Un profesor bun nebun

Ce vedeți aici în poză e un profesor pe masă. Ton pe masă, mai precis. 🙂

Tocmai a făcut 70 de ani. Teoretic, e la pensie.

Practic, e pe masă. Asta când nu e întins pe mochetă, încercând să ne explice verbul „a se târî” fără să ni-l traducă.

E motivul pentru care am reușit într-un an și un pic să ajung de la zero la nivel mediu avansat într-o limbă care numai drăguță nu e (neerlandeza).

Înainte să-l cunosc pe el, când vorbea un olandez mi se părea că aud o criză de tuse asmatică a unui german care vorbește beat engleză.

Dar când l-am auzit pe el vorbind, rar, clar, cu atâta drag pentru limba lui, gata, pe loc m-am îndrăgostit! Acum ascult cu așa mare drag crizele de tuse, zâmbesc și-mi par mai melodioase decât șansonetele lui Joe Dassin. Îmi fac temele cu spor, lucrez suplimentar, citesc în limba gâjâielilor nordice, ba tolerez chiar și muzica lor dubioasă, doar ca să ascult versurile.

Totul datorită acestui om. Un profesor care-și iubește meseria. Vorbește și poloneză, spaniolă, franceză și engleză, are câte-o zi dedicată fiecărei limbi (în ziua cu pricina citește presa locală din țara respectivă, ascultă radio, vorbește la telefon cu prietenii nativi în limba aceea, gătește și mănâncă rețete tipice din zona aceea, citește literatură în limba zilei). Este extrem de curios, activ, merge cu bicicleta zilnic peste 10 km, iese la plimbare prin dune, merge la piață, vine la serviciu, are răbdare cu noi, ne face să râdem, să vrem să-l înțelegem, să vrem să-i povestim noi. Într-o zi și-a urcat bicicleta în clasă (la etajul 3), ca să ne învețe părțile componente (era și o poză în manual, dar n-a fost destul de bună pentru el!). Ne aduce mâncăruri tipic olandeze făcute de el, viniluri pe care le ascultăm împreună și plante culese din parc.

Și merge! A ajutat un grup de adulți să vorbească o limbă nouă! Unii dintre colegii mei sunt aici de 6-8-10 ani și abia acum, cu el, au reușit să învețe limba!

Atât de important e un profesor! Atât de important e ca profesorul să fie pasionat de munca lui! Să-și iubească materia și elevii, iar ei îl vor iubi nemăsurat!

Am vrut să scriu asta aici apropo de 1 iunie și apropo de greva profesorilor din România. Profesorii merită mai mult, la fel cum și copiii merită mai mult. Școli sigure și curate, toalete sigure, cu apă curentă, o programă adaptată vremurilor, salarii decente, mai puțină birocrație și mai multă creativitate, mai multe dezbateri și mai puțină toceală pentru toată lumea. Mai mult joc, mai multă nebunie, mai multă răbdare, mai mult chef! (valabil și pentru părinți, desigur)

Sper ca greva asta să aducă în sfârșit o schimbare în bine în școala din România! O merităm, avem nevoie de ea ca de aer!

Doei doei! (adică pa, v-am pupat)

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4174

9 comentarii

  1. In primul rând, e mult mai ușor să predai unor adulți care au plătit pentru cursul ăla, deci își vor da interesul, nu vor susoti si butona telefoanele pe sub bănci. Cu copiii e mult mai greu, trebuie sa îi atragi si sa îi motivezi, nu prea funcționează să le zici că vor avea nevoie in viață de ceea ce le predai. Apoi, profesorii ăștia pasionați sunt foarte rari si in străinătate, unde nu sunt plătiți in bătaie de joc, ca la noi (ziceai de colegii cărora le-a luat si 8 ani sa învețe limba, până au găsit profesorul ăsta, deci nu sunt nici la ei chiar pe toate drumurile) . Am observat si eu in străinătate că mulți vârstnici lucrează, nu știu la câți dintre ei e vorba de pasiune și la câți de facturi si chirii imense.

    • Nu, profesorii care isi fac meseria cu lehamite sunt preponderent in Romania, nu in strainatate. In UK sau US nu sunt platiti grozav, si totusi majoritatea isi fac meseria cu demnitate. Profesorii romani sunt sub orice critica, rar gasesti pe cineva care sa faca asta din pasiune. Ca nu prea poti sa ai asteptari sa iti educe copilul pe 2500 lei, cand n-are o chifla in stomac. Se vede cat investeste Romania in educatie, suntem campioni la incultura si analfabetism.

    • @Lia, știm, cunoaștem… Strugurii sunt acri, problemele nerecunoscute nu exista, lasa ca merge și așa! Este o atitudine buna! Nu trebuie sa deschizi ochii, e nevoie de “pozitivismul” acesta ca sa corectam ce nu merge la noi.

      PS: mi-am spus mantra, clar va fi bine.

    • Cam asta zic si eu, întâi ar trebui să îi plătească bine pe profesori. In orice profesie, ca să ai performanta in primul rând trebuie să oferi salarii mari, ca să ai candidați mulți si de calitate, apoi trebuie să ai un sistem serios si transparent de triere a candidaților. Dar când la noi profesorii iau salariu cam cât casierii de la mega normal că nu vor veni in învățământ cei mai buni absolvenți ai facultăților și vom avea mult și bine titularizari luate cu 5.

    • Problema cu invatamantul romanesc e atat de complicata. Medicii si infirmierele au salarii de vest si iau in continuare spaga. Cresterea salariilor rezolva doar o mica parte din problema. Un profesor incompetent, abuziv sau corupt va ramane la fel, indiferent cat ii creste salariul. Nu stiu, tara asta e bolnava si nu mai are vindecare. Singura posibilitate de a scapa e sa pleci de tot, nu degeaba 8-9 milioane au dat bir cu fugitii. E o tara infernala pentru cresterea si educarea unui copil.

  2. Tulai!!! Un doi ai aparut sa critici, Lia, pai no cum altfel?! Ce anume te frrustreaza pe tine cel mai tare: ca unii gasesc impliniri in zilele de zi cu zi si ca apreciaza binele in lume sau acest blog? Inca nu poci sa imi dau seama…
    .

  3. Frumos articolul si plin de inspiratie, cel putin pt mine, care am lucrat ca profesor. Am toata aprecierea pt Ton, un domnul Trandafir in varianta post-moderna. Ar fi frumos daca ar putea cumva citi si el articolul, s-ar bucura sa vada ca e iubit de elevi si apreciat.
    In Romania nu exista sanse sa avem asemenea profesori, decat eventual 1 %, deci irelevant pt marea majoritate a elevilor tarii. Dupa facultate, toti studentii super-dotati se angajeaza in companii unde sunt platiti cu 2.000 E / luna. O alta problema e ca profesorii nu mai parte de respectul comunitatii, ca sa nu spun ca majoritatea elevilor si parintilor sunt plini de ura si dispret fata de profesori. Apoi e vina sistemului Universitar, care pregatesc studentii sa predea cu metode din 1970 si mentalitati din perioada comunista, deci e de inteles atitudinea elevilor de respingere a sistemului. Asadar, exista mai multe cercuri vicioase care mai au nevoie de vreo 20 de ani ca sa se imbunatateasca in mod real.
    Imi aduc aminte si eu ca aveam salariul de 300 E / luna, cat chiria la garsoniera. Ca sa am bani de mancare dadeam meditatii dupa amiaza. Ca sa imi cumpar masina, aveam un al 2-lea job seara. Ca sa mai corectez si lucrari sau sa pregatesc lectiile pt a 2-a zi ma culcam de obicei pe la 3 noaptea. A doua zi eram obosit, ingrijorat ca nu am bani sa platesc gazul, stresat, irascibil, incapabil sa ma concentrez bine… etc. Am incercat sa fiu si eu ca Ton, dar nu am reusit. Am facut greseli sau am fost inteles gresit ori mi s-au pus bete in roate, de catre alti profesori (din invidie pt ca eram altfel decat ei) sau de catre parinti (suparati ca le dau note mici copiilor lor).
    Sunt convins ca chiar zilele astea termina facultatea multi tineri valorosi, cu vocatie, cu har, dar nu intereseaza pe nimeni sa fie atrasi in sistem, ba mai mult, daca nu ai pile, cunostinte si relatii pe la inspectorat, directoare, minister, etc, sunt slabe sanse sa obtii un post titular, chiar daca ai note mari la examenul de titularizare, …
    Mai e mult pana departe…!!!

  4. Cred că până la urmă este vorba despre om și de cât îl pasionează ceea ce face. Omul e pasionat de predat, îi place pur și simplu și o face bine tocmai pentru că-i place.

    Poți să-i dai unui om o sumă identică de bani, dacă nu-i va plăcea nu se va târâi pe jos pentru a vă învăța verbul.

    Bravo lui! Cred că există și pe la noi oameni pasionați și nebuni în sensul bun, oare or fi?…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *