care braveaza ca avorturile ce le-a facut au fost bine venite si au scapat-o de multe griji, dar ia pastile contra depresiei cu pumnul! Nici-un doctor nu a stiut, sau nu a vrut sau nu a avut curajul sa-i spuna ca sunt si urmari negative.
    Nu stiu daca as face aici vreo legatura cu religia(poate ca cei religiosi sunt mai vocali si d’aia asociem cu religia) ci mi-ar placea sa vad mai multa onestitate cand vorbim despre viata si medicina. Nu este nevoie sa ai vreo religie sa sti ca nu este bine sa omori. Si mai ales nu este cazul sa politicizam subiectul.
    Personal sunt pentru educatie, pentru o viata sexuala asumata, si din nou educatie, educatie, educatie, informare, informare onesta, si mai ales viata.
    Am mai observat ca multe femei nu vor sa stie! Nu vor sa vada un filmulet cu viata unui fetus, cu un avort, sa asculte marturiile doctorilor care au refuzat sa mai faca avorturi dupa cateva experinte desi isi incepusera cariera fara nici cea mai mica obiectie impotriva avorturilor. Nu vor sa stie, pentru ca le este frica de ceea ce ar putea vedea, afla. Si nu vor sa aiba motiv sa-si schimbe opinia. Eu eram indiferenta. S-a intamplat ca am citit, apoi am vazut, apoi am vrut sa cunosc mai mult. Si a inceput sa imi pese!

  7. Eu trăiesc pentru ca la un moment dat in țara noastră avortul a fost interzis. Da, sunt ceea ce se cheamă decretel. Multă vreme avortul a fost singurul mijloc contraceptiv, dacă rămâneai aia era, ori copil, ori avort. Apoi nici avort n-a mai fost. Mama nu a fost un monstru ca a vrut sa facă avort, pur si simplu așa erau vremurile, abia se căsătorisera ai mei, nu aveau încă casă, stăteau cu bunicii mei cu care nici nu se înțelegeau prea bine, într-un apartament minuscul. Nu era vorba ca nu voiau copil deloc, că urau copiii ci doar ca nu voiau copii atunci. Norocul meu a fost că mama nu a găsit pe nimeni să riște pușcăria ca să îi faca avort, așa că m-a născut. După ce m-a născut nu a regretat niciodată, am fost crescută într-o familie normală, m-am simțit iubită si îngrijită, atât cât s-a putut in vremurile alea. La scurt timp după nașterea mea a venit revoluția, cu libertate cu tot, astfel ca mama a mai făcut vreo 3 avorturi, la fel, pentru că nu era loc in casa, nu erau bani, etc. Acum la bătrânețe regretă foarte mult că n-a mai făcut măcar încă un copil. Nu știu de ce se compara mereu avortul cu copilul abandonat, deși această din urmă situație este destul de rară, mai ales într-un stat ca SUA, cu un sistem de adopții foarte bine pus la punct, practic poți alege cui îl dai înainte de a-l naște (știu din documentare, nu din Juno). De fapt, multe avorturi ar fi putut să fie oameni, așa cum am norocul sa fiu eu acum.
    Nu zic că ar trebui interzis avortul, să aibă si alții norocul pe care l-am avut eu, e greu de zis asta când alții, in aceeași situație, poate au avut ghinionul de a ajunge într-un orfelinat din anii 80.
    Nu știu nici dacă există vreo viață, oricât de grea ar fi ea, căreia să îi fie preferabila moartea, eu cred ca nu, pentru că eu iubesc viața cu toate ale sale, dar ce cred eu nu poate fi litera de lege pentru toți.
    Cum am abordat eu problema in viața proprie, singura in care pot decide: nu am făcut sex până nu m-am putut vedea crescând un copil, pentru că nicio metodă contraceptiva nu e 100 % sigură.

  8. Eu una sunt antiavort. Cu exceptia unui act sexual fortat, nu exista scuze pentru un avort. Ne mintim ca ucidem o celula. Dar celula aia devine o fiinta vie daca nu se intervine asupra ei. Exista metode contraceptive gratuite. Corect ca nu exista efucatie sexuala insa asta nu e o scuza! Daca ucizi pe altcineva din grrseala neintentionat cum e? Nu e acelasi lucru? Preferam sa gasim scuze cand adevarul e simplu: in momentul in care embrionul ala e ciopartit, ai ucis bebelusul care peste 7-8 luni iesra din tine

    • Buna, vrei sa spui ca dacă o femeie pierde o sarcina in luna mică, din cauza unei alte persoane, acea persoana este criminala? Exista vreo lege, in vreo țara, care sa specifice ca provocarea unui avort ( accident de mașina chiar minor, de exemplu) duce la acuzația de ucidere din culpa? Cu ani grei de închisoare? Dar dacă servești o femeie însărcinată cu anumite alimente interzise in sarcina și produci o suferința acelei sarcini? Nu ma refer la daune morale ci la acuzații de crima, la cazier serios etc. Eu stiu multe femei care au pierdut sarcini din cauza unor condiții stresante la locul de munca, a unor accidente aparent stupide, chiar a unor ceaiuri interzise in sarcina. Crima e valabilă pentru populația generală sau doar femeia care decide ca corpul ei nu va duce acea sarcina( din motive ce tin doar de ea), e criminala? Evident, de aceeași crima sunt învinovățiți și medicii care fac procedura, motiv pentru care in anumite tari femeile mor pe capete, cu sarcini ce le pun viața in pericol, doar fiindcă niciun medic nu este dispus sa își riște libertatea. Trebuie sa demonstrezi medical ca femeia moare cu siguranța dacă păstrează sarcina iar acest lucru este totuși extrem de greu de realizat, așa ca prea putini medici risca. Va dați seama ca condamnați la moarte și mama și copil, susținând aberațiile ăstora? In Polonia deja exista zeci de cazuri in care medicii nu s-au bagat, lăsând atâtea familii in agonie.
      Embrionul nu este ciopârțit, exista inclusiv avort medicamentos, nu va mai uitați la prostii din secolul trecut. Dacă femeia nu dorește, nu poate efectiv sa țină acel embrion in ea, sa il crească, de ce sa fie obligată? Dacă s-ar putea, dumneavoastră ati fi de acord sa primiți in uterul dumneavoastră toți embrionii nedoriti, pentru cele câteva luni ramase? Dacă ar exista o lege sa va oblige sa faceți totuși asta, ar fi in regula? Sa fiți fertilizata împotriva dorinței. Fiindcă nu e vorba doar de a avea un copil nedorit și de a-l creste sau a-l abandona, e vorba și de sarcina pe care nu o dorești, nu o poți duce, din motive diverse. Știi ca nu poți creste in siguranța acel embrion acolo, știi poate ca îți pune viața in pericol, poate îți pune serviciul in pericol și acolo e singura sursa de venit pentru toată familia de acasa. Doamne, sunt atâtea situații, cum pot fi luate așa, la grămada, cu atât de multă ușurintă?

    • Incerc sa fiu politicoasa fara sa injur. Deci tu esti una din empaticele alea care m-ar lasa sa crap pentru ca am avut ghinionul sa am 2 sarcini extrauterine (cate una in fiecare trompa), sarcini dorite si obtinute regulamentar in cadrul casatoriei, pe cale naturala? Sau mi-ai baga aia ca.din cauza promiscuitatii am ajuns acolo (ghinion, am avut un singur partener sexual cu care sunt si casatorita de peste 20 de ani si nici el n-a umblat creanga, drept urmare nici n-am avut vreo boala din asta cu transmitere sexuala). La una din ele, exact asta au facut in timpul operatiei, au aspirat sarcina din trompa (se numeste salpingotomie), iar la ecografie embrionul avea activitate cardiaca, dar si abdomenul meu era plin de sange, asa ca am avut de ales intre viata mea si a embrionului (care oricum nu avea cum sa se dezvolte intr-o trompa). Dar de ce ma mir? La o alta sarcina, dupa ce m-am marturisit, preotul nu m-a lasat sa ma impartasesc, vina mea fiind ca nu am tinut post in timpul celor 6 luni de sarcina (din care 5 luni am vomat) si ca n-am apucat sa botez copiii (erau gemeni) in ora de viata pe care au trait-o. Indirect mi-a transmis ca e vina mea ca am pierdut sarcina la 24 de saptamani. Un alt popa mi-a spus ca sunt o criminala ca fac fertilizare in vitro si ca ucid copii, asa ca dupa ce am pierdut si sarcina obtinuta prin fertilizare (din cauze autoimune si am avut un singur embrion, n-au ramas altii la fertilizarea respectiva), am incetat orice contact cu viata religioasa. Aia e, o sa ard in focurile iadului.

    • Ai dat replay din greseala la comentariul meu? Ca altfel nu imi explic comentariul tau. Una este un avort spontan sau la recomandarea medicului si total altceva un avort la cerere cand din cauza neglijentei tale apare o sarcina.
      Am purtat 2 copii in burta si cea mai mare teama a mea era ca nu sunt sanatosi, nu stiu ce faceam daca descopeream ca aveam un copilas cu probleme severe de sanatate! In astfel de cazuri nu acuzi ci regreti doar ca lumea in care traim este asa de nedreapta!
      Am 2 copilasi doriti si planificati cand am considerat ca pot sa le ofer ceea ce au nevoie. Am nascut prima data la 35 de ani. Nu am avut parte de absolut nici un sfat, educatie sexuala o. Mi-a venit ciclul si nu stiam ce e aia. Cum sa nu sti insa ca dintr-un act sexual poate aparea un copil? Repet:nu ma refer la tarile necivilizate, fara acces la informare, prea putini copii nu au acces la un tv macar! Si acei copii nu sunt cei care fac preponderent avorturi ci fete cat de cat informate dar neglijente!

    • Lucia, un articol este vorba despre avorturi ( întreruperi de sarcina ca sa le spunem corect) interzise, indiferent de situație. Fiindcă asta se intampla in Polonia și asta tocmai s-a întâmplat in State. Nu poți întrerupe sarcina decât in funcție de ce decid politicienii, majoritatea bărbați. Nu contează contextul, este absolut ok sa fie complet interzis dacă ei așa zic, poate fi permis in anumite situații…ce se intampla cu corpul tău odată văzute cele doua liniuțe e decizia altora, in niciun caz a ta.

  9. O sa comentez aici, fara linkuri, sa nu facem propaganda unor aberatii. Ceea ce nu inteleg cei care judeca usor, e ca obtuzii la minte, cu intuneric in cap din cauza propagandei religioase, o data ce reusesc sa treaca legislatia antiavort, o sa treaca la interzicerea exceptiilor, pe urma la interzicerea anticonceptionalelor, pe urma la interzicerea fertilizarii in vitro si se va ajunge iar ca in vremuri din Evul Mediu, cand avorturile tot se vor face, dar clandestin, cu o multime de vieti pierdute. Doar daca rasfoiti un site din asta prolife (nu va sfatuiesc), o sa va cruciti. Culmea e ca majoritatea sunt analfabeti functionali (eu le-as zice prosti direct) si nu au nici cea mai vaga notiune de anatomie si fiziologie. Sunt genul de prosti care au facut ca o fata de 16 ani insarcinata nu a putut primi tratamentul cu leucemie pentru ca tratamentul ar fi insemnat moartea fatului. La final, au murit amandoi. Sunt genul de prosti care te-ar lasa sa mori din cauza unei extrauterine. Sunt genul de prosti care ar obliga sa nasca o fetita de 12 ani violata de ta-su. Sunt genul de oameni fara empatie, fara emotii si fara Dumnezeu de care se agata in fata gloatei. Farisei pana in maduva oaselor. Asta o zic din perspectiva unei persoane care n-a facut niciodata avorturi si culmea, n-a folosit niciodata niciun mijloc de contraceptie, in afara de prezervativ, iar natura mi-a rezolvat repede dilemele, prin 2 sarcini extrauterine si o menopauza prematura care m-au facut incapabila sa mai am vreodata copii.

    • Dragă C. ,cu siguranță nu ai întâlnit preoții potriviți, îmi pare extrem de rău că ai trecut prin noi traume, când tu căutai alinare si nici nu au fost capabili să înțeleagă asta ?. Personal, îl ascult cu plăcere (i-am cumpărat și cartea, dar nu am terminat-o) pe părintele Constantin Necula . Se simte că a făcut Psihologie. Îmbrățișări, recunosc că mă înclin în fața pierderilor tale, dar mai ales, in fața felului frumos în care încă ești ?

  10. Daca as avea o putere extraordinara as da fiecarui barbat de pe aceasta planeta sa citeasca textul tau. Si cui refuza i-as face o vasectomie. Vasectomiile apropo sunt reversibile, insa traumele generatiilor de femei nu sunt.
    Am trai intr-o lume mai buna daca preocuparea constanta pentru ce fac oamenii cu corpurile lor (ce tatuaj sau culoare de par are X, Y a facut un avort, Z este transexual) ar fi indreptata spre cauze mai arzatoare. Cateva exemple: legiferarea mai stricta a armelor in State, imbunatatirea sistemelor medicale si de educatie PESTE TOT IN LUME, pedepsirea mai aspra a violentei domestice, apa si canalizare in Romania rurala, sisteme eficiente de protectie sociala pentru victimele abuzurilor.
    Sunt mama unui baietel de 2 ani. Nu am trecut printr-un avort pana acum, insa toate argumentele femeilor care au luat aceasta decizie vreodata mi se par de necontestat.

    • @Madalina, corect zici! In SUA se preocupa sa interzica avorturile, in timp ce au loc mass-shootings aproape saptamanal, in timp ce copii si profesori sunt impuscati in scoli si gradinite, oameni nevinovati impuscati pe strada,…Ca sa nu mai zic ca acolo femeile au concediu de maternitate cateva saptamani, maxim 3-4 luni daca au norocul sa lucreze la o companie care le ofera aceasta sansa extraordinara. Din cauza asta se duc la munca pana in ultima zi, exact cum era si la noi in comunism. Daca stau bine sa ma gandesc, SUA acum e cum era Romania in comunism: avorturi interzise, 3 luni de concediu maternal.

  11. O sa scriu aici povestea mea, pentru ca am nevoie sa spun ce simt si n-am făcut-o niciodată pana acum…dar acum pare perfect.
    Am avut 2 avorturi spontane in urma cu ceva ani, apoi am ramas insarcinata si am o fetita absolut minunata. Totusi, eu si sotul voiam cel putin 2 copii. Si am ramas iar insarcinata.
    Trauma mea a inceput in momentul in care, la 13 saptamani de sarcina, mi s-a spus ca bebelusul meu nu e compatibil cu viata. Less than 1% chances of survival outside the uterus. Mi s-au aratat poze,grafice… mi s-a explicat in detaliu ca acest bebelus nu numai ca nu o sa supravietuiasca, dar are foarte putine sanse sa ajunga la termen. Foarte multe sanse sa ma puna pe mine in pericol mai tarziu.
    Si totusi….inima incă îi batea.
    Si a trebuit sa aleg. Si am ales, am ales ce am crezut ca e mai bine pentru mine. Am făcut o alegere informată, m-am gandit am cerut mai multe opinii, am făcut research. Si am ales, am intrerupt sarcina.
    Dupa ce totul s-a terminat, am fost absolut devastata. Mi-a fost rusine, incă imi e. Nu am povestit despre asta…majoritatea prietenilor mei cred ca a fost un alt avort spontan. A fost cel mai greu lucru pe care a trebuit sa il fac si simt ca m-a schimbat pentru totdeauna.

    Mintea mea stia ca asta a fost cea mai buna alegere pentru mine. Dar inima mă striga „criminalo, cum ai putut?”.
    Mii de ganduri ca poate s-ar fi intamplat o minune cum citim prin media si copilul meu ar fi fost ok si sanatos si eu i-am luat viata. Au trecut 2 ani de atunci…si nu e zi sa nu mă gândesc, sa nu ma intreb….daca am facut bine sau nu. Dacă nu ar fi trebuit sa risc, sa astept sa vad.
    Nu stiu ce sa mai zic, m-am apucat deja de plans iar.
    Multumesc pentru ca mi-ai dat o platforma sa scriu despre asta mai ales in limba mea. e terapeutic.
    Eu locuiesc intr-o tara unde vb engleza si , din fericire, am acces la terapie gratuita pentru a rezolva cumva trauma asta.
    Un avort, indiferent de imprejurari sau circumstante, este intotdeauna traumatic.

    • Te îmbrățișez! Trebuie să fie tare greu să treci prin asta. Să faci pace curând cu tine!

    • Si eu te îmbrățișez tare, si sunt convinsă că medicii știu ce au văzut, lasă loc și pentru puțină incredere în durerea asta mare. Nu știu dacă vârsta, sănătatea îți mai permit, dar,dacă încă îți mai dorești un copil,și mai este posibil, mai încearcă . Dacă e să fie, va veni. La mine a venit (al doilea) după 13 ani,când îmi cam luasem gândul. Îmbrățișări!?

    • Te inteleg, si eu am trecut prin asta, noi, ca familie. Am renuntat la o sarcina de 32 de saptamani obtinuta prin FIV, din aceleasi motive, incompatibilitate cu viata. M-am invinuit, am plans, am vorbit durerea mea. Au trecut 10 ani, pot sa spun ca acum sunt bine cu mine. Se va atenua durerea cu timpul, in cazul meu asta s-a intamplat. Daca nu te descurci singura, cauta un psiholog, te va ajuta sa vezi altfel lucrurile. Sanatata multa iti doresc si o imbratisare stransa!

    • Alina, ce greu trebuie sa-ti fi fost si sa-ti fie! Ti-ai iubit copilul si ti-l doreai, dar ai decis la un moment dat ca el sa nu mai fie! Decizia este facuta! Acum trebuie sa lucrezi la vindecare, sa faci pace cu tine, cu pierderea copilului dupa cum ti-au cerut medicii si dupa cum ai ales atunci. Iti dau si eu o imbratisare calda de incurajare, pentru bucuria de ati creste fetita, pentru iubirea acordata ei, pentru iubirea acordata bebelusului pe care l-ai avut pentru 13 saptamani si pentru eventualitatea de a mai avea fetita ta fratiori in cazul ca vor mai veni!
      Am sa-ti spun povestea sorei mele, poate te ajuta. La sarcina cu baietelul ei, doctorii i-au spus ca si-a pus in pericol viata, ca uterul ei este foarte, foarte subtire. Dar asta i-au spus la nastere, nastere cu cezariana. Peste o vreme a ramas din nou insarcinata. Gemeni. Ii era foarte rau, o sarcina extraordinar de toxica, iar doctorii i-au spus ca sarcina nu poate sa se dezvolte mai mult de cateva luni, dupa care isi vor pierde si ea si bebelusii viata. Ca uterul ei va ceda, plus ca bebelusii nu se dezvolta cum trebuie. Impreuna cu sotul ei au decis sa termine sarcina, desi copiii erau bine veniti. Instantaneu s-a simtit bine si i-a parut bine ca a luat acea decizie. Ea era o persoana puternica, echilibrata, sanatoasa fizic si mental, cu o familie asa cum si-o dorea. Nu la mult timp, din nimic, a intrat intr-o depresie care a dat totul peste cap in toata armonia din casa lor. A trait pe „muche” cativa ani de zile, cu grija sa nu se intample nimic care sa o dezechilibreze, traia momente de groaza din care iesea greu si epuizata si nu avea nici-o explicatie pentru ele. Peste ani, a ramas din nou insarcinata. A fost decizia ei si sotul nu s-a opus. Nu-si dorea neaparat sa mai aiba copii, nu avea nici mustrari de constiinta pentru ca renuntase la sarcina(cel putin nu se gandea la asta, mereu a considerat ca a facut bine, nepunand viata ei in risc) dar a simtit nevoia sa faca ceva diferit daca va fi pusa in aceiasi situatie. Toata perioada sarcinii nu s-a dus la niciun control. Cu cat avansa in sarcina, cu atat se simtea mai bine(nu fizic neaparat), mai in pace, nici macar anxioasa nu mai era. ( hm, timp in care eu, dinafara, eram extrem de ingrijorata pentru viata ei!). A nascut cu alt doctor, tot cezariana, si spre surprinderea ei, a aflat ca are uterul in perfecta stare. Are o fetita minunata care i-a readus tineretea, viata, sanatatea, si mai ales voia buna pentru intreaga familie. Nu pentru ca a facut fetita s-a vindecat, putea sa nici nu ramana insarcinata din nou, ci cand s-a eliberat, cand si-a spus „asa am facut atunci, dar daca voi mai fi pusa sa aleg, voi alege altfel”, starea ei generala a inceput sa se imbunatateasca. Au trecut ani de atunci si este doar bine! Nu stiu cum va fi la tine, dar iti doresc sa fie doar bine!

    • Alina, poți fi împăcată. Ai făcut ce a fost mai bine pentru copilul tău.

  12. Mi se pare extraordinar cum toti cei „pro-life” se concentreaza numai si numai pe viata copilului pana la nastere-doar partea aia e importanta. Ce se intampla cu copilul dupa nastere, e problema altora, nu a lor. Nimeni nu isi face griji pentru copilul nascut intr-o familie care nu si l-a dorit sau care nu si-l permite, copilul nascut in urma unor violente sau de mame minore si needucate. Nu nu, pe noi ne arde „pacatul” altora, ca noi toti ne vedem mai presus decat ceilalti. Sigur toate femeile alea care ajung la avort sunt niste nenorocite sau proaste (ca nu stiu sa se protejeze)…. vad ca toata lumea stie practic acelasi caz de femeie care face avort ca si contraceptie (eu am prietene si rude care au facut avort, si zau ca niciuna nu a luat alegerea cu usurinta si cu berea in mana-dar no, poate nu ma invart eu prin cercurile sociale potrivite)

    Nu, nu am facut niciun avort si sper sa nu fie nevoie. Daca ar fi nevoie nu stiu ce as face, chiar nu stiu. Dar stiu clar ca nu am eu dreptul sa decid pentru alte femei. Nu e corpul meu, nu e viata mea, nu e decizia mea.

    • Vorbiți în necunoscuta de cauza, asociațiile prolife (cel puțin cele religioase pe care le știu eu) acorda sprijin psihologic, medical și financiar mamei și copilului nascut, sau după caz familiei și copilului.

    • Și cunosc familii (fără a avea legatura cu vreo asociatie) care au adoptat copiii salvați de la avort.

  13. Când vine vorba de sex, nimeni – sexologii, medicii, psihologii, liderii religioși sau părinții – nu pot fi de acord cu privire la ceea ce este sau nu este adecvat vârstei. Așa că se omit o serie de subiecte din conversație. Știm că această abordare poate fi deosebit de nocivă pentru tinerii LGBTQ și pentru tinerii supraviețuitori ai violenței sexuale. De asemenea, devine din ce în ce mai clar că eșecul de a discuta despre avort poate permite proliferarea confuziei și dezinformării. De exemplu, sondajele au descoperit că oamenii au tendința de a subestima cât de obișnuit este avortul și de a supraestima riscurile legate de procedură, când de fapt avortul este incredibil de comun și foarte sigur.

  14. Trăiesc într-o țară în care avortul este ilegal, chiar și în cazurile extreme când copilul are malformații genetice, și de multe ori, când viața mamei este pusă în pericol. Aici anticoncepționalele sunt pe rețetă și există o mulțime de medici care refuză să le prescrie. Este groaznic! Sunt o mulțime de copii născuți cu malformații, legume, pe care femeile sunt condamnate să-i îngrijească, căci tații se cară în altă realitate. Sunt cazuri regulate de femei ce mor prin spitale sau trăiesc traume, fiind forțate să nască, copii morți, căci medicii refuză să le facă avort.

  15. Ioana, ai perfecta dreptate! Mi-as dori ca articolul tau sa fie tradus si publicat in cat mai multe limbi… E ingrijorator faptul ca femeile isi pierd asa usor drepturi castigate atat de greu.

    Si poate scrii ceva si despre contraceptie in cazul barbatilor. Exista alternative si pentru barbati (inclusiv pilule contraceptive), dar de ce oare nu se discuta despre asta?

  16. Pentru toate amazoanele astea anti-avort, care afiseaza o lipsa de respect crunta fata de dreptul unei femei de a DECIDE cum sa procedeze in ceea ce priveste PROPRIUL TRUP, intelegeti ca o mama, daca nu doreste un copil, nu-l va accepta.

    Eu sunt un decretel, tinut aproape 5 ani in orfelinat. Stiti voi filmele alea crunte cu lagarele de exterminare, ce se numeau case de copii in Romania pre-Revolutie? Eu am trait acolo. Aveti idee ce se intampla acolo? Aveti idee cu ce traume iesi de pe usile alea? Si eu am noroc ca am ajuns la tatal meu, deci nu pe strada sau cine stie pe unde.

    Sunt multe femei aici care au copii cu dizabilitati si scriu mereu despre cat de crunt este in tara asta de lumea a treia, in ceea ce priveste adevarata protectie sociala, sa cresti un copil „altfel”. Sunt multe femei care au fost obligate sa faca avort pentru ca sarcina s-a oprit din evolutie. MULTE! Si cu toata trauma crunta prin care au trecut, unele sunt acum mame si au o familie frumoasa. Si da, undeori viseaza copilul nenascut, dar e strict problema lor. Si au soti care le iubesc si copii care au o familie.

    Daca o femeie considera avortul ca si metoda de contraceptie, E TREABA EI. Ea isi pune viata in pericol, ea isi pune fertilitatea in joc, ea sangereaza, ea sufera.

    Nu pot sa cred ca la 30 de ani de la Revolutie, dupa ce Romania a trecut prin decretul ala imputit, inca exista femei care sa blameze avortul. E pur si simplu o treaba personala, nici nu inteleg de ce pierdem timp sa discutam.

    PS: pentru a nu se inflama spiritele unor revolutionare, nu am avortat niciodata, am un singur copil, am avut parte de o sarcina lina si fara probleme. Am folosit contraceptie, inca folosesc.

    Am o fiica pe care o voi invata sa fie responsabila, dar, daca e nevoie, voi lupta pana la sange ca ea sa aiba DREPTUL SUPREM de a dispune de CORPUL EI si de viitorul familiei sale. Daca asta va insemna sa platesc zeci de mii de dolari pentru a calatori in afara SUA (in caz ca si statul nostru o va lua pe aratura), sa platesc nus’ ce clinici private, daca ea spune „gata”, asa va fi!

    • E trist cum toata lumea are dreptul asupra corpului unei femei, mai putin aceasta! E trist cum toți știu mai bine pentru femeie și copil, dar prea putini se implica! Acum mai puțin de o luna, am ajutat o fata de 20 de ani care, la rândul ei are o fetita de 5 luni! Mama ei, moarta! Tatăl ei, un bețiv care nu vrea sa știe de ea! Tatăl copilului, o lepra de om, care a bătut-o și le-a dat afara din casa la 12 noaptea, nu mai vrea sa știe nimic de ele! A stat 3 săptămâni într-o garsoniera a cuiva, apoi acel cineva nu a mai putut sa o lase acolo! Singura ei ruda, o mătușa care, după ce a primit-o câteva zile, i-a spus sa plece ca nu o pot ajuta, ca ii deranjează copilul cu plânsul lui și ca nu se pot odihni! Am încercat sa găsim centre pentru mama și copilul, nu le primesc împreună, doar copilul! Eu, cu mai mult decât sa ii fac cumpărături pentru ea și micuța, nu o pot ajuta, am și eu bebelusul meu și problemele mele! La mine acasă nu o pot lua! Se gândește din ce în ce mai mult sa dea copilul, efectiv nu știe ce sa facă și unde sa se poată duce! Aici, lipsa în primul rand a educației, a distrus cel puțin 2 vieți!
      Acum povestea mea: am pierdut 2 sarcini, ambele s-au oprit din evoluție și nu au fost expulzate, în consecință, a trebuit sa mi se facă chiuretaj! Ambele au fost cu anestezie generala, durerea sufleteasca a pierderii era prea mare, nu voiam sa știu nimic! Dupa primul, am fost relativ ok fizic, psihic însă, varza!
      In timpul celui de-al 2lea mi-au pus masca pt ca m-au adormit plângând și nu mai respiram, abia au reușit sa ma trezească, urlam la ei ca mi-au omorât copilul…
      Am fost atât de dărâmata încât am încercat sa găsesc alinare în Dumnezeu! Am dat peste un preot care mi-a spus ca ce am făcut este tot o crima, chiar dacă sarcina era oprita din evoluție și inimioara nu mai bătea! Si mi-a mai spus ca vina este în totalitate a mea, ca sunt pedepsita de Dumnezeu ca am preacurvit și trăit în păcat, ca nu m-am cununat cu partenerul!
      Nu ma mai duc la biserica! Dumnezeul în care eu cred e bun și înțelegător, nu pedepsește o mama cu asa ceva!
      Au urmat 4 ani în care nu am mai vb absolut deloc despre copii, nu am mai vrut sa mai încerc și m-am împăcat cu ideea ca nu voi putea avea un bebe.
      Când am aflat ca sunt însărcinată în 2020,in plina pandemie, am simțit ca mor! I-am spus partenerului ca dacă pierd și sarcina asta, eu nu mai pot sa îmi mai revin psihic niciodată!
      Sunt acum mama a 3 minuni, 2 îngerași în ceruri și 1 pe Pământ!
      Sunt de părere ca singurele care avem dreptul sa decidem asupra corpului nostru suntem noi! Nu sunt împotriva avortului, și nu pentru ca am fost nevoita sa trec prin aceste lucruri îngrozitoare, ci pentru ca nu sunt în pielea nimănui sa decid ce e mai bine pentru cineva!
      Insa cred cu tărie ca un copil nedorit, nu neplanificat, nedorit, nu poate aduce bucurie in sufletul femeii care îl poarta! Cred ca un copil care vine pe lume într-o familie incapabila sa îl iubească și sa îl îngrijească cum trebuie este condamnat la o viata grea și nimeni nu merita sa treacă prin asta! O spun din perspectiva copilului care, în ciuda lipsurilor materiale (mama a fost nevoita sa crească singura 2 copii) m-am simțit iubita fără margini! Și din perspectiva mamei care își iubește fără margini copilul mult dorit!
      Într-o lume ideala, rata avorturilor ar scădea, nu prin interzicere, ci prin educație sexuala, prin scăderea nivelului de analfabeți funcționali, prin educarea și reeducarea copiilor noștri, prin a le explica încă de mici ca, corpul lor le aparține și, prin a le respecta deciziile atunci când nu vor sa fie îmbrățișați/pupați, fără sa ne mai pese ca se simt ceilalți jigniți,fie ca e vorba de bunici sau alți oameni, prin pedepsele mai aspre aplicate pedofililor și violatorilor…
      Din păcate, nu trăim într-o lume ideala!

    • Draga Andreea,
      O putem ajuta cumva? In Bucuresti, din cate stiu, exista Casa Ioana si Casa Agar, care ajuta mamele tinere si cele care sufera de violenta domestica pana se pun pe picoare. In alte orase nu stiu, dar Ioana are o super comunitate aici pe blog, poate putem face cea impreuna?

  17. Un copil nascut nu e intotdeauna un copil iubit .
    Un copil ,, impus,, – cu atat mai mult poate fi abandonat, neglijat, urat.
    Pentru ca vedeti treaba … poti impune absurd si in extremis nasterea dar … nu poti impune iubirea. Iubirea e hrana copilului.
    Cati dintre cei ce blameaza avortul/abandonul au infiat ,, sufletele nevinovate,, abandonate ?
    Ce e important : sa se nasca si sa creasca si sa sufere copii in orfelinate pentru ca ,,sfintele si sfintii,, sa doarma linistiti ?
    Sau ca toti copiii sa aiba sansa sa se nasca intr-u mediu iubitor care si-i doreste si ii sustine apoi toata viata ?
    Printesa Urbana, multumesc pentru articol. Ma bucur ca inca sunt oameni rationali printre noi.
    Mai sunt 5 fete care au scris foarte obiectiv pe subiect sub #Acinceaputere, si anume Finesociety , Noemi Meilman, Mara Coman, Ana Bitu si Cristina Stanciulescu. Vocea ratiunii trebuie auzita.
    Multumesc!

    • Foarte bun comentariul tau Mihaela!
      Ar trebui sa fie suficient pentru intelegere!
      Multumesc Ioana pentru articole ! Te admir ,iti admir rabdarea cu care raspunzi celor care te contesta!
      Nu credeam ca se va mai intampla asta(interzicerea avortului).

  18. Fara sa fie o discutie pro sau contra avort, am si eu o intrebare aici pentru ca este la subiect. Unde vedeti voi tatii in situatia unei sarcini nedorite de mama? Se vorbeste de femeie si de decizia ei de a avorta sau nu, dreptul ei, corpul ei. Dar acolo este si sperma tatalui. Unde incepe dreptul lui de decizie? Daca mama vrea copilul si tatal nu (in cazul ca se stie cine-i tatal si nu este sotul mamei) iar tatal doreste avortul acelui copil, nu ar trebui el eliberat de orice obligatie de crestere a copilului? In cazul ca sexul pentru ei a fost recreational, de ce l-am implica la o obligatie pe care nu si-o doreste? De ce doar o mama are dreptul acestei decizii, si daca va naste acel copil si se stie cine este tatal, va fi responsabilizat si el?
    Personal, sunt pentru mama si tata responsabili. Ai facut sex, ar trebui sa stii ce te poate astepta. Dar pun aceste intrebari pentru cei care spun „corpul mamei, decizia ei”.

    • Clar, trebuie acordată și mai multă putere bărbatului asupra femeii, sa decidă el dacă sta sau nu cu burta la gura, ce treaba are ea, ea se supune. Fiindca legea asta vrea sa interzică doar, întreruperile de sarcina, indiferent de modul in care au apărut și de situația femeii care va duce sarcina. Exista femei care poate ar participa, intr-o oarecare măsura, la creșterea unui copil, doar ca nu vor sau nu pot sa îl poarte ele. De aici e”corpul meu, alegerea mea”. Dorește bărbatul acel copil? Sa găsească o varianta sa îl poarte el. Sarcina poate pune viața femeii in pericol, ii poate afecta locul de munca, condițiile de viața, relația cu ceilalți copii. Iar legea interzice întreruperea sarcinii indiferent de situație, femeia este efectiv obligată sa fie incubator și asta este degradant. Chiar dacă copilul e rezultatul unui abuz- știi câte femei, unele căsătorite, am cunoscut ( profesional vorbind) care au rămas însărcinate din cauza unui act sexual fortat cu partenerul? Partenerul dorind cumva acel copil dar omițând sa întrebe și femeia ce planuri are, dacă următoarele noua luni e disponibilă pentru așa ceva. Multe au păstrat sarcina, renunțând la visuri și speranțe, la joburi bune, la bucuria de a petrece timp cu ceilalți copii, concentrându-se pe o sarcina complet nedorita. Poate viața și anatomia sunt crude, mi se pare și mie uneori ciudat sa fii bărbat, practic majoritatea sigur nu stiu câte femei au lăsat însărcinate sau dacă nu cumva mai au copii prin lumea asta ( in funcție de ce viața sentimentala și sexuală au avut), mi se pare greu sa nu poți avea un cuvânt de spus dar totuși toți bărbații cărora li s-a născut un copil nedorit( din câte cunosc eu) au uitat de prezervativ in acele momente. Ca na, doar nu e fi treaba lor, femeia trebuie sa aibă grija. Nu mai zic ca își pot face oricând vasectomie, care este mult mai ușoară ca procedura decât ligaturarea trompelor uterine.
      Nu stiu cum este sa nu nu îți dorești o sarcina sau un copil ce deja se formează in tine, dar ma bucur ca am trăit pana acum intr-o țara unde aveai ocazia de a alege. Unde viitorul meu, in cazul in care o prostie din studenție se concretiza in altceva, nu ar fi fost periclitat in vreun fel. Unde copiii deja născuți nu ar rămâne fără mama dacă cumva o noua sarcina ar fi cu probleme mari. Unde pot încă alege și decide pentru mine. Ma îngrozesc când ma gândesc ca fetele mele probabil nu vor avea aceasta șansa, ca undeva exista niște frustrați care decid deja pentru ele, pentru corpul lor. Sa știi ca crești o fata intr-o societate atât de primitiva și abuziva, unde violul e justificat pe modelul “ și-a cerut-o, alea nu sunt haine de fata cuminte” iar apoi sa fii obligată sa naști produsul acelui viol și sa îl privești o viața in ochi…mi se pare groaznic.

    • Deea, desi ai dreptate si sunt multe cazuri particulare de care ai pomenit si-s urate, nu ai raspuns la intrebarea mea. Cel putin la una. Sexul fiind recreational, distractie pentru amandoi, sa zicem ca putin bauti, sau studenti naivi sau pur si simplu un barbat si o femeie oarecare. De cand este implicat si el in decizii si responsabilitati?
      Are el oportunitatea sa spuna: cat costa un avort? Uite, iti dau jumatate din bani, benzina, te insotesc, dar eu nu vreau acest embrion. Este o complicatie de care nu am nevoie in viata mea acum, nu mi-o permit. Daca ea decide sa aiba copilul, are barbatul vreo obligatie fata de el?
      (sa punem in scenariu un barbat responsabil, nu unul care doar a vrut sa profite de o femeie – au avut o partide de sex foarte buna impreuna!)

  19. Decizia asupra propriei persoane îți aparține atâta timp cât ține de persoana ta, dar viața începe la concepție, iar pruncul nenascut este o altă persoană, are un alt corp, alt ADN, o altă inima care bate!!!!

    • Viata nu incepe la conceptie, cum adica, ce inseamna viata in acest caz mai exact de incepe la conceptie? Si viata femeii nu conteaza in acest caz? De aia consider ipocrita ideea de „pro-viata”, nu, nu sunteti in mod real pro-viata, daca ati fi v-ar pasa si de mama, care nu e doar un incubator pentru „prunc”.
      Nu exista inima care bate in majoritatea covarsitoare a cazurilor de avort. Este o gogomanie rostogolita de cei anti-avort, fara sa se opreasca o secunda sa se informeze.
      Daca iti intra o tepusa in picior o pastrezi obligata pentru ca e diferita de corpul tau? (I see it coming, nu compar embrionul cu o tepusa in valoare absoluta, dar e acelasi principiu) Ce tii in corpul tau tine de persoana ta. Nu te poate obliga absolut nimeni sa faci altfel.
      „Pruncul” nenascut nu este o alta „persoana” atunci cand se poate practica avort la cerere.
      Nu inteleg de ce va e asa greu sa va informati corect. Mi se pare normal sa aveti o parere pentru propria persoana, chiar daca ea se bazeaza pe propaganda si informatii false. Ce nu mi se pare normal e sa impuneti altora aceste informatii ca fiind valide cand ele pur si simplu nu sunt.
      Foarte, foarte, foarte trist.

    • Atunci … care este momentul T cand incepe viata?
      La 5 luni de sarcina? La 6 luni de sarcina? La 9 luni de sarcina? Imediat dupa nastere?
      Daca este cumva imediat dupa nastere … oare cu 10 secunde inainte de nastere acel bebelus nu are viata, nu este o fiinta, iar dupa 10 secunde de la nastere este … fiinta?

    • Mariam, e dificil cand se face pilaf de subiecte si de termeni. Nu discutam filozofie, nu ma pricep. Hai sa nu mai amestecam termenii de bebelus, „prunc”, fat, copil, embrion, ca si din acest motiv o luam pe aratura.
      Cand incepe si se termina viata ca idee generala e un concept fluid, depinzand de credinte personale, opinii si asa mai departe, sunt unii care cred ca cine ejaculeaza cand se masturbeaza e criminal (Da, e adevarat). Putem sa dezbatem oricat cand incepe viata la nivel ipotetic, asa. De aia am si intrebat, ce inseamna viata in acest caz de incepe la conceptie, ca sa inteleg.
      Noi discutam insa aici despre o procedura me di ca la. Definim viata ca viabilitate, pana la urma. Din acest motiv stiinta si nu eu personal nu considera ca viata incepe la conceptie. Daca ar considera ca viata incepe la conceptie, nu ar permite o crima cum o numiti voi. O sarcina ectopica ce nu se va dezvolta niciodata suficient fara sa omoare mama este o viata? Cand mananci o omleta te gandesti ca mananci de fapt pui prajit? Consideram metodele de contraceptie care nu permit implantarea tot un avort (multi preoti sustin asta si din pacate preotii sunt considerati de multe persoane si referenti in embriologie)?
      Cred ca asa cum a zis si Ioana, daca amestecam emotii si credinte cu fapte si realitati e imposibil sa gandim obiectiv. Mi se pare contraproductiv sa discutam mai mult despre unicorni cand realitatea e dura si ne loveste peste nas. Daca ne pasa asa mult de viata, ne pasa si de viata mamei, nu putem sa o reducem la zero drepturi doar pentru ca adaposteste o morula.

    • @Cristiana, țepușa ca țepușa, dar ce facem cu parazitii? Lăsam copiii cu oxiuri și limbrici, ca aia clar mișca și au o viața, se reproduc și tot? Bacterii, virusuri, oare nu au dreptul la o viața a lor? Era un episod in House in care el explica unei femei ca simptomele sunt date de un parazit care creste in ea dar vestea buna e ca unele femei ajung sa se atașeze de parazit și sa ii pună nume și tot. E cinic, clar, dar nu putem accepta ca la un nivel cam asta face acel embrion, ca așa este văzut de unele femei? Ca le ia din sange, se hrănesc din ele si cu ele, le modifica toate organele, le da uneori grețuri și vărsături insuportabile. Ca femeie care are copii și și-a dorit sarcina de fiecare data când a apărut, ca femeie care a uitat orice chin și neplăcere și ar trece oricând bucuroasa din nou prin toate știind bucuria de la final, imi este foarte greu sa zic cele de mai sus. Chiar imi este. Dar nu pot proiecta sentimentele, emoțiile și dorințele mele asupra tuturor femeilor. Cu atât mai puțin nu mi le pot impune.

    • Cristiana, exista manual de embriologie pt studenții la medicina anul I. Vezi acolo ce-i cu inima embrionului și cu toată dezvoltarea.

    • Monica, am vazut, multumesc, am studiat embriologie si am si certificare in ecografie obstretica. Diferenta dintre noi doua e ca eu am si inteles ce am citit si deci nu pot sa accept pe nemestecate propaganda asta cu bataia inimii la 6 saptamani.

    • Un embrion este un parazit pentru femeia in care creste … in aceeasi masura in care un bebelus este un parazit al societatii (doar doarme si mananca), in aceeasi masura in care si un batran neputincios este un parazit al societatii.
      Adica nu. 🙁
      Un vierme intestinal va ramane ceea ce este toata viata lui si nu va putea supravietui in afara corpului uman.
      Pe cand un embrion uman in 9 luni ajunge sa aiba infatisarea unui om asa cum il stim, iar, dupa ce se naste, pe masura ce creste, devine tot mai independent de mama lui.
      Un embrion uman este un om in stadiu incipient de dezvoltare.

    • mariam, tocmai aceste rastalmaciri melodramatice ca cele din comentariul tau fac imposibila o discutie reala si onesta, ce sa mai zic de o dezbatere bazata pe argumente.
      tot imposibila o discutie reala este cauzata si incapacitatea de a intelege diferenta dintre un embrion, un bebelus si un batran. mi se pare incredibil ca e nevoie sa explic asta iar, dar un batran si un bebelus sunt in afara corpului unei alte persoane! nu poti sa obligi pe cineva sa tina pe altcineva viu prin propriul corp, este ilegal si lipsit de etica. aceste comparatii mi se par efectiv manipulare emotionala.
      viermii intestinali pot supravietui in afara corpului uman, de aia parazitii au fost aici inaintea noastra si vor ramane in zona mult dupa urmatoarea era glaciara, presupun.
      logica asta cu daca si cu parca mi se pare deranjanta. un embrion in 9 luni ajunge sa…dar nu este inca. este atat de simplu. un embrion este un embrion. ce va ajunge in 9 luni nu ai de unde sa stii.
      emotiile nu isi au locul in discutia stricta despre stiinta avortului. din nou, daca tu crezi ca un embrion este un om in stadiu incipient de dezvoltare, si crezi ca e viu, si asa mai departe, nu face avort, este foarte simplu. dar nu poti sa le impui altora credinta si opinia ta. sau iata ca se poate, dupa cum vedem, dar nu e de dorit, daca tot ne pasa de viata.

    • „un embrion este un embrion. ce va ajunge in 9 luni nu ai de unde sa stii.”
      Dar ce altceva ar putea sa devina un embrion uman peste 9 luni daca este lasat sa se dezvolte?
      Un peste, o albina, o pisica?
      Nu. Un om.

      Desigur ca inteleg care e diferenta dintre un embrion, un bebelus si un batran.
      Comparatia mea exagerata era pentru a distinge nuantele de etica.

      Cine decide ca emotiile nu-si au loc in aceasta discutie?
      O persoana draga din familie a facut cateva avorturi cand era tanara pentru ca nu s-a gandit pana la capat la ceea ce face. Dupa mai bine de 40 de ani mi-a marturisit ca inca are remuscari si ca nu va fi impacata niciodata. Sunt acestea emotii? Pot fi ignorate?

      Ai spus ca „nu poti sa obligi pe cineva sa tina pe altcineva viu prin propriul corp”.
      In primul rand: in mod indirect ai recunoscut ca in corpul femeii insarcinate este „altcineva” (nu „altceva”), deci ca acolo este o alta persoana.
      Iar in al doilea rand: pana la ce varsta e acceptabil faptul ca nu poti sa obligi ? Pana la 3 luni de sarcina? 4 luni? 6 luni? 9 luni? Care sunt argumentele care decid ce varsta de sarcina e acceptabila pentru avort? Cand poate spune un medic cu exactitate ca a inceput viata unui om ca sa fie sigur ca actiunile lui sunt etice 100%, fara urma de indoiala?

    • mariam, serios, fa ce vrei cu corpul tau si lasa alti oameni sa faca ce vor ei cu corpul lor.
      ti-am explicat in foarte multe feluri, cand nu are rost nu are, nu mai pierd vremea aiurea.
      sanatate!

    • Din pacate nu mi-ai raspuns si nu poti pune delimitari etice …
      Sanatate si tie, numai bine!

    • Cristiana, când scrii pe buletinul ecografic ‘activitate cardiaca prezenta ‘ la 6- 7 spt la ce te referi ?

  20. Eu vreau doar sa clarific o misconceptie lacher vad ca se refera toata lumea, inclusiv tu. Presupunca te referi la vestea di statele unite. Nu stiu ce headlines ati citit voi, dar avorturile nu au fost interzise in state. Pur si simplu curtea suprema a anulat o lege din 1973 care cumva cumva a gasit ca constitutia ar garanta dreptul la avort. Ori tocmai asta au venit ei acum sa rectifice, pentru ca este pur si simplu aberant. Nu se poate gasi in vreo constituie sau in drepturile omului vreun drept la avort. Exista drept fundamental la viata. Asta nu inseamna nici pe departe ca avorturile sunt interzise. Inseamna pur si simplu ca politicienii isi retrag dreptul de a hotari asta, dreptul revine fix acolo unde trebuia sa fie, adica la reprezentantii directi alesi de oameni, adica la fiecare stat in parte. Practic fiecare stat va face propria lege. Unele le vor interzice complet, altele dimpotriva. Dar ideea este ca puterea este la oameni, nu la politicieni, pentru ca nu poate fi decizie politica, este una morala.

    • Bineinteles ca au fost interzise avorturile in SUA.
      Nu in toate statele, adevarat, dar sunt 13 state care deja aveau legile antiavort scrise si ele au intrat in vigoare imediat dupa ce s-a publicat decizia (de altfel, aceste legi se numesc „trigger laws”, adica sunt scrise si doar asteapta sa intre in vigoare). In total sunt 20 de state in care se asteapta sa fie interzis avortul, daca nu este deja interzis. Aproape jumatate din SUA; nu?

      Deci de fapt a fost invers: decizia SCOTUS a venit ca urmare a lobby-ului facut de aceste state, timp de multi ani.
      Nu a fost ca vai s-a gandit Curtea sa redea dreptul de a decide inapoi la „reprezentantii poporului” si acum asteptam sa vedem ce decide boborul. Hai sa fim seriosi.

      Una din surse, ca e plin de ele pe net: https://www.washingtonpost.com/politics/2022/06/24/abortion-state-laws-criminalization-roe/

      PS Roe vs Wade nu a fost lege, ci decizie a SCOTUS. Care a fost luata dupa multe dezbateri tot la curtea suprema si a fost argumentata extensiv. Deci sa vii tu acuma si sa spui ca „a fost aberanta” e pur si simplu … aberant :-). Mai ales ca votul pentru a rasturna decizia a fost 5-4. Iar 3 din cei 5 judecatori care au votat pentru rasturnare au fost numiti de Trump.

    • Monica, daca citim stirile din US vedem ca peste 60% din populatie (inclusiv in statele conservatoare) sunt pro avort, si totusi alesii lor interzic avortul. Se pare ca farza ta „Inseamna pur si simplu ca politicienii isi retrag dreptul de a hotari asta, dreptul revine fix acolo unde trebuia sa fie, adica la reprezentantii directi alesi de oameni, adica la fiecare stat in parte.” este incorecta.

      Am citit comenariile de aici si de pe Facebook si nu resuesc sa inteleg cum femeile in general pot fi atat de rele si de neintelegatoare unele cu altele.
      Atata timp cat femeia e cea care ramane insarcinata si barbatii nu iau masuri (prezervativ, vasectomie, etc.) nu vad de ce barbatii au dreptul sa le interzica avortul.
      Vad ca se face distinctie intre avortul dupa viol si avortul la cerere. Tinand cont ca in ambele variante inima fetusului bate nu vad de ce avortul ar fi permis pt una dar nu si pentru cealalta. Cei care sunt pro life se contrazic forte mult. Daca cei pro life ar face eforturi la fel de mari pentru educarea fetelor/femeilor si mai ales a baietilor/barbatilor eu cred ca ar fi mult mai bine pentru omenire in general.

    • Nicoleta, miscarea pro-life tocmai asta incearca sa faca. Sa educe publicul ca actul sexual nu este doar un drept ci implica si foarte multa responsabilitate. Ne jucam prea usor cu viata, sub mantra corpul meu alegerea mea, cand de fapt nu ne taiem noua o mana sau un picior, ci ucidem o alta viata care e dependenta de noi si pana la urma rezultatul actiunilor noastre. Ideea cu avortul era ca trebuia sa fie sigur si rar, dar de fapt este vazut ca un mijloc de contraceptie. Toate cazurile astea exceptionale despre care vorbiti sunt un procent infim al motivelor pentru care se face avort…

    • În unele state legea interzicerii avortului a intrat în vigoare. Deja se discută în unele state dacă să se adopte pedeapsa cu moartea pentru femeile care fac avort. Pro-life…

    • Monica, daca miscarea pro life chiar isi doreste sa educe tinerii (mai ales pe ei) despre responsabilitate si riscurile actului sexual cu atat mai bine. Insa de aici si pana la a interzice avortul e cale lunga. De ce nu le putem avea pe amandoua? Si in timp, prin educare avortul sa fie necesar din ce in ce mai putin?
      De ce oare de multe ori in US persoanele non-albe (de culoare, latino, refugiatii, populatia indigena, etc) nu au parte de aceasta educatie? De ce oare persoanele non-albe au parte de discriminare aproape zilnica la serviciu, pe strada, la doctor? Pana si Serena Williams care are bani destui a avut probleme la nastere deoarece doctorii in US inca cred ca persoanele de culoare pot sa duca mai bine durerea si nu sunt crezute cand spun ca au probleme.
      Eu zic ca inca in Europa si chiar si in Romania suntem feriti de excesele care se intampla in US si ar trebui sa tinem cu dintii de aceste drepturi pe care le-am obtinut dupa ce mii de femei au murit in comunism. Mama mea a facut multe avorturi deoarece nu exista gandirea de protectie si pentru ca sotului ei nu ii dadea voie sa se protejeze in nici un fel, dar era de acord cu avortul pentru ca desi isi dorea sa faca sex des nu dorea sa aiba prea multi copii. Cum pot eu sa invinovatesc o astfel de persoana care nu a avut de ales dar care a suferit fizic si psihic? Eu nu am nici un avort desi am un copil neplanificat dar pentru ca ne-am dorit sa avem copii il crestem in iubire dar asta nu insemana ca vreau sa judec sau sa hotarasc eu pentru alte femei in situatii grele cum e mai bine sa fie. Si chair daca cineva face avort ca metoda anticonceptionala ma intreb oare doctorii sau alte persoane cu studii de specialitate au incercat sa vorbeasca si sa educe acele persoane? Cum zicea cineva multe femeile ar prefera sa previna o sarcina daca ar putea decat sa faca avort. Cred ca daca contraceptia ar fi gratuita si fiecare femeie ar avea acces usor la contraceptie iar biserica nu ar mai zice ca e pacat sa te protejezi ar fi mult mai putine avorturi. Si din nou cred ca barbatilor le este foarte usor si sunt educati de mici sa nu le pese si sa nu fie responsabili de partea lor in aceasta ecuatie.
      Concluzia mea – daca biserica nu ar echivala contraceptia cu pacatul si contraceptia ar fi gratuita si usor accesibila nu cred ca ar fi atatea avorturi necesare.
      Dar e mult mai simplu sa ne dam cu parerea decat sa venim cu solutii concrete si sa facem tot ce putem sa ajutam pe cei/cele care au nevoie de educatie si ajutor.

    • Nicoleta, uita-te unde s-a ajuns in America: acolo lumea are acces la educatie si la contraceptie, avorturile trebuiau sa fie sigure si rare, dar in loc de asta au ajuns un mijloc de contraceptie. De ce? Pentru ca revolutia sexuala a schimbat mentalitatea oamenilor. Saraca femeie, care chipurile a fost eliberata de pilula, tot ea e de vina daca ramane insarcinata, si e victima a eroarei de contraceptie. Prin urmare avortul este bagatelizat. Si nu numai asta, dar activistii pro life care stau in fata centrelor de avort ca sa informeze femeile care vin acolo despre ce se intampla si despre alternative, sunt bagati in inchisoare. Orice femeie care vine cu gand la avort e clar ca e intr-un impas moral. Dar nu sta nimeni sa ii faca o evaluare psihica, sa o intrebe ce situatie are, sa ii dea timp sa se gandeasca, asta ar trebui sa fie ultima solutie, dar din pacate este prima… foarte multe femei s-au razgandit in momentul cand si-au vazut bebelusul la ecograf. Tocmai de asta nici nu li se face, Planned Parenthood, sub eufemismul sanatatii reproductive a femeii , nu sunt interesati decat de profit. Cu cat mai multe avorturi cu atat mai bine.

    • nicoleta, cateva dintre afirmatiile tale cred ca sunt eronate (daca crezi ca eu gresesc, te rog sa ma corectezi).
      Nu se face diferenta intre avortul la cerere si avortul tot „la cerere” a unei sarcini provocate de un viol. Astea sunt discutii intre noi, considerand ca avortul in caz de viol este justificat. Orice sarcina este considerata egala, fiind vorba despre viata si viata este considerata sacra. (cand, medical, viata mamei este in pericol, medicul poate sa decida sa salveze viata mamei).
      Persoanele care sunt pro life, sunt femei si barbati. Cred ca nu este potrivit sa spunem ca barbatii nu se pot baga in discutia asta, pentru ca ei nu raman insarcinati. Subiectul este viata copilului, indiferent de statutul mamei : maritata sau nu, saraca sau bogata, sarcina dorita sau nu. Exact cum s-ar vorbi de drepturile unui copilas de 5 ani caruia i s-ar apara drepturile, nu doar femeile vor decide pentru el, si nu ar fi tratat(cel putin constiinta ne spune asa) diferit un copil parasit fata de un copil iubit si protejat in fata legii.
      Dar, vorbind de lege, da, fiecare stat va decide pentru el in America. Si se va vedea cum vor decide, prin alesii populatiei. In general alesii gandesc ca majoritatea, asa ca vor fi state unde vor fi legale si state unde vor fi ilegale avorturile. Inseamna ca asa vrea majoritatea. Nu este valabila afirmatia ca ” barbatii” aleg pentru femei.
      Daca biserica interzice contraceptivele, cu atat mai mult interzice avortul. Asa ca cine din ascultare de biserica nu se va feri de sarcina, nu va face nici avort. Asa ca ar fi bine sa nu mai bagam biserica in treaba asta. Sau femei pe care nu vor sa le fereasca barbatii(din motive religioase) in nici-un caz acelasi barbat nu le-ar trimite sau ingadui avortul!
      Spuneai de o educatie a femeilor care folosesc avortul ca contraconceptie! Singurii care o fac sunt cei care sunt pro-life, Planned Parenthood isi doresc clientela si sunt bucurosi sa aiba cat mai multa, oricare ar fi consecintele pentru mama. (ma refer acum la sistemul din America la care te-ai referit si tu).
      In America, doar cine nu vrea nu are parte de educatie. Ca unora, uneori, le poate fi mai greu, este adevarat, asta ca oriunde pe lumea asta. Sa nu uitam ca penultimul presedinte al Americii a fost un negru. Votat de americani. Se cam bate cap in cap cu autovictimizarea multora. (doamna ex presedinta povestea cum a fost ignorata ea si fetita ei de un trecator care le-a complimentat catelul pe care-l plimbau, asta pentru ca ele erau negre. Sunt alba si patesc asta in fiecare zi. Oamenii se uita, zambesc, la cainele pe care-l plimb, nu la mine. Dar pentru ca sunt alba, nu mi-a trecut prin cap sa ma victimizez. – dar din nou, nu uita, America a avut presedinte negru!). Serena a nascut un copil. A suferit, sufera si femeile albe, dar poate a crezut ca a fost lasata ea sa sufere mai mult, ca-i neagra. Stie ea cat sufera o alba?
      Spui ca te mira rautatea multor femei impotriva altor femei. Sigur ca asa pare la prima vedere. Eu vad ca persoanele implicate in miscarea pro life (recunosc ca sunt si cazuri particulare diferite) sunt focusate pe copil si viata copilului pe care o considera sacra, a fiecarui copil, dorit sau nedorit, nascut sau nenascut. Nu este vorba de mama ci de copil.
      Nu sunt implicata in nici-o miscare, pot sa spun ca pana nu demult eram poate doar indiferenta. Sunt responsabila in viata mea sexuala, am avut si copil planificat si neplanificat, i-am primit si i-am iubit. Dar cand i-am vazut la ecografie, am stiut si vazut ca sunt copii. Chiar daca viata m-ar fi dus in vreun moment de criza in care sa-mi spun ca a renunta la o sarcina este cea mai buna solutie, m-ar fi marcat pentru totdeauna. Multe sunt mamele care regreta ca au avut posibilitatea sa o faca si ca nu a fost cineva/ceva sa le opreasca.

    • Tot ce trebuie sa stiti despre linkul pus mai sus de Monica este ca pe acelasi site exista un articol care insinueaza ca Ucraina a omorat nu stiu cate mii de civili in Donbass.

    • Pentru ROBO
      Monica are dreptate, Elvira7 are dreptate. Ar trebui sa schimbi ca sursa de referinta Washington Post pentru ca de mult nu mai este de incredere. Decizia SCOTUS a insemnat descentralizare, fiecare stat isi va face legislatia care i se potriveste.Traiesc in Georgia unde exista populatie conservatoare si unde avortul este interzis atunci cand se aud bataile inimii( o decizie mai mult decat rezonabila!).Daca vrei te poti duce in California unde avortul este acceptat si in luna a 9-a si unde Planed Parenthood are cartierul general. Si nu vad ce rol are Trump in toata treaba asta… e clar ca esti spalat pe creier de Washington Post.

  21. Nu stiu daca realizati …
    Avem o MARE responsabilitate prin cuvintele pe care le scriem pe Internet pentru ca, prin ele, avem aceasta putere de a influenta destinele unor oameni.
    Cineva aflat intr-un moment greu al vietii ar putea lua o decizie importanta doar pentru ca ne-a citit comentariul si … a crezut cuvintele scrise de noi.
    Asadar e posibil sa fim raspunzatori pentru deciziile (bune sau gresite) ale altcuiva fara ca macar sa stim vreodata si, de aceea, e absolut necesar sa ne cantarim foarte bine cuvintele. Ele raman scrise pe Internet pentru cine stie cat timp de acum inainte.

    In ceea ce ma priveste sunt pro viata. Nu am cum sa fiu altfel.
    Acum 5 ani am adoptat un copilas. Daca mama lui l-ar fi avortat (ar fi avut multe motive, din care unul era saracia) eu astazi n-as mai fi fost mama unui copil atat de bun, iubitor si cu adevarat minunat – asa cum sunt toti copiii, de fapt, atunci cand adultii le creeaza conditii ca sa infloreasca. Pe mama lui n-o cunosc, dar stiu cateva mici detalii din dosarul de adoptie pus la dispozitie de DGASPC.
    In perioada de asteptare pe lista de adoptie L-am simtit foarte bine pe Dumnezeu pentru prima data: discret si, totusi, atat de prezent, atat de aproape de mine! Spun asta nu doar pentru ca mi-a trimis un copilas exact asa cum imi imaginam eu ca mi-ar placea sa fie (si nu ma refer aici la aspect fizic, ci la felul lui de a fi) si chiar pana si cu numele pe care i l-as fi pus daca l-as fi nascut eu. Ci spun asta mai ales pentru toate raspunsurile pe care in acea perioada le primeam in mod firesc, fara sa apuc macar sa pun intrebarile cuiva!
    Ati putea spune ca erau coincidente, dar eu stiu sigur ca n-au fost.
    Am si pierdut un copilas – nici macar nu stiam ca sunt insarcinata, ci doar m-am trezit intr-o noapte, la ora 3, ca-l pierd (credeam, in mod gresit, ca nu voi putea fi niciodata insarcinata).
    Asadar eu acum sunt mama a doi copii: unul pe Pamant si unul in Cer.
    Ma rog pentru toate femeile aflate in momente foarte grele din viata ca sa ia deciziile bune.

  22. Eu una salut decizi Americii in privinta legii respective si sper ca tot mai multe tari sa o adopte. Avortul nu a fost si nu va fi niciodata in favoarea femeii. Pe langa trauma evidenta, posibile complicatii medicale mai e si faptul ca omoram generatii si generatii de femei. Nu-mi vine a crede cate femei educate apara aceasta „metoda de contraceptie” nedemna de anu 2022.Cat despre situatiile pe care le-ai enumerat la inceputul articolului…alea sunt permanente si un avort nu le schimba situatia, acolo deja se intelege ca se fac avorturi pe banda rulanta si aia clar nu e viata. Ca sa nu mai zic ca e ciudat ca femeia respectiva sa aiba acces la o procedura medicala care poate fi destul de complicata daca e sarcina avansata(in multe state din America se face avort si in tr 3 de sarcina, ei nu il considera copil atata timp cat nu e nascut) dar nu are acces la niste prezervative. Sexul implica raspundere, nu il poti folosi la nesfarsit doar pentru distractie. Daca o femeie nu e capabila sa isi schimba viata pentru copilul ei, sange din sangele ei chiar daca a aparut neprogramat….de ce ar avea dreptul sa voteze si sa ia decizii importante? Tot se baga la inaintare motive gen viol, probleme medicale dar adevarul e ca majoritatea celor care fac avort o fac din egoism, nu vor sa isi schimbe stilul de viata pentru un copil, nu vor nici macar sa ii dea nastere si sa faca fericita o alta familie care isi doreste acel copil.
    Ps:sunt un copil nascut datorita legii lui Ceausescu, daca nu era asa ceva mama m-ar fi avortat, fiind al 4 – lea copil si nu as fi fost azi mama la randul meu. Viata e pretioasa si femeile nu ar trebui sa aiba dreptul sa isi bata joc de ea ☹️

    • Cate absolutisme care nu au nici o treaba cu realitatea. Exista o capacitate foarte utila care se numeste ‘fact checking’. Serios, rezolva multe.

    • Tu esti serioasa?! Chiar crezi tampeniile Trumpistilor cu sarcini intrerupte in trimestrul 3, doar asa, ca a debitat femeia mult si bine, si dupa 6 luni, cu burta cat un butoi a ajuns la concluzia, ca nah, m-am razgandit, scoateti-l afara…? Lasa, ca explic eu la toata lumea, la familie, prieteni, colegi, ca m-am dezumflat brusc? WTF. In 90%+ din cazuri chiar si la intreruperile de sarcina din trimestrul 2 motivul e unul medical, daca nu din partea mamei, atunci al copilului, care este incompatibil cu viata in afara uterului, sau „doar” cu boli genetice evident ireversibile.
      But by all means, sa condamnam femeia sa ii fie incubator si sa-l vada murind, sau sa-si sacrifice viata crescandu-l intr-o societate balcanica, care isi intoarce capul si de la un om schiop, sa nu mai vorbim de sindromul Down… si sa-l condamnam pe copil la o moarte lenta dupa ce isi petrece cele cateva luni de viata intepat si taiat, sau la o viata nenorocita intre oameni care il detesta, isi bat joc de el, sau in cel mai bun caz se fac ca nu exista.
      Nu va inteleg cum de urati femeile, care vor sa decida asupra propriului corp, si adorati un dumnezeu, care lasa sa sa nasca copii bolnavi, sau sa sufere viete mizere copii sanatosi, sau…

  23. Am citit cu interes toate comentariile și mi se pare că ne este atât de ușor să ne dăm cu părerea despre ce ar trebui sau nu să facă o altă persoană… Eu propun un exercițiu de imaginație. Nu am nicio intenție malițioasă, dealtfel nu voi comenta în niciun fel răspunsurile. Am văzut aici câteva persoane care au o părere categorică împotriva avortului. Propun exercițiul în special persoanelor contra avortului. Emma, Elvira7, diana, dacă aveți timpul și disponibilitatea… Din nou, este un exercițiu de imaginație, dar un caz real.
    Imaginați-vă, doamnelor, că aveți o fetiță de 12 ani. Este cea mai drăgălașă și cuminte fetiță din lume, lumina ochilor voștri! Aveți o relație specială, puteți să vorbiți despre orice cu ea, nu există subiecte tabuu.
    Auziți bătăi în ușă. Ați trimis-o după ceva cumpărături. Deschideți ușa și o vedeți acolo, în prag, albă, incapabilă să vorbească. Reușiți să o băgați în casă și în cele din urmă aflați: când a intrat în bloc, a intrat după ea un bărbat. La lift… a lipit-o de ușa liftului. Nu a putut țipa. I-a ridicat fusta…

    Vă speriați, o băgați în cadă și puneți dușul pe ea, sperând că nu vor fi urmări.
    Trece o lună, mai trec ceva zile și fetei tot nu îi vine menstruația. O duceți la medic și aflați că este însărcinată.
    Desigur, familia are ceva resurse și ar putea să crească un copil. Dar fetița are doar 12 ani. Este un copil! Un copil traumatizat după viol. Acum încă nu i-a crescut burtica.
    Ce alegeți? Să păstreze copilul?

  24. Am citit cu interes toate comentariile și mi se pare că ne este atât de ușor să ne dăm cu părerea despre ce ar trebui sau nu să facă o altă persoană… Eu propun un exercițiu de imaginație. Nu am nicio intenție malițioasă, dealtfel nu voi comenta în niciun fel răspunsurile. Am văzut aici câteva persoane care au o părere categorică împotriva avortului. Propun exercițiul în special persoanelor contra avortului. Din nou, este un exercițiu de imaginație, dar un caz real.
    Imaginați-vă, doamnelor, că aveți o fetiță de 12 ani. Este cea mai drăgălașă și cuminte fetiță din lume, lumina ochilor voștri! Aveți o relație specială, puteți să vorbiți despre orice cu ea, nu există subiecte tabuu.
    Auziți bătăi în ușă. Ați trimis-o după ceva cumpărături. Deschideți ușa și o vedeți acolo, în prag, albă, incapabilă să vorbească. Reușiți să o băgați în casă și în cele din urmă aflați: când a intrat în bloc, a intrat după ea un bărbat. La lift… a lipit-o de ușa liftului. Nu a putut țipa. I-a ridicat fusta…

    Vă speriați, o băgați în cadă și puneți dușul pe ea, sperând că nu vor fi urmări.
    Trece o lună, mai trec ceva zile și fetei tot nu îi vine menstruația. O duceți la medic și aflați că este însărcinată.
    Desigur, familia are ceva resurse și ar putea să crească un copil. Dar fetița are doar 12 ani. Este un copil! Un copil traumatizat după viol. Acum încă nu i-a crescut burtica.
    Ce alegeți? Să păstreze copilul?

    • Un rau nu repara un alt rau. O trauma nu face decat sa se adaoge peste alta trauma. Si un astfel de exemplu care ar trebui sa serveasca de model de exceptie de la regula nu ar toebui sa faca regula.

    • Cazuri de genul acesta, cu fetițe violate, sunt extrem de multe. Multe sunt și alte cazuri „de excepție”. Din păcate, legile care interzic avortul nu au note de subsol pentru cazurile excepționale.

    • Vezi, A., cum apare ipocrizia pana la urma. Isi spun pro-viata, dar daca ai putina rabdare isi arata clar adevaratele intentii, credinte si ce le-a bagat propaganda in cap. Isi spun pro-viata si sustin ca o fetita violata trebuie sa nasca, pentru ca „un rau nu repara alt rau”. Fara comentarii…
      Nu vreau sa intru in detalii, pentru ca e un subiect personal, dar este tot asa, un vorbit dupa ureche, din brosurile de la nu stiu ce biserica (respect orice credinta cata vreme nu se impune altora, dar asta e realitatea, multa lume isi ia informatii din acele brosuri sau de la preot). Un avort dupa un viol nu este un alt rau, este libertate, este control, este vindecare. Sau ma rog, poate fi, vorbesc de experienta mea. Mi se pare dezgustator sa se puna pe acelasi palier de „rau” un avort in aceste conditii si violul, chiar daca e un caz ipotetic. Dar asa gandesc ei, „pro-viata” cum sunt eu Papa.

    • Cristiana, nu știu câtă ipocrizie, cât mai degrabă ignoranță. Persoanele care sunt categorice nu au trecut vreodată printr-o situație „de excepție” și nu își pot și nici nu vor să își imagineze astfel de traume. Ceea ce este absolut normal – nimeni nu ar vrea nici măcar să se imagineze într-o astfel de situație. O persoană categorică își formează o părere ce ajunge să facă parte din propriul sine. Normal că va apăra „cu colții” tot ceea ce ține de acea credință, practic de propriul sine; altfel, s-ar anula. Persoanele acestea cred cu toată tăria în ceea ce declară și nu se pot pune cu adevărat în situații ce le-ar anula credința despre sine.

    • Aveti dreptate. Viata ori este sacra ori nu e. Fiinta umana ori are demnitate intrinseca ori nu are. Daca crezi ca are, atunci nu poti vedea avortul ca pe un lucru bun in sine, in nicio circumstanta. Oricum ai lua-o ai ucis o viata care nu e a ta si care e nevinovata indiferent de circumstante. Sigur ca lumea in care traim e departe de a fi ideala si sigur ca sunt multe nuante de gri intre alb si negru. Numai Dumnezeu poate sa judece circumstantele unei femei care alege sa faca asta. In ce priveste ignoranta, e interesant ce concluzie sigura ai tras. Uite ca chiar am fost intr-o situatie de exceptie si nu mi-a fost greu sa imi asum principiile pana la capat pentru ca mi le-am asumat in profunzime si in cunostinta de cauza. Pot sa iti spun despre mine ca nu am facut sex pana cand nu am fost pregatita sa-mi asum eventualitatea unei sarcini si ca am dus o sarcina neviabila pana la capat. In fundamentalismul meu pro viata, am considerat ca copilul ala are dreptul la cata viata decide Dumnezeu sa ii dea, si ca daca El l-a pus acolo are un scop asa ca am fost deschisa. Contrar tuturor asteptarilor bebe a ajuns la termen si ne-a binecuvantat cu 4 zile de iubire. In general legile crestine merg mana in mana cu legile naturii. O sarcina nu e periculoasa pentru o femeie, in schimb un avort, ca orice operatie, implica riscuri. Da, stiu, e incomod sa fii pro life pentru ca trebuie sa fii responsabil si asumat. Dar e mult mai implinitor.

    • Monica, eu efectiv sustin orice alegere faci tu cu corpul tau, desi eu nu as fi facut poate la fel cu corpul meu sau poate nu iti impartasesc opinia din punct de vedere medical prin prisma meseriei in care am vazut tot felul de nenorociri si multa suferinta. Nu e un concurs de moralitate aici, eu accept ca tu crezi in Dumnezeu, desi eu nu cred. Nu inteleg insa de ce crezi ca trebuie sa urmeze toate lumea legile crestine, chiar daca ele ignora realitatea in mod direct.
      Ma bucur ca tu te simti implinita si asumata, asta este cel mai important pana la urma.
      Altfel, cum poti sa sustii o singura clipa „o sarcina nu e periculoasa pentru o femeie”??? Mi se pare absolut revoltator (daca zic iar ignorant, iar te „superi”). Mortalitatea materna este destul de mare inca, in anul 2022, in multe tari civilizate, nu mai zic de tari precum Romania. Sarcina nu este o boala, dar este o situatie cu potential de risc, ai eclampsie, ai diabet, ai risc de infectii, riscuri legate de nastere, depresie post-natala si asa mai departe. Apoi, peste 77 la suta dintre avorturile din SUA, la care face referire articolul, sunt medicamentoase si in vasta lor majoritate fara vreun fel de complicatie. Despre ce operatie vorbim, de fapt?
      Discutia este interminabila si mi se pare ca este incorect ca eu sa vorbesc despre fapte si tu despre credinte si sa nu incetezi sa folosesti cuvinte asa de mari cu a lua viata cuiva si asa mai departe. Totul in timp ce sustii ca esti crestina. E cam plin de pietre aruncate, stii?

    • Monica, îmi pare rău pentru pierderea suferită. Nu cred că îmi pot închipui suferința prin care ai trecut…
      Să știi că eu nu sunt „pro” sau „contra” avort, ci consider că fiecare ar trebui să aibă libertatea să decidă asupra propriului corp – cu atât mai mult când este vorba despre diversele situații traumatizante prin care ne poate arunca viața. Sunt „pro educație” în schimb; cred că educația ar reduce numărul de sarcini nedorite.
      Totuși, concret, ce ai face în situația expusă mai sus? Ți-ai lăsa fiica de 12 ani, victimă a unui viol, să continue sarcina?

    • @Monica
      Sper din suflet ca nu sugerați, prin comentariul dumneavoastră ca un copil de 12 ani ar trebui sa pastreze sarcina apărută în urma unui VIOL! Va rog doamna, nu pot concepe ca în mintea dumneavoastră, e mai bine ca acea copila sa își termine viata din cauza unui bolnav! Ați născut doamna? Dacă da, cum puteți crede ca un copil nevinovat mai poate suporta și trauma nașterii, pe lângă trauma violului?? De ce viata copilului nenăscut valorează mai mult decât viata fetitei?

    • @Andreea. Da, am nascut de doua ori: un baiat sanatos si o fetita cu o boala genetica care a murit dupa 4 zile. Tin sa precizez ca am nascut natural in ambele cazuri si nu mi s-a parut deloc o trauma nasterea (am fost o norocoasa, stiu). Cu fetita mi s-a spus de la ecografia de trei luni ca nu e viabila si am fost programata direct ventru un chiuretaj, pe care l-am refuzat. Am decis sa las natura sa isi urmeze cursul. Stiu ce inseamna sa fii in conflict cu sotul care nu isi doreste un copil handicapat, care incearca sa te faca sa alegi intre el si copil. Am ales copilul dar am castigat si sotul. Prin prisma credintei stiam ca e o incercare si ca nu o sa primesc mai mult decat pot duce si asa a si fost. La final sotul mi-a fost alaturi si i-a parut rau ca nu m-a sprijinit de la inceput.
      @A. Intr-adevar, imi este greu sa ma imaginez intr-o asemenea situatie, dar asa cum am acceptat situatia cu fetita probabil ca, chiar daca mai greu, ar trebui sa accept si ca „bad things happen to good people” pentru ca traim intr-o lume corupta. Un viol la 12 ani marcheaza un om pentru toata viata. La varsta aia habar nu aveam ce inseamna sexul si nici nu ma interesa. Evident ca as suferi enorm impreuna cu fetita. Evident ca nu i-as spune „asta e, n-ai ce sa faci, trebuie sa suporti consecintele”, mai ales ca ea n-are nicio vina. Dar nici copilul ala nu are nicio vina pentru felul cum a fost conceput si asta nu il face mai nedemn sau mai putin uman. Asa ca nu ma vad nici alergand cu ea de manuta la ginecolog, fara sa ii dau explicatii, ca „sa rezolvam problema” si sa incercam sa ingropam povestea. Sigur ca ar fi mai simplu cel putin pentru ochii lumii dar nu cred ca ar ajuta la vindecarea traumei. In primul rand as inconjura-o cu toata iubirea si m-as stradui s-o fac sa inteleaga ca nu e vina ei (pentru ca victimele au tendinta sa se invinovateasca). In acelasi timp m-as implica cu toata fiinta in gasirea si tragerea la raspundere a faptasului. E greu sa imi imaginez o asemenea discutie la o asemenea varsta dar oricum asa o experienta te maturizeaza peste noapte. Asa ca probabil ca as intoarce cu ea problema pe toate partile, i-as spune parerea mea despre consecintele tuturor optiunilor, as duce-o la doctori, la psihologi, si as lasa-o pe ea sa aleaga, asigurand-o de iubirea si de sustinerea mea indiferent ce alege.
      Coincidenta face ca chiar azi dimineata am ascultat un episod din podcastul „Bible in a year”, in care nu numai ca se citeste biblia intr-o ordine care sa ajute sa dea sens si context povestilor, dar preotul Mike Schmitz si explica forte bine contextul ajutandu-te sa dai sens povestii si sa vezi valoarea chiar si in ziua de azi. Cheia lecturii de azi era tocmai faptul ca oricand (in vechiul testament) oamenii au avut un comportament sexual imoral, au existat consecinte nefaste 🙂
      Am urmarit candva un interviu cu un preot, in care se discuta tocmai problema avortului in urma unui viol. Pozitia lui ( a bisericii) in legatura cu asta era ca da, un rau nu rezolva un alt rau, dar explica si cum atasarea de pruncul din pantec poate sa ajute la vindecare. Sau, plasarea lui spre adoptie ar putea ajuta un cuplu care isi doreste si nu poate avea copii, intorcand astfel un rau in bine.
      Bine bine, o sa ziceti, nu toata lumea e religioasa, si nu ar trebui ca unii sa impuna viziunea lor altora. Sunt de acord cu voi. Nu cred ca legile ar trebui sa fie bazate pe fundamentalism religios si nici ca avortul ar trebui interzis categoric. Nu traim intr-o lume ideala si exista multe zone de gri in care drepturile si libertatile sunt in conflict si trebuie ales pur si simplu raul cel mai mic. Dar nu pot sa fiu de acord nici cu mantra „corpul meu, alegerea mea”, pentru simplul motiv ca nu iti tai tie un membru ci omori o fiinta vie total separata (dar nu independenta) de tine. Asa ca cred ca societatea ar trebui sa ia pozitie in apararea celor care nu se pot apara singuri. Cred ca avorturile ar trebui macar restrictionate. Ideea e sa fie ultima resursa si nu prima. Cred ca oamenii ar trebui sa fie educati in sensul responsabilitatii pe care o implica actul sexual. Daca va uitati la videoul pe care l-a postat cineva o sa vedeti ca cu educatia sexuala scopul este contrar responsabilizarii: este sexualizarea tot mai timpurie a copiilor si inculcarea ideii ca sexualitatea este un drept, o placere total disociata de reproducere. Prin urmare nu e de mirare ca in mentalitatea occidentala avortul e reclamat tot ca „drept fundamental”. Nu este. In schimb, dreptul la viata e in declaratia drepturilor omului.

    • A., din pacate nici macar nu e o situatie ipotetica ce ai descris tu, chiar a fost facut public zilele acestea un caz al unei fetite de 10 ani insarcinate in urma unui viol si care nu a avut acces la avort in statul unde locuia si a trebuit sa calatoreasca in alt stat, dupa toate cate i s-au intamplat asta avea nevoie, ce-i drept.

      Altfel, ca supravietuitoare a unui abuz prelungit si a unui viol, sa citesc asa ceva: ” Pozitia lui ( a bisericii) in legatura cu asta era ca da, un rau nu rezolva un alt rau, dar explica si cum atasarea de pruncul din pantec poate sa ajute la vindecare.” mi-a provocat greata si scarba. Absolut oribil si extrem de toxic pana la urma.

  25. Avortul a e un act de barbarism egal cu o crima. Impropriu spus avort, e ceva gen pruncucidere. Doctorii trebuie sa apere viata nu sa omoare.
    E totusi 2022 si noi aruncam parti din copii la gunoi mai rau ca animalele.
    Nu barbatii sunt problema aici, cum se presupune in articol dar femeile care ne spun mereu ca viata cu copii e un chin. Restul sunt exceptii. Niciodata in istorie nu a fost atat de facil sa cresti un copil ca azi.
    „Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere, şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede. Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie.”Jurământul lui Hipocrate

    • Ion,
      Pentru ca ai nascut si crescut copii…esti indreptatit sa asterni in scris asemenea rautati. Sper ca esti preot si nu doctor. Nu de alta dar asa mi-as explica urateniile spuse.

  26. Pentru toate tipele care sunt impotriva avortului: cine anume v-a dat voua dreptul sa judecati o alta tipa legat de decizia ei luata fata de propriul ei corp?

    Pentru toti tipii care sunt impotriva avortului: realizati ca nu contati, nu?

    Corpul meu, regulile mele!

    • Dreptul fundamental la viata al copilului. Care este un corp total separat de al mamei. Deci mantra asta cu corpul tau dreptul tau este o aberatie. Pentru ca daca te duci la spital sa-i spui unui doctor ca vrei sa-ti tai o mana complet sanatoasa pentru ca corpul tau dreptul tau nu cred ca gasesti vreun doctor care sa ti-o taie. Daca ar fi asa de simplu nu ar fi atatea dispute legate de tema asta si toata lumea ar fi de acord. Dar este vorba despre doua vieti si a alege ce e mai important, confortul uneia sau viata altuia.

    • Monica, care copil? Embrionul nu este un corp total separat de al mamei, departe de a fi copil, mai evoluate sunt broastele. Si embrionul nu poate supravietui inafara uterului, biologic e fix un parazit.

    • Irina, si un bebelus de cateva luni e la fel de dependent de mama, nu ar putea supravietui fara ea. Suntem singura specie care nu se naste pe deplin dezvoltata, pentru ca marimea creierului nu permite asta. Tocmai asta ne diferentiaza de alte specii. Potentialul pe care il putem atinge. Informatia genetica e acolo de la primele doua celule, deci nu conteaza in ce stadiu ii curmi viata. Din punct de vedere moral e acelasi lucru. Altfel de ce i-am mai acorda drepturi copilului? Care e diferenta dintre un copil nascut prematur la 7 luni si unul avortat la 8 luni?

    • Irina, sunt persoane care considera steriletul un avort. Sunt persoane care considera masturbarea pe langa un pacat tot un fel de crima. Sunt oameni cu care nu ai cum sa ajungi la o concluzie reala, e imposibil. Au niste derapaje incredibile, numai in acest ultim comentariu, unde se discuta de avort la 8 luni de parca nu ar fi efectiv aproape nul procentul de avorturi la cerere la 8 luni oriunde pe lumea asta. Pentru mine este halucinant, dar e si un dus rece, consider acest blog un fel de insula de persoane educate peste medie, in general, si iata ca si aici au patruns aceste idei – bine, s-a vazut din pandemie. Ce ma irita destul de tare e ca oamenii brusc stiu si embriologie si obstetrica si genetica, nu sunt in stare sa separe propriile opinii de fapte validate stiintific si abereaza la greu.
      Se discuta despre etica si moralitate, dar mama este redusa fix la un incubator si de viata ei nu pare a ii pasa nimanui. Imi pare rau sa vad cat de puternica e propaganda si sa observ cu ce se ocupa biserica prin Romania, in timp ce cazurile de abuz sexual asupra minorilor din randul propriilor preoti le musamalizeaza si premiaza cu bmwuri.

    • Un bebelus nu mai este dependent de corpul mamei, nu mai este in stadiu de parazit. Multe mame au murit la nastere si bebelusii au supravietuit fara probleme, i-au crescut cei din jur, ca doar suntem o specie sociala.
      Eu am mentionat conditia parazitara a embrionului, nu conditia fatului de 8 luni, care e evident un bebelus care poate respira singur( daca e sanatos).
      Oricum, daca fatul de 8 luni are probleme grave de sanatate sau pune viata mama in pericol, atunci clar trebuie avortat. A aduce pe lume un bebelus cu probleme de sanatate incompatibile cu viata e pur masochism. A decide ca o sarcina e mai importanta decat viata mamei, asta e crima.
      Mentionezi de potentialul nostru ca specie, nu-l vad prea des. 95% dintre oameni traiesc intr-o iluzie constienta dictata de emotii, inapti de a vedea realitatea obiectiva.
      Suntem asa de praf ca specie, atat de limitati de instinctul de procreere, putini inteleg ce inseamna 8 bilioane de oameni (numar in crestere exponentiala)pe o planeta care nu-si mai intinde plapuma.

    • Finutul meu de botez s-a nascut la 8 luni, printr-o interventie de urgenta, pentru ca nu doar ca el era in stare foarte grava, dar punea in pericol si viata mamei.
      Avea o malformatie la inima, dar si alte probleme serioase (nu-mi mai amintesc termenii medicali pentru ca pentru mine nu sunt uzuali, ci atunci i-am auzit pentru prima si ultima data).
      Inainte de a intra in sala de operatie medicul i-a expus rapid mamei situatia si i-a spus ca trebuie s-o salveze pe ea.
      Dar mama n-a vrut, ci a insistat sa incerce sa-i salveze pe amandoi, acceptand faptul ca poate muri in urmatoarele ore.
      La nastere copilului nu i s-au dat sanse de supravietuire.
      Dar desigur ca s-a urmat protocolul din spital pentru incercarea de a-l salva. Copilul se nascuse, totusi, viu, rezistase operatiei.
      A fost botezat de urgenta, in spital, de tatal lui care e preot (exista o varianta foarte scurta a Botezului, urmand ca slujba sa fie terminata in biserica, dupa randuiala, daca bebelusul se inzdraveneste – si asa am si facut doua luni mai tarziu).
      Spre uimirea personalului medical, bebelusul prindea puteri usor-usor, iar la o luna era suficient de bine cat sa iasa din spital. In primii 3 ani de viata a avut probleme de sanatate, mergea mereu la controale.
      Acum este mare, e aproape adult.
      Si e sanatos !!
      Nu mai impartiti atat de usor viata si moartea pentru ca, indiferent de gravitatea situatiei, nu aveti voi ultimul cuvant.
      Noi, oamenii, suntem limitati. Cu toata puterea pe care ne-o da stiinta din zilele noastre, suntem, totusi, limitati. Stiinta a devenit noua religie a lumii si, in numele ei, prin increderea pusa in ea exclusiv, se fac atat lucruri extraordinare, cat lucruri ingrozitoare.
      Nu mai pot sa citesc aici cum un embrion e considerat parazit, este prea mult.

  27. Eu propun urmatoarea diferentiere:

    Respira (cu sau fara ajutor)? E viu = are drept la viata.
    Nu respira? E la discretia purtatorului.

    • Respirație nu înseamnă doar ventilație pulmonara, înseamnă și schimb de gaze la nivel celular.

  28. In astfel de discutii nu se ajunge aproape niciodata la un consens pentru ca nu poti convinge pe cineva sa fie pro sau anti-avort, e un subiect ce implica foarte multe emotii deci degeaba ne „certam” si jignim unii pe altii.

    Mi se pare interesant insa ca republicanii care sustin ca viata e sfanta sunt tot cei care au separat copiii imigrantilor de parinti la granita si i-au tinut in custi. Viata e asadar sfanta pana cand copilul se naste si are dreptul la educatie, asigurare de sanatate etc. Atunci deodata viata unora incepe sa valoreze mai mult ca a altora. La fel cu refugiatii – unii sunt primiti cu bratele deschise, altii mai putin. Tot copii sunt si aceia, indiferent de culoare, etnie, religie.

    Mai logic ar fi sa se investeasca intr-un sistem care sa faca avorturile la cerere sa nu mai fie necesare. Altfel, ideea ca „salvam vieti” e naiva. Nu face decat sa arate si mai mult diferentele de clasa. Femeile dintr-o anumita patura sociala isi vor permite sa calatoreasca in alt stat sau alta tara sa faca avort daca asta vor neaparat. Iar cele sarace nu. Deci doar cine nu are de ales va fi fortat sa duca o sarcina la capat sau va muri incercand sa scape de ea.

    In tari ca Polonia, unde avortul e interzis, exact asta se intampla – femeile merg in alte tari daca vor neaparat. Dar mai grav e ca astfel de legi ajung sa fie extreme: interzic interventia si in cazuri in care este nevoie de un avort din motive medicale. Si asa mor femeile lasand in urma copii mici:

    https://www.theguardian.com/global-development/2022/jan/26/poland-death-of-woman-refused-abortion

    Ma mir cum nu ne este frica de a trai intr-o lume in care esti lasat efectiv sa mori pentru ca statul si biserica decid lucruri absurde pentru tine. Cum poate cineva sa fie de acord sa renunte la dreptul propriu la viata? Pentru ca la asta se ajunge. La a trata femeile ca niste cetateni de clasa a doua. Deja in SUA sunt discutii sa se interzica si pentru situatii medicale. Si asta e deja realitate in alte tari. Era asa ok in comunism cand avorturile erau interzise de vrem sa ne intoarcem la asta? Cred ca am ajuns intr-un punct in care ne este prea bine, deci de ce sa nu ne asiguram ca treptam pierdem drepturi dobandite cu greu. Si nu, nu ma refer strict la a face avort ci la faptul ca astfel de legi atrag altele si tot asa.

    • @adina
      Citeste despre Margaret Sanger( care era democrata) si care era adepta infocata a eugenismului, dupa parerea ei rasa neagra nu trebuia lasata sa procreeze( toate sediile Planed Parenthood erau in zone cu populatie preponderent de culoare). Cat despre republicani care tineau copii in custi, iti spun si tie cum i-am spus si lui Robo: schimba sursa de informatie!

    • Robo, in primul rand, as dori ca orice discutie pe care o avem sa fie una constructiva. Nu sa gandim la fel, dar sa ne ascultam unul pe celalalt, nu sa raspundem doar din dorinta de a confrunta. Eu asa incerc sa fac, chiar si cand am alta opinie, vreau si reusesc sa ascult punctul de vedere al celuilalt. Tu nu ai sesizat ca in raspunsul meu pentru D am spus de ce nu s-ar potrivi solutia lui celor care sunt pro life, nici macar nu mi-am spus opinia mea.
      Dar da, eu sunt pro life. Nu stiu daca as umbla la lege, daca as face „o lege” despre asta, sunt absolut pentru educatie, stiu ca decizia este personala a fiecaruia, dar mai stiu ca nu vreau sa fiu parte la o decizie generala cu taxele mele, cu consimtamantul meu, cu acceptul ca avortul este de fapt un nimic, o interventie medicala ca atunci cand cineva decide sa-si scoata o alunita.
      1. Viata umana este sacra si nu pot sa o compar cu nici-o alta viata. Asta stim amandoi. Si n-am sa raportez viata umana la ceea ce ar face un criminal (care omoara, violeaza, ca doar d’aia ii pedepsim prin lege) si nici la religie si actele ei nu cred ca este cazul sa ne raportam. Suntem in anul 2022 si stim ca in razboaie mor in majoritate oameni nevinovati din interesele altor oameni cu putere de decizie. La fel au fost si razboaiele „crestine”. (zicand asta nu vorbesc despre crestinatate ci de religia crestina si folosirea religiei in interese de orice fel dincolo de invatatura crestina care este cea biblica).
      2. Punctul 2 este provocare, spusa la suparare, nu-i asa? Adica o idee dusa la extrema, la care eu as continua cu un exemplu comparand o mama careia i-a murit copilul (copil de 10 ani sa zicem)de cancer si alta care si-a omorat copilul de 10 ani, ca-i era incomod ei, sa fie pedepsite la fel pentru ca le-au murit copiii. Stim ca nu-i asa, dar am dat si eu un exemplu extrem ca sa vedem ca nu este cazul sa le folosim. Si eu si tu stim ce-i ovulul, spermatozoidul :)…Despre avortul spontan la fel. (dar pentru ca ai pomenit de el, sa nu uitam durerea parintilor care isi pierd copilul dorit, intr-un avort spontan. Greu de spus acelor parinti ca era ceva de neimportanta. Eu sunt dintre cei care cred ca aceiasi importanta o are si un copil nedorit)
      3. Eu tot la umanitate vreau sa ma raportez.

      Robo, eu nu sustin ca am dreptate in tot ceea ce spun. Tocmai d’aia discut, tocmai d’aia vreau sa aflu mai multe la subiect, pentru ca acum ma intereseaza. A fost o vreme cand nu ma interesa si nu vedeam dincolo de dorinta mamei. Da, mi-au murit si mie rude si prietene din avorturi nenorocite, ele facand avort in disperare, doctorii sau babele ce s-au bagat la asta din dorinta de a face bani. Cat am suferit pentru asta! Am si prietene ce folosesc avortul aproape ca si o contraconceptie. Gandeam ca-i treaba lor. A fost un moment in viata mea cand am citit teza de doctorat a unui doctor, prieten de-al meu, ca d’aia am ajuns sa aflu tot ce am aflat. Uimirea lui de ceea ce desoperea, uimirea mea ca NU AVEA CURAJUL sa spuna ce nu era politic corect in lumea medicinei si nu putea sa spuna ceva contra agendei medicale si politice. Tulburarea lui ca medic, ca om de stiinta. Asta mi-a stranit curiozitatea si am inceput sa caut, sa citesc informatii din multe puncte de vedere. Spui ca valoarea ar trebui sa fie umanitatea. Pentru mine, fatul din pantecul unei mame este un copil. Un copil in formare asa cum nici bebelusul nu-i inca adolescent si adolescentul nu-i om matur. Si, deocamdata, in pantec. Am ajuns la concluzia asta dupa informatii, discernere, cernere, si ma bucur sa vad ca nu ma incapatanez sa raman la o parere doar ca era parerea mea. Nu doresc moartea niciunui om (vorbeam de umanitate!), niciciunui bebelus, niciunei mame care decide sa tina sau sa avorteze copilul ei. Sunt absolut pentru informare, pentru educatie, pentru sex asumat (daaaaa, sexul este super cool dar tot trebuie sa fie asumat). Nu mi se pare de loc corect sa bagatelizam subiectul si doar pentru convenienta sa facem pe bunii(chiar sa credem ca suntem!) si intelegatorii cu mamele si necesitatile lor dar sa neglijam niste copii fara nici-o putere de cuvant.

    • Buna. Punctul 2 nu este provocare, este logica. Daca mergeti pe ideea ca viata incepe la conceptie, nu exista nici un motiv sa va opriti acolo. Viata exista si cu 1 secunda inainte de conceptie, cand ovulul si spermatozoidul inca nu s-au unit, corect?

      Deci nu, viata nu incepe la conceptie, exista si inainte de ea, deci este sacra si inainte de conceptie.

      Ca sa fiu constructiv: discutia despre cand incepe viata nu are o rezolvare, exista argumente pentru ambele parti iar afirmatia ca viata e sacra este o credinta si atat.

      De aceea aceste criterii / argumente nu ar trebui sa fie parte din discutia despre interzicerea avortului.

    • @Gianina,

      Perfect de acord cu tine. Nu cred deloc ca democratii ar fi mult mai ok. Chiar deloc. Ma refeream doar la faptul ca a fi pro-life ar trebui sa insemne sa tratezi oamenii/copiii cu demnitate si sa le arati ca viata lor conteaza in oricare circumstanta.

      Legat de surse, nimeni nu a negat vreodata ca Trump a separat copiii de parinti. Ceea ce zice Fox news de exemplu e ca si democratii au facut asta, dar nu se neaga nimic.

      https://www.foxnews.com/media/wapo-called-out-for-report-on-bidens-migrant-facility-for-children-after-hitting-trumps-kids-in-cages.amp

      Sunt dezbateri daca erau chiar in custi sau nu, ca de fapt erau niste sali separate de lanturi etc, insa nimeni nu poate argumenta ca era uman ceea ce se intampla acolo. Unele familii nu au mai fost reunite niciodata.

      Comentariul meu nu era in esenta despre asta insa, ci despre extreme. Nu sunt pro avort. Dar nici nu pot fi de acord cu interzicerea lui si mai mult cu criminalizarea sa. Iar cand nu sunt masuri concrete si de durata pentru educatie sexuala, contraceptie gratuita asta lasa oamenii marginalizati cu si mai putine optiuni. Pentru ca femeile in pozitii privilegiate vor gasi mereu o solutie. La asta ma refeream.

      Si ma sperie extremele, cum e situatia din Polonia. Nu imi pot imagina cum e sa ai o sarcina oprita din evolutie si sa fii lasata sa mori daca nu se elimina singura.

  29. Pun si eu (barbat) o opinie:
    Cum ar fii sa avem o solutie de mijloc?
    Pe de o parte avortul ca si masura contraceptiva (la cerere) sa fie interzis, dar in situatii extreme (viol, cazuri medicale, incest etc.) acesta sa fie posibil.
    Cred ca vehementa celor doua argumente pro si contra este datorata faptului ca cele doua baricade nu se pot pune de acord cand anume incepe viata?!

    • Desi pare justificata, opinia ta nu are baza morala pentru cei care sunt impotriva avortului.
      Cine este anti avort, este pentru ca sustine ca fatul are si este viata. Este viata si este sacra. Aici cred ca este marea discutie, cand si daca este viata in pantecul femeii, daca o respectam, protejam sau nu. Daca un copil are 2-3 ani, mama, chiar daca constata ca o incurca, nu-l iubeste, nu l-a dorit, a venit dintr-un viol sau incest, nu-l poate omori pentru ca nu are acest drept. Ni se pare normal acest lucru. Miscarea pro-life vine in intampinarea intreruperii vietii celor ce inca nu pot sa si-o apere singuri, copilasii din pantece.

    • @Elvira
      1. „Viata este sacra” – ce inseamna asta mai precis? Este o afirmatie extrem de ambigua. Viata pur si simplu nu este sacra, ca nu cred ca ai probleme sa omori un sobolan. Viata umana – nici despre ea oamenii nu cred ca e sacra, ca daca ar crede atunci nu ar mai exista crime si razboaie. Nici macar religia crestina nu considera ca viata umana este sacra, ca altfel nu s-ar fi purtat razboaie in numele ei.

      2. Spermatozoidul si ovulul reprezinta tot viata, deci sacra. Doriti sa interziceti si masturbarea?
      Dar ovulatia/ menstruatia, doriti sa le interziceti si pe ele? Ca doar ovulul moare iar viata e sacra.

      Dar cu avortul spontan ce ne facem? Pe ala cum il justificam, cu „Domnul a dat, Domnul a luat” si atat?

      3. Valoarea la care ar trebui sa ne raportam este umanitatea, nu viata pur si simplu. Si-atunci se rezolva toate aceste probleme.

  30. Eu am cunoscut cateva situatii in care, datorita acestei mentalitati de „pro-life”, au fost adusi pe lume copii cu boli grave, care au avut de dus o suferinta crunta datorita unor parinti iresponsabili, care i-au adus pe lume sa sufere dureri, chinuri, operatii, respingerea societatii in ideea ca „asa a vrut Dumnezeu”.
    Oare nu este o dovada de dragoste mai mare sa intrerupi o astfel de sarcina si un chin pentru acel copil, decat sa-l aduci pe lume doar ca sa sufere? Avem o fosta prietena care a nascut un baietel cu niste malformatii grave la inima si nu numai, cunoscute inca de la inceputul sarcinii. Nu a dorit sa-i creada pe doctori, a dus sarcina la bun sfarsit si a nascut un monstru, nu un copil, o creatura care a fost operata de 16 ori intr-un singur an si care a murit in dureri groaznice. A trait timp de 1 an doar in spitale. Sa fi fost asta dragoste de mama si de viata?!
    Aceste abominatii si acte crude impotriva vietii nu sunt taxate de lege, dar hai sa interzicem orice avort si sa umplem lumea de si mai multa suferinta decat este.
    Ar trebui sa fie ilegal sa aduci pe lume intentionat si in deplina cunostinta de cauza un copil care sa sufere toata viata lui, mai lunga sau mai scurta.

    • Pe principiul asta, ar trebui sa fie ilegal sa lasam sa traiasca orice persoana care sufera pe pamantul asta, care are probleme fizice provocate de boala, dintr-un accident, de batranete.
      Cine are curajul asta, sa decida pentru viata altuia?

    • Pai se pare ca tu, Elvira, ai curajul si ipocrizia de a decide pentru viata altuia, iata, ca tu esti cea care se recomanda ca fiind pro-viata, dar nu viata unei persoane insarcinate, ea trebuie sa respecte unicornii cu viata este sacra pe care o visezi tu.

    • Pai, atunci sa omoram pe toti cei cu sindrom Down, nu-i asa? Fiinte capabile de iubire nemasurata si devotate parintilor lor ,care au grija de ei, dar sa-i omoram ca nu sunt conformi cu ceea ce credem noi ca e o fiinta umana.
      Eram insarcinata cu primul meu copil cand mi s-a spus, dupa ecografie, ca are risc sa fie cu sindrom Down( aveam 40 ani la prima nastere). Am facut test de laborator care a confirmat riscul. Sotul meu( mai destept ca mine) a fost total impotriva avortului( e drept ca el a crescut intr-o societate care reuseste cu succes sa integreze persoanele cu dizabilitati) si mi-a spus cu lacrimi in ochi ca acest copil va fi bucuria noastra. Acest copil s-a nascut absolut normal, prin nastere naturala si este bucuria noastra, alaturi de sora lui , mai mica cu 2 ani. Trebuie sa ne asumam viata ce ni s-a dat cu bune si cu rele.

  31. Pentru Monica,
    Faprul ca decid asupra propriului meu corp nu este „o mantra”, este o alegere personala si o alegere medicala. Avocati ai condamnarii in State in multe state americane au spus clar ca nu vor condamna tipe care aleg avortul chiar daca e lege federala impotriva lui pt ca…este alegere medicala! Uratenia pe care au facut-o reexaminand Roevvs Wade au facut-o judecatorii lui Trump la insistentele tampite ale multor crestini extremisti care l-au sustinut si sustin.
    Nu stiu ce varsta ai tu Monica dar femei in familia mea au murit pe vremea comunismului pt ca avortul era ilegal. S-au dus la macelari ca mii altele pt ca nu aveau cu ce sa hraneasca un alt copil si metode contraceptive nu aveau si barbatilor din familia mea nu le pasau si isi satisfaceau necesitatile fara sa tina cont de cinsecinte daramite sa se gandeasca cat de greu i-a fost mamei, buncii, matusilor mele. Pt toate femeile din familia mea si pt mine am iesit la protest-pt ca ele nu au avut drept de cuvant si nici de ales. Si o voi face si pe viitor si cu riscul de a fi arestata. Doae pt ca s-a interzis avortul la nivel federal, nu inseamna ca oractic nu se va mai intampla si se va intampla ca in evul mediu: fara asistenta medicala adecvata de catre vraci macelari si vor muri femei mii. Daca ti se pare in regula asta, mie nu. Spre socul tau nu toata lumea in State are acces la metode contraceptive si educatie sexuala mai ales daca fac parte dun grupuri crestine extremiste. Ca tot o dam cu biblia ai crestinismul…cat de crestin este ca o femeie sa aiba sece copii si sa nu aiba cu ce ii hrani sau adaposti? Cat de crestin este sa lasi o femeie violata sa dea nastere acelui copil? Cat de crestin este sa lasi o fetita insarcinata de propriul tata sa faca si crasca acel copil? Cat de crestin este sa aduci pe lume un suflet al carui viata o sa fie un chin pt ca este f bolnav? Adoptie ca rezolvare a pb: orfelinatele sunt suprapline oriunde pe pamantul asta: ca tu nu tecbduci sa adopti 4-5 si nici macar unul asa cum mii nu mergem. Voi sunteti sanatoase la minte????
    Mai scoateti-va capul din biserici si asa zisele grupuri crestine si deveniti macar parinti adoptivi temporar in schimb si nu mai dictati si alegeti pt altii!!! Donariborfelinatelor timpi si bani si terminati cu urateniile!!!! Cel mai mult ma intristeaza inversunarea tipelor pe tema asta, ca barbatii pt mine pe aceasta tema nu intra in ecuatie. Pardon, le multumesc tipilor care au mers la protest alaturu de noi tipele cu copiii lor pe umeri sau singuri si si-au cerut scuze: „nu toti dintre noi suntem rai, ne cerem scuze pt ce vi s-a facut.” Deci Monica…nu stiu pe ce planeta traiesti tu…dar cand am vazut-o pe mama tarandu-se pe jos de durere pt ca au macelarit-o, pentru ea fara voce fara de ales, corpul meu regulile mele!!!! Iar si iar!

    • Nu stiu daca ai citit tot ce am scris eu dar ideea e ca nicio extrema nu este buna. Si in niciun caz nu condamn vreo femeie pentru alegerile facute, condamn doar egoismul si lipsa de consideratie fata de implicatiile sexualitatii. Si Isus a zis clar, condamna pacatul dar iubeste pacatosul. Si el a dat cu biciul in templu. Inainte sa fie parintii mei casatoriti, mama mea a avut o criza urata de colita si tata a dus-o de urgenta la spital. Era in delir de la febra si doctorul de garda a lasat-o sa astepte mult si bine pentru ca „stiu eu ce ati facut”. Nu avem noi dreptul sa judecam pe nimeni si nimeni nu are dreptul sa refuze ajutor medical. Nu zic ca ar trebui interzise categoric avorturile si lasate sa moara femeile care incearca, Doamne fereste! E clar ca problema nu e alba sau negru si sunt o gramada de nuante de gri, de asta nici nu vom fi vreodata de acord… dar cred ca totusi legislatia reflecta moravurile societatii si le si influenteaza. Daca ai „dreptul” la avort pana la nastere cu siguranta vei abuza de el, cum se si intampla. Daca stii ca e restrictionat la cazuri medicale sau la cerere doar in faza incipienta a sarcinii esti in mod normal mai atent sa nu ajungi acolo. Cum am mai zis, ar trebui sa fie ultima solutie, nu prima. Este in anumite cazuri raul cel mai mic dar tot un rau este. Asa cum este popaganda pro-viata care pare extremista, si propaganda pro choice e la fel de extremista. Se folosesc o gramada de eufemisme pentru a evita realitatea. Cum ar fi: „intrerupere de sarcina”. Sarcina nu este intrerupta pentru ca nu o poti relua de unde ai lasat-o… sau „sanatate reproductiva”. Avortul nu contribuie la sanatatea reproductiva. Dimpotriva. Poti ramane infertila dupa un avort, ca sa nu mai spun ca exista statistici care coreleaza direct numarul de avorturi cu riscurile de cancer uterin sau de san… natura se razbuna cand ne punem impotriva ei. Daca nu vrei un copil eviti sa ramai gravida. Bun, cazurile extreme sunt extreme. Dar cum spuneam, exceptiile ar trebui sa intareasca regula nu sa o faca…

    • Pentru cine citeste si ia de bun ce scrie Monica, ma simt datoare sa raspund. E drept, sanatatea reproductiva, orice credem ca inseamna, nu beneficiaza neaparat de un avort, dar:

      1. „Poti ramane infertila dupa un avort” este o manipulare si atat. Infertila poti sa ramai si dupa o sarcina sau poti sa fii „infertila” fara sa fi fost vreodata insarcinata. In ziua de azi, procedura in cazul unui avort, pentru ca da, majoritatea sunt in faza incipienta si nu cu bebelusul plangand cum isi imagineaza unii si altii, este majoritar farmacologica, in tarile civilizate. Ideea unor ustensile murdare si unui chin perpetuu este depasita, asta acolo unde avortul la cerere nu este interzis, desigur. Pentru ca se discuta de US, citez: „It’s estimated that if you access legal abortion treatment in the US the likelihood that you’d run into complications that could lead to infertility are 0.23%. Even if you choose to have an abortion in the later stages of pregnancy, that risk only rises to 0.41%”. Riscul majoritar este infectia si da, ati ghicit, ingrijoratii pro-viata dau doi bani pe potentiala infectie uterina indusa de un avort ilegal. Deci, da, poti ramane infertila dupa un avort, dar riscul este aproape neglijabil in conditii legale si civilizate. (Asterisc imens pentru Romania, stiu).

      2. „Exista statistici care coreleaza direct numarul de avorturi cu riscurile de cancer uterin sau de san” – din nou, vorbim despre stiinta ca sa ne sustinem credintele, dar, ce sa vezi, exista statistici care leaga consumul de ananas de indragostirea de barbati pe nume Gigel, asta nu le face reale si reproductibile (hehe). Insusi cuvantul „statistici” arata cat de putin se intelege din ce inseamna un studiu, o meta-analiza etc. Realitatea e ca nu exista studii serioase si recente care sa concluzioneze acest risc. Exista anumite riscuri corelate cu viata fara a fi ramas insarcinata si sau nascut, independent de avort. In plus, unde e diferenta intre avort spontan si avort indus, la nivel de risc de cancer uterin? Se sperie cancerul de moralitatea pacientei?

      Sursa pentru informatie serioasa: https://www.cancer.org/healthy/cancer-causes/medical-treatments/abortion-and-breast-cancer-risk.html Concluzia: The topic of abortion and breast cancer highlights many of the most challenging aspects of studies of people and how those studies do or do not translate into public health guidelines. The issue of abortion generates passionate viewpoints in many people. Breast cancer is the most common cancer in women aside from skin cancer; and breast cancer is the second leading cancer killer in women. Still, the public is not well-served by false alarms. At this time, the scientific evidence does not support the notion that abortion of any kind raises the risk of breast cancer or any other type of cancer.

      3. In mod absolut manipulator, ca si in alte comentarii de mai sus, se ignora mortalitatea materna (uriasa in multe parti ale lumii) si complicatiile potentiale ale unei sarcini, ca si cum sarcina e doar lapte si miere. E o disonanta cognitiva imensa, tocmai de aia zic de am zis in alte sapte mii de comentarii, treaba cu pro-viata este o ipocrizie imensa. Imensa.

    • Monica, zici ca natura se razbuna cand ne punem impotriva ei.
      Bun, si cum se razbuna natura cand ne punem impotriva ei si ne infranam instinctele prea naturale si ne abtinem de la sex, sau folosim prezervativ, care iarasi e impotriva naturii? ?

    • Irina, natura iti pune la dispozitie ferestre de fertilitate si infertilitate. Trebuie doar sa conlucrezi cu ea. Planificarea naturala este singura eficienta 100%. In plus, prin abstinenta periodica responsabilitatea este in egala masura a celor doi, nu cade doar pe umerii unuia dintre parteneri.

    • Pentru Rosu Aprins
      Tot comentariul tau este o aberatie!
      Asta ca sa fie clar cui este adresat reply-ul meu!

    • @gianina, cum mai exact este o aberatie comentariul in care sunt descrie experiente de familie? Sunt chiar curioasa sa aflu.

    • Cristiana, ai dreptate cu infectiile, eram cu gandul la BTS.
      Hai s-o luam asa: Toata lumea stie ca pentru o viata sanatoasa trebuie sa mananci sanatos, sa faci miscare si sa dormi suficient. Unii iau in serios asta, isi iau sanatatea in propriile maini, se informeaza despre ce inseamna sa mananci sanatos, sunt atenti la ce mananca sau nu, etc. Nu prea au nevoie de doctori in general. Altora nu le pasa, se indoapa cu chipsuri, cola si sunt couch potatoes. Cand inevitabilele probleme de sanatate apar, merg la medic (care aproape sigur nu-l intreaba despre stilul de viata), primesc niste pastilute si isi continua stilul de viata adaugand pastilute pentru a contracara efectele altor pastilute samd. Si cu sanatatea reproductiva e la fel. Poti sa iti cunosti corpul si sa fii responsabil, sau poti sa fii total ignorant si sa mergi pe mana altora, totul fiind scuzabil atata timp cat este legal. Sigur ca pot aparea probleme care nu tin de tine, dar atata timp cat tu faci tot ce tine de tine pentru sanatatea ta, riscurile sunt mult mai mici. E mai usor sa previi decat sa tratezi. Aici este o lista cu mijloacele contraceptive, in ordinea eficacitatii, si cum functioneaza: https://www.webmd.com/sex/birth-control/best-effective-birth-control

  32. La subiectul ăsta, ca la multe altele la fel de sensibile, nu pot sa spun decât: „până să apară Internetul, credeam că oamenii sunt proști din cauza lipsei accesului la informații. După ce a apărut Internetul, m-am convins că nu e așa.”

  33. Nu sunt pro avort la cerere si cu toate astea incercarea de interzicere mi se pare un abuz, un amestec nepermis in intimitatea femeilor. Cand societatea da gres in educatie, in preventie, uite ca in loc sa-si recunoasca neputinta vine cu reglementari legale restrictive. Consider ca o astfel de reglementare va face mai mult rau decat bine. Spun asta pentru ca sunt convins ca exista oameni (femei si copii nedoriti) care vor suferi din pricina altora, din pricina celor care cred ca stiu ei mai bine ce e de facut in anumite situatii.

  34. Eu am avut o sarcina nedorita. In tara in care locuiesc, avortul se face prin pastile pana la 5 saptamani si prin chiuretaj pana la 12. Am mers prima data la un cabinet ginecologic pentru a incepe procedura cu pastile. Medicul era destul de detasat, mi-a explicat ca inca nu putem vorbi de “embrion” in acel stadiu, “este doar o celula” si ca totul va fi usor si va trece repede. Dar mie mi-a fost teama de durere si sangerari asa ca am zis ca aleg a doua procedura cu anestezie generala.
    Am mers deci la spital unde am avut mai intai o consultatie cu un psiholog cu care am vorbit despre situatia mea psihica, fizica, financiara, profesionala, de cuplu. Ideea e sa ofere femeii asistenta in hotararea ei. Toata interactiunea a fost cu blandete si profesionalism. Am spus ca sigur vreau intrerupere de sarcina si m-au programat pentru procedura ce avea sa fie sub anestezie generala, fara durere si trauma.
    In dimineata in care trebuia sa fac asta stateam pe scaun in sala de asteptare pentru internare si mi s-a facut rau. Probabil un atac de panica, nu mai vedeam, nu mai puteam respira, o ceata se asezase pe ochii mei, simteam ca alunec in intuneric. Si am oprit totul si am cerut sa fiu inscrisa la maternitate in acel spital, pentru urmarirea sarcinii si nastere.
    Astazi am o fetita frumoasa, o cresc cu blandete si iubire si e singurul meu scop in viata. Dar cred ca o cresc cu iubire si pentru ca a fost oarecum decizia mea de a o pastra. Spun “oarecum” pentru ca a fost decizia pe care am putut sa o iau eu, dupa ani de educatie religioasa si in contextul presiunii sociale de a avea un copil. Dar macar am avut posibilitatea de a face altfel. Am beneficiat de ajutor medical, consiliere psihologica si blandete fara pic de judecata si de asta ar trebui sa beneficieze toate femeile din lume, oricare ar fi deznodamantul pentru fiecare dintre ele.

    • Si in tara unde locuiesc eu avortul este permis la cerere pana 12 saptamani. Dupa doar pe motive medicale dovedite. La mine a fost invers. Sarcina dorita neviabila si m-au programat pentru un chiuretaj. Am refuzat. Toti doctorii pe care i-am vazut au fost mirati ca vreau sa continui sarcina dar respectuosi cu decizia mea. Pana la urma „cea mai buna decizie e cea pe care nu o vei regreta” mi-au zis toti. Jos palaria pentru medicii tai. Daca ar fi asa peste tot ar fi mult mai bine. Ar trebui ca orice femeie care cere avort sa treaca printr-o evaluare si sa i se dea timp de gandire.

  35. Pentru Gianina: daca sa nu sufere femei si sa aiba acces la asistenta medicala iti par aberatii, nici nu vreau sa stiu cum te porti/ce simti cu/pentru alte suflete (animalele)-nu ca ar trebui sa fie o ordine/top in acest sens. Lipsa ta de empatie si compasiune sunt enorme. Foarte trist cum ne putem manca intre noi, noi femeile.

    Pentru Monica: te rog incearca sa lasi in urma ta informatii corecte din punct de vedere biologic/anatomic (si nu numai) ca acest blog este citit si de fete mai tinere si sincer, sper din tot sufletul sa NU ramana convinse ca „metoda calendarului” este o metoda eficienta de contraceptie. Biiserica si stiinta nu au nimic in comun si doar dezinformam lumea cu crestinismul sau orice alta religie.

    Pentru amandoua: sper ca nu aveti fete si daca aveti sper sa invete singure (independent de voi) cum sa aiba grija de ele si sa fie curajoase incat sa decida singure pentru ele.

    • Nu vorbesc de metoda calendarului. In epoca asta a informatiei atata ignoranta… e drept ca nu are nimeni nimic de castigat prin abstinenta… dar de pe urma pilulelor si altor mijloace da. Metoda planificarii naturale implica urmarirea simptomelor clare pe care le ai in timpul ovulatiei, cresterea temperaturii care trebuie masurata, mucoasa vaginala etc. Exista termometre bazale si o gramada de aplicatii care te ajuta sa stii exact in ce fereastra esti. Nu am zis degeaba ca e 100% sigura. Apropo, pilula contraceptiva are o multime de efecte secundare, NFP niciunul.

    • Sunt o stalkerita a aberatiilor postate de Monica, iata. Din nou, daca citeste cineva si ia de bun ma simt datoare sa subliniez ca „NFP” are efecte secundare, de exemplu sarcina sau poate sifilisul?
      Monica nu intelege, desigur, ca fiecare corp este diferit si ca exista foarte multe femei cu probleme ale ciclului menstrual care afecteaza ovulatia, de pilda. Ca exista infectii care pot modifica secretia vaginala. Ca foarte putine femei au un ciclu „ceas” care sa permita calcularea „ferestrei” in care esti. Din nou, Monica pune un tipar peste miliarde de femei, dintr-o lipsa de informare crunta, „100 la suta sigura”, vorbind tocmai ea de ignoranta :))
      Prin urmare, va rog nu luati in seama asemenea enormitati fara sa le treceti printr-un filtru serios de logica si informare. Oamenii nu fac sex doar ca sa procreeze, de aia e cel mai important sa va protejati de infectii. Pe urma, referitor la sarcina, sunt multe metode contraceptive, „NFP” poate sa functioneze cu eficacitate limitata doar pentru anumite femei.

      Rosu Aprins, te imbratisez, nu te necaji. Ignoranta mereu va fi agresiva.

    • Cristiana, repet, NFP nu este metoda calendarului. Tocmai pentru ca nu toate femeile au ciclu ceas functioneaza. Este suficient sa-ti iei zilnic temperatura bazala si o sa observi cand creste si stii sigur ca esti la ovulatie. Sarcina nu este o boala. Sa stii ca nici religia nu zice ca singurul scop al sexului este procreerea. Un alt scop este conectarea. Hormonul oxitocina care se elibereaza atat in momentul actului sexual cat si la nastere asigura legatura dintre parteneri (sau mama copil). De asta sexul nu este facut sa fie pur recreational. Din cauza faptului ca este disociat de scopurile lui exista consecinte gen infectii. Cum ziceam, natura se razbuna cand este maltratata. Stii, e ca si cu tortul: e iam iam delicios dar daca abuzezi de el nu numai ca te ingrasi si risti sa dezvolti alte probleme de sanatate, dar isi pierde si din efect 😉 calitatea conteaza mai mult decat cantitatea.

    • Monica, bati campii in continuare, cum am zis, ignoranta este agresiva tare. Nu-i nimic, si eu sunt destul de incapatanata si pot sa combat aberatii pana imi amortesc degetele de la tastat.
      Metoda NFP NU functioneaza asa la gramada pentru oricine, cum zici tu. Obsesia asta de a crede ca stii lucruri despre corpurile altor oameni este naucitoare. Am explicat foarte clar de ce este problematica marea metoda a vietii, mi se pare insa ironic ca cineva care este complet anti-avort joaca bambilici cu sansele proprii de a ramane insarcinata. Alta ipocrizie.
      Sarcina nu este o boala dar are anumite riscuri, unele majore, pe care te incapatanezi sa le negi, nu stiu daca din ignoranta sau din rea-vointa. Te-ai facut ca ploua la cealalta aberatie pe care ai scris-o cu „sarcina nu are riscuri”, nu inteleg, daca o sarcina merge prost si omoara mama, a fost maltratata natura, sau cum?
      „Din cauza faptului ca este disociat de scopurile lui exista consecinte gen infectii.” – Nu, infectiile apar din cauza agentilor infectiosi, nu vine un unicorn.
      Nu inteleg de ce scrii despre lucruri pe care nu le intelegi din punct de vedere stiintific. Inteleg ca ai niste idei fixe, esti libera sa le ai, dar cata vreme contrazici notiuni de baza de anatomie si biologie nu stiu cum poti pretinde sa te ia cineva in serios.

  36. Pentru Cristiana:asa cum te cred pe tine o cred si pe ginecoloaga mea care zice ca NFP este printre cele mai putin eficiente/sigure metode de contraceptie. La fel ii cred si pe profii de la universitatea de medicina de unde stau care tot la fel zic.
    Oi fi eu ignoranta dar NFP nu e metoda calendarului? Stiu ce e numele…no daca nu e din ce mi s-a zis mie imi pare apropiata si la fel de aourea de promovat!!!!
    Ma supar Cristiana pt ca obosesc sa vaz cum sunt promovate orice numai nu metode eficiente de contraceptie. Am obosit pt ca multe tinere citesc blogul Ioanei si f bine fac pt ca articolele scrise de ea sunt bine documentate si f educative dar repet obosesc cand vaz astfel de ineptii, cand Iisus si biblia devin autoritati in planificare familiala si sanatatea femeii, cand stiinta in cel mai bun caz e data la o parte pe ultimul loc al listei surselor de informare. Ma bucur ca balansezi cu informatii corecte dpdv stiintific!!! Ca vaz e f multa nevoie!!! Te imbratisez si eu…dar nu pot sa tac :).
    Pentru Monica: eu sper ca daca ai o fata sau fete in familie, nu iti impui ideile….pt ca sincer imi e mila de ele chiar daca nu le cunosc si merita sa stie cum sa aiba grija de ele…pt ca se poate sa nu sufere si nu, Iisus nu o sa le certe. Pt ca daca Iisus exista sigur are pb mai importante de resolvat.
    Sa ne intoarcem in evul mediu…ca acolo ne e locul: la cratita facut zeci de copii si murind pt ei ca ori nu avem cu ce ii hrani ori devenim mame eroine….ca asa zice religia.

  37. Pentru Gianina …iar.
    No ca numa amu am vazut ce dezbateai tu si Adina pe langa acest subiect (Sanger-ioooiiii si apoi rastalmacesti totul de ajungi sa folisesti aiurea ca exemplu sindromul Down). Vezi si gandesti in extreme. Repulblicana? Mai degraba teapartista sau trumpista imi pari. Crunt de trist e ca ajunge romanul in State si crizat de stanga comunista (in cel mai bun caz) devine republican, de dreapta ..ca stie el mai bine. Si/sau daca trece doar prin vizita tot isi da cu parerea si devine „parte atotatoutoare”. Nici un pic de cernere care si ce crede zice exact…tristetea crunta e ca republicanismul se bate cap in cap cu iubeste-ti aproapele din propria lor religie, lasat femeile in pace legat de avort inclusiv.
    No Gianina…macar amu stiu de ce zici tot ce zici. Gandirea critica pe ultimul loc…foarte trist.

    • De dragul informarii corecte femeile ar trebui sa aiba acces la informatii din partea medicilor si la servicii medicale.

    • Cum i-ai prins tu pe medici, cum suntem noi indoctrinati si ai gasit tu piatra filozofala pe site-ul ala dubios, felicitari!

    • Oamenii pot muri si de la apa. Oamenii pot muri si de la paracetamol.
      Femeile insarcinate au un risc de deces semnificativ mai mare decat populatia generala.
      Digest catholic si generalizarea despre cat de „safe” e un medicament testat in studii clinice si urmarit permanent pentru risc-beneficiu nu prea sunt din acelasi film. lifesite ar trebui sa se preocupe de viata tuturor, nu doar a embrionilor.
      dar da, medicii sunt indoctrinti, big pharma, marmota etc.

    • moama, cum au astia de la lifesitenews toate informatiile, iar medicii si cei care se ocupa cu cercetare nu stiu nimic. Fantastic!
      Deja sunteti ridicoli cei care credeti in toate balivernele, sincer!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *