De fiecare dată când scriu sau filmez ceva legat de vreo activitate de timp liber sau despre vreo comandă de mâncare, un procent semnificativ de reacții sunt, în cazul A, lasă filmele și plimbările, mai citește și tu ceva, iar în cazul B, de ce să comanzi plăcinte, nu mai bine le faci?
Incep cu partea a doua. Nu. Nu e mai bine să le fac. Cel mai bine e doar să le mănânc!
Știți de ce? Hai, că dacă aveți copii și dacă aveți și job și dacă nu aveți angajați la bucătărie și curățenie, știți de ce.
Pentru că de dimineață până seara gătesc, strâng, fac cumpărături, pun sau scot de la spălat, duc sau iau copiii de la școală, de la înot sau alte sporturi, de la prieteni sau de la tobe, mai merg și la universitate să învăț limba țării în care sunt, am teme, citesc și scriu în această altă limbă ciudată măcar o oră pe zi, printre toate astea lucrez, scriu, editez cărți, fac contracte, facturi, organizez evenimente, ba mă străduiesc să am grijă și de sufletul meu cu o oră de yoga pe săptămână, un telefon sau o cafea cu prietena mea, câteva pagini citite în fiecare zi, un drum la psiholog în alt oraș și așa mai departe. cam acesta (minus școalade limbă) e programul meu de vreo opt ani, de când a intrat la grădiniță prima născută. Angajatul prost plătit al copiilor mei sunt de 11 ani. Am experiență, cum ar veni.
Uneori am chef să gătesc, pe lângă ciorbe și mâncărici și paste și sosuri, câte-un dulce. Fac rapid câte-o plăcintă cu măr sau cornulețe cu gem sau brioșe ori chec.
Dar alteori nu mai am putere să frământ și pentru plăcinte. Prefer să le comand și doar să le mănânc. Cred că merit o dată pe an să pot și eu să comand plăcinte (sau sarmale) și nu să le fac.
Daa, și uneori mai comand și pizza! OMG. Fac și de la zero în casă, cu frământat aluat și tot, dar uneori duminica vreau și eu să STAU, așa că alo bună ziua trei pizze, vă rog, mulțumesc, la revedere!
Cât despre citit… 🙂 Îmi vine să râd, zău.
Orice vrei să faci cu timpul tău liber, dacă îndrăznești să zici public, pac, în maximum trei minute cineva îți va fi net superior, sugerându-ți o carte. Vrei să bei un vin? Mai bine citește ceva. Vrei un film? Un sport? Dar de cărți n-ai auzit?
De parcă ele, cărțile, sunt singura opțiune onorabilă de a-ți petrece timpul liber.
Citesc mult de pe la 18 ani, până atunci am fost prea ocupată cu matematica (am citit și în copilărie, bunicii au fost învățători și aveau o bibliotecă onorabilă, dar nu m-am omorât cu lectura, preferam să stau pe-afară sau să fac integrale, tocilară, știu). Nu e zi să nu citesc măcar dintr-o carte, de obicei citesc mai multe în paralel. Una de beletristică, alta de psihologie sau biografii. Am recomandat aici pe blog sute de cărți în ultimii 17 ani, pentru adulți, copii, părinți, specialiști. Dacă veți căuta pe FB după #cartibune sau veți da click pe tagul de carte de pe blog, le veți găsi rapid.
Scriu despre cum să ne împrietenim copiii cu cărțile de vreo zece ani, țin frecvent ateliere despre asta.
Fac lecturi publice gratuite pentru copii de 8 ani în toată țara, am făcut și în diaspora, chiar weekendul acesta merg în două orașe din Danemarca, anul trecut am avut în Olanda șapte lecturi publice pentru copii, două în Belgia.
Ah, v-am zis și că scriu cărți? Da. Și un scriitor care nu citește e condamnat. Citesc mult, nu doar pentru că îmi place, dar și pentru că am nevoie.
Așa că data viitoare când un necunoscut pentru voi scrie pe internet că vrea o recomandare de film, dacă nu aveți o recomandare de film, nu-i recomandați o carte doar ca să vă subliniați superioritatea. Eu citesc, fraiere, nu mă uit la filme, alea-s pentru plebe. Nu glumesc, chiar a comentat unul pe profilul meu că el când se plictisește mai citește un tratat de medicină, nu pierde timpul la ecran, ca plebea. El scriind pe un ecran acest comentariu la postarea despre filme a unei persoane necunoscute, recte eu.
Nu mă trimiteți nici la carte, nici la cratiță, am destul cărți și oale în viața mea, mulțumesc frumos. Timp n-am destul pentru cât aș vrea să citesc (să gătesc not so much), dar uneori am chef și de alte lucruri, mă scuzați, asta e, mai am de lucru la intelectualitate și superiorism.
Pe mine ne mă relaxează gătitul. Chiar îmi place să fac plăcinte, ciorbe,mâncăruri, etc. E timpul meu cu mine,deși uneori vine și fi-mea peste mine în bucătărie. Nu judec pe nimeni, mie nu îmi place deloc sa fac sport de exemplu. Sunt pt alții ft ft leneșă. Pt ce îmi place îmi fac timp mereu, pt sport niciodată. Trebuie sa recunosc că mi-a trecut prin gând când ai spus: „văi ce pofta aveam de brânzoaice, nu am mai mâncat de 2 ani”.. da de ce nu le face singură? Cred că e același motiv pt care eu nu am mai fost la sala tot de 2 ani. ?.
Și apropo de dinamica vietii de familie, timpul părinților: mereu când îmi vine să mă plâng îmi aduc aminte de bunica mea, asistenta medicala pe chirurgie, cu ture de noapte,2 copii mici,soț care lucra departe, fara mașină de spălat rufe, aspirator, roboti,mașină de spălat vase, etc.
Pe mine ma relaxeaza cititul 🙂
Imi place sa citesc de cand eram mica, desi am fost mai buna la mate si am mers pe informatica
Si acum seara dupa ce adoarme familia eu mai citesc cate o ora sau chiar mai mult 😉
si imi place mult si sa ma plimb
ce post gol.
înainte toate articolele erau pline de emoții, de trăiri, plângeam și râdeam, cu sufletul doar lumină.
dar acum ce-ai pățit? tot ce publici e complet inutil, nu semnifică nimic, nu mă face să simt ceva, orice, ORICE!
blogul ăsta nu mai e unul pe care meriră să intru. da, te inteleg, ai treaba dar nu faci altceva decat sa repeti cata treaba ai. nu ai mai publicat nicio carte de mult, dar nu se justifica de ce nu mau scrii posturi bune. era asa o placere sa-ti citesc adevarurile, sa fiu de acord cu tine, nu sa simt ca merg pe WordPress ca să văd o cucoană de 48 de ani cum scrie niște tâmpenii doar ca s-o știe lumea.
ai făcut multe, enorm de multe inimi să cânte. de ce oare te-ai oprit????
Ce comentariu egoist!
Nu te intereseaza ce traiesc si prin ce trec, pe tine te interseaza doar sa produc lucruri care sa-ti faca tie placere, de parca unicul scop al existentei mele publice este sa te multumesc pe tine.
Era asa o placere sa ma citesti, vai, ce mult apreciai, dar nu ai comentat niciodata pana acum. Te-ai exprimat o singura data in toti anii astia, si atunci ca sa ma faci cucoana care scrie tampenii.
Am publicat ultima carte pentru adulti acum trei ani, iar intre timp am mai scris 12 titluri pentru copii, care au fost si publicate.
Ca sa scriu un alt roman as avea nevoie de 7-8 ore de scris neintrerupt zilnic, timp de 6-8 luni. Tot ce pot obtine acum sunt patru ore legate, o data pe saptamana. Asta e viata mea acum, iti cer scuze ca nu produc pe masura asteptarilor tale.
Te rog sa nu ma mai citesti, nu doresc cititori ca tine. Brrr…
E urat si necivilizat sa scrii asta, mai ales pe blogul unei persoane pe care nu o cunosti. Daca nu mai rezonezi, ia o pauza, ca nu esti obligata sa citesti. Comentariul asta spune multe despre tine, chiar si asa, in anonimatul in care ai ales sa postezi.
OMG, nu pot sa cred cat de hateri pot fi oamenii, efectiv un comentariu de genul asta te lasa cu gura cascata (si cu o doza serioasa de mila pt ei, cat de nasoala sa fie viata ta daca simti nevoia sa te „razbuni” cu asemenea comentarii de cacao)?
Oh, Sunt ei, imi pare tare rau pentru tine, cred ca nu-ti merge bine. Si o spun sincer, cu compasiune.
Draga Ioana, e perfect ce faci si cum faci! Si in plus, cum ai mai spus si tu, nimeni nu are dreptul sa isi dea cu parerea despre ce si cat scrii si cum scrii, despre ce scrii. Noi decidem sa citim sau nu. Tu oferi, noi primim. Pana una alta multi nu „producem” nimic in categoria asta.
O imbratisare virtuala mare
Oh, Sunt ei, imi pare rau pentru tine. Cred ca nu-ti merge bine. Si o spun sincer, cu compasiune. In general nu putem oferi altora decat ce avem destul in noi. Sper ca poti sa ai grija de tine cu delicatete si intelegere. Apoi vei putea avea cuvinte frumoase si pentru altii – daca vrei.
Nu cred ca te obliga cineva sa citești sau sa urmărești bloguri care îți par lipsite de sens.
Sta in puterea ta sa alegi ce sa urmărești sau nu fără sa arumci cu venin atunci când ceva nu se ridică la nivelul așteptărilor tale, mai ales atunci când e gratuit. Dacă ai fi platit mai știu eu ce abonament pentru a te încărca emoțional, probabil ar fi foat justificată această tragere la răspundere.
Cât despre postarile Ioanei, cred ca e normal si sănătos să nu fim in totalitate de acord cu ea.
E normal sa ni se para goale anumite postări, dar in același timp pentru altcineva pot avea o însemnătate extraordinară.
Pentru mine de exemplu, mama a doi copii, unul clasa întâi, al doilea de doi ani, această postare a însemnat foarte mult.
De ce?
Pentru ca așteptările in societatea noastră sunt foarte mari atunci când vine vorba de mame: sa gătească, să facă ordine, să spele, calce, să se ocupe de copii, să facă teme etc etc.
Și faptul ca cineva îți spune că azi nu a avut chef/putere să fie la dispoziția celorlați și s-a bucurat de bunătăți comandate, te face sa respiri ușurată și să spui: „Doamne ce bine ca nu sunt singura!”.
Pentru ca înainte de orice avem nevoie de apartenența, in diversele ei moduri, iar acesta este unul dintre ele.
„sunt ei”, sper ca Ioana sa nu puna la inima comentariul tau. tu de fapt spui ca o iubeai si ti-e dor de ea in felul in care te conectai tu la ea, dar ti- a iesit tare amarui si inveninat. Ioana nu iti datoreaza nimic, pe blogul EI, gratuit. si o viata de om nu e doar din chestii deep, drama si intelepciuni, mai sunt si momentele de zi cu zi, despre gatit, treburi, etc. it’s human.
pe mine m-a facut sa zambesc articolul si mi-a fost drag sa citesc.
imbratisari pentru Ioana.
@ Sunt Ei
Ti s-a inseninat ziua dupa ce ai postat uratenia asta de comentariu? Daca ai avut o zi proasta chiar trebuia sa lipsesti de respect pe altii?
Muta-ti necesitatile de entertainment undeva dragut, unde sa nu jignesti pe nimeni. Incredibil cit de scurte-ti sunt intervalele de atentie; cati ani ai, poate nu-ti dai seama ca esti deplasat/a?!
stii podcastul Self care? e tinut de 2 englezoice (mor dupa accentul lor 🙂 si ti-l recomand cu drag. Vorbesc despre o gramada de chestii, despre care nici nu am gandi ca ar avea vreo legatura cu grija de sine.
Cat despre carti..uf, eu am patit altceva, dupa doctorat nu am mai putut pune mana pe carti. Zau si acum dupa n ani cand vad o carte groasa ma apuca starea de anxietate 🙂 deci nah, io chiar fac parte din plebea care nu citeste, decat foarte, foarte rar insa ma simt foarte ok cu mine 🙂
Te rog, poti sa pui un link cu podcasul Self care? As vrea sa ascult in masina, dar nu stiu unde il gasesc. Multumesc!
Il gaseti pe Spotify. Numele exact este Self Care Club (with Lauren Mishcon and Nicole Goodman).
Mulțumesc!
Thank you!
ah si iti recomand sa o citesti/asculti si pe Laura Vanderkam – lauravanderkam dot com; scrie despre time management, dar din perspectiva unei femei, mama cu 5 copii, autoare de carte, creatoare de podcast etc; blogul si podcasturile ei (are vreo 3 (!)) sunt foarte inspirationale;
Mie mi-a plăcut articolul. A fost plin de adevăr pentru oamenii care se simt vinovați dacă nu dau bine pe Facebook. Viata nu e mereu în poze.
In ceea ce privește cititul noi suntem fani colecția „Ema și Eric” pentru ca este atât de real și de ajutor. Am simțit nevoia sa spun asta pentru cei care nu simt…
cărți de bucate citești? 🙂
Un comentariu delicios!
Ahhhh! Si eu ma gandeam sa iti recomand ceva: sa mai stai degeaba! Sa nu faci nimic, macar intr-o zi, sa iei o pauza din aia bine-meritata, fara treaba in casa, fara muncit, studiat si alte cele si…… da fara gatit!?
Parem ceva fără speranta, ca specie, pe zi ce trece parca așa simt. De când putem comenta orice la adresa oricui , in anonimatul Internetului , facem asta la greu. Aruncam cu laturi in stânga și in dreapta, probabil ele vin din toate Suferințele pe care le avem. E trist, iar pentru tine, cu expunerea pe care o ai, probabil e și mai trist. Știu ca ai mulți oameni care te susțin, dar ăștia care arunca gunoaie fara discernământ uneori lasa urme mai puternice decât cei care susțin.
@Printesa Urbana
Stiu ca e greu sa nu lasi asemenea ineptii ca unele comentarii pur rele, sa nu te atinga, da, stiu ca e…dar te rog mult nu le lasa sa iti strice ziua sau sa se lipeasca de tine
Unele comentarii ca cele adresate mamei care si-a expus experienta anterior, ca cele la articolele despre homosexualitare, ca cel de aici si ca multe altele…sunt pura dar pura rautate si nimic altceva….iar rautatea pura din pacate nu are leac.
Te imbratisez si multimesc pt tot ce faci.
Ioana, mie imi place cum scrii si te citesc atunci cand am timp, recunosc! Imi pare rau ca trebuie sa invatam sa ignoram, sau sa toleram, nici nu stiu cum e mai bine, oameni care nu isi gestioneaza matur emotiile si incep sa fie rai. Ei asta sunt, in definitiv, rai. 🙁
Continua sa faci ce ai facut bine pana acum, sa creezi si sa crezi in tine! Ai o groaza de oameni smart care citesc aici, care isi spun parerile, durerile, emotiile…pentru acestia merita din plin si de la acestia sa iti iei energia pozitiva!
Toate gandurile bune si sa auzim doar de bine!
Sarina
Mie mi se pare ironic ca sunt oameni care trimit un scriitor sa ma citeasca. Really, Ioana e penibil. Si eu citesc mult, si am citit destul e un mecanism de escape , la fel si eu in paralel. Dar e o prostie sa decizi ca asta e singura arta care merita creata si consumata. Ma duc si la film si la teatru si la muzeu sa ma uit la picturi. Ma uit si pe netflix am si podcasturi pe care le urmaresc. Da , the drudgery of daytoday e mai usoara cu ele , de ce sa mint. Dar de ce sa ma intorc in vremurile dinainte cand nu aveam casti si telefon mobil sa arunc un ochi pe youtube cand spal vase. Lasa i pe altii sa citeasca existentialistii cand impaturesc sosete. Lumea e plina de ipocriti si eu zic sigur ca oricum majoritatea nu se culturalizeaza nici 50% cat tine. Nu ca asta ar fi singura virtute de pe lume, important e sa fii bun si fericit, dar nah, nici acolo nu se bifeaza
Era mai demult o sceneta in care partenera i se adresa lui Nea Marin cu „Marine calmult tau englezesc ma scoate din calmul meu oltenesc”! Asa si eu, acum!
Comentariul lui „stie tot”/ „sunt ei” sau cum ii mai zice m-a umplut de nervi!
Am casa plina de jocuri si carti recomandate aici pe site- de titulara blogului si/sau de cititori. Mi-am luat si jimmy si un Breville (cu reteta de gofre cu mere cu tot- ne lingem pe degete, saru-mana pentru masa, multumim!)
Habar n-am ce-o fi in mintea celor care lasa astfel de comentarii, banui ca urmaresc deliberat sa raneasca.
Succes in toate, Printesa!
Eu mereu ma mir cum de le faci pe toate! Dupa cate faceai deja, mai ai si scoala de limba, mai faci si lansari in tara! Eu te admir maxim, daca asta cantareste cumva cu criticile pe care le-ai primit.
Si inca un lucru citit recent, mi se pare potrivit si in contextul tau: ” Niciodata nu am vazut un om de succes sa rada de cei care muncesc pentru visele lor. Am vazut oameni de nimic, cu realizari zero, sa rada de cei care incearca”.
Imbratisari si multumiri pentru tot ce scrii si faci!
Printesa Urbana daca te ajuta comentariul meu cu ceva, m-as bucura. De curand am vazut un episod dintr-un TV show, Comedians in the cars getting coffee si era un comentariu[ gluma despre trolls dar fara sa specifice numele de trolls, si sotul meu nu l-a inteles. Mi-am dat seama ca in viata lui nu a lasat un comentariu prost pe vreun site, vreodata. Eu sunt cea care cateodata vrea sa dea un bad review pe google la unele restaurante si mereu imi spune ca sa nu fac asa ceva, oamenii aceia traiesc din banii aceia. Cred ca o persoana mai buna si mai inteligenta ca el nu am mai intalnit. Nu i-am explicat gluma ca ar fi trebuit sa recunosc ca am lasat cateva comentarii de om atotstiutor/care face pe desteptul pe diverse site-uri. Mi-a si fost rusine de mine. Cred ca e bine ca atragi atentia la astfel de comentarii, ele nu ar trebui sa devina o normalitate.
Da! Multumesc!
Mi-ai adus aminte de o glumă care circula în vremurile în care la orice colț de stradă găseai o femeie cu fuste largi oferind spre vânzare semințe la cornet: „Mai pune și tu mâna pe o carte și mai fă niște cornete!”
„The less you respond to negativity, the more peaceful your life becomes.”
Uneori poate fi extrem de greu sa nu reactionam cand suntem tratati nedrept. dar stii ce?! Cu putin (ma rog, mai mult efort) vom reusi sa prindem incredere in noi si in ceea ce facem, astfel incat trollii sa devina doar zgomot de fundal.
Acel om care a comentat urat sub pretextul ca el știe , are evident o problema majora. Poate ar trebui sa vadă faptul ca ai fost aleasa autorul cel mai citit anul trecut. Sau ca ai reușit sa te integrezi minunat intr-o alta țara… din păcate problema multora este faptul ca tu ai părăsit țara . De aici pleacă multe frustrări. Cred ca asta dorea de fapt sa sublinieze, procesul creativ a încetat odată ce ai îndrăznit sa părăsești pământul românesc…trist sa vezi cât de mulți îți doresc sa eșuezi doar ca sa le validezi lor lipsa de curaj…
Mie îmi place ce scrii! Încearcă sa nu lași un om mic sa te supere.
Printesa, nu trebuia sa te superi, sau, ma rog, sa reactionezi asa violent (acum o fac si eu pe desteptul – doar sunt roman, ce naiba).
Cand mai apare cate un astfel de personaj, te face si mai umana (nu esti chiar perfectiunea intruchipata, care multumeste pe toata lumea – poti gresi, poti nemultumi), ceea ce zic eu ca-i de bine in ansamblu.
Stii faza cu ” esti doar un om” – cred ca lui Marcus aurelius ii este atribuita, nu stiu exact. In fine.
Lumea cauta oameni.
Esti o fina psihologa.
Fiinta (ca nu stim ce e, nu?) care te-a apostrofat, sa zicem, la un moment dat a gasit in/la tine ce avea nevoie intr-un anumit moment. Un drog care i-a facut bine.
Se pare ca nevoia nu a disparut. Se cheama sevraj. Fii doar mai intelegatoare.
Oricum, succes in continuare.
Mie imi place.
Ba eu cred ca am voie sa ma supar cand un om e nesimtit la mine-n casa. Acuma nici sa ma supar nu mai am voie?
In plus, am raspuns civilizat, puteam mult mai rau. 🙂