Cinci sfaturi pentru a reduce rivalitatea între fraţi şi pentru a încuraja formareaunei legături puternice între ei


Mai jos aveți un fragment din cartea Cel de al doilea copil, de Sarah Ockwell Smith, pe care o găsiți aici, singură sau la pachet cu celelalte două noutăți în colecția Educație cu blândețe. Încă avem extra reducere cu codul limite.


Următoarele sfaturi pot ajuta la formarea unei legături mai apropiate și mai pozitive între fraţi.

  1. Nu îi comparaţi între ei. Compararea copiilor este probabil cel mai distructiv lucru pe care îl pot face părinţii a doi sau mai mulţi copii. Dacă aveţi un frate sau o soră, de câte ori v-aţi auzit părinţii spunând: „De ce nu poţi fi bun, ca sora ta?“, sau „Cu fratele tău mă descurc mai ușor decât cu tine“? Cum v-aţi simţit? Aţi avut resentimente? Aţi simţit durere? Furie? Comparaţia nu numai că duce la crearea
    unei prăpăstii între copii și părinţi, ci poate avea ca efect și apariţia animozităţii între copii.
    Etichetarea copiilor poate avea consecinţe negative neașteptate. Aveţi grijă să nu vă referiţi la copii drept „cel rău“, „cel liniștit“, „cel cuminte“ și așa mai departe. Lăsând la o parte faptul că etichetele aplicate tind să influenţeze comportamentul copiilor, astfel încât se pot transforma în realitate, comparaţiile implicite îi pot determina pe copii să se certe pentru a-și păstra locul sau pentru a transfera eticheta unui alt membru al familiei. Copiii voștri sunt indivizi de sine stătători – trataţi-i ca atare și, cu cât o faceţi mai mult, cu atât vor scădea riscurile apariţiei
    resentimentelor între ei.
  2. Încurajaţi spaţiul personal. Celor mai mulţi copii le vine greu să facă faţă invaziei spaţiului lor. Copiii care se întâlnesc într-un grup de joacă pot izbucni la adresa altor copii care încearcă să li se alăture în activitatea lor preferată, iar adolescenţii pot fi extrem de posesivi cu obiectele care le aparţin, deși izbucnirile lor sunt mai degrabă verbale decât fizice. Este, așadar, vital să ajutaţi fraţii să-și stabilească
    spaţiul lor personal, sacru. La fel de vital este să învăţaţi toţi membrii familiei să respecte acest spaţiu. „Nu lua fără să întrebi“ ar trebui să fie o regulă care să se aplice tuturor. Dacă spaţiul în care locuiţi nu vă permite câte un dormitor pentru fiecare copil, asiguraţi-vă că fiecare are câte un colţ de încăpere care este numai al său. Când copiii sunt mici, recomand ca fiecare să aibă cutia sa de jucării – un spaţiu
    închis, pe care fraţii să nu-l poată atinge fără permisiunea copilului. Ca părinte, trebuie să vă asiguraţi că această regulă este respectată; nu forţaţi copiii să împartă jucăriile cu fraţii lor dacă se luptă cu sentimentele legate de invazia spaţiului și lipsa sentimentului de proprietate.
  3. Asiguraţi-vă că petreceţi timp individual cu fiecare copil. Vă amintiţi cum vă întrebaţi dacă aţi putea iubi un alt copil la fel de mult ca pe primul, atunci când îl așteptaţi pe cel de-al doilea? Apoi s-a născut bebelușul și v-aţi întrebat de ce v-aţi
    îngrijorat vreodată – poate nu chiar imediat, dar tot mai mult, pe măsură ce au trecut zilele și săptămânile. Dacă dragostea sporește, și cumva găsim loc în inimi pentru suficientă iubire pentru încă un copil, disponibilitatea noastră, din păcate, scade. Autorul american Anthony P. Whitman a spus odată: „Pentru copii, dragostea înseamnă TIMP“. Nimic mai adevărat. Deși părinţii știu că își iubesc copiii în mod egal (deși nu întotdeauna în orice moment – ceea ce este perfect în regulă, de altfel), aceasta este una dintre îngrijorările cu care copiii se luptă de-a lungul copilăriei. Este așadar vital să vă faceţi timp pentru petrecut împreună cu fiecare dintre ei. Copiii au nevoie de timp separat cu părinţii, fără fraţi prin
    preajmă. Asta ar putea însemna să lăsaţi bebelușul cu partenerul în timp ce ieșiţi în parc cu copilul mai mare un sfert de oră, să petreceţi o zi la cumpărături cu adolescentul, în timp ce fraţii mai mici rămân acasă, sau să vă rezervaţi câte cincisprezece minute în fiecare seară pentru a pregăti fiecare copil pentru somn, separat, în loc să-i culcaţi deodată. Poate că vă gândiţi “Dar nu am timp de asta!“, dar cred că este întotdeauna posibil să faceţi rost de câteva minute în fiecare zi. Este vorba de folosirea și organizarea timpului și este important să cereţi ajutor dacă nu
    aveţi un partener sau dacă acesta lucrează mult timp în afara casei. Tristul adevăr este că, dacă nu vă faceţi timp pentru interacţiuni unu-la-unu pentru copii pe măsură ce cresc, va trebui să vă faceţi timp pentru a gestiona rivalitatea dintre ei și luptele care rezultă în urma acestui proces. Este mult mai ușor și mai plăcut să petreceţi timp reconectându-vă cu copiii decât să vă ocupaţi de remedierea deconectării lor de voi și a resentimentelor faţă de fraţii lor.
  4. Încurajaţi rezolvarea de probleme. Așa cum am discutat la pagina 282, rolul vostru ar trebui să fie de mediator, nu de judecător. Adesea, părinţii intervin și încearcă să potolească certurile copiilor mult prea devreme. Această abordare inhibă abilitatea copiilor de a învăţa cum să-și rezolve singuri problemele. În loc să interveniţi și să daţi un verdict, este mult mai bine să acţionaţi ca un mediator. Încercaţi să vă vedeţi poziţia drept una care încurajează comunicarea și empatia, dându-le ambilor copii ocazia de a se simţi auziţi, apoi rezolvaţi problema prin colaborare, pentru a ajunge la o soluţie amiabilă. Nu uitaţi, acest lucru înseamnă adesea că trebuie să vă mușcaţi
    limba în timp ce așteptaţi ca fraţii să-și rezolve lucrurile, cu un oarecare ajutor pe parcurs. Această abordare necesită exerciţiu și cere multă răbdare din partea voastră, dar e cu adevărat de ajutor, deși probabil nu atât de rapid pe cât v-aţi dori.
  5. Încurajaţi jocurile de cooperare. Încurajarea fraţilor de a lucra în echipă în timpul jocului este un mod minunat de a transpune aceste deprinderi în viaţa de zi cu zi. În loc să încurajaţi jocurile în care trebuie să concureze unul cu altul, pentru ca unul
    să fie câștigător (și unul să piardă), încercaţi să găsiţi unele în care copiii trebuie să lucreze în echipă pentru un scop comun. Pentru copiii mai mici, funcţionează foarte bine jocurile de masă de cooperare. Pentru copiii mai mari și adolescenţi, luaţi în considerare o ieșire în familie într-o aventură de tipul escape room, unde trebuie să lucraţi împreună pentru a rezolva indiciile și a ieși din cameră. (Poate fi o experienţă scumpă, dar se găsesc adesea oferte speciale). Fraţii vor avea mereu certuri și neînţelegeri, dar, cu o îndrumare atentă, nu numai că le încurajaţi legătura, dar îi veţi ajuta și să navigheze prin dificultăţile legate de relaţiile pe care le vor avea ca adulţi, de la cele romantice până la cele de la locul de muncă. Ţineţi minte, certurile dintre fraţi reprezintă de fapt un lucru bun pentru dezvoltarea
    emoţională a copiilor.
Photo by Jessica West: https://www.pexels.com/photo/two-kids-playing-beside-glass-windows-3273851/
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4192

3 comentarii

  1. Multumesc pentru articol. A venit fix dupa ce am lansat in Univers dorinta de a gasi o solutie pentru copiii mei. Mi se pare ca nimic nu functioneaza si ca vor avea conflicte si rivalitati pana la adanci batraneti. Si asta doare.
    Multumesc pentru recomandare, voi citi cartea

  2. Pentru a nu face comparatii altii intre frati, adica copiii nostri, am decis impreuna cu sotul sa dam gemenii la scoala in clase diferite. Am terminat clasa zero asa, apoi am schimbat scola. La noua scoala, o alta situatie ne-a determinat sa ii mutam de acesta data impreuna din 8 ianuarie 2024.

    Acasa noi nu facem comparatie intre ei, cel putin nu de fata cu ei, dar suntem constienti de ce au facut sau ce pot.
    Spatiul personal din pacate este cam mic, fix patul lor si un sertar la pat. Au paturi suprapuse.

    Ce este mai dificil este momentul de 1 la 1 cu fiecare copil, pentru ca efectiv vine celalalt si face pe nebunul ca sa imi atraga atentia. Aici avem si noi de lucru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *