Prima mea cursă de maraton și prima discuție de 30 de minute în olandeză cu un vatman

OK, lasă că ieri am alergat prima oară într-o cursă la maraton (una mică, de 8 km).

Lasă că am alergat în orașul meu preferat (Amsterdam).

Că am alergat cu prietena mea bună și ne-am încurajat și am râs și ne-am bucurat de toată experiența cot la cot (pe final, ea a băgat viteză și a terminat înaintea mea, sunt tare mândră de ea, pentru că aleargă de puțin timp și a făcut o cursă grozavă, te pup, Lulu).

Că am luat medalia în mai puțin de o oră.

Că mi-am promis că la anul termin primul semi maraton.

Că acum trei ani nu alergam deloc.

Că nu mi-a fost deloc greu și mă simt excelent că am făcut asta.

Lăsați astea. Drăguțe, dar stați să vedeți.

Plouată, obosită, urc în tramvai cu medalia la gât.

-Huiă midah, zice conductorul (adică bună amiaza), îi zâmbesc, încă gâfâiam.

-Huiă, huiă, abia rostesc.

-Văs iai op dă maraton? (adică fusăși la maraton?)

Îi confirm, ștergându-mă de sudoare (sau poate era doar apă de ploaie).

-Hăfelisitiiărd, wohoooo! Ik ben Jon, ik heb 8 keer op de marathon gelopen.

Adică felicitări și bravo, eu sunt Jon și am fpcut 8 maratoane.

Și a început omul să-mi povestească despre primul lui maraton, în 2013, apoi pe malul mării în 2014 și tot așa. 13 stații mi-a povestit și m-a întrebat și eu i-am răspuns și am vorbit despre România și despre cartierul în care stăm acum și înainte să cobor mi-a zis:

-Iau nederlands is zăăău huuud!

Ei, abia asta, prieteni, mi se pare extraordinar!

Adică ce bună e olandeza mea, a zis el, și eu am simțit cum primesc încă o medalie, după un maraton de un an și jumătate de cursuri, teme, cărți, podcasturi, conversații șchioape, coșmaruri cu declinări…

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4189

6 comentarii

  1. Felicitari, Ioana!
    Niciodata nu e prea tarziu, pentru noi inceputuri: casa noua, limba noua, rutina noua de sport! Esti o inspiratie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *