Urmăresc de câteva zile un caz absolut halucinant din SUA, statul Utah. Am ascultat zeci de ore de analize, reportaje, dovezi și interviuri, ca să înțeleg ce se întâmplă acolo. Am postat câteva stories despre asta și am primit sute de reacții, de la Da, e musai să vorbim despre asta la Nu, să lăsăm nebunii în pace (dar nebunii ăștia abuzează copii în public și învață alți părinți să facă la fel, nu e cumva obligatoriu să vorbim despre asta), De ce amestecăm religia (pentru că, din păcate, religia joacă un rol important în acest caz de abuz și în atâtea altele), Ba nu, femeia e nevinovată, e scos totul din context, oamenii sunt invidioși etc
Povestea, pe scurt e asta:
Acum 8 ani, o familie cu șase copii din statul UTAH a lansat un canal de Youtube pe care mama și tatăl povesteau cum își cresc ei copiii. Sunt mormoni, e important să precizez asta, vedeți mai jos de ce.
Au adunat rapid undeva la 2 milioane de followeri, venituri de un milion de dolari pe an din reclame la mașini, detergent, orice.
Cât de etică e practica asta e un subiect care merită discutat separat. Eu cred că expunerea asta a copiilor și monetizarea vieții lor e cel puțin discutabilă.
Problema principală e că modul lor de parenting, filmat, postat și promovat intens de ei, este cel puțin discutabil, dacă nu chiar abuziv. Copiii erau filmați în momente jenante, în timp ce erau disciplinați de părinți, rușinați, amenințați că nu primesc mâncare, în timp ce se rad prima picioare sau își aleg primul sutien (fetele familiei, patru din șase copii).
De exemplu, mama acestor copii, Ruby Franke, se laudă cum și-a pus ea fiul de 15 ani să doarmă 8 luni pe jos în sufragerie pentru niște glume făcute fratelui mai mic.
Fetița cea mai mică, de 5 ani, responsabilă să își facă singură prânzul pentru școală, uită să-l ia cu ea, iar Ruby refuză să-i ducă prânzul la școală. Ba spune pe video și că speră să nu îi dea vreun coleg de mâncare, pentru că e important să flămânzească, ca să învețe o lecție. Tot pe ea o pune să doarmă pe jos în baie pentru că a făcut pipi în pat. Tot pe ea (cred că avea undeva la 3, 4 ani) o amenință că dacă mai folosește foarfecele să taie lucruri prin casă, îi decapitează jucăria preferată (!!!).
Multe discursuri despre păcat, pedepse, rușine. Din ce am urmărit, femeia pare extrem de sigură că metoda ei e Calea, e foarte detașată de copii, răutăcioasă, chiar, râde de problemele lor și îi expune fără milă. Vedeți clipul de la final.
Unii urmăritori îi scriu în comentarii că ce face ea nu e tocmai OK, toată condiționarea asta, dar majoritatea o aplaudă. Publicul ei majoritar: familii mormone (habar nu aveam că există sute de familii mormone care fac vlogging, înțeleg că e un mod de a împărtăși educarea întru Dumnezeu, primele vloguri de parenting din US aparțin tot unor familii mormone).
Unii followeri și surorile lui Ruby fac mai multe apeluri la Poliție și Protecția Copilului, de-a lungul anilor au loc 15 vizite la domiciliul lor/ În majoritatea cazurilor, copiii, singuri acasă, nu deschid ușa, așa că Poliția pleacă în treaba ei.
O petiție publică semnată de 17.000 de oameni cere Serviciului de Protecție a copilului să intervină. Nu se ia nicio măsură.
Copiii nu merg la școală, nu au prieteni, nu au voie pe internet, nu au telefoane, nici măcar din cele clasice, dumb phones. Sunt izolați și condiționați, merg doar la biserică și la puține activități alese bine de mamă.
Fiica cea mare, Shari, pleacă de acasă la colegiu, rupe legătura cu familia. Își vizitează frații ocazional, dar stă la o familie din vecini.
Ruby devine tot mai iritată, pedepsește copiii, publicul reacționează, așa că în 2022 închide canalul de youtube și șterge toate clipurile. Nu mai aflăm nimic despre copii. Se apropie de Jodi Hildebrand, altă femeie mormon, terapeut și coach, împreună deschid un nou canal cu sfaturi despre cum să te redescoperi, să-ți crești copiii și să găsești Adevărul. Adevărul lor fiind că pe Dumnezeu trebuie să-l iubești mai mult ca pe copiii și pe soțul tău, că Dumnezeu e drept și nu iartă, că părinții nu datorează nimic copiilor lor și dacă copiii au altă părere decât părintele, n-are decât să se descurce singuri.
Vecinii reclamă iar la poliție și Protecția copilului că cei 4 copii ai familiei stau nesupravegheați acasă, singuri cu săptămânile, în timp ce Ruby, mama lor, e cu partenera ei de Youtube, Judi, în retreaturi cu clienți.
Ruby se desparte de soț, care pleacă în alt oraș și nu mai are contact cu copiii, la dorința lui Ruby. În vară, copiii sunt mutați acasă la Jodi, care are un fel de fortăreață izolată, în pustietate.
Săptămâna trecută, unul dintre copii, băiatul de 12 ani, a sunat la ușa unui vecin, mort de foame și de sete, cu urme de răni la mâini și la picioare, să ceară ajutor. Copilul spune că tot ce i s-a întâmplat e din vina lui (!!!!).
Poliția a venit rapid, a găsit-o în casă și pe sora lui, o fetiță de 10 ani legată, slăbită. Erau ținuți legați, fără apă și mâncare, nu se știe de când. În casa lui Jodi, Poliția a găsit o cameră antifonată, încuiată, sub garajul casei. E posibil ca cei doi copii să fi fost ținuți în această cameră de panică în timp ce ele filmau desupra, în bucătărie, cum să fii un om drept și să crești copii fericiți.
În aceeași zi au fost arestate amândouă, copiii duși la spital pentru evaluare, apoi într-un centru de protecție a copiilor.
La înfățișarea publică ce a avut loc câteva zile mai târziu, Ruby a spus că doi dintre copii (cei legați și înfometați) sunt abuzatori sexuali și că i-a izolat ca să-i țină departe de potențialele lor victime!
Lui Ruby și Jodi li s-a respins cererea de cauțiune. Amândouă riscă să primească 15 ani de închisoare pentru fiecare dintre cele 6 capete de acuzare de abuz și neglijență.
Fata cea mai a lui Ruby, Shari, care a venit acasă în ziua arestării, a pozat și apoi a postat pe Insta o poză cu descinderea poliției și arestarea mamei ei și a scris Finally, în sfârșit se întâmplă.
Abuzul la care au fost supuși acești copii este, probabil, mult mai grav decât ne putem imagina. Și parte din el a avut loc în public! Fără ca cineva să intervină…
Aici aveți opt exemple clare de abuz, toate documentate video și postate chiar de ruby.
Despre Jodi au început să iasă la iveală povești de abuz. Chiar nepoata ei povestește cum, cu ani în urmă, femeia a legat-o cu scotch și a izolat-o de lume ca să-o vindece. O acuza că e dependentă de pornografie (exact ca pe fiul de 12 ani al lui Ruby), deși fatahabar nu avea ce e aia. O obliga să mărturisească dacă vrea să scape. Iar ea mărturisea, la fel ca fiul lui Ruby, da, am greșit, totul e vina mea (deși nimic nu era din vina lor). Manipulare, abuz fizic și emoțional ca la carte.
În credința mormonă, se consideră păcat cam tot ce ține de lumea modernă: hainele, muzica, filmele, adolescența și așa mai departe. Cu pretextul că își protejează copiii ca să nu fie spălați pe creier de guvern, multe familii de mormoni nu își lasă copiii la școală și nici la medic, îi izolează din iubire și frică, făcând fix ce încearcă să prevină: spălare pe creier (vedeți cartea Tarei Westover, Învățare, autoarea povestește despre copilăria ei extremă într-o familie de mormoni).
Sunt multe de spus, plecând de la implicarea tatălui în toată povestea, la felul în care Protecția copilului a ignorat ani la rând abuzul asupra acestor copii, la adulația publicului față de aceste personaje toxice, la pericolul pe care-l reprezintă acești lideri spirituali care încalcă multe reguli etice ale psihoterapiei, și o fac în public, și nimeni nu îi oprește.
Urmăresc cazul în continuare, există multe mărturii ale unor foști mormoni care povestesc despre abuzurile care au loc în numele iubirii de Dumnezeu, e nevoie de multă atenție și poate de ceva reglementări acolo.
Acum ceva vreme, fiica cea mare a lui Ruby a dat un interviu pentru un podcast. Acolo vorbește despre experiența ei ca adolescent filmat non stop de părinții ei, expus în vacanțe, în pat, în baie, despre cum i se spunea că acesta e jobul ei, că filmările acestea le plătesc vacanțele, mâncarea, jucăriile. Dar și despre cum viața lor s-a schimbat când Jodi a intrat în viața părinților ei, despre sesiunile în care era constant criticată și judecată, plecând de la scripturi. Shari a vorbit mult despre felul în care aceste ședințe o făceau să judece pe alții, să vadă numai păcat și rău în ea și în ceilalți.
Mai jos un rezumat.
Extremele sunt mereu periculoase. Aceste secte religioase care cred într-un singur adevăr suprem, în acest caz, Scriptura, care interzic tot ce ține de lumea modernă, accesul la medici, la școala publică, socializare, tehnologie, sunt cuiburile ideale pentru abuz. În numele iubirii pentru Dumnezeu cresc ura față de ceilalți, izolarea, convingerea că doar tu ai dreptate și toți ceilalți vor să-ți facă rău. Abuzurile apar acolo unde niște oameni încearcă să nege natura umană, să o anuleze (te gândești la sex, ești păcătos și trebuie să faci penitență, râzi, ești păcătos, vrei să ai o carieră ca femeie, ești vanitoasă, e păcat), să o constrângă, acolo unde oamenii sunt vulnerabilizați, rușinați pentru emoții de altfel firești, sănătoase.
Aici puteți citi de ce există atât de mult abuz în cadrul comunității mormone: promovarea abstinenței, victimele abuzului sunt considerate mai puțin importante decât renumele bisericii, iar conducătorii bisericii sunt exceptați de la obligativitatea de a anunța autorităților abuzurile de care află în cadrul comunității.
Calea corectă este întotdeauna educația, informarea, decizia informată, expunerea la cât mai multe persoane, experiențe și informații, nu excluderea a 99% din tot ce există și trăitul unei vieți pe baza unor pagini dintr-o singură carte, sau a vorbelor unui singur om care e privit ca un sfânt, dar are 10 neveste.
Vă invit la un live pe tema asta, să dezbatem, azi, 14 septembrie, de la ora 9.30 PM (ora României). O voi avea alături de mine pe Sandra OConnor, psiholog clinician și psihoterapeut, să discutăm toate aspectele esențiale în acest caz.
Alte clipuri relevante:
<iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/qwxqZZSw9RI?si=LuKSS3yR5IHHveet" title="YouTube video player" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen></iframe>
Citisem ieri un articol, nu mai stiu unde, cu niste statistici despre cum implicatea serviciilor de protectie sociala este diferentiata in functie de culoarea si statutul social al copiilor. Concluzia trista e ca abuzurile au continuat, in ciuda dovezilor si plangerilor, pentru ca erau albi si instariti.
Cred ca mai important e de mentionat ca sunt mormoni, au legile lor, e stat in stat acolo…
Eu…nu am efectiv cuvinte…nu pot nici sa citesc prin ce au trecut acești copii, nu pot înțelege cum cineva poate fi atât de crud și nemilos. Sadism in toată regula. Păcat ca autoritățile au intervenit atât de târziu și au salvat omuleții chinuiți. Incredibil ce rău este in lume…
Off..incredibil ce se intampla! Atat de rau imi pare de copii! Eu nu inteleg cum asemenea familii mormone , care interzic tot ce e modern, tot ce e tehnologie, nu considera ca internetul (si telefonul cu care ii filma) e si el parte din modernism si tehnologie! Adica, mama avea voie sa foloseasca tehnologia.. .Noaptea mintii
…. 🙁 Scriptura nu conține niciunde învățături despre abuz. Să nu confundam Adevărul Bibliei cu ce înțeleg unii oameni din ea. în plus, mormonii nu cred 100% Scriptura. trebuie investigat în amănunt cazul, să aruncam cu acuze în Scriptura nu ajuta pe nimeni. toată lumea știe ca mormonii sunt periculoși ca și cult (sau sectă, nu știu exact ce sunt) pt ca distorsionează Adevărul lui Dumnezeu.
si-n religie, ca si-n psihoterapie, de multe ori oamenii care interpretează greșit metodele terapeutice sunt de vina, nu abordarea terapeutica în sine.
LOL, biblia e plină de afirmații discutabile și de scene de-a dreptul barbare. Citez din proverbele lui Solomon (copy-paste din primul link de pe google):
13:24 „Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte îl pedepseşte îndată.”
22:15 „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.”
23:13 „Nu cruţa copilul de mustrare, căci, dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri!”
23:14 „Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din Locuinţa morţilor.”
29:15 „Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.”
Până la urmă, fiecare ia ce vrea din zona religioasă. Autoarea are însă un punct de vedere corect, zona extremist-conservatoare din SUA, incluzând mormonii, își bazează comportamentele discutabile – și nu e vorba doar de parenting aici – prin zona religioasă.
tocmai de asta religia in sine este periculoasa, fiindca fiecare interpreteaza cum il duce capul Biblia Coranul, „invataturile”, si de prea multe ori se cade-n extremism. Mai bine sa nu fi existat deloc, ca oricum e o spalare de creier, LOL. Visez si eu…e tarziu. Nu e periculoasa o grenada in sine ci depinde cui scelerat i-o pui in mana.
Bravo Monica! F bine punctat.
E ignoranta maxima sa generalizezi in felul asta. Mormonismul nu e acelasi lucru cu Crestinismul.
Nu Biblia si Dumnezeu sunt problema ci oamenii cu minti bolnave. Punct.
Bravo Dan! F bine punctat.
E ignoranta maxima sa spui ca Biblia nu poate fi problema când contine citate de genul asta (si sunt mult mai multe, nu doar astea!), asupra carora nu se ia o pozitie oficiala si ferma de distantare din partea comunitatilor care isi bazeaza codurile morale si de conduita pe ea.
Problema nu e Dumnezeu -asta e adevarat- problema este ce au facut oamenii din ce inseamna Dumnezeu. Au facut manipulare, indoctrinare si abuz. Si asta exista in majoritatea religiilor prezente azi in societate, in unele mai mult (ca in mormonism), in altele mai putin (pe astea nu le mentionez, ca-mi vor sari in cap ortodocsii cei toleranti si binevoitori 🙂 )
Tipa e parte din grupul extremist mormon LDS.
Chiar acum doua zile am vazut documentarul Prophet’s Prey: cumplit abuz asupra copiilor si membrilor comunitatii LDS de cei in conducere si nu numai. Fostul lor „profet” e in inchisoare pe viata pt abuz al copiilor insa ii conduce din umbra din inchisoare prin frai-su. Culmea e ca majoritatea membrilor LDS sunt atat de spalati pe creier ca dupa ce le-a luat ala tot si abuzat familiile, ei cred si mai tare in el acum ca e inchis, considerandu-l martir.
Nu toti mormonii sunt parte din acest grup insa…da e atat in stat acolo desi…ai fi uimita sa vezi ca Salt Lake City este si normal si hip.
Inteleg despre ce este vorba in acest articol. Oribil e ca acest abuz asupra copiilor continua in comuniitatea LDS si acum desi Wareen Jeffs liderul lor e inchis. Abuzul e de toate felurile: de la sexual asupra minorilor/copiilor, la emotional. De abia am putut sa ma uit la documentar pana la final.
Ce mi se pare greșit e că acei copii, care au fost deja umiliți la postarea inițială a mamei pe canalul de YouTube, sunt în continuare promovați în acele posturi umilitoare, deși de data asta cu scopul de a evidenția modul grotesc de parenting al mamei. Ei în continuare sunt niște unelte de marketing, deși scopul e într-adevăr mult diferit, dar nu pot să nu mă gândesc câtă durere și rușine simt ei când își amintesc constant, din mediul online, acea perioadă. E nevoie de multă terapie pentru a schimba viziunea lor, din moment ce ei se consideră vinovați de toată această situație, iar presiunea de a fi publice acele imagini și video cu ei în acele posturi mi se pare un plus la greutatea pe care o au acele fapte în sufletul lor. E doar părerea mea. Eu am refuzat să îi privesc.
Unele pedespe de acolo au fost aplicate “cu succes” pana de curând, poate de aceea linia între “disciplinare” și “abuz” este extrem de ușor de trecut. Trimisul la culcare nemâncat este o pedeapsa destul de populară cred, zic asta fiindcă in cam toate filmele și serialele americane din anii ‘90 sau anterior erau astfel de faze : copilul sau adolescentul pierdea privilegiul cinei dacă făcea o boacănă ( uneori chiar minora). Pedeapsa in general era lege, ocazional revăd epidoade din serialele adolescenței mele și mă cutremur când văd normalitatea acelor vremuri. Copiii si adolescenții erau umiliți la ordinea zilei, chiar in cele mai light comedii. Ma gândesc ca aceea era realitatea din casele americanilor de rând, pana la urma.
Probabil unii dintre cei ce urmăreau familia erau fanii “pe vremuri erau copiii mai educați”, vedeau acolo disciplina aceea de armată si erau convinși ca asta e calea. Mai ales dacă aveau acasa un copil dificil, greu de disciplinat.
Cât privește partea religioasă, am tot citit declarații ale unor femei ultrareligioase ( ortodoxe, nici măcar vreun cult extremist) care susțin ca fiecare copil te aduce mai aproape de mântuire, ca nașterea e calea spre mântuirea personala. Recunosc ca e un chin, o corvoada, începând de la actul sexual, trecând prin sarcina si naștere iar apoi fiecare zi cu copiii. Dar e modalitatea de a îl iubi si sluji pe Dumnezeu si, cu cât mai mare chinul, cu atât mai importanta mântuirea. Exista grupuri ale acelor femei, eu cred ca ele sunt, in primul rând, victimele abuzurilor, ele trebuie salvate. Unele recunosc ca își aproape își urăsc copiii, abia așteaptă sa le plece de acasa. Dar nu au de ales decât sa ii nască.
Mai sunt si acele persoane care susțin ca datoria părintelui este sa nu omoare cu buna știință copilul, nu sa îl țină in viața. Ca atare, nu e obligat sa îl ducă la medic, sa îl vaccineze, sa îl hrănească, important este sa nu îl omoare cu mâna lui. Am citit aceste lucruri pe grupuri antivacciniste, femei care spuneau ca părintele nu e oricum dator sa protejeze copilul de boli, dar prin actul vaccinarii ii produce o suferința si abia acolo e păcatul. Se poate extinde asta la orice manevra medicala, operație etc.
Ce mi se pare nedrept este ca pentru a adopta copii treci prin o groaza de verificări, evaluări, dar dacă ii faci tu…tot înainte.
Cred ca e important de mentionat faptul ca daca un grup de femei ortodoxe interpreteaza stilul de viata ortodox intr-un anumit mod, asta nu inseamna deloc ca viziunea lor este corecta sau reprezentativa pentru Ortodoxie.
Cat priveste adoptia, eu am trecut prin acest proces, am adoptat o fetita acum cativa ani si pot sa spun ca tot procesul nu este deloc atat de groaznic pe cat se spune. Este nevoie de putina rabdare, atat. Si pot sa confirm ca toata asteptarea este de folos, am invatat multe lucruri despre mine in acea perioada.
Nu exista verificari exagerate, ci sunt de bun simt. Mie mi se pare normal ca statul (prin DGASPC) sa incerce sa se asigure ca va trimite copilul intr-o familie normala care poate sa-i ofere atat lucrurile de baza (hrana, caldura, imbracaminte), cat, mai ales, dragoste parinteasca. Oricum, nu e nimic exagerat: o evaluare psihologica, o vizita acasa (vin psihologul si asistentul social ca sa vada locuinta si sa puna intrebari, unele personale) si asistarea la cateva cursuri organizate de DGASPC. Chiar nu e mare lucru.
Statul nu se poate implica sa intervina sa evalueze toti oamenii care vor sa aiba copii, dar e firesc sa se implice atunci cand copiii trec din grija statului intr-o familie.
Cat despre cele intamplate cu Ruby Franke …
Consider ca toti vloggerii de familie isi exploateaza copiii prin faptul ca le expun viata si prin faptul ca ii obliga sa creasca in fata camerei de filmat. Unii intr-o masura mai mica, altii intr-o masura mai mare.
Corect ca pana de curand unele din pedepsele de acolo erau normalitatea la americani, dar as zice ca si la noi….
Ariadna, nu consider verificările lor exagerate, deși stiu vreo doua cupluri care au avut câteva piedici fiindcă adoptia venea ca urmare a unor drame ( sarcini/copii pierduți), iar psihologul considera ca trauma e cea care împinge la adopție …in fine, cu terapie au primit si copilul pana la urma. In alte familii in schimb direcția nu se implica deloc, deși lucrurile sunt revoltătoare. Uneori femeile alea nu ii doresc ( ce femeie dorește sa fie gravida toată perioada fertila), de multe ori sunt efectiv violate de partener, de fata cu copiii, de multe ori totul se intampla si sub ochii unui preot care nu încurajează deloc metodele de contracepție ( înțeleg ca biserica e împotriva montării de sterilet, metoda cea mai sigura și eficienta). Astea sunt cazuri de la noi, nu ai legătura cred cu persoana asta din USA, deși nici ea nu pare incantata sa fie mama și totul e o datorie. Cât despre exploatarea copilului, consider la fel, oricine își folosește copilul pentru a promova produse contra-cost sau a face trafic pe anumite rețele, își exploatează copiii. Unii stiu asta, chiar discuta cu copiii ca așa fac bani in familie, copiii sunt de acord ( atât cat pot fi la câțiva anișori).
„adoptia venea ca urmare a unor drame ( sarcini/copii pierduți), iar psihologul considera ca trauma e cea care împinge la adopție …in fine, cu terapie au primit si copilul pana la urma.”
Dar poate chiar asa si era, noi nu avem de unde sa stim.
Chiar e bine ca psihologul a sesizat, ca evaluarea lui nu a fost de forma si ca a indicat o forma de terapie asa incat cuplul sa fie intr-un anume echilibru sufletesc atunci cand primeste copilasul adoptat.
De ce? Pentru ca mai ales in primul an de adoptie parintii trec printr-un carusel de trairi sufletesti intense si ar fi groaznic pentru un copilas (care are si el deja are o trauma – a fost abandonat cel putin o data) sa vina intr-o familie in care parintii inca nu sunt ok cu ei insisi.
Cum ar putea face fata acei parinti si adoptiei?
Adoptia se face pe viata, nu poti sa „returnezi” copilul daca ti-ai dat seama ca, de fapt, tu nu voiai asta.
Chiar exista si depresie post-adoptie, asa cum exista depresia post-partum.
Adoptia nu se face pentru parintii fara copii (care au inima franta – stiu prea bine, pentru ca am fost si eu in barca asta), ci pentru copiii care sunt intr-o situatie vulnerabila.
Adoptia trebuie sa fie facuta – intotdeauna – in interesul copilului. Asta ni s-a tot repetat la DGASPC la cursurile la care am asistat.
E doar una din sectele din SUA. Sunt zeci, poate chiar sute. Cine vrea sa se strice de cap si de suflet, sa caute marturii.