Oamenii vulnerabili nu sunt prioritatea nimănui în România

Nu vreau să mai scriu despre femeile care mor în spitale pentru că nu sunt băgate în seamă și ajutate la timp.

Mă sufocă furia și neputința, dar nu mai pot scrie despre asta.

Am scris despre Teodora, care a murit la naștere într-o clinică din Constanța. Au trecut mulți ani, dosar clasat, niciun vinovat.

Am scris despre sutele de oameni morți la Suceava din neglijență medicală.

Am scris despre arșii în spitalul din Piatra Neamț.

Despre copiii legați de pat de la Sibiu.

Despre tortura din spitalul de chirurgie plastică Gr. Alexandrescu din București.

S-a schimbat ceva? S-au oprit ororile?

Nu,de fiecare dată de vină am fost eu, că am scris, dar nu mai mult ca victimele, ele, desigur, au mereu cea mai mare vină. Moartele, arșii, schingiuiții.

Femeile.

Copiii.

Bătrânii.

Bolnavii.

Oamenii vulnerabili nu sunt o prioritate aici. Pur și simplu nu sunt. Nu știu dacă vor fi vreodată. ?

Dar să știți că asta nu e normal. Sunt multe, foarte multe țări în care femeile, copiii, bolnavii și bătrânii sunt o prioritate. Dar asta nu am voie să zic, că vorbesc România de rău, când ea are așa niște munți frumoși și deltă și brânză nu știu de care.

Nu știu ce este de făcut, chiar nu știu. Da, sunt excepții, dar fix faptul că sunt excepții de atâta vreme este înfricoșător.

Și de frică am plecat din România, mai ales de frică, nu doar de furie. Că mor aici într-un mod stupid și perfect prevenibil, dar mor pentru că nu sunt o prioritate nici pentru medic, nici pentru polițist, nici pentru societate. Sunt femeie, am copii, voi fi bătrână și bolnavă. Nu vreau să fiu toate astea aici, mi-e frică….

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4218

58 comentarii

  1. Te înțeleg. foarte bine că ați plecat. toate lucrurile astea îi fac pe oameni să fie mai răi, cred că plecatul este și un mod de a te proteja pe tine de ce ai putea deveni

  2. Ați plecat. Ați anunțat de n ori pe toată lumea de ce. Probabil o veți duce și pe mama dumneavoastră în Olanda. Foarte bine. Ce va mai interesează de Romania? Faptul că vă adresați unui public român, căruia îi repetați in n texte că orice oroare de aici este egal Romania, ca și cum aici sunt TOTI neoameni, la ce va ajuta, personal? Ce rezolvați? Faptul că ne detestam propriul neam este cauzat și de ,,influenseri” ca dumneavoastră. Îmi puteți spune cum este asta constructiv? Va doare de morții din spitale, din azile. Și pe mine. Cum ajută pe cineva să îmi denigrez tara și neamul in acest nefericit context? Ne uram unii pe alții, bravo, minunat, am rezolvat toate problemele acestei țări. Ce doriți să demonstrați? Că vai de noi, cei rămași aici și ferice de dvs și familia dvs. Perfect, așa o fi, chiar va felicit și va doresc, fara ironie, doar bine. Dar tocmai pentru că ați plecat ( și va deranjează, pe bună dreptate, să vi se reproșeze asta), ar fi frumos sa lăsati munții, delta și brânza României în pace.

    • Oare de ce nu puteți vedea într-un mod constructiv aceste “scrieri” ale Ioanei? Poate acesta este modul ei de a ajuta in continuare acest popor greu încercat. Sa tragă semnale de alarma, sa spună tuturor ca nu este ok sa nu trăim bine și sa nu fim respectați/ajutați. Dacă ar scrie de fluturi și flori ar ajuta?

    • Hmmm, de ce ne mai pasa de Romania noua astora care am plecat? Pentru ca acolo am respirat aer prima data, acolo am jucat sotron, am invatat sa scriem, sa citim si poate am cunoscut fericirea. Dar am plecat pentru toate motivele enumerate de Ioana. Eu am plecat acum 18 ani, am trait in 3 tari diferite pana acum si inca visez sa ma intorc in Romania sa fac ceva. Dar Inca nu pot, nu pot sa fac Inca lucrul pe care il stiu cel mai bine pentru ca…am aplicat la joburi dar nici macar nu am fost respinsa. Asa ca stau aici si ingros numarul expatilor, dar fac ceea ce mi-am dorit mereu. Copilul meu vorbeste romana, ca a doua limba, dar e ok. M-am obisnuit cu asta. In Romania nu ai loc daca esti diferit…

    • Onico – este un strigat de frisc si disperare – trebuie schimbata idata aceasta lume – radical. Încetul cu încetul nu a dus la nici un rezultat după 33 de ani. Deșteaptă-te române!

    • De fiecare data cand citesc intrebarea „de ce iti mai pasa de Romania daca ai plecat?” imi vine sa strang de gat un iepuras de plus si apoi sa sar imbracat intr-o piscina.

    • Cum să nu-ți mai pese de România, când, practic, de aici mănânci? Că doar nu cumpără olandezii cărți in română sau citesc bloguri in română! Acum de ce ai scuipa de unde mănânci, asta e mai greu de înțeles, dar unei mari părți din public îi place sa fie scuipata, așadar, ca orice entertainer, ofera publicului ce îi cere!

    • @Lia
      Lasa ca si tie iti place ce scrie Ioana, altfel nu ai fi aici de fiecare data sa o denigrezi. Recunoaste! :-))

    • De ce nu ar trebui sa o mai intereseze pe Ioana de ce se intampla in Romania? Cum mai exact influenteaza perceptia publica faptul ca scrie pe blog despre evenimente care apar peste tot in presa? Pentru ca semnaleaza ca nu e ok? Pentru ca daca nu ar fi oameni ca ea care semnaleaza, am putea sta linistiti in zona noastra de comfort, cu gandul ca ‘lasa ca e ok aici..lasa, ca nu mi se intampla mie..lasa, ca nu e de fapt asa rau..lasa, ca nu peste tot e asa..lasa, ca si in alte parti e la fel..’
      Cu ce ajuta sa iti versi furia pe mesagerul care semnaleaza ca ceva NU este ok? Ce lucru constructiv iese din asta? Unde in text reiese ura fata de neam? Ca eu una, sincer, nu o vad. Decat in contextul in care as lua mesajul Ioanei personal, atunci da, m-as simti si eu enervata si furioasa.

    • @Robo Da, recunosc, am rămas, in parte din obișnuință, in parte din curiozitate. Sunt curioasa in cât timp o sa începeți să boscoroditi si perfecțiunea pe care ați găsit-o acolo. Cunosc și pe alții care, la fel, au plecat de prea mult bine, trăiau aici mult mai bine decât majoritatea vesticilor in țările lor (căldură, vacanțe dese și scumpe, școli private, știi ce spun) au admirat covrigii din cozile câinilor in primul an, s-au tot chinuit să își amintească tot ce era rău aici in al doilea an (chestii pe care le vedeau la știri, că pe ei personal nu îi afectase nimic), iar in al treilea erau deja înapoi, expunând-și nou câștigata experiență de viață si smiorcaind despre cât de mult si greu se muncește acolo cam pentru aceeași bani (despre IT zic aici, cu asta se ocupă ăștia pe care îi știu). Oricum, după cât de rar mai comentezi pe aici as zice ca munca chiar e mult mai grea acolo.

    • A, nu, programul de munca e chiar lejer pe aici comparativ cu Romania, unde se sta la munca peste program ca sa vada seful ca suntem dedicati.
      Aici se munceste iar la 17:30 se inchide laptopul (in 99% din timp)…

      Ai dreptate insa cu oamenii care pleaca pentru bani – intr-adevar, te cam pacalesti daca pleci strict pt bani – insa asta nu a fost cazul nostru.

      Ref la „Sunt curioasa in cât timp o sa începeți să boscoroditi si perfecțiunea pe care ați găsit-o acolo” – nu se va intampla, ca iarasi, nu a zis nimeni ca e perfectiune pe aici si nici nu ne asteptam la perfectiune. Ne asteptam doar ca lucrurile care tin de servicii publice sa functioneze mai bine, ceea ce se intampla.

    • @Lia si @Onico ar trebui sa ii multumiți Ioanei ca ii pasă! Ar trebui sa vedeți ca acei care își folosesc vocea, pot schimba in viitor lucrurile in mai bine pentru voi și pentru ai voștri. Nicăieri nu este perfect, dar in România sunt multe lucruri care trebuiesc schimbate. Pentru binele vostru, al celor care sunteți încă in țara și al celor care poate vor sa revină la un moment dat! Încercați sa nu dați cu pietre când lucrurile care nu sunt ok sunt semnalate, folosiți-va energia sa schimbați lucrurile atât cât puteți in bine!

      Ps: publicul care ii cumpara Ioanei cărțile va continua sa cumpere, indiferent de unde scrie Ioana ?!

    • Onico, poate ca acest tip de atitudine, categoria capra raioasa si cu coada sus – a propos, animalul national nu ar trebui sa fie ala cu balada, Miorita, de, ci capra, cu toate ale ei; pacat ca nu i-a scris nimeni o balada – ne tine pe loc, aici, in mizeria noastra. Problema ta nu e mizeria, ci de ce ni se arata ca este. Problema ta nu e ca nu punem mana sa facem curat, ci de ce ni se spune ca suntem imputiti fara speranta. Cand incerci sa mai intelegi chestii de genul de ce cutare a plecat si eu nu, incearca sa incepi prin a te gandi ca ai o singura viata, pe care o vei trai cum ti-o asezi. Daca-i lasi pe altii, deciziile tale nu conteaza. Si in general e bine, cat suntem pe aici, sa facem in asa fel incat sa nu traim degeaba. A propos, eu n-am plecat. Dar as face-o oricand cu placere daca as sti ca sunt numai de-alde tine pe aici.

  3. Cred că e important sa scrii despre lucrurile astea, chiar daca ai plecat. Eu am plecat tot de frică, după Colectiv și chiar dacă uneori simt că mă sufoc de dor de prieteni și de toate lucrurile familiare, îmi amintesc că 8 ani mai târziu încă nu e nicio secție de mari arși in Romania.

  4. Reacția fireasca la frica e: freeze, fight or run. You choose to run. Cei care au rămas, fie au înghețat, fie lupta. Pericole sunt peste tot 🙁

    • Dupa ce s-a batut cu morile de vant ani de zile, a ales altceva…nu a fugit. Dar vorbesc in numele Ioanei si nu am dreptul. Scuza-ma Ioana.

  5. Cand se puncteaza adevarul nu este denigrare de neam, este pur adevar.
    Pt ca unii nu mai suntem in Ro, „nu avem voie” sa punctam toate uratenille ce se intampla acolo: de la mii de oameni amarati la mii de animale abuzate? Scuze, sa cerem voie celor ramasi sa ne exprimam parerile?
    Aaaa…am inteles….doare rau cand ni se aduce aminte ca nu suntem atat de competenti si fantastici pe cat ne credem, ca lipseste foarte mult compasiunea, empatia, sa dai/faci fara sa astepti nimic in schimb, sa fii un angajat productiv care chiar stie ce face la locul de munca, sa nu arunci gunoi in muntele si delta minunate….foarte greu de pus in practica chestii de bun simt.
    Si cand doare tare ca nu, nu suntem asa cum creden ca suntem…devine totul un noi vs ei: cei ramadi vs cei plecati.
    Sper Onico, chiar sper, ca dai un casteon cu apa unui catel sau pisica a strazii in caldura asta.

  6. In Romania nu exista libertatea de a alege sau a fi ales, de adunare, de expresie, economica. Singura libertate e de circulatie si multi o exercita si voteaza cu picioarele plecand din tara. Solutia e libertatea. Pana atunci orice evolutie pozitiva e doar circumstantiala si izolata, random. Banalitatea e raul, criza, nepasarea. Dar in acelasi timp cei ramasi fac exercitii de imaginatie si isi pun ochelari cu munti, branza. Cativa, putini, lupta. Dar si mai putini lupta pt libertate. Pt ca putini o recunosc si o inteleg. Si aici vor ajuta cei nascuti si cresvuti in libertate, in „strainatate”. Ei sunt singurii care ii pot ajuta real pe cei ramasi, pe copii si nepotii lor. In Romania poti doar sa citesti despre libertate. Fara libertate inseamna ca oamenii nu conteaza, nu au libertatea de a isi rezolva problemele. Nu au libertatea de a alege sau sa faca nimic. Si nici nu o recunosc pt ca nu au experimentat libertatea.

    • ?? mare dreptate ai! Cei care sunt plecați, încearcă sa ajute! Mare parte a romanilor rămași ( putini sunt cei care mai lupta pentru schimbare) sunt fie in acceptare, au obosit sau își pun ochelarii de care amintești! Sper ca gândul la brânza și delta sa ii ajute sa se refacă in spitale…

  7. Cea mai simpla strategie de a te incuraja in strainatate e ca acasa e mai rau. Iar din postarile dvs din ultimii 2 ani reiese ca e extrem de rau in Romania, orice stire urata este pusa pe platoul blogului de gen: aha, vedeti?!. La ce situatie faina ati avut in tara, si ce oportunitati frumoase, generoase, tot nu recunoasteti ca ati dus o viata chiar foarte frumoasa in Romania. Iubesc Romania, cu bune si rele, si stau de 20 de ani intr-o tara din Occident, sunt la zi cu stirile si ce se-ntampla, dar nu o mai ponegriti la fiecare 3-4 articole. Inainte de plecare ati fost mult mai funny si cu simtul umorului. Cu drag

    • Daca aceste ganduri te ajura sa dormi mai bine noaptea, lasa-le sa iti inunde mintea…dar gandesti stramb.

    • Nu mai aparati Romania, pe care o iubiti de la 20 de ani distanta; daca ar fi bine, vestile urate ar fi denigrare sau rea-vointa? Hai, sa vedem, ceva bun despre Romania, prima idee – nu folclorul, nu muntii, nu mancarea – ceva ce se intampla acum si e de bine in materie de societate, servicii, infrastructura de toate felurile, sanatate, etc. Va las sa completati.

  8. Inteleg dorinta de a avea o viata sigura, insa viata omului nu va fi niciodata 100% sigura. Daca e sa ne comparam cu stamosii nostri mai mult sau mai putin indepatati (de la omul salbatic, omul din comuna primitiva sau evul mediu s.a.m.d.) vedem ca fiecare etapa de evolutie a insemnat un mic pas spre acea siguranta mult dorita.
    O statistica din domeniul aviatiei arata ca se inregistreaza 0.002 morţi la un milion de pasageri-mile. Principalele cauze ale acestora sunt erorile de pilotaj (peste 50% din cazuri), urmate de vremea nefavorabilă, problemele mecanice şi prăbuşirile deliberate (acţiuni teroriste), (sursa aici https://www.mediafax.ro/externe/avionul-cel-mai-sigur-mijloc-de-transport-statistici-despre-accidentele-aviatice-din-1993-pana-in-prezent-infografic-12989394)
    Mi se pare interesant ca peste 50% din cazuri eroarea umana a generat decesul unor oameni. Asta se intampla peste tot, nu cred ca este o particularitate pentru Romania. Difera poate proportia in sensul ca exista tari si culturi in care oamenii gresesc/actioneaza eronat/nu-si fac treaba in numar mai mare sau mai mic decat la noi.
    E usor sa spui ca Romania e de vina, insa Romania este un ansamblu complex unde tot ce se intampla este datorita oamenilor de aici. Iar acesti oameni au si ei problemele lor, au tare, frustrari, depresii, deprinderi proaste, dar daca ar fi doar din acestia ar fi vai de capul nostru. Din fericire exista si oameni muncitori, responsabili, corecti. Asa ca e ca atunci cand mergi la aeroport – depinde in care avion urci.
    Totusi nu vreau sa scuz faptul ca se intampla astfel de accidente, iar daca se intampla cazurile trebuiesc mediatizate. Important e ca sistemul sa fie „curatat” de acei oameni, dar daca e sa fim realisti, nu toti vor fi scosi din sistem si nimic nu ne garanteaza ca nu vor intra in sistem altii ca ei.
    Pana la urma fiecare e liber sa privesca jumatatea goala a paharului sau jumatatea plina, iar jumateatea plina imi spune ca acum eu am o sansa pe care bunicii mei nu au avut-o. Poate in Olanda paharul sa fie plin 60% sau mai mult. Cine isi doreste 60% este liber sa plece in Olanda sau sa faca ceva sa aduca acel 60% si la noi. Cat despre jumatatea goala, nimeni nu imi va putea garanta ca nu voi urca in avionul acela, unul dintr-un milion care…

  9. Ceea ce pareti sa omiteti multi dintre voi este ca, dupa niste ani petrecuti in strainatate, disfunctionalitatile si problemele din Romania tind sa devina mult, mult mai stridente. Efectiv le vezi mult mai clar si este imposibil sa nu te revolti cand iti sar in ochii diferentele. Si sunt multe.

    Dupa ce ai avut de-a face cu functionarii publici, sistemul de sanatate, transportul public, in fine – tot ce tine de everyday life intr-o tara normala la cap, dupa ce ai apa calda 24 de ore si nu ajungi precum o cunostinta de-a mea sa-ti dai mesaje pe WhatsApp cu vecina „hei, a venit apa calda!” (2023, sectorul 1, Bucuresti), nu stii cum sa fugi mai repede din Romania cand mai ajungi pe-acolo.

    Da, cunosc refrenul „nu mai ziceti de rau de Romania, noi am ramas sa punem osul samd”. Pai, alegerea voastra. Asa cum alegerea altora a fost sa plece. Si numai cine nu stie ce presupune o emigrare – total diferita, ca impact psihologic, logistica si ce mai vreti voi – de concediile flu-flu – poate comenta cu atata usurinta.

    Sa nu ne mai pronuntam despre neajunsurile din Romania, ziceti voi? Sa nu mai votam, zic altii? Eh, s-asteptati mult si bine. Eu una o sa votez mereu. De ce? Pentru ca pot. Scuze ca n-o sa votez cu AUR si stric socotelile. (OK, asta a fost gratuita, sper ca nu-s votanti AUR aici, dar cand v-aud cu patriotismele astea de paie, exact la aia ma gandesc).

    • Fix așa, Claudia! Își pun ochelarii roz și o iau personal atunci când cineva spune ca nu e ok in România . Oameni buni, chiar nu e ok…păcat ca nu vedeți….dacă v-ati da jos ochelarii cu brânza și delta poate ați vedea gunoiul , agresiunea din trafic, corupția, birocrația, sistemul medical defect, etc…

  10. Incerc sa scriu pe scurt, am vrut sa scriu si atunci, si recent, aici pe blog, dar nu stiu cat ajuta. Nu stiu cat ar fi ajutat nici atunci. In iulie 2017, insarcinata in 21 saptamani, cu toate controalele la zi, am vazut intr-o dimineata un mic firicel de sange pe hartia igienica. Nu sunt o stresata de felul meu, dar am zis sa intreb medicul, care m-a chemat de urgenta: col deschis, membrane rupte. Repede internare la Maternitate (Brasov), poate reusim un cerclaj si sa pastram sarcina. Medicul meu, un Om deosebit, ii spune asistentei sa ma duca in salon, neaparat cu liftul, sa nu fac efort. Si ghiciti ce, dupa ce medicul a plecat, asistenta m-a lasat sa duc bagajele singura si desigur ca am urcat pe scari. Nu am avut voie sa imi vad sotul, pentru ca nu ai dreptul la vizite in salon, se pare, iar eu nu aveam voie sa ma misc din pat. Pentru ca mancasem, cerclajul a fost mutat pe a doua zi. Seara, pe intuneric, cat nu puteam sa dorm, o doamna asistenta a venit sa vorbeasca cu mine. Cu o rautate pura, mi-a spus ca fiecare in viata primeste ceea ce merita, si ca a mai fost o femeie in cazul meu, care dupa cerclaj a scos si firul si copilul afara, „ca pe o masea stricata”.

    S-a facut cerclajul, dar de teama unor complicatii, medicul a scos firul si mi-a explicat ca trebuie sa stau pe orizontala toata sarcina, si poate-poate salvam fetita („cu ajutorul bunului Dumnezeu”, cum spune el intotdeauna – eu nu sunt religioasa). In camera cu mine, o femeie cu aceeasi problema (si inca alte 6 doamne de etnie). Desi asistentele stiau ca nu aveam voie sa ne ridicam, ne aduceau mancarea in mijlocul salonului, si nu la pat, ca sa mergem pana acolo. Salteaua mea era ca o barca, numai sa ma intorc de pe o parte pe alta era foarte solicitant, si de fiecare data mai pierdeam ceva lichid. Am cerut o saltea mai buna, mi-au dat una si mai uzata, si mai mirositoare. Nu, nu aveam voie in rezerva, oricat am cerut. Zilnic injectii si perfuzii, la un moment dat aveam mana asa umflata ca nu mai statea nimic pe ea. Doamna asistenta binevoitoare mi-a spus „o sa te intep pana te invinetesc si tot bag acul ala”. A fost mult abuz emotional, din partea asistentelor, dar am uitat majoritatea. Pe doamna aceasta insa, nu o voi uita cat voi trai.
    Si asa am stat 9 zile, singura, fara sa am voie vreo vizita, cu femeile astea care ne tratau ca pe vite, ca pe niste prizonieri intr-un spital de psihiatrie. Eu asa m-am simtit.
    Medicul meu a aranjat sa ma duca cineva in scaun cu rotile pana in holul spitalului, sa ma intalnesc cu sotul meu. Venea sa ma vada zilnic, medicul, chiar si cand nu trebuia sa fie in spital. Imi insera lichid, ca sa tinem fetita in viata. Era singura mea constanta in toata nebunia si mizeria de acolo, imi venea sa il iau in brate cand il vedeam. Si acum, simt acelasi lucru pentru el, nu as mai fi fost aici, daca nu ar fi fost acest om minunat. I-am spus recent toate acestea, a si plans, nu stia ca am fost tratata asa. Iar eu nu stiam ca puteam vorbi despre asta la momentul respectiv. Imi era doar frica, groaznic de frica.

    Intr-o seara, colega mea a avortat. Urlete, nu voiau sa ii dea nimic, ea arunca cu banii acolo, sa ia asistentele banii si sa ii dea ceva de durere. A avortat in pat, langa mine. Am iesit sa plang pe hol, mi-am sunat barbatul si am plans. Am vorbit cu fetita noastra, ea trebuia sa ramana acolo.
    Dar seara urmatoare mi-a fost rau. RAU. Asistentele nu ma credeau, chemam medicul, era doar un medic de garda, mi-au zis ca este pentru tot spitalul si nu doar pentru mine si sa nu mai deranjez inutil. Pana la urma, m-au dus in camera de garda (unde nu era nimeni), sa stau acolo pe pat, sa nu deranjez pacientele care voiau sa doarma. Si am stat acolo in dureri si contractii pana dimineata, cand m-au dus in camera. Am cerut sa merg la baie, si atunci s-a intamplat, pe toaleta, fetita mea mica, la aproape 23 saptamani, s-a nascut in toaleta. M-au luat si m-au dus pe masa lor de operatii, nu au vrut sa imi cheme medicul, anestezist nu era (era 5:50 dimineata), prietena mea asistenta tipa la mine ca nu stau cum trebuie si ca din cauza mea a ramas ea peste program, ascultau ceva muzica pe acolo, spuneau ca oricum nu as fi avut nici o sansa, si ma chiuretau asa pe viu, pentru ca nu au avut chef sa imi sune medicul si sa astepte anestezistul.
    M-a marcat profund rautatea de atunci, lipsa totala de empatie. M-am dus si m-am culcat apoi, nu am mai vrut sa aud de nimic. Dar a venit prietena mea draga, baba nenorocita, sa imi spuna ca fetita traieste si ca in locul meu ar boteza-o.
    Fetita a trait 9 zile la terapie intensiva, timp in care m-au mutat in alta camera, curata, cu pat perfect, cu tot ce trebuia, culmea, cand nu mai aveam nevoie de confort.
    Si pe acolo au tipat la mine si nu m-au ajutat ca nu stiam sa ma mulg si ca dadeam in mastita, dar asta nu a mai contat atunci.
    Cand eram pe masa de operatie si urlam de durere, il intrebam pe medicul tanar care avea o mare pasiune in ceea ce facea (chiureta cu mult patos), daca mai pot face copii. Desigur, sa vina prima menstruatie si veti face, fara probleme.
    Numai ca nu a fost asa. Din cauza chiuretajului, peretii uterului s-au lipit si am ajuns sa fiu diagnosticata cu infertilitate secundara. Desigur, astea nu le afli din prima, si incerci, si faci tratamente.
    Prima oara am fost la Medlife pentru histerosalpingografie. Am jurat ca nu mai calc in Maternitate cat traiesc, mi se facea rau numai sa o vad, si este si in centrul orasului, unde eu si lucrez si imi petrec cel mai mult timp. Mi-au pus o perfuzie, si inainte de asta, imi spune asistenta „va trebui sa va intep putin, sper sa nu va doara prea tare”. Am ramas masca. Se poate si asa? Fara bruscari, fara amenintari? Ah da, acolo platesc o anumita suma. Si am continuat sa platesc la privat, pentru tot ce mi s-a intamplat la Stat, 5 histerosalpingografii, o histerectomie si alte interventii. Medicul meu, pe care il voi lauda cu orice ocazie, mi-a reconstruit uterul, si mi-a spus asa „Atata timp cat eu traiesc, tu vei ramane insarcinata”.
    Doi copii mai tarziu, sanatosi si frumosi si perfecti, stiu ca m-am lasat in grija celor mai bune maini posibile. Povestea este mult mai lunga, dar este suficient ca am spus si asta.
    Cu primul copil, baietel, am reusit sa raman insarcinata abia in 2019, dupa toate interventiile, si l-am nascut la Regina Maria. Am decis ca nu conteaza cat costa, eu nu mai calc in Maternitate.
    La al doilea, fetita (pentru ca sunt o norocoasa si am si o fetita, cat mi-am dorit asta dupa ce am pierdut-o pe prima in 2017), mi-am inghitit mandria si am mers la Maternitate pentru cerclaj (cu ambii copii a fost necesar cerclajul preventiv) – a fost prea din scurt, nu aveam nici 4000 lei disponibili fix in 2 zile pentru asta. Si ce sa vezi, aripa noua a Maternitatii este ca la Regina Maria, iar asistentele au si ras cu mine, au avut grija, am stat singura in camera, a fost coplesitor de diferit. Cand sa plec acasa, a venit vrajitoarea, asistenta in varsta, sa imi scoata perfuziile. Am tremurat cand am vazut-o, dar m-am uitat fix in ochii ei de om fara suflet. De ce ai ales aceasta meserie, daca urasti totul in jurul tau? Cred ca ii paream cunoscuta, a dat un pic in spate. Dar eu i-am zambit si multumit, pentru ca astfel de fraiera sunt eu. Pe urma am vorbit cu medicul meu despre experienta din 2017 si i-am spus cat de multe inseamna el pentru mine si pentru familia noastra.
    Am nascut inainte de Craciun tot la Maternitate, ca sa inchei cercul si sa nu imi mai fie frica (si, sincer, sa nu platesc vreo 3000 eur la privat, a fost mai ieftin tura trecuta). A fost bine, chiar bine, am facut pace cu Maternitatea. Dar nu voi uita niciodata tratamentul inuman primit atunci, cand eram atat de vulnerabila. Si nici nu ceream mult.

    • Te imbratisez, Anne! Da, ajuta sa vorbesti, oricât ar vrea unii sa ne faca sa tacem.

    • Nu am cuvinte, Anne 🙁 Mai sa-mi dea lacrimile citindu-te. Este incredibil prin ce ai putut trece. Sa le fie de cap mandria nationala astora de pisha ochii ca „vaaaai, ziceti rau de Romania”. Na ca am vorbit buruienos, dar cum sa nu te-apuce toate alea cand citesti asa ceva?

      Sa-ti traiasca fericiti si sanatosi copilasii, si sa-ti umple sufletul de bucurii!

    • Da, este cumplit ce a pățit doamna aceasta, dar nu este vina României! Psihopați sunt peste tot și da, sunt atrași de persoanele vulnerabile, așadar vom găsi mult mai mulți in sistemul medical, in îngrijirea bătrânilor și copiilor, decât in alte ramuri. Am văzut recent un documentar despre o asistenta din Danemarca care a omorât câteva zeci se oameni, timp in care nu a oprit-o nimeni. Zilele trecute, la știri, am văzut și o asistenta din UK care a omorât 7 bebeluși si a încercat să mai omoare si alții, totul a durat câțiva ani in care nu a deranjat-o nimeni. Nu-i văd nici pe danezi, nici pe englezi să își ponegreasca țările pentru asta. Oameni bolnavi mintal sau, pur și simplu, răi, sunt peste tot, nu avem nici noi, nici alții monopol pe ei! Si, de curiozitate, cu țigăncile își permitea aceleași lucruri sau cu ele nu îndrăznea? Nu zic că e vina victimei, dar unii oameni sunt un magnet pentru psihopați si dacă ei nu pot face nimic ar trebui măcar să spună altora (cu nume și prenume, nu doar o asistenta de la maternitate) că poate vor face ei!

    • Am plâns, draga Anne. Nimeni nu merită sa treacă prin experiența ta, cu sarcina pierdută. Câta lipsa de umanitare!
      Asemanator tie, a pățit femeia, Alexandra de la Botoșani, pe care au lăsat-o in agonie o noapte întreaga și a murit. Trebuie demiși toti, începând de sus, in jos. Și lăsați fără drept de practica. Sa se reorienteze profesional, dacă nu au inteles ca și-au ales o profesie in slujba oamenilor, nu pentru bani sau cafele. Dacă vor sa “produca” bani mai mulți, sa își aleagă alte profesii/meserii. In alte tari, dacă te porți urat cu un pacient, esti sancționat.
      Ești de admirat ca ai reușit sa depășești întâmplarea nefericita.

    • @Lia: psihopati sunt peste tot, da, doar ca in tarile pe care le citezi tu ajung la stiri (ca de-aia ai aflat de ei), ajung sa fie retrasi din functie, investigati, tratati, condamnati si/sau pedepsiti pentru ce au facut. In Romania raman bine mersi pe post, oricare ar fi el, de la asistenta medicala a Anne-i pâna la primari, mari ministri si deputati.
      Asta e diferenta.

    • @Little, Claudia, va imbratisez si eu. Si multumesc, mula sanatate, bucurii si voua, si celor dragi.

      @Lia, un fel de „fata purta fusta scurta si de aceea a fost violata”?
      Nu este necesar, dar raspund totusi: de fapt, sunt un manget pentru lucruri faine de cele mai multe ori, si cred ca am o stea norocoasa undeva, si las loc de „buna-ziua” peste tot, deci nu se aplica. Probabil atunci am avut o pauza de noroc si m-a lovit rau cativa ani.

      Imi pare rau ca ai extras partea negativa doar, si imi pare si mai rau ca nu te-a interesat numele medicului-minune, ci doar al asistentei, daca l-am platit separat (nu, nu l-am platit), daca este roman sau nu. Cum am spus, nu a fost doar o asistenta, care si ea e una oarecare, au fost mai multe, cea cu scarile, cea care nu m-a ajutat cand eram in travaliu, cea care urla la mine ca fac mastita pentru ca nu stiu sa ma mulg, cea care imi spunea ca sunt o mama oribila pentru ca nu stau cu fetita la terapie intensiva exact cat credea ea ca ar trebui sa stau, ca nu plang cum ar trebui etc etc etc. Am retinut doar dialogurile cu femeia asta, iar povestea este pe scurt.

      Cine vede partea negativa aici? 🙂

    • @Anne, scuze, nu am vrut să spun că e vina ta că ai trecut prin asta, credeam că s-a înțeles asta, voiam să spun că unii oameni (poate nu si tu, nu stiu) nu pot lupta cu chestiile astea, dar ar putea măcar să le facă publice, că sunt alții dispuși să lupte. De curiozitate, măcar o plângere ai făcut?
      @Little, in alte țări îi prind pentru că oamenii reclamă (si tot îi prind in câțiva ani, timp in care omoară liniștiți) la noi rămân pe post pentru că nimeni nu zice nimic. Vezi că si la noi când iese scandal apar demiteri, doar că de cele mai multe ori ne plângem pe net si atât.

    • @Lia interesant, ai ajuns si tu la concluzia ca problema e ca « nimeni nu spune nimic » despre cazurile de abuz din Romania. Si eu care am crezut ca tie si lui Onico nu va convenea ca Ioana spune atâtea lucruri despre atâtea cazuri de abuz din Romania…
      Sarpele care se musca de coada.

    • @Little, nu e vorba despre spus pe net, sub anonimat, ci despre făcut plângeri, cu nume si prenume, așa se rezolvă lucrurile! Noi aruncăm cu rahat in momente si locuri unde nu doar că nu contează, dar chiar face rău, iar unde ar trebui să facem scandal suntem ghiocei. Ar trebui fix invers, pe net și in public să scoatem in evidență ce e bun, că avem destule, iar in privat sa facem plângeri și scandal ori de câte ori ne sunt nesocotite drepturile! Eventual abia după să spunem si in public ce am făcut, să motivam și pe alții.

    • @Lia, de unde stii tu ca oamenii nu reclama? In tarile mentionate cazurile sunt socante pentru ca sunt exceptii, nu regula. La noi e fix invers.

    • @Anne, multe bucurii alături de pruncii tai! Îmi pare rău ca ai trecut prin acea trauma oribila!

      @Lia: te contrazici singura. Sa îți fie bine, oriunde ai fi și oriunde vor decide copii tai sa trăiască, sa le fie bine!
      Înțeleg ca dacă luam atitudine și semnalam problemele si abuzurile , ne denigram țara…Păcat ca nu vezi suferința altora și dacă tie nu ti s-a întâmplat, nu înseamnă ca nu se întâmpla! Și da, se întâmpla lucruri urate și in alte tari, dar oamenii iau atitudine și reacționează. Nu dau cu pietre in victime…

    • @Lia a, ok, stai ca devine tehnica si foarte subtila procedura legat de cum e ok si cum nu e ok sa te plangi de felul in care decurg preponderent lucrurile in Romania.
      Dar si dupa criteriile astea ale tale as avea o lista lunga cât bratul -in 2 saptamani de stat in Ro in vara asta- de situatii ca-n filmele cu prosti si care mi-ar da voie, pâna si dupa criteriile tale, sa le fac publice. Dar n-o s-o fac pentru ca m-am saturat de « scandal », pur si simplu am obosit si nu mai am chef, ca si Ioana. Va las pe voi astia care stiti mai bine si care stapaniti workflow-ul perfect, ala care poate sa scoata Romania din r*h*tul asta in care e inglodata de zeci de ani.
      Ca sa ai si o cumparatie, in 15 ani de hoinarit prin vestul Europei, as avea cam 2-3 plângeri care se incadreaza in criteriile tale pt facut public.
      Dar da, oi fi eu mai ghinionista de fiecare data când mai indraznesc sa dau prin Romania.

    • Anne, te rog mult, ignora comentariole Liei…daca poti. Lia e un om tare trist si frustrat si se hraneste din a-i rani pe altii.

  11. In acelasi ton, dar pe o linie mai lejera, de care putem (aproape) sa râdem: un domn distins, angajat public, incerca acum câteva saptamani sa raspunda la intrebarea mea, de ce la intrare in Peles nu se poate sistematiza si organiza coada, cu orare de intrare si numar maxim de bilete vândute per orar de intrare, asa cum se face de ex la Versailles.
    A incercat literalmente sa ma convinga ca « aici e mai complicat, doamna, sunt 2 etaaaaje…. e altceva decât acolo, e greeeuu… » Deci la Peles e mai complicat ca la Versailles. Mi-am inghitit pufnetul in râs si am pasit cu 10 cm mai aproape de intrare, ca avansase coada in fata mea.

  12. Chestia asta cu ce bine fac expatii că trag semnale de alarma e hilară, de parcă noi nu vedem ce se întâmplă la noi, și nu ne revoltăm numai dacă ne zic expatii să ne revoltăm. Pe bune? Nu, expatii influenseri ne arată în ce mocirla de țară ne bălăcim, că suntem un neam fara valori etc etc ( articole anterioare, de care unii ați uitat). Ne înverșunează să urăm tot ce e românesc, și numesc asta bine in folosul comunității.

    • Onico draga, Ioana te înverșunează sa urăști țara? Nu nepăsarea, atitudinea de “lasa ca și la alții e buba”, dacă mie nu mi se întâmpla totul e ok. Ce ai făcut tu ca sa ajuți România? Ai făcut măcar jumătate din câte a făcut Ioana? Câte bloguri cu “hai sa facem sa fie bine” ai inițiat? Câte petiții oficiale ai făcut? Când ai ajutat un sărman? Va place sa dați vina pe expați, ca au avut curajul sa își dorească mai mult și au părăsit brânza și delta și munții din România…mai bine ai vedea ca atitudinea voastră toleranta este problema. Încetați sa învinovățiți pe cei care au plecat și care văd ce nu este ok in țara LOR. Pentru ca România rămâne și țara celor plecați indiferent ca va place sau nu! Și da, cei plecați vor lupta sa deschidă ochi și minți și sa aducă normalitatea acasă!

      PS: Olanda are brânza buna tare și iarba verde tot timpul anului!

    • Daca tu atat intelegi, este totalmente treaba ta. Nu generaliza, nu toata lumea intelege la fel aceasta critica a Romaniei si aceste articole. Mai degraba intreaba-te de ce te deranjeaza pe tine, personal, atat de tare si nu mai presupune ca pe toata lumea deranjeaza la fel, pentru ca nu faci nimic altceva decat sa te distragi de la adevarata problema.

    • Nu iti arata nineni nimic decat se reaminteste realitatea si te deranjeaza enorm.
      Concret: ce ai facut tu sa schimbi ceva in bine Ro?
      Si unii care au ramas in Ro uita o alta realitate: diaspora participa la economia romaneasca: prin ce trimit si prin cheltuiesc.cand viziteaza Ro.

    • Onico, expatii ajung sa se mire ca revolta desi exista, nu se vede. Cam cat de revoltat sa fii, cand nimeni nu misca nimic coerent si concret, desi isi iubeste tarisoara la nemurire, aici pe blog?!

    • @Onico: poate ușor deplasat comentariul meu dar sunt trista și revoltata: ai trimis brânza din aia buna la Crevedia? Sau mai bine faceți tu și Lia niște pachete cu brânza și vederi din Delta și le trimiteți sărmanilor răniți și arși in țările unde au fost trimiși pentru ca România are doar ȘASE locuri in toată țara pentru mari Arși… după Colectiv s-au găsit fonduri doar pentru șase locuri amărâte in țara…

      Puteți vedea acum de ce suntem supărați când ne atacați pe noi cei plecați și nu se fac concret lucruri pentru tarisoara asta? Înțelegeți ca suntem triști și amărâți și noi cei care am plecat pentru ca in țara noastră nu avem șanse la o viața mai buna? Știți voi oare ce înseamnă emigrarea?
      Mulți români comentează pe rețelele de socializare, condamna sistemul și corupția, incompetenta și furăciunea, tu și Lia va treziți sa dați cu pietre in Ioana ca scrie! Ar trebui sa fiți rușinate și sa va cereți scuze!

      Scrie, Ioana! Tu poți sa scrii și tu poți sa ajuți!

      Lia și Onico vor merge la un grătar astăzi poate, sa admire munții sau marea și sa mănânce brânza de aia buna… ?

    • Da, Ridder, este deplasat comentariul tau.
      Si mie mi-e frica de spitalele de stat din Romania pentru ca am avut si eu cateva experiente (una chiar rea, in maternitatea din Iasi, tot noaptea, tot la urgente), de aceea acum aleg – intotdeauna cand se poate – un spital sau un cabinet privat si am ramas cu o mare frica de spital de stat.
      Dar nici mie nu-mi plac articolele de acest gen, in special pentru ceea ce urmeaza – comentarii in care sunt preponderent doar jigniri reciproce intre cele doua tabere: cei ramasi si cei plecati. Oamenii vorbesc in paralel, fara sa se asculte absolut deloc unii pe altii, fiecare vorbeste singur si nu iese nimic constructiv, doar se incarca toti cu frustrari, cuvinte nepotrivite si negativism. Daca am spus ca nu-mi plac articolele de acest gen asta nu inseamna deloc ca neg problemele care exista in tara noastra sau ca ele nu ma mahnesc. Oh! Si inca cat ma mahnesc, efectiv ma doare sufletul de multe ori!

    • @Ridder: nu, Onico si Lia nu vor fi la gratar azi, vor merge azi sa faca o plângere din-aia oficiala, dar discreta, fara sa spuna la nimeni si fara sa faca valuri. Dupa care vor astepta 6 luni sa li se raspunda ca nu s-a identificat nicio cauza si ca nimeni nu e de fapt de vina pentru ce s-a intâmplat. Si ca in Romania avem brânza buna si munti si Delta si ca ar trebui sa fie recunoscatoare pt asta.
      Si atunci se vor gândi ca poate ar merita sa faca publica situatia. Atunci când toata lumea va fi uitat despre asta si va fi ocupata cu redactarea unei noi plângeri oficiale, dar discrete, pentru un nou eveniment trist, dar care nu poate fi generalizat.

  13. Jenant! Toți care trăim in România și găsim oportun sa ne luam de Ioana… JENANT! Cu ce ajuta? Chiar nu vedem toți ce se intampla aici? Da , o fi răuț și prin alte părți. Da, nu putem pleca toți. Dar înțeleg furia Ioanei și iubesc România, iubesc orașul Iași din care nu ma voi muta prea curând. Ador sa aud de lucruri care merg bine in alta parte, hai sa învățam din ele, sa speram intr o schimbare. Dacă nu ii pasa Ioanei de România de oprea din scris despre țara asta frumoasa. Dar ii pasa, noua ne pasa, indiferent unde locuim. Dar este extrem de nedrept sa mori degeaba , doar ca li se rupe de tine sau ca le e frica sa te aresteze. Ma rog, un comentariu in plus sau in minus nu schimba mare lucru, dar Ioana ai in noi , câțiva care suntem, susținere necondiționată! Scrie, Ioana! Scrie! Avem nevoie de cuvintele tale ca sa exprimam corect furia noastră comuna! Îmbrățișări multe si sincere!

    • Alexandra, oamenii ca tine sunt speranța României. Chapeau pentru atitudine, stimata Doamna!

  14. Doamnelor, să nu vă înecați cu venin, zic. A presupune de cineva că nu adapă animale pe canicula, că nu ajuta sărmanii și că nu face nimic pentru tara sa, doar pentru că va enervează ce spune….:))))))). Dati-va nota. In niciun comentariu la articolele bloggerilor pe care ii citesc nu am jignit vreodată pe cineva. Înțeleg ca sunt enervante pentru unii comentariile mele, scuze că v-am zgândărit profundele și nobilele sentimente antipatriotice, pofta buna la brânza și iarba olandeze și din orice tari vreți voi!

    • „In niciun comentariu la articolele bloggerilor pe care ii citesc nu am jignit vreodată pe cineva” urmat de „scuze că v-am zgândărit profundele și nobilele sentimente antipatriotice, pofta buna la brânza și iarba olandeze și din orice tari vreți voi!” Superb, ce sa zic!

  15. Chiar așa, s-au împărțit taberele și se arunca cu bulgari de mozzarela versus brânza de burduf. Colac peste pupăza, a mai explodat o “butelie” si altcineva a băut mai multă palinca. Ia sa văd aici niște soluții si niște grupuri de acțiune! Uniți rândurile va rog!

  16. Io cred ca Onico si Lia sunt aceeasi persoana,; daca nu sunt, le recomand o drumetie prin muntii romanesti plini de chestii nearuncate la gunoi, o vizita in adaposturile de animalute unde sunt mii de suflete care de abia au ce mananca sau sunt crunt abuzate in cele publice, in saturile unde violenta domestica si cea impotriva animalelor iti rupe sufletul si legea nu se aplica ( si nu doar in sate),
    in clasele de scoala unde copiii romi sint pusi in banci separate si discriminati, etc.
    Asta e Romania „frumoasa” si locul unde raul, ramul …plang.
    Si daca se indrazneste sa se puncteze aceste realitati suntem plini de venin.

    • Eu ma întreb daca persoanele deranjate de reacțiile împotriva abuzurilor se “cearta” cu toți cei care critica lucrurile care nu merg bine in țara, vezi știri, social media, blog-uri, etc… Este oare doar o reacție împotriva scrierilor Ioanei? Au ceva personal cu autoarea?
      Sincer nu reușesc sa înțeleg de ce ai sări sa critici pe cineva căruia ii pasa de ce se întâmpla in țara. Chiar dacă suntem plecați, avem părinți, rude acolo și am vrea sa ii știm in siguranța.
      Oare persoanele care au început critica asupra autoarei sunt ok cu ce se întâmpla in țara, ma întreb? Sau aici doar “refuleaza”frustrările personale pentru alegerile pe care le-au făcut?
      Oameni buni, suntem in aceeași barca… barca care plutește in deriva și conducătorilor nu le pasa. Ne “dam in cap” unul altuia aici, când de fapt problema ar trebui direcționată către cei responsabili pentru starea jalnica a țării.
      Trist…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *