Olandezii, pârțurile și măreția

Relația noastră cu pârțurile e destul de relaxată, în sensul că eu nu fac niciodată (se știe), copiii mai scapă ocazional, când râd sau aleargă, dar nu recunosc niciodată, nici când e ABSOLUT evident cine a tras, pisica mai scapă și ea câte unul când urcă scările (are 16 ani, i se iartă), iar despre soț nu am voie să scriu pe blog.

Ne amuză subiectul, facem glume și pârțuri cu gura, dar NU recunoaștem nici morți.

Ei, am observat că olandezii au alt tip de relație cu pârțurile. Una mult mai asumată.

Prima oară când mi s-a aprins un beculeț pe tema asta a fost când eram cu Sofia și o fetiță mai mică decât ea, născută și crescută aici, la plimbare pe lângă casă. Delicată ca o zână, frumoasă de pici, cu fuste cu volane, cârlionți, tot.

S-a aplecat să ia de jos un băț și pârț. Clar și limpede.

Sorry, a zis ea repede, dat ben ik. Adică eu am fost. Apoi și-a reluat joaca.

Sofia mă privea cu ochii cât cepele.

La noi în familie NU recunoști că ai fost tu nici cu un pistol la tâmplă. Negi până la ultima suflare. N-am fost eu!

Peste niște săptămâni, eram la magazinul din cartier să iau lapte. Lângă mine, o doamnă săpa prin grămada de praz.

Când să mă agăț și eu de o țelină, aud din zona fustei ei o super mitralieră de vânturi.

În tot acest timp, doamna mă privea fix în ochi și-mi zâmbea șăgalnic, de parcă se pregătea să-mi ofere un buchet de tradafiri.

Ups, a zis, destul de mândră de isprava ei.

Am încuviințat discret și am fugit de-acolo, că nu știu exact cum se zice în olandeză la E cam ciudat și nu vreau să stau aici până ajunge mirosul la mine.

Săptămâna trecută îmi povesteșe Sofia o fază cu proful de sport.

Înalt, musculos, blond, privire de Khal Drogo, codiță, trening mulat, tot.

Să vezi, mami, ne pusese să alergăm de colo colo, tot treceam în viteză prin fața lui, la un moment dat când am trecut eu pe lângă el, a tras un pârț, mami, unul mare, au auzit mai mulți copii, și el când a văzut că râdeam, a zis: Oh, sorry, that was me! și s-a întors să fluiere pe ceilalți copii, iar noi am murit de râs. Auzi la el, cum să recunoască așa, în fața tuturor?

Da’ chiar așa!

Ei, dar apoi săptămâna trecută am avut întâlnirea săptămânală cu Silvia, care mă ajută să deslușesc mai bine limba asta încurcată, și la secțiunea despre expresii, mi-a zis-o pe asta „Iemand een poepie laten ruiken”, care are înțelesul de „A-i permite cuiva să îți miroasă măreția”, care măreție e exprimată în expresie cu cuvântul pârțuri. Adică atunci când ești măreț, abia așteaptă lumea să stea în jurul tău să-ți miroasă flatulațiile.

Are sens, clar!
🙂

Voi, tot așa asumați?

39 Comments

  1. Adina

    E adevarat ca olandezii sunt mai deschisi, dar nici cu belgienii nu mi-e rusine. Clar ca ei vad parturile ca pe ceva natural. Prot, protje, scheet… Iar copiii nu se rusineaza de loc 🙂

  2. Denisa

    Percep ca ti-a fost atât de greu sa scrii acest articol și zic asta pentru ca este unul dintre cele mai scurte articole ale tale, se simte o urma de Rușine in el. Oare de ce la noi, o nevoie atât de umană este pusă așa puternic sub semnul rușinii? Învățam de foarte mici care e treaba cu pipi-caca, dar despre pârțuri nu vorbește nimeni și astfel s-a creat o Rușine in jurul subiectului. Așa ca la noi in familie am hotărât sa spunem când ne trece aceasta nevoie și, ca și la celelalte nevoi, sa mergem sa o facem la toaleta. Într-adevăr, un pârț nu îl poți tine așa cum ții pipi, exista riscul sa o scapi pe drum, asta e, încercarea contează și respectul fata de ceilalți membri ai familiei, ca te îndepărtezi de ei sa nu-i chinui cu mirosul.
    Parturile fac parte din funcționarea corpului nostru, nu este nici secret nici rușinos, este doar intim; toată lumea de pe pământul acesta face la un moment dat, chiar si cei vâre nu fac niciodată (se știe!) 😂
    Hugs

    • Printesa Urbana

      Ei, nu ma mandresc cu ele, dar nici nu ma rusinez, mai degraba ma amuza.

      E scurt articolul pentru ca atat am avut de zis. 🙂 Trei intamplari si o expresie. 🙂

  3. Ade

    O relație ciudata avem clar… Mai ales noi femeile pentru care pare ca e interzis deși e atât de normal și natural. Pe băiețelul meu l-am învățat sa spună de fiecare data pardon, ma scuzați. Nu fiindcă nu ar fi okay, ci sa își asume ca va mirosi probabil urat și vine de la el. O face f mândru uneori și cand e singur, și asa fac și eu (de vreo 2 ani-pana acum nu există) și ma simt mai liberă și mai autentică pt ceva atat de mic.

  4. Eliza

    Eram în metrou în Budapesta când un tip a tras un pârțoi uriaș de- a dreptul. Vreo 3 călători din jurul lui s-au repezit să ii spună ” sănătate!”..🤣

    • Iulia.gh

      asta a fost tare!rad pe burta!:))

    • Oana

      Nu ma pot opri din râs!

    • Octavia Niekoop

      Omg. plâng de râs!!!!

    • Printesa Urbana

      :)))) Tare!

  5. Claudia

    Trebuie sa va spun aceasta cugetare profunda:

    E extrem de important sa lasi partzurile sa iasa, ca altfel, ca orice gaz, au tendinta sa se duca in sus si asa apar oamenii cu basini in cap.

    • Ruxi

      Mor de ras. Cel mai bun comentariu.

    • Paul

      nu toate gazele se duc în sus. #nohate, doar zic.

    • Claudia

      @Paul, si pe mine ma enerveaza bancurile care nu respecta legile naturii :)))))

      In alta ordine de idei, interesant cum stranutul, care transmite germeni si poate sa-i imbolnaveasca pe toti in jur e acceptat social la noi, pe cind pirtzurile nu…

  6. Raluca

    Si eu am observat de cand locuiesc in Germania, ca oamenii aici accepta lucrurile “biologic normale” cu multa usurinta si naturalete si nu se “rusineaza cu ele”. Cateva exemple care mi-au atras atentia:
    – cand eram la master si iarna studentii si profesorii isi suflau nasul zgomotos in mijlocul orelor. Imi aduceam aminte cum la scoala in RO mereu ne ceream voie la baie pentru asta
    – la birou vara cand unii colegi isi pun deodorant stand la birou in fata ta (fie ca e deo stick sau spray)

    Socant initial, destul de lung procesul de obisnuire dar foarte eliberator in final.

    • Bazarea Iulian

      „nu va țineți bășinile ca altfel circula pe coloana vertebrală în sus spre creier și asa apar ideile de căcat”

  7. Mihaela

    Spaniolii au o vorbă la fiecare pârț, „am eliberat un prizonier” si își văd mai departe de treabă. Unii mai spun si perdon, dar alții nu…de ce și-ar cere scuze ptr ceva atât de natural. E ca si cum ai strănuta sau sughița și apoi îți ceri scuze 🤷‍♀️

    • Moni Macaroni

      In Canada, oamenii isi cer scuze dupa stranut, spun “excuse me”!
      Dupa pârț, tot asa.. sorry!

  8. Elena

    Da, asa e! E ceva firesc, dar nimeni nu e obligat sa iti miroasa contintul intestinelor. Dupa parerea mea nu e nicio lauda ca ai dat un part. Din respect pentru cei din jur trebuie sa faci tot posibilul sa il dai cand nu e nimeni in preajma si daca efectiv „a scapat” e politicos sa recunosti si mai ales sa iti cer scuze. Parerea mea, repet!

    • Alina

      De acord cu acest comentariu. Este ceva natural, dar la fel de natural este sa faci si caca si pipi. De ce nu ne oprim pe strada sa facem pipi la copac cand avem sau nu oameni pe langa noi? Ca tot natural e.
      De acord sa iti asumi cand scapi partul si sa ceri scuze, dar faptul ca o faci asumat, fara nicio jena mi se pare putin neplacut pentru cei din jur.

    • Symo

      Foarte bine zis! Mi se pare ca nu de rusine sau neasumare facem lucrurile astea in intimitate, ci pur si simplu ca e de a dreptul urat si lipsit de respect fata de ceilalti sa facem asta in public.Una e in intimitatea casei tale,alta e in public…Atunci ce ar fi sa facem in public si altele:sa ne scobim si in nas oricand si unde ne apuca, sa ne scarpinam pe oriunde ne mananca ,sa ne facem nevoile,oricare ar fi ele.Daca pretindem ca suntem civilizati, preferabil ca lucrurile mai scarboase/ gretoase sa le facem mai cu perdea/ in intimitate.Mi se pare ca sunetele emise in public ar stirbi din frumusetea/credibilitatea/ autoritatea unei persoane…Nu imi prea imaginez cum ar arata un prezentator tv/un profesor/ un presedinte intr o astfel de ipostaza live…

    • Ioana

      De acord cu tine, Elena!
      Personal, mi se pare lipsa de politete, fiindca e foarte deranjant pt cei din jur sa fie in preajma unor parturi mirositoare proaspat lansate. Fie ele si asumate. E ceva intim si acolo ar trebui sa ramana.

  9. Vera

    Fiica mea, studenta, a fost anul acesta in Germania la un workshop. De adaptat s-a adaptat destul de repede…totul bun si frumos pana in weekend cand a avut loc un festival…Muzica, bere si…parturi din belsug. A ramas blocata de-a dreptul atat de…miros cat si de naturaletea de care dadeau nemtii dovada…Exista o vorba la romani legata de batranete…”pasul si basina”…Cam asa’i si prin Germania 🙂

  10. Irina

    Yep, noi ne asumam pârțurile, mai spunem și scuze, sau “eu am fost” sau “ups”, sau “faceți loc”, ne mai și amuzăm. Mai interesant e că fiica e poliția pârțurilor, bunicul de exemplu, se face că nu s-a întâmplat nimic și ea se uită intens la el, așteptând o scuză, o revendicare, dar bunicul își vede de treabă. Bineînțeles că ne-a relatat cu stupoare și ne-a întrebat dacă să îi spună ceva..i-am răspuns că fiecare om are o relație sau educație distinctă cu pârțurile lor, cum sunt și cu alte subiecte. Oricum, o numim “fart police” pentru că le aude și pe stradă și din alte camere și dacă nu prinde și un “scuze” sau “eu am fost” ne amendează ea cu “pardon!!”. :))
    M-a amuzat foarte tare expresia neerlandeză.

  11. Diana

    E interesant in comentarii cum parturile făcute de oameni de alte cetatenii, sunt naturale si normale. Dacă erau făcute de romani, erau niște nesimțiți si needucați.

    Mie nu mi se pare ca sunt la fel ca stranuturile, pentru ca stranutul nu miroase. Cred ca e de bun simt sa te abții de fata cu alti oameni, iar dacă scapa unul, pentru ca se mai întâmplă, da, ti-l asumi si te scuzi. Te scuzi pt ca s-ar putea sa pută si sa deranjeze.

    • Pai e o chestie interesanta aici: simplul fapt ca noi, romanii, consideram ca flatulatia in public este neacceptabila social, face ca incalcarea acestei cutume sa fie intr-adevar dovada de nesimtire etc.
      Cu alte cuvinte, romanii care dau drumul in public stiu ca incalca o cutuma, si tocmai faptul ca stiu dar aleg sa nu o respecte ii face nesimtiti – nu faptul in sine ca se partaie.

    • Ana

      Ba sunt la fel ca stranuturile. Unor oameni li se pare ok sa stranute in gura mare fara sa isi acopere gura. Asa si cu parturile, nu? 😬

  12. Andreea

    Foarte fain. La engleji zici excuse me când stârniți și nimic la pârțuri. Inimaginabil pt mine, fata de profesori. 😂😂😂

    • Andreea

      Noi traim in Franta, dar nu cred ca are importanta.. Pe baiatul nostru de bebelus l-am incurajat sa faca in voie parțuri “ca sa se elibereze la burtica” si le face in voie oricand, ba chiar ne si anunta “ am tras un BUM “( denumirea adoptata in familie). Are 4 ani, de curand a inceput ecole maternelle, n-am vrut sa il inhib sa ii spun ca nu e voie, ca e rusine etc, deci l-am lasat sa faca ce face el mai bine :)) Am fost f bucuroasa cand intro zi mi a spus “ toti facem BUM la scoală mereu” Noi parintii inca ne ascundem “românește”, iar adulti francezi inca n-am auzit 🙂

  13. No name

    Măi, s-ar putea să mă înșel, dar poepie/ poepje e caca, nu pârț, iar expresia înseamnă să uimești pe cineva (un fel de „le arăt eu lor”). Ik zal ze eens even wat laten zien.

    • Adina

      Nope. In acest context inseamna basina 🙂 desi poep inseamna caca. Dar intr-adevar expresia poate insemna si a uimi pe cineva.

  14. John

    Imi amintesc ce îmi spuneau parinţii mei, aveau ei o vorba:
    „Decât maţe crapate, mai bine nasuri înfundate.”
    Aşa m-au învăţat, să nu mă abţin. Mai târziu, când am mers la şcoală, mi s-a atras atenţia să nu o fac niciodată în public, sau dacă nu se poate şi nu se poate – să nu o fac zgomotos.

  15. Rodica

    Nu stiam cat de importanta e o “basina”pana cand am fost operata de colecist. Dupa operatie nu primesti mancare pana nu se formeaza si sa îi dai drumul .Asa trebuie.Si cat te chinui si cat îti doresti sa îti vina! Mie mi-au trebuit 3 zile,dupa care am fost fericita.
    Daca o scapi în public se zice:
    -Sa fie in nasul cui a dat-o si n-a anuntat-o!
    Dar si tu poti da o replica:
    -Sa fie in nasul cui a primit-o si n-a mirosit-o !

  16. Io am rămas mască după o tanti care, la intrarea într-un magazin, după ce-a tras-o, a zis râzând „Beter buiten dan binnen, he?”, și-a dispărut înăuntru. Am făcut ochii cât cepele și de la „aroma” lăsată-n urma ei dar și de la lipsa de jenă cu care a tratat problema. Am mulțumit în gând lui Doamne-Doamne că n-a fost totuși în magazin, rămâneam fără plombe. 😂😁

  17. Adrian

    Buna tuturor,

    Noi ne-am cumparat un catel cu un scop :)).

    Dar imi iubesc familia enorm ( piticul, sotia, cainele ), cu pârțuri cu tot.

    O zi minunata!

    • Rosu Aprins

      total off topic…mi se rupe sufletul sa vad ca se cumpara si nu adopta catei :(.

  18. Andra

    Buna,

    Noi ni le asumam…desi recunosc rareori se intampla in public. Insa cand se intampla acasa fiecare recunoaste, atat adultii cat si copiii (5 ani si 2 ani) ne cerem scuze si ne amuzam☺️. Locuim in Uk si aici la fel de asumati sunt in public…desi uneori nici sorry nu mai spun. 😅

  19. Gabriela G

    Am ras cu lacrimi 🤣.N-am mai facut asta demult.Prea tare!!!🤩

  20. Ion

    Marea majoritate a olandezilor vor considera normal,cred ca undeva la 90%.Acestia insa reprezinta clasa de jos si mijloc,accesul la educatie in Olanda a acestora este destul de spartan,nu ma refer la educatia scolara aici.Manierele sunt cele care lipsesc,badarania este la ia acasa,in schimb cei din patura superioara au un cu totul altul comportament.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.