Prima iubire: se uită ori ba?

34 comentarii

1. Nu știu dacă e adevărat sau nu, dar eu m-am căsătorit cu prima iubire la 15 ani distanță, dupa ce ne-am reîntâlnit întâmplator. Aparent sentimentele erau acolo in așteptare, dar au fost nevoie de 15 ani de alte aventuri sa zic așa ?

   • E uneori într-adevăr greu de spus care a fost prima iubire. Daca e să mă gândesc la toți după care tânjeam ( inclusiv actori, cântăreți sau mai știu eu ce) – am uitat. Nu știu dacă m-am gândit vreodată să ii număr. Dar prima iubire care a fost palpabilă, primul iubit… Nu l-am uitat. Îmi amintesc mai mult sentimente decât întâmplări, dar în orice caz știu cât a durut despărțirea (care a fost mai degrabă un fel de ghosting pe care nici până azi nu l-am înțeles). Oricum a fost undeva pe la 15-16 ani și nici nu mai știu cât a durat ( câteva luni cred ) . Înainte de asta îmi plăcea mult de un coleg de clasa dar nu știu dacă a fost prima mea iubire. Acum câțiva ani am vorbit din nou cu el și mi-a spus că și lui îi plăcea de mine, dar eu nu prea mă vedeam cu el, eram mult prea diferiți. Oricum , nu prea mă mai gândesc la ei – doar așa cu detașare și cu drag, dar nu cu iubire. Iubirile de mai târziu au fost mai intense și acolo au rămas mai multe urme, însă nu știu cum sa definesc sentimentul, nu e chiar iubire – poate nostalgie ?

2. Eu ma mai gândesc la prima mea iubire,deși sunt măritată! Sunt zile în care ma gândesc ca dacă as fi avut maturitatea de acum atunci,poate altfel ar fi fost lucrurile. Îmi iubesc sotul, însă cred ca e iubirea aia mătura acum, responsabila. Nu m-as vedea fără el.
   Însă nu am putut uita toți fluturii,pasiunea, urcușurile și coborasurile pe care le-am trăit lângă primul iubit. (Pe care realmente îl consider prima dragoste). Am mai avut relații pasagere și înaintea acestei prime iubiri si după,însă nici una trăită cu aceeași intensitate.

   • Au trecut 6 anii… Nu am uitat.

3. Nu, eu n-am uitat prima iubire. Sau indragosteala, mai degraba. Dar a fost atat de intens incat, acum, cand inchid ochii, ii simt parfumul, stiu cum era imbracat, ii vad ochii si simt primul sarut.
   Au trecut 26 de ani de atunci…..

4. Eu mă gândesc cu regret la prima mea atracție puternică de la 15 ani… cât de mult l-am dorit (clar au fost hormonii “de vină”), și cât de mult mi-a luat să uit… vreo 2 ani… Dar nu s-a întâmplat nimic pentru că nu știam absolut nimic despre corpul meu, despre relațiile intime, despre boli, protecție, emoții, sentimente, relații, etc, etc. Am ascultat Adulții din jur care îmi ziceau doar atât: “ai grijă, că băieții vor un singur lucru și apoi pleacă”! Mare păcat! Am trecut pe lângă niște momente care ar fi putut foarte frumoase… cine știe, poate am fi rămas împreună și acum… nu putem ști niciodată!

5. Eheeee… Blondy – Ai greșit… Mult am mai suspinat eu, pe piesa asta ?…. Prima mea mare iubire, mi-a fost prieten de nădejde mulți ani după ce ne-am despărțit. Acum suntem amândoi cu familie și copil, dar da, ne mai gândim uneori unul la celălalt. ? Plus că actualul e tot un berbec cu ochi albaștri. ?

6. Off topic, dar… ai fost in tabăra de mate la Borca?? ? Si eu am fost, in 1999. Nu stiu daca ne-am nimerit, ca sunt câțiva ani diferența intre noi, dar, oricum… foarte tare! 🙂

7. Eu am inceput să mă gândesc acum mai mult la iubirile din trecut….taman dupa ce am devenit mamă de fetiță.
   Mai ales perioada de adolescență….unde fiecare iubire parcă e prima si ultima hehe.
   Dar eu am inceput sa ma gândesc mai mult din simț practic, pentru că aș vrea sa cultiv intre mine si fiica mea aceeasi relatie pe care am avut-o eu cu mama mea in anii ăia.
   Am fost o adolescentă rebelă, libertină, mi-am asumat riscuri prostesti, mā rog…de toate.
   exagerat de spurcată la limbă si…efectiv enervantă si lipsită de respect. Am fost si mai rau cand am fost indragostită.
   Dar mereu…mereu cand s-a intamplat ceva mai serios in viata mea de adolescent rebel, am fugit la mami cu secretu. Nu la prietena mea cea mai buna, nu la iubit sau la sora mea, ci la mami. Mami era the last resort…stiam ca am facut ceva gresit si probabil o sa-mi aud de la ea de ce nu e bine, dar totusi stiam instinctiv ca mami o sa faca totul bine, o sa ma ajute si n-o sa spuna la nimeni.
   Săraca mami , la ea am mers sa-i spun cand am facut sex prima data…că nu fusese cum ma asteptam eu si mi-era rusine. Aveam 15 ani.Si m-a ascultat zambind, m-a strans in brate…m-a iubit si m-a sfătuit.
   Si mi-a spus acum recent (am 34 de ani) că in seara aia a simtit ca a imbatranit 10 ani intr-un minut dar a simtit ca ea trebuie sa fie calmă pentru ca in mine deja era furtună de sentimente.

   Si da, de aia mă gandesc la iubirile din trecut mai des acum.
   Nu e neaparat despre cum erau ele…iubirile (nici nu-mi amintesc toate numele lor), ci mai mult despre cum eram eu cu iubirile respective.
   Multumesc de articol, foarte fain.

   PS – si de throwback-ul cu Cristina Rus, m-am dus direct pe youtube s-o ascult ?

8. prima mea iubire, chiar daca neimpartasita si neconsumata, inca nu am uitat-o, desi s-a intamplat acum 16 ani. sunt casatorita cu alta persoana pe care o iubesc si cu care mi-am dorit sa intemeiez o familie, am un copil si inca unul pe drum. aici cred ca e instalat ceva in psihicul meu de nu pot sa trec peste sau sa uit si sper sa scap cat mai curand, pentru ca e o povara pentru mine.

9. Nici eu nu imi amintesc. Normal, au existat destui “fluturași” si mici drame, dar nu ceva care merita reținut sau după care sa fiu nostalgica. Poate ca am vrut sa uit intenționat. Sunt mai nostalgica după motanul familiei de acum 20 de ani. Mi-e dor de el tare.

   • Prima iubire? El licean, apoi student la Conservator. Doar un sarut si zeci de spectacole de opera la care am mers pentru el.
     A doua iubire? Un crai ce dorea doar „5 minute, nu o viata intreaga”. Am suferit, l-am vazut cu alta, m-a cautat dupa 33 de ani. Am ales bine sa nu fac sex cu el.
     Am facut sex pentru prima data cu un baiat ce mi-a spus ca nu sunt virgina si asa mi-a daramat mitul Fat-Frumosului pe cal alb. Dupa doar o luna pleca cu prietena mea pe care a omorat-o intr-un accident rutier.
     Niciunul nu a fost pentru mine.

10. Stau si ma intreb care a fost prima mea iubire?
    Sa fi fost prin clasa a IX-a cand m-am indragostit de o colega si am suferit vacanta intreaga pentru ca nu puteam sa o vad? Pe scurt, in trimestrul I m-am indragostit … in trimestrul al II-lea mi-a trecut … ea n-a stiut … nu am spus nimanui despre … nici macar ei.
    Sa fi fost prin clasele a XI-a si a XII-a, m-am indragostit de o alta colega, plimbari, stringeri de mana, suferinta, despartire, regasire inainte de a termina clasa a XII-a si totusi la banchet nu am fost impreuna. Ne-am revazut la cativa ani dupa liceu, ne-am revazut si la mai bine de 30 de ani dupa liceu (si abia atunci am aflat cu ce o suparasem de nu am fost impreuna la banchet).
    La cativa ani dupa liceu, am mai cunoscut o femeie, dar ce femeie !!!! Avea doar 20 de ani (eu aveam 22) si pot spune ca atunci am cunoscut iubirea care m-a transformat. M-a facut sa simt altfel, sa vreau sa fiu altfel . O poveste trista in final, ea se desprinsese din relatie, eu ramasesem prins si sufeream. In final, totul s-a terminat cu o mare nedreptate pe care mi-a facut-o si asta m-a scos definitiv din acel flux de iubire care ma impingea spre ea.
    Dupa acesta ultima „primă iubire” nimic nu a mai fost la fel, in sensul ca in loc sa fiu surprins de ceva am inceput sa inteleg … sa stiu cand sa merg inainte si cand sa renunt …
    Nu am uitat prima iubire … dar asta nu ma impiedica sa ma intreb care a fost prima mea iubire?

    • Da, exista prima iubire si nu va fi niciodata uitată. A fost prima oară dragoste dintr-aia de copii mici doar cu tinut de mina, apoi cu primul sărut si apoi cu prima oara sex. Asta in decurs de 6-7 ani. Apoi ce s-a întâmplat nici unul dintre noi nu stie, nu incercam sa dam vina unil pe altul ca nu are rost. Cert este ca s-a terminat, eu mi-am cunoscut actualul, ce mi-a devenit si sot. Prima iubire a plecat in străinătate, apoi am plecat si eu din țară cu familia. Dar din 2010 ne-am regasit pe internet si am descoperit ca inca ne iubim foarte mult și de fiecare data cand ne vorbim sunt acei fluturi, zambete prostești si emoții. Chiar daca ne iubim si sotii si copiii. Pentru ca fiecare avem acum familii.
      Ne vorbim constant, uneori conversații amicale, ne spunem of-urile, ne intrebam, ne sfătuim. Alteori ne iubim din cuvinte si ne facem planuri cum am putea sa ne întâlnim vreodată sa ne luam macar in brate si sa ne tinem de mână. Macar 5 minute.
      Poate e doar o iluzie, dar eu cred ca inca ne iubim, chiar daca e in secret.

11. Prima iubire? El mai mare cu 3 ani, licean, apoi student la Conservator. A ramas doar visul meu, nimic concret, si multele spectacole de opera la care am fost, pentru el.
    A doua iubire, poate cea mai mare, mi-a adus un crai ce voia „doar 5 minute, nu o viata intreaga”. Prin urmare nu a fost iar nimic. L-am revazut dupa 33 de ani, a ramas la fel de nehotarat, mi-am dat seama ca am ales corect sa nu fac sex cu el.
    Cel cu care am facut sex prima data? Care mi-a spus ca nu sunt virgina si care mi-a daramat mitul Fat-Frumosului pe cal alb? A plecat apoi cu prietena mea, a facut accident si a omorat-o.
    Nici unul nu a fost pentru mine.

12. Prima mea iubire a fost intensă, de la 15 ani până la 20 de ani. Nu ne închipuiam viața unul fără altul, cel mai bun prieten și iubit. A fost acolo când părinții nu erau, am crescut și am învățat împreună, ne-am scris și ne-am declarat dragostea în toate felurile posibile ? dar intr-o zi am realizat că deja aveam idealuri diferite și am terminat relația. Întodeauna mă gândesc cu afecțiune la el. Prima iubire te formează și toate ce urmează după se vor compara cu ea.

13. Intrebarea si subiectul sunt cat se poate de serioase. Eu vreau sa comentez doar referitor la melodie :)) o stim cu totii, dar nu am analizat-o asa niciodata).
    Asta cred ca se refera la gandul primei iubiri, primului iubit, dar dupa ce a trecut doar putin timp, sa zic dupa cativa ani dupa ce s-a petrecut; dupa ce ai incercat sa incepi alta relatie, dar mintea e tot la EL. Ori asa, ori nu pot concepe eu ca o prima dragoste te macina si dupa sa zicem 20 de ani.

14. Nuuuu… n-am uitat prima iubire adolescentina cu pasiunea si fluturii din stomac si tot ce a insemnat ea timp de cativa ani cat a durat. Desi au mai fost relatii inainte si dupa- prima iubire ramane The One. Si imi iubesc si ador sotul dar prima iubire nu are legatura cu nimic din ce a venit dupa?

15. Despre iubiri nu ma pronunț, dar tot numai in mașină, chiar și in vacanță in București? Se poate scoate românul din România, dar din mașină in niciun caz!

    • Haha funny. Aceasta asa zisa „vacanta” in Buc pt Ioana este epuizanta, spre deosebire de o perioada normala de lucru.

      Motivul e simplu, a avut o multime de lucruri de facut si o multime de oameni de vazut, si totul sub presiunea timpului.
      Nu stiu daca stii, dar a avut o lansare de carte cu teatru si inca un eveniment cu teatru. Apoi a fost de 2 ori la TV.
      Plus o multime de lucruri personale de rezolvat. Copiii au vrut sa-si vada si ei prietenii, ca de aia au venit in RO, corect?

      Ar fi trebuit sa bata Bucurestiul in lung si-n lat pe jos, la 40 de grade si cu 2 copii de mana?

    • Poate nu ai citit decat prima fraza din postare? Poate ai agenda incarcata cu alte subiecte? De ce simtim nevoia sa aducem propriile opinii colaterale si micile noastre rautati ca nuca-n perete, numai ca sa facem pe interesanta?

16. Pai nu stiu sa definesc prima iubire…primul de care mi-a placut, primul cu care m-am sarutat? Nu imi amintesc aproape niciodata de ei, nici in bine, nici in rau, pentru ca n-a implicat nicio suferinta emotionala din partea mea, n-au avut vreo relevanta, sigur, au fost fluturii din stomac ai tineretii, dar nu am nostalgia lor. Cu prima iubire adevarata sunt casatorita de peste 20 de ani si sper sa ramana asa pana la final.

17. L-am cunoscut la 11 ani si jumatate cand l-am ignorat, la aproape 12 ani mi-am spus ca nu este alt baiat ca el! El era aproape cu doi ani mai mare, locuia in alt oras dar venea in orasul meu, la rudele lui, foarte apropiate familiei nostre. Nu stiu daca a fost iubire de la inceput, dar s-a construit an dupa an. Il urmaream si il cunosteam si il admiram. Incercam sa iubesc alti baieti dar de cum venea vacanta sau vreo vizita de-a lui in orasul meu, orice alt amor se estompa. In facultate am iubit un baiat, el m-a iubit pe mine, a fost bine, dar nu a fost „material” de casnicie si facut copii, nu pentru mine, asa ca la sfarsitul facultatii am putut sa-i spun, imbratisandu-l, ca este bine sa nu ne mai vedem. Daca mai aveam ani de scoala si timp petrecut impreuna, poate nu i-as mai fi putut spune la revedere si as fi fost cu el pana in ziua de astazi. Nu regret despartirea, dar pentru ca a fost frumoasa la fel ca timpul petrecut impreuna, am emotii si acum cand vorbesc cu el. Il respect pe el, pe sotia lui, mi-s dragi copiii lui si cred ca sunt un cuplu mai potrivit decat as fi fost eu cu el. Cred ca inca il mai iubesc pentru ce a fost el pentru mine.
    In toata perioada asta, baiatul cunoscut la 11 ani a facut parte continua din viata mea. Vacante, intalniri de familie, activitati ocazionale. Nu a stiut niciodata ca il plac, dar faceam tot ce imi statea in putinta „sa-i ies in cale”. Intr-o zi de ski la Paltinis, amandoi cu facultatile terminate, m-a sesizat ca femeie, nu doar ca o buna prietena de familie. S-a indragostit de mine, mi-a spus ca ma iubeste (ei, nu imediat) si peste cativa ani ne-am casatorit. M-am maritat cu prima si singura mea mare iubire. Este perfect. Daca nu as fi facut-o, sunt convinsa ca ramaea in amintirea mea ca „baiatul ideal, diferit de orice alt baiat de pe lumea asta!”. Imi amintesc cu nostalgie aproape toate febletile, nu-mi reneg vreo iubire, dar traiesc prima si singura mare iubire.

18. Da… În cazul meu, nu am uitat prima iubire. Și încă e acolo, flacără, arde și acuma atâta de tare încât câteodată simt ca iese din inima… Din păcate, din cauza mamei a trebuit sa termin… Păcat. Era o poveste frumoasa cu de toate, de dragoste. Și într-adevăr el ma iubea cu adevărat… Dar și eu.

19. Clar prima iubire nu se uită niciodată!
    Eram boboacă in clasa a 9-a, el clasa a 12-a, in acelasi liceu. Povestea de dragoste a inceput in vacanta de iarna, a durat cat semestrul II de an scolar. A fost ceva frumos tare, cu fluturasi multi in stomac. Pauze la scoala petrecute impreuna, ma surprindea mereu cu trandafiri pe scarile liceului 🙂 Ma uitam la el, ca la soare. Apoi el terminand liceul, a plecat la facultate in alt oras si de comun acord am decis ca e mai bine sa ne despartim, fiind complicata o relatie la distanta. In anii ce au urmat ne trimiteam mereu mesaje de zilele noastre de nastere si de sarbatorile de Craciun si Paste, dar cam atat.
    Cand am terminat eu liceul, ne-am intalnit pt prima data de atunci, total intamplator, la un bal organizat in orasul nostru natal. In momentul in care ne-am vazut parca totul a reinviat, cumva ziceai ca totul a fost lasat pe pauză si s-a dat play ca si cum toate s-au intamplat ieri. Am fost din nou impreuna, iar de data asta amandoi in acelasi oras, si eu urmand sa incep facultatea. Au fost 3 ani jumatate minunati, in care am simtit iubirea adevarata, cum nu mai simtisem pana atunci. Apoi din cauza prostiei tineretii, am luat cea mai tampita decizie din viata mea, pe care o regret si acum si nu mi-o pot ierta. Dintr-o tampenie ne-am despartit. Am suferit mult. El imediat dupa despartire a plecat in Italia. Primul an a fost groaznic. Nu mi-am imaginat pana atunci cum se simte cand te doare sufletul. Dupa un an, am aflat ca vine in concediu acasa, am luat legatura cu el inainte, stabilisem sa ne vedem, ne era dor reciproc unul de celalalt. Eu deja regretam despartirea, imi dadusem seama ca nu gasesti baieti buni la tot pasul si abia asteptam sa vina ca sa ii spun lucrul asta si clar sa ii propun impacarea. Eram in stare de orice, chiar luam in calcul sa il urmez in Italia 🙂
    Ce sa vedeti, ironia vietii?! Inainte cu o luna de venirea lui in Romania, intalneste o fata tot romanca acolo, cu care a si venit in concediu. Iar mie mi-a transmis printr-o prietena comuna ca nu ne mai putem vedea, fiindca nu ar fi corect față de fata pe care a cunoscut-o si ca ar fi mai bine sa rupem legatura fiindca a suferit mult in urma mea. Nu vreti sa stiti ce am simtit in momentul acela!! Mi-a picat cerul in cap!! Il asteptam ca pe painea calda, iar cand se apropiase momentul, sa se năruiască tot!! I-am acceptat decizia, iar de atunci pt mine totul s-a schimbat!! L-am cautat in toti baietii pe care ii intalneam, nimeni nu a mai fost ca el si nu m-a mai facut sa simt ce am trait cu el!! Peste alti 3 ani am incercat sa ii transmit un mesaj, tot prin prietena noastra comuna. Nu am vrut sa il deranjez direct, el fiind in relatie cu fata aceea pe care o cunoscuse atunci. Dar parca nu puteam accepta situatia, nu am putut depasi momentul. Voiam sa stiu daca el e fericit, cum e… Din pacate nu a vrut sa luam legatura, mi-a transmis ca a suferit si el atat de mult dupa mine, dar ca mi-a acceptat decizia, insa acum nu vrea sa mai pună sare pe rană.
    Am plans multe zile dupa el, am plans pana m-am uscat. Apoi desi am intrat in relatii, gandul imi fugea la el aproape zilnic. Relatiile nu functionau, fiindca fara sa vreau mereu comparam si parca nimeni nu era potrivit pt mine. Refuzasem si o cerere in casatorie… Apoi am urmat si cateva luni de psihoterapie, fiindca imi puneam probleme daca eu nu o sa mai pot iubi vreodata asa cum stiam ca sunt capabila sa iubesc 🙂 Parca imi pusesem niste blocaje. Cumva m-am mai linistit, desi nu poti da uitarii la tot.
    Anul trecut, la distanta de alti 4 ani, am fost diagnosticata cu cancer mamar. Aflasem vestea in august. Am trecut prin niste momente foarte amare. Iar la 2 saptamani dupa ce am inceput tratamentul de chimioterapie, in cel mai trist moment al vietii mele, pe cine credeti ca intalnesc? Pe EL!! Dupa atatia ani, in total 7 mai exact!! Ne-am intalnit pe ascuns intr-o seara, el fiind tot in acea relatie. Nu pot sa va spun ce trairi am avut. Eu ma mir ca inima mea mai bate normal. Mi se parea ca visez, ca nu e real!! Traiam in acelasi timp tragedia vietii mele si pe de alta parte bucuria maximă. A fost o intalnire cu multa incarcatura emotionala. Am plans amandoi cand ne-am imbratisat. Mi-a spus ca sunt mai frumoasă decat isi aducea el aminte. (Iar eu ma bucuram ca inca aratam bine si nu imi pierduse părul de la chimio) A mai spus ca s-a gandit aproape zilnic la mine in toti acesti ani si ca nu m-a putut uita!! Ca nu e fericit, ca a ramas in relatia aia fiindca intervenise obisnuinta, si ca deja au adunat ceva ani impreuna. Dar cu toate astea, ceva nu il face sa vrea sa se casatoreasca cu ea… Auzind toate astea, va dati seama ca i-am propus sa facem o nebunie si sa ne impacam!! Usor nu era!! In primă fază a zis ca vrea si el sa ne impacam, doar ca va fi foarte complicat si ca nu stie daca are curajul sa duca totul pana la sfarsit. Ne-am mai auzit apoi de vreo doua ori la telefon, dar din pacate asa a fost, nu a avut curaj!! Acum s-a facut anul de la acel moment. Eu sunt bine, m-am vindecat!! Pretuiesc si traiesc viata altfel, fiindca trebuie sa profit de noua sansa pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Iar intalnirea cu el de anul trecut cu siguranta a avut ca scop sa imi dea putere si energie suplimentara, ca sa pot lupta si mai bine cu boala asta urata!! Asa am ales sa vad lucrurile.
    Vai, am scris un roman!! ? Dar ca sa raspund la intrebarea temei: NU, prima iubire nu se uită. Si te urmareste mult timp după!

    • M-a intristat povestea ta Olivia, parca ti-am simtit si eu suferinta si pierderea. Ma bucur ca esti bine, sanatoasa acum, iti doresc sa gasesti o dragoste si mai mare!

20. Prima iubire a fost in adolescenta!
    Total paltonic! Minunat! Sensibil!
    Ne am admirat si respectat reciproc! Am tinut legatura pana cand destinul nemilos a facut ca el sa plece intr o lume mai buna decat asta!
    Am ramas cu amintiri dragi! A fost omul care m a iubit si m a invatat sa nu cer mai putin decat merit!
    Sa nu accept ce nu vreau
    Sa nu fac compromisuri
    A fost exemplul clar ca exista barbati buni in lumea asta nebuna!
    Pentru tot ce am trait cu el, si mai ales dupa el ,ii voi fi vesnic recunoscatoare!
    ❤️

    • Sufletul meu a uitat prima iubire, însă mintea mea refuza sa o uite. De ce? Pentru ca nu înțeleg de ce, după 33 ani, îl visez, îl caut și îl iubesc in vis….
      Ne-am cunoscut la 14 ani, in vacanța de vara, la bunica mea la țara . Ne-am îndrăgostit reciproc. Eram topiți unul după celălalt, fluturi in stomac, plimbări și secrete sub clar de luna. Iubire pura, de copii, fără implicații sexuale. Erau alte timpuri…?
      Bunica și-a dat seama, pentru ca nu mâncam nimic. “Visam” și la masa. Când a aflat ca era băiatul primarului, s-a opus total.
      Au urmat doi ani de comunicare prin scrisori la alte adrese, telefoane ascunse(fixe) și întâlniri secrete. In final, din anumite neînțelegeri, scrisori pierdute și sfaturi false, ne-am despărțit. A fost mai mult decizia mea. ?
      L-am cunoscut imediat pe soțul meu. Ne-am căsătorit după 6 ani de relație și avem 26 ani de căsnicie. Fericiți?
      Revenind la subiectul articolului, nu cred ca cineva uita prima iubire. Și, in cazul meu, acest lucru este reciproc. Personal, nu l-am mai reîntâlnit, însă anul trecut m-am văzut la o cafea cu un prieten comun. Mi-a înmânat o scrisoare pe care nu am mai primit-o, scrisă după ce am decis sa ne despărțim. Am ascuns-o bine, sa nu mai plâng, dacă o recitesc. A decis sa mi-o trimită acum, fiind după un divorț dureros și regretând ca a renunțat la mine prea ușor. Așa a fost sa fie, eram copii…
      Închei cu ce am început. Nu înțeleg de ce mintea mea îl mai caută in vis….

21. Nu pot sa comentez pe Fb, ca il am in lista de prieteni…:))) prima mare iubire, primul Barbat din viata mea.

22. Prima iubire – greu de definit si neimportantă din perspectiva timpului. Într-adevăr au fost câteva iubiri mai aprinse, mai intense și mai focoase, excelente pentru făcut amintiri si care nu se pot uita ușor, dar în mare prefer să mă concentrez pe momentul de acum.
    Există o tendință și la femei, dar mai ales la bărbați să îndulcească iubirile nerealizabile, mai ales pe cele pentru care nu-și pot părăsi consoarta. Iubirile neconsumate sunt ca și o prăjitură dulce și doar încercată. Nu mai apuci să o evaluezi cu adevărat, căci doar ai încercat-o un pic și părea tarea bună.

23. Îmi place această comparație dintre o iubire neconsumată până la capăt cu o prăjitură neconsumată până la ultima firmitura. Cu faptul că o ea este intuită dulce, deși, că sa fim sinceri, nu se poate ști cum era în realitate.
    Din alt punct de vedere, când cineva ajunge sa se uite prea insistent la iubirile trecute, cred că e semn ca in relația actuala se întâmplă ceva. Sau poate o fi invers, în sensul că o decizie luată intr-o relație trecută ajunge sa afecteze relația actuala. (Am întâlnit caz de persoana care și după 20 de ani regreta persoana cu care nu s-a căsătorit, pentru că părinții nu au fost de acord din motiv de diferența de religie. Ei bine, era veșnic nemulțumită de relația in care se afla de 20 de ani cu persoana de aceeași religie.)
    Cat despre iubirile trecute, pentru mine, ele marchează un proces de evoluție de la adolescentul de 14 ani (care n-a avut curajul sa împărtășească cu nimeni primele sentimente) până la tânărul de 23 de ani (dornic de aventura, bineînțeles, dar într-o măsură mult mai mare deschis la sentimente). De la a nu ști ce să fac când mi-a plăcut o fata, până la a simți că îmi depășesc limitele (nu cele reale, cele pe care mi le știam) pentru a putea capta atenția ei.

24. Deși există și primul coleg frumos la care îi scriam bilețele pe sub bancă, și primul cu care am dansat, și primul care m-a ținut de mână, și primul cu care mi-am scris luni de zile, inclusiv primul cu care m-am măritat, și toți ăștia sunt fiecare din ei persoane diferite, totuși există separat, această entitate, acest prinț, acea iubire platonică, prima cea mai mare, acea iubire neîmplinită și luuuunggaaaa, cu suspine, cu priviri ascunse, cu planul de a-i spune, cu teama că află și nu vrea, cu vise, cu poezii.
    Am iubit în secret de la 11 ani la 18 același băiat frumos, și la suflet și la trup.
    Toți ceilalți veneau, treceau, îmi plăceau, dar EL a fost o constantă.
    Ani mulți după, căsătorită fiind, îndrăgostită de soț, cu soțul de mână, întâlnindu-l pe el, m-am făcut ca o porodică și n-am fost în stare să răspund în mod decent la banala întrebare „ce mai faci? ”
    După și mai multi ani, divorțată fiind, cu noul partener de mână, cu copilul de cealaltă mână, îl întâlnesc iar. El cu copiii săi de mână, reușesc să port o discuție extrem de plăcută și lungă, fără să mă mai fâstâcesc, fără să mai roșesc precum racii la cuptor.
    El cu familia lui superbă, eu cu a mea, nu îmi mai iese inima din piept când îl văd, dar nu o să uit vreodată acei ani în care mergeam pe urmele lui doar ca să respir aerul din urma lui….
    Sunt amintiri superbe, de mare preț, chiar dacă nu a fost niciodată nimic altceva între noi, doar visele mele, și totuși…. prima iubire nu se uita niciodată.

25. Prima iubire.
    Dar ai cum să nu o recunoști? Ai cum să o uiti?

    Au trecut 12 ani…
    Aveam 16 ani când l-am întâlnit, el 23, a fost atât de intens și de frumos, încât și acum dacă închid ochii pot să retrăiesc fiecare moment.
    M-a învățat sa iubesc, dar și ce înseamnă suferința cruntă. A apărut in viața mea in momente grele, divorțul alor mei și multe altele.
    Și acum ii pot revedea privirea, ii pot resimțimcăldura mâinilor,Primul sărut, îmbrățișările care parcă atingeau cerul.
    Cum îmi cânta la chitară și declara melodiile de la Lifehouse.

    Însă a urmat durerea după jumătate de an doar, Asta pentru că începuse sa mai discute cu diverse fete iar apoi… a dispărut ca măgarul in ceata.
    Am suferit crunt 2 ani. Eram oricum mult prea matură pentru vârsta mea, însă am fost la pământ. Ne-am mai căutat scurt o perioada apoi el a părăsit orașul, eu rămânând cu toate amintirile, promisiunile și cu speranța unei revederi.

    Revederea nu a mai revenit. Când am aflat că s-a logodit, după 2 ani, mi-am închis inima cu totul și am învățat sa trăiesc cu durea. M-am refugiat in voluntariat, in activități care sa ma ajute să cresc.

    1 an mai târziu (3 de la despărțire) după mici relații inutile, seci, l-am cunoscut pe cel care îmi este astăzi soț, partener, prieten și totul printre oameni. Un vis pentru orice femeie și o binecuvântare mare ptr mine.

    De curând, după 12 ani, acest om al trecutului, căsătorit și el, cu 3 copii, m-a contactat pe o rețea de socializare. Am discutat scurt câteva lucruri generale și ulterior mi-a răspuns la întrebarea vieții. “ de ce?”
    Și uite așa, după 12 ani am aflat că se confrunta și el cu diverse situații, s-a panicat, i-a fost frica si a fugit :). A fost interesant momentul in care si-a cerut iertare. A venit ca o eliberare. Deși timp de 9 ani, de când sunt cu soțul meu, nu am mai avut inima si gândul pentru el.

    Și uite așa, ne trezim amândoi, dupa 12 ani cu întrebarea “cum ar fi fost dacă…?”
    Și așa vom trai de acum înainte.

    Trist, nu?

26. Mi se pare foarte dubios sa citesc pe aici ca cineva are copii si sot si simte fluturi in stomac cand se gandeste la prima iubire si ar vrea sa se mai tina o data de mana. Cred ca denota imaturitate emotionala, macar daca divortezi si iti vezi de copilarie si aia e, nu mai trebuie sa minti si sa inseli oameni. Cred ca o oarecare importanta au si filmele si cartile la care ne uitam/pe care le citim, muzica pe care o ascultam, recent mi-am amintit de scena aia complet sociopata din Love actually in care unu ciocane la usa sotiei prietenului sau si ii arata aleia cartoane pe care scrie ca o iubeste si nu mai stiu ce… a, dupa ce la nunta o filmase numai pe ea si pastrase filmarile si se uita la ele. Adica daca asta este ideea mainstream despre iubire (si nu despre stalking), atunci nu e de mirare ca unii cred ca e dragut si firesc sa ai sot dar sa vorbesti pe net cu „prima iubire” si sa iti salte inima de bucurie. Si in general sa crezi ca „iubirea” poate sa fie asa, ceva complet fara legatura cu realitatea, care se petrece in gand.