Dezbaterea pe marginea acestui articol e aprinsă aici, pe Facebook.
De ce ne pasă atât de puțin de noi înșine, de copiii și de bătrânii noștri? De ce nu prețuim mai mult viața? De ce nu suntem mai atenți în jur? De ce nu cerem statului să aibă mai mare grijă de noi?
Iată doar câteva situații care ne arată cât de puțin știm să avem grijă de noi/suntem protejați de cine ar trebuie să regleze aceste lucruri:
Oameni mâncați de câini (îl mai știți pe Ionuț din Parcul Circului?)
65 de morți în Colectiv, alte zeci cu vieți și trupuri distruse
Copii care circulă cu mașina fără scaune auto sau centuri, sute de morți în accidente rutiere
Numărul mare de oameni înecați la mare în fiecare an
Numărul mare de oameni care urcă pe munte fără echipament
Locurile de joacă cu elemente rupte, ruginite, tăioase
Haos în trafic, depășiri pe linia continuă, mers cu viteză de 80 la oră pe străduțe rezidențiale, am văzut mașini mergând pe banda de urgență pe sens invers!!
Să mergi cu bicicleta pe stradă e hazard!
Polițiști de la rutieră care nu poartă centura în mașină!
Oameni loviți pe trecerea de pietoni
Trotinete electrice permise în parcuri
Fetiță curentată în restaurant de fir neizolat
Copil de doi ani căzut de la etaj în mall, printre elementele parapetului de la etaj
Spitalele pline de infecții
Spitalele care ard
Copii care mor înecați în toalete în fundul curții
Tavane de școli care se prăbușesc peste copii
După ce se repară drumurile, nu se revopsesc trecerile de pietoni
Podurile vechi nu se reconsolidează cum trebuie, se cârpesc, apoi cad pe oameni
Copaci bătrâni care cad peste case și peste oameni
Angajați care mor la serviciu pentru că echipamentele pe care le folosesc nu sunt verificate
Zeci de kilograme de cabluri atârnate pe stâlpi (nu am mai văzut aşa ceva în nicio altă țară)
Ignoranța oamenilor când vine vorba despre revizii la centrală, gaz etc
Lasă bă că merge și așa când vine vorba despre reviziile mașinilor, frâne etc
La aeroport, scări rulante din două fragmente cu spațiu zero pentru întors (ne-au călcat de multe ori pe picioare cei de jos, care nu văd că cei de sus sunt striviți)
Mașini care merg cu viteză prin parc (mașini scumpe, persoane importante)
Eu văd trei motive pentru care la siguranța nu e o prioritate, de unde ar rezulta și soluțiile:
Una este lipsa de educație pe zona de siguranță, și aici de vină sunt autoritățile, care sunt la fel de ignorante pe aceste teme ca cetățenii, dar și noi, fiecare dintre noi care se complace în situația actuală.
Lasă, că nu o să ni se întâmple fix nouă!
Nu ne învață nimeni acasă sau la școală sau măcar la serviciu care ar putea fi pericolele în anumite situații, la ce să ne uităm când ajungem într-un spațiu nou, cum să deosebim un fir de curent izolat de unul neizolat, ce să facem când mirosim gaz, cum identificăm ieșirile de urgență, de ce e important să respectăm recomandările de revizii și controale la toate echipamentele pe care le folosim.
Al doilea este atitudinea statului față de siguranță. Permisivitate și inconștiență. De ce să facem campanii de educare pentru folosirea scaunului auto pentru copii? De ce să dăm amenzi celor care fac măgării în trafic. Nu avem oameni, e greu.
Șpăgi pentru autorizare ISU, vezi cazul Colectiv, fără să se gândească cineva că pot muri oameni dacă acele verificări nu sunt pe bune. Vezi coloanele decorative din sediul primăriei Capitalei.
Al treilea este este lipsa de responsabilitate și de simț civic a oamenilor. Simțim că e fiecare pe cont propriu. Nu ne pasă de ceilalți. Vedem un copilaș mic cătărându-se unde se poate răni? Aia e, dacă maică-sa-i pe telefon…
Ne e rușine să depunem reclamații, copacul acela o să cadă, veniți să-l tăiați, cutare mi-a cerut șpagă să-mi dea autorizația.
NE considerăm.prea buni să pățim chestii nasoale.
Ce putem face?
Putem schimba felul în care ne raportăm la siguranță. Ne putem crește copiii altfel. Le putem vorbi despre siguranță, despre ce pot ei face, despre ce pot cere de la autorități să facă.
Eu nu m-am simțit în siguranță în România nici la școală, nici în spital, pe stradă nu mai zic. Doar la mine acasă, unde am făcut tot ce a trebuit și tot nu am făcut destul.
Putem cere statului să facă ce trebuie să facă.
La fel și firmelor.
Vezi în mall un spațiu nesigur pentru copii? Fire electrice neizolate?
Vezi un loc de joacă periculos?
Vezi câini vagabonzi?
Sună firmele autorizate să rezolve problema. Sună din nou.
Și tot așa.
Altfel, nu știu sincer, cât mai durează până o să ni se întâmple și nouă ceva prevenibil…
În alte țări sunt construite cartierele astfel încât să nu poți merge cu viteză în ele. Dacă totuși reușești, garantat cineva de va filma/reclama si iei amendă. Mare.
Există echipe de siguranță care verifică la sânge proiectele de malluri, cinema-uri, școli, grădinițe, să fie sigure, absolut sigure.
Dacă ceva se strică la un loc de joacă, pod, spital, cineva vede și altcineva vine să repare.
Se poate și la noi, imediat ce o să începem să ne pese mai mult de viața noastră.
Ai dreptate…ai atât de multă dreptate…
După 8 ani de locuit in alta țara , am revenit in țara cu iluzia unei vieți bune. După alte câteva luni, plec din nou cu un gust amar, cu tristețe si dezamăgire in suflet. Las in urma visele in care îmi pot creste copilașul lângă bunica lui.
Faptul ca tu scrii despre aceste lucruri , nu înseamnă ca îți denigrezi țara ,dimpotrivă! Simt in articolele tale tristețea ca a trebuit sa pleci și determinarea sa schimbi lucrurile in bine ,de acolo,de departe. Poate cei ce vor citi, vor vedea pozitiv acest articol și nu te vor judeca pe tine, ci se vor uita in jurul lor!
PS: am locuit in Olanda, tot acolo ne vom întoarce, de data asta cu așteptări reale!
Eu pana la autoritati/stat m-as uita in familie unde femeia e in majoritatea covarsitoarea a cazurilor sluga, daca nu avem grija de mame, sotii… nu putem avea mari pretentii sa avem grija de altceva.
Legat de „Lasă, că nu o să ni se întâmple fix nouă!”…. Eu am o vorba…… Sansele sa ti se intample sunt 50-50…. Sa ti se intample sau nu. Prin urmare ar trebui sa te gandesti de 50 de ori inainte sa-ti asumi riscuri.
După 33 de ani trăiți în această țară, am ajuns la concluzia că nu ne mai deșteaptă absolut nimic ca nație! Românii funcționează pe principiul ” lasă că merge și așa”. Sincer, mi-e scârbă de toți și aș pleca mâine din țară, dar nu am unde să o iau de la zero. Am doi copii și îmi este frică pentru ei și viitorul lor. Apropo de oamenii care mor anual la mare, ieri era un reportaj la tv. La Eforie era arborat steagul roșu din cauza valurilor mari. Întrebat de către un reporter de ce intră în apă fără să respecte steagul roșu și avertizările salvamarului, românul răspunde în felul lui tipic : am venit la mare să facem baie, nu să stăm să ne uităm la ea. Ferice de dumneavoastră doamnă, că ați avut curajul sa o luați de la capăt în altă țară. Știu că nu vă este ușor dar ați luat cea mai bună decizie ever. Eu sper ca măcar copii mei să își facă un viitor pe alte meleaguri.
Tu ai dreptate în tot ceea ce spui. Eu renunț de foarte multe ori să fac sesizări/reclamații, pentru că te întâmpină ostilitate, batjocură, sau o tonă de birocrație. Cât timp de partea ailaltă, a celor responsabili să aplice amenzile/pedepsele nu se întâmplă nimic, pe mine ca cetățean mă descurajează și mă face să îmi conserv energia pentru mine și familia mea. Este egoist, iar pe termen lung avem de pierdut cu toții, inclusiv eu și familia mea, dar cred că schimbarea e necesară în primul rând de la cei care aplică legea. Sunt convinsă că dacă un șofer agresiv în trafic ar rămâne fără carnet forever, dacă cei care nu strâng rahatul de câine ar primi și chiar ar plăti vreo 2-3 amenzi, etc. cu siguranță ar începe să respecte legea. Nu am locuit în străinătate, deci vorbesc doar din ceea ce știu indirect, dar nu cred că acolo e sută la sută convingere și conștiință civică. Ele vin la pachet cu pedepse aplicate pe bune.
Ai pus o întrebare uzuală pe care și-o pun toți românii plecați și integrați în țări mai civilizate. Cei neintegrați se comportă conform normelor sociale acolo unde muncesc temporar și când ajung în România se bucură ”de libertate” și se comportă tot ca și ”acasă”.
În România lipsește cultura socială și personală, un mare vid rămas gol după comunism. Nu sunt românii mai necivilizați sau mai puțin needucabili decât restul lumii, dovadă că cei plecați și integrați, dar dacă unii oameni nu aruncă ambalajul de la înghețată pe jos pentru că se gândesc din proprie inițiativă că nu vor să trăiască printre gunoaie, alții fac asta doar pentru că știu că vor fi judecați sau pedepsiți. Același lucru și în privința altor exemple, cum ar fi scaunul de mașină.
În România se trâmbițează peste tot cuvântul ”autorități”, de la autoritate, putere, de la forța supremă care ar trebui să vină și să facă ordine în fața blocului, pe drumuri, în parcuri sau pe plajă. Ce nu înțeleg oamenii ieșiți din comunism este că, autoritatea sunt ei. Dacă tu personal nu-ți cureți gunoiul din fața casei, nu vine nimeni să facă asta pentru tine, ori cei care vin îți vor cere bani pentru asta. În România lipsește inițiativa civică și rebeliunea societății împotriva elementelor care nu sunt conforme cu o bună conviețuire. În schimb oamenii se răzvrătesc împotriva Covidului ?♀️, că există.
De fiecare dată când merg în România semnalizez ceea ce este nepotrivit, am atras de nenumărate ori atenția oamenilor la aruncatul semințelor, a gunoiului, centurii la copil, etc. și după ce s-au rușinat, unii sau conformat, dar toți m-au privit ca o nebună, fițoasă cu aere din ”afară”. A venit Căpșunărița să-i educe!
Românii nu sunt neputincioși, pur și simplu aleg să pară neputincioși și să întindă mâna, așteptând ca niște corupți pe care îi aleg în funcții bugetare să facă ceva pentru ei. Corupții le permit să se comportă sălbatic, în timp ce ei se imbogățesc din mită și fraude. Știți de ce sunt atâtea cabluri atârnate pe stâlpurile din România? Pentru că firmele ce dețin cablurile respective au mituit politicienii locali ca să nu le ceară să le îngroape în pământ. A fost mai ieftină mita decât îngropatul cablurilor.
Ai perfecta dreptate in tot ceea ce enumeri in articol, adaug dor ca se gasesc din astea si prin alte parti. Anul asta in Norvegia un pod (nou) s-a prabusit cu masini pe el…. Daca nu ai mai vazut stalpi cu sute de kile de cabluri pe ei, inseamna ca nu ai fost in Israel, in speta in Tel Aviv…..Dupa ani de trait in alta tara, repet de fiecare data ca avem noi bubele nostre, dar si altii le au cu varf si indesat pe ale lor……
Si cum zici in incheierea articolului, daca suntem indiferenti nimic nu o sa se schimbe. Noi ar trebui sa ne rupem cateva minute din timpul nostru sa facem reclamatii, sa dam telefoane, sa scriem mail-uri, sa ne zbatem sa ne fie mai bine acolo unde traim, indiferent unde pe globul asta…..
True
Iulia, se intampla si la altii, dar se intampla atat de rar si se invata din greseli. In Irlanda a luat foc un club in anii ’80, au murit zeci de tineri din cauza ca se fuma la interior si iesirile de urgenta erau blocate, usile blocate pentru ca se atea intrate, etc.
De atunci nu mai vezi nicio locatie cu iesirea de urgenta blocata, se fac controale periodice de catre autoritati, iar daca se gaseste ceva in neregula la stingatoare si iesirile de incendiu, amenzile sunt atat de mari incat toti prefera sa se asigure ca totul e in regula. In toate locurile de munca unde am lucrat, in fiecare an am avut parte de training in caz de incendiu, cu clipuri video cu ce se poate intampla, cu legi si ce se intampla in caz ca nu sunt respectate, cu intrebari test pentru a stii ce tip de stingator folosim in functie de tipul incendiului (nu arunci apa peste fire electrice sau o tigaie cu ulei incins). In niciun loc de munca din Romania pana am plecat dim tara nu am facut asa ceva. Poate s-au mai schimbat intre timp, dar tare mi-e teama ca nu invatam nimic.
Nu, nu e ok sa parchezi masina cateva minute pe avarii blocand o iesire de incendiu, nu e ok sa depozitezi ceva cutii langa iesirea de incendiu doar pt ca tu consideri ca nu e in drumul nimanui si ca oricum nu circula nimeni pe acolo, nu e ok sa pui un prelungitor de-a lungul biroului ca asa ai tu chef…etc sunt atat de multe moduri prin care putem invata sa fim atenti la ce se intampla in jurul nostru, trebuie doar sa vrem.
Ni mai locuiesc de cativa ani buni in Romania, ceva mai mult de 8 ani, dupa peste 30 de ani traiti in Bucuresti. Cand imi vin prieteni in vizita ma intreaba de ce masinile din Irlanda nu au claxon si de ce aici gunoiul nu pute. Pai, toate masinile au claxon, doar ca pe aici in proportie de 99% au invatat si si aplica cand trebuie sa il foloseasca. Iar gunoiul, miroase si ala, dar nu e imprastiat pe strada (doar daca a fost rascolit de niste vulpi peste noapte, dar e adunat la prima ora de serviciile locale) iar in plus este colectat selectiv si regulat. Iar lumea selecteaza cum trebuie. Ahhhh aunt atat de multe de spus si exemple cu ce putem face fiecare ..cum spunea cineva mai sus, cine a plecat si s-a integrat in noul loc de adoptie, s-a adaptat si se poarta ca atare, in timp ce cei care doar lucreaza intr-o alta tara, desi locuiesc acolo, si-au pastrat mentalitatea.
@Iulia
Ai ales gresit exemplul cu Norvegia. Doar pt ca s-a intamplat acel eveniment (de care sincer nu am auzit dar asa o fi), nu inseamna ca Norvegia e o tara in care siguranta nu exista, din contra este una din cele mai bube tari de trait momentan.
De cand „Lasa ca si la altii e asa!” este un argument valid?
la noi mai lasa de dorit si grija fata de animale.. inca mai gasim prin sate pisici sau caini aruncati sau abandonati sau flamanzi …?
Sunt milioane de suflete pe strazi in sate si orase in Ro: nu se sterilizeaza, se abuzeaza crunt, se arunca si se bate joc…nu „inca mai gasim”, gasim din pacate mult prea multe suflete chinuite. Este pandemie: caini si pisici abandonate, neingrijite, amarate pana in maduva oaselor. Si „ne deranjeaza si ne doare” cand se vorbeste despre cum este in Ro si vai doamne doar criticam fara a oferi solutii!!!! Cand sunt campanii gratuite de sterilizare, de abia merg cativa….ca timp pentru niste mate si catele nu avem sau mai bine le aruncam la groapa de gunoi si in rau…dar sa stam la berici si fleici, barfa si judecata ohooo! Da, Romanie, asta esti!
Cum zice „Casa lui Patrocle”: suntem ceea ce iubim.
Doamne vaitatul e sport national!!!
Cum suna „De ce in Romania siguranta nu este o prioritate” vs „10 metode prin care putem face Romania o tara si mai sigura”.
Trei sferturi de articol pe cat de nasol e si doua cuvinte pe ce putem face sa fie mai bine – fara exemple, nimic, doar remarca la sfarsit cum in alta parte e mai bine.
Imi aduce aminte de atitudinea aia a parintilor de pe vremuri – faci copilul albie de porci, ii zici sa faca ce trebuie (fara prea multe explicatii) si apoi il compari constant cu vecinii.du
Articolul pune accent pe faptul ca in Romania siguranta nu este o prioritate, in comparatie cu alte locuri in care siguranta publica este o prioritate.
Nu consider ca articolul reflecta vaitatul, ci compara securitatea in diverse locuri din lume. In fine, putem interpreta articolul fiecare cum avem chef.
Solutii se ofera mereu! Celor mai multi nu le pasa! Pt ca este mai comfortabil sa ignori decat sa faci ceva si pt comunitate nu doar pt tine si ai tai.
Solutiile incep cu bunul simt, empatie si bunatate! Greu de transmis din pacate cui…nu ii pasa si in Ro multora NU le pasa!
Acestea fiind spuse, ce e de făcut? Trei lucruri?!! Wtf, sunt multe cele ce le putem face! Eu și o amica am trimis săptămânal același mail la administrația străzilor sa marcheze o trecere de pietoni și sa pună un bumper in zona in care veneau copii nostri de la scoala, și culmea, după 3 luni au făcut-o, ce-i drept a durat mult, dar ma asteptam la mult mai mult. Apoi, pentru ca publicitatea acum se face prin influenceri, sa fie plătiți sa facă content cu ce e de făcut, adică: nu dați șpagă in spitale, parcati regulamentar, nu te înghesui la cozi, informații cu mailuri/ site-uri/ nr de tel ale autorităților care se ocupa de diverse probleme și multe altele. A, și încă ceva, la TV sa apăra texte de genul CONSUMAȚI 2 l DE APA PE ZI, cu cele enumerate mai sus. Dar cine are acces la aceste platforme? Pai jurnaliștii și politicienii. Sa începem cu ei!
Explicatia e simpla: NIMENI NU RASPUNDE!
In majoritatea tarilor, daca un medic greseste, plateste. Normal, are asigurare de malpraxis, ca orice om mai si face greseli, dar, in caz ca iese nasol, pacientul / familia primeste despagubiri, medicul are si el de tras niste ponoase. La noi, ard oamenii in spitale, nu conteaza. Raspunde eventual portarul.
Daca faci evaziune fiscala, platesti. Sunt tari in care si mari vedete au facut puscarie, la noi, ideea e sa furi suficient, cat sa fii de „neatins”.
Daca mergi prea repede, iei amenda, daca nu ai actele corecte la masina, iei amenda etc. Exista tari in care amenda vine in posta, nici macar nu te intalnesti cu organul. E masina parcata pe strada si ii lipseste ceva (asigurare, verificarea tehnica etc.)? Platesti amenda. Ai mers pe banda de autobuz? Vine amenda pe posta, de te prinde bucuria.
Ce usor stii sa respecti legile, cand stii ca pentru orice prostie ti-o iei!
Barbata-miu e acum ofiter de securitate la un spital. Au la proceduri, de parca sunt la NASA. Venise acum 2 zile seful de la pompieri, pe care il stiu toti ca pe calul breaz, ca lucreaza impreuna (spitalul are sectie mare de urgente, normal ca au o colaborare stransa cu politia, pompierii etc.).
Al meu, ca e mai capos, nu l-a lasat pe insigna lui sa intre (deschide cu ea usa), pentru ca gagiul nu-si adusese actele din masina de pompieri. Nu conteaza ca il stiu toti, procedura este ca trebuie sa aiba badge-ul asupra lui si poate intra linistit. Asa, l-a trimis la registratura, sa intre pe acolo.
Nu e chestie ca e al meu mai dificil, asa este procedura. Si, daca gresesti, PLATESTI. Seful lui, care, normal, il stie pe gagiu, i-a spus consortului ca a luat decizia corecta. Pentru ca orice „lasa ca merge”, poate sa fie o bresa de securitate sau o problema, de nu stii pe unde ajungi.
Ca si in Romania, daca se faceau PE BUNE controalele, poate nu mureau copiii aia la Colectiv, daca asistentele stiau care sunt procedurile, nu ardeau oameni in ATI, ca s-au aprins lumanari (cat de dobitoc sa fii!), nu s-ar fura ca in codru.
Pentru ca lumea ar stii ca orice prostie faci, raspunzi.
Nu sunt strainii mai cu mot, doar ca au scos „factorul uman” cat mia mult din ecuatie si educa serios cu bata (ca nici aia nu ar refuza o „scurtatura”, dar stiu ca se ard apoi nasol de tot).
Câteodată stau și mă întreb dacă noi, ca nație, ne vom schimba vreodată mentalitatea. Am călătorit destul prin afara și de fiecare dată când mă întorceam mă apuca depresia când vedeam cate lipsuri sunt in tara asta: de la școli, spitale în care sa fii tratat cu respect și fără să pescuiești vreun microb de pe acolo, infrastructura, mentalitatea că se poate mai bine și fără a gândi: a furat, dar a și făcut, respectul față de ceilalți, empatia și lipsa agresivității, respectul statului fata de cetățean care nu e doar o vaca de muls bani prin taxe și impozite, etc …
Problema noastră este că suntem spectatori pasivi la toate relele ce vin din nepăsarea și aroganta guvernanților care se cred mai sus decât noi, oamenii simpli. Ne mirăm, suntem indignați in spatele ecranelor, dar atât. La un moment dat, credeam că dacă vor dispărea generațiile alea vândute pentru o pungă de malai si o sticla de ulei, ne vom așeza și noi la masa civilizației. Mi-am dat seama că nu e așa de simplu, pentru că, în mare, adulții preiau metehnele de la vechile generații, la care se mai adaugă stresul, frustrările, viața din spatele ecranelor râvnind la o viață perfectă, lipsa timpului de calitate cu familia și toate astea le dau mai departe copiilor. Cred ca suntem o mana de oameni care vor altceva in afara de spart semințe la ușa blocului, de agresivitate, de creștere a copiilor fara insulte, bătăi și care vor cu adevărat o țară civilizată unde oamenii se respecta unii pe alții, dar mai ales, sunt respectați de către stat prin mecanismele specifice. Nu știu dacă se va mai schimba ceva in bine in tara asta.