Dana Popa, psiholog și mamă de adolescentă, scrie despre cum e să fii părinte de adolescent azi

Am văzut la Dana acest mesaj mai demult. O cunosc pe Dana Popa (aici e cabinetul ei) de când m-am mutat în Olanda, lucrez cu ea de un an și ceva, e un psihoterapeut foarte intuitiv, cald, știe să fie de partea mea când am nevoie și să-mi arate că o iau pe arătură când e cazul. Știe să-mi maseze corpul acolo unde e blocată suferința. Știe să-mi asculte vocea când îmi strig oamenii care nu mai sunt. Va fi prezentă alături de mine la lansarea cărții Acasă, pe 17 decembrie, în Amsterdam, să povestim despre emigrare, despre familie, adaptare, acasă.

Dar azi vreau să vă arăt altceva. O scrisoare scrisă de Dana pentru ceilalți părinți de adolescenți. Cred că vă va ajuta. E o perspectivă sănătoasă, zic eu. Oferă idei de conversații și de abordare care vor crea pentru voi și copiii voștri mari un spațiu sigur și relaxat.

Sunt în mijlocul adolescenței copilului meu. Pentru fiecare nouă fază de dezvoltare a vieții copilului meu trebuie să fiu o altă mamă. Trebuie să trec iar și iar printr-o nouă tranziție.

Ne educăm și ne îngrijim copiii până în al 12-lea an de viață. Întreaga bază a vieții o oferim copiilor noștri până atunci. Îi învățăm semnificația atașamentului, iubirii, îngrijirii, protecției, până atunci trebuie să se simtă văzuți, au învățat limitele, știu cine sunt.

După 12 ani nu-i mai educăm, ci le devenim mentori.

Și acest mentorat este ceva despre care noi, părinții, nu vorbim destul. Nici măcar nu realizăm că trebuie să o facem, darămite CUM să o facem.

Știu câtă nevoie am avut eu de un mentor în adolescența mea. Și de multe ori am auzit asta în jurul meu, de la grupul meu de colegi… Toți am fi avut nevoie de mentori.

Aveam nevoie de cineva care să mă audă fără să fie afectat de frământările și furtunile mele interne. Cineva care să rămână în preajmă chiar și atunci când îi spun să tacă sau că-l urăsc. Cineva care ar îndrăzni să pună la îndoială împreună cu mine conceptul de viață și care are mereu răspunsuri care să mă ghideze.

Cineva care ar fi pututa să-mi arate limitele, dar era gata să înțeleagă dacă le depășesc. Cineva cu care aș fi putut vorbi despre prietenii mei fără să-i critice. Cineva care ar fi putut vorbi despre filozofie, politică, economie cu mine și, în același timp, să mă fi stimulat să explorez și mai mult.

De ceva vreme, am devenit eu însămi mentor pentru fiica mea. E o treabă fantastică! Chiar dacă lucrez mult ca psiholog cu adolescenți și adolescente, pentru mine, ca părinte, totul pare atât de surprinzător de nou, de parcă nu am mai întâlnit tineri în toată viața mea până acum!!!

Creierul meu are nevoie de hrană nouă pentru această etapă a vieții mele.

Eu sunt o fire practică, așa că trebuie să învăț să ghidez mai mult și să ofer mai puține soluții, încurajând gândirea critică și abilitățile de rezolvare a problemelor. Mai puțină judecată și mai mult schimb de idei și opinii. Atenție totală prin menținerea contactului vizual. Stabilirea de obiective împreună și încurajarea fiicei mele să-și ia propriile decizii, să își asume responsabilitatea pentru acțiunile ei și să învețe din propriile greșeli. Ea trebuie să aibă propriile experiențe.

Fiica mea este foarte curioasă despre propria mea experiență și înțelepciune. Vrea să știe cum eram în adolescență, cum erau părinții și bunicii mei. Cum au gestionat viața la timpul lor și cred că trebuie să le sărbătorim realizările.

Cred că v-ar fi de folos câteva întrebări pe care le puteți adresa adolescenților voștri pentru a promova conversații semnificative:

1. Care sunt obiectivele tale pe termen scurt și lung? Cum te pot sprijini în realizarea lor?

2. Care sunt provocările cu care te confrunți în prezent? Cum plănuiești să le depășești?

3. Ce îți place cel mai mult la activitățile tale curente, cu grupul de colegi? Cum puteți dezvolta în continuare aceste interese?

4. Există ceva ce ți-ai dorit întotdeauna să încerci sau să înveți? Cum te pot ajuta să explorezi asta?

5. Prietenii tăi sunt bine? Au ei nevoie de de sprijin pentru a-și gestiona starea?

6. Te poți gândi la un moment în care te-ai confruntat cu o decizie dificilă? Cum ai abordat-o? Ce ai învățat din asta?

6. Mă confrunt cu o anumită situație, ce îmi recomanzi să fac? 
7. Care sunt modelele tale sau oamenii pe care îi apreciezi? Ce valori admiri la ei?
8. Care crezi că sunt punctele tale forte și zonele de creștere? Cum îți poți valorifica punctele forte și cum ai nevoie de îmbunătățire?
9. Cum ne putem îmbunătăți noi comunicarea și relația? Pot face ceva pentru a te sprijini mai bine?

Și câteva idei desre cum ne putem pregăti să devenim mentori buni ai copiilor noștri:

1. Să ne educam: să învățăm despre schimbările fizice, emoționale și cognitive care apar de obicei în timpul adolescenței.
2. Menținerea comunicării deschise.
3. Promovarea unei relații puternice, construită pe încredere și dragoste, pentru a oferi o bază solidă pentru a face față provocărilor adolescenței.
4. Stabiliți așteptări și limite clare pentru comportament, responsabilități și luarea deciziilor. Sunt necesare detalii și îndrumări.
5. Rămâi informat și implicat în viața copilului tău.
6. Fii un model pozitiv.
7. Pregătiți-vă pentru discuții despre subiecte sensibile precum relațiile, sexualitatea, sănătatea mintală etc.
8. Deschide subiecte interesante de discuție despre filozofie, economie, dragoste, știri, istorie, natură.

Și nu uitați că nu există un drum perfect pentru a deveni un mentor pentru copilul vostru. Vă veți confrunta cu lupte și vă veți descoperi în moduri noi. Veți eșua și vă veți  ridica din nou!
În același timp, aceasta este o fază care ne face atenți, ne aduce poftă de viață și ne  ajută să ne descoperim un noul potențial.

Photo by cottonbro studio: https://www.pexels.com/photo/woman-in-white-and-black-long-sleeve-shirt-holding-a-longboard-5026425/

7 Comments

  1. Anca

    „Pentru fiecare nouă fază de dezvoltare a vieții copilului meu trebuie să fiu o altă mamă. Trebuie să trec iar și iar printr-o nouă tranziție.” –atata lumina a adus in creierul meu aceasta fraza!! Multumesc Ioana pentru ce faci si multumesc si celor care accepta invitatia ta la impartit „bine”!

  2. PH

    De acord cu tranzitiile necesare.
    In legatura cu intrebarile, poate situatia sta altfel cu baietii???
    Al meu (16.5 ani), de cum intelege ca intrebarea e despre el sau prietenii/viitorul/caracterul lui, imi spune sa-l las in pace sau alte variante mai putin delicate. Cele mai multe sanse au intrebarile de genul nr. 6 si 9.

  3. Alexandra

    Unde e lansarea cartii „Acasa” in Amsterdam si cum ne putem inscrie? Se vor putea cumpara si carti?
    Multumesc!

  4. Mihaela Lal

    in Romania unde se poate comanda?

  5. Mihai Filip

    Ceva planuri de lansare a cartii si in Germania (Aachen, Monchengladbach, Dusseldorf)? E la o aruncatura de bat de Olanda, iar comunitatea de romani este destul de numeroasa. Multumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *