„Cum, ce și de ce simt” cu Ema și Eric, carte de educație emoțională pentru copii de 3-7 ani

Mi-am propus ca în fiecare vineri să vă povestesc ceva despre una sau mai multe dintre cărțile scrise de mine, pentru că am mare încredere ca una dintre ele sau poate chiar toate vă pot ajuta în relație cu copiii voștri, iar pe ei îi pot ajuta să râdă mult, să vadă cartea ca pe un obiect care le aduce timp cu mama și tata, iubire, validare, joacă, aventură, mister, dar și instrumente care să-i ajute în viață.

Mereu, mereu pun în cărțile mele ceva util, ceva amuzant și iubire, duioșie, răbdare. “Da, e OK tot ce simți, da, ești iubit și prețios, da, totul va fi bine.” Vreau ca toți copiii noștri să știe asta!

Dacă aveți măcar o carte dintre cele 36 scrise de mine pentru copii, probabil știți. Copiii râd când le citiți, au momente de AHA, se lipesc de voi, vor să le citiți iar, din nou, încă o dată, până vi se face efectiv rău de la atâta repetat. De ce fac copiii asta? Pentru că le place cum îi face cartea să se simtă. Vor iar să râdă la gluma cu pisica, vor iar să simtă în burțile proprii bucuria Emei când aude că e o bucățică de Rai pentru mama ei.

Poate vă plictisesc textele mele despre cărți, dar îmi asum riscul. În restul săptămânii scriu despre parenting și educație, dezvoltare personală și viață socială, dar vinerea vreau să scot în lume o carte a mea, un copil al meu cu oase de cerneală.

Așadar, sunt 36 de cărți pentru copii scrise de mine și publicate în ultimii opt ani. 20 la editura Didactica Publishing House (18 cu Ema și Eric), 16 la editura Univers.

Una dintre cele mai populare este Cum, ce și de ce simt, Ema și Eric descoperă emoțiile. Cred că este atât de iubită pentru că explică în joc și poveste copiilor cele mai frecvente 18 emoții.

Povestea începe lin, cu o dimineață obișnuită într-o familie obișnuită, râs, familiaritate. Frații Ema și Eric se hârjonesc, întreabă, vor să înțeleagă de ce uneori simt ceva ca o omidă păroasă pe gât (dezgustul) și de ce alteori le vine să sară pe canapea ca o maimuțică (bucuria), de ce uneori nu ai chef de nimic (ești ca un leneș pe o creangă) și alteori vrei să te faci mic cât un șoricel și să te ascunzi (rușinea). De ce apar toate emoțiile acestea? Ce vor să ne spună? Ce facem cu ele când devin greu de trăit?

Am asociat fiecare emoție cu un animal, iar Lavinia Trifan a desenat foarte realist și cald aventurile familiei Pofticioșilor în căutarea emoțiilor.

Cartea e citită de multe ori la rând, iar copiii râd mult și învață printre hohote că tot ce simt e normal, că unele reacții la emoțiile proprii sunt potrivite și altele trebuie moderate.

M-am trezit într-o dimineață de sâmbătă cu cartea în cap, era martie și îmi aduc aminte că m-am așezat la laptop în mare viteză, nici la baie nu m-am dus, am scris repede emoțiile și animalele cu care am simțit să le asociez, am notat câteva replici și idei de scenarii, apoi restul cărții a curs din mine buluc în câteva zile. De obicei nu scriu atât de repede, dar cartea asta s-a creat singură în mine în toți anii în care am citit și am învățat despre emoții alături de copiii și de părinții mei.

Știu sigur că e de ajutor, iar în momentele în care primesc mesaje de la părinți bucuroși că au reușit să transmită prin carte mesajul despre emoții copiilor lor, mă simt fericită și recunoscătoare. Asta e menirea mea, să ajut, să intermediez prin povești cunoașterea și conectarea.

Dacă aveți cartea, m-aș bucura să-mi scrieți câteva rânduri despre cum a fost primită de copiii voștri.

Iar dacă nu o aveți, cred că v-ar face bine să o căutați. Aici, la editură, este redusă și avem și 15% extra reducere cu codul IOANA la orice puneți în coș.

În vinerile următoare voi scrie și despre alte cărți ale mele, până când o să dați cu roșii stricate că prea v-am tocat la cap cu asta. Până una alta, cred că mi-a venit o idee despre un titlu nou, cu puțin noroc, mă apuc de scris în martie.

So, Cum, ce și de ce simt. O aveți? V-a plăcut? Vă mulțumesc dinainte pentru orice gând despre ea.

Și câteva imagini din interior:

#emasieric#cartipentrucopii#emotii#educatieemotionala

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4198

2 comentarii

  1. Buna Ioana,

    Locuiesc in Germania si as dori sa stiu daca cartile tale pentru copii sunt disponibile pe ceva site din Germania ca sa nu mai fiu nevoita sa platesc transportul pentru livrarea din Romania?

    Ti-as ramane recunoscatoare pentru raspuns!

    Cu stima,
    Alina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *