Sunt femeile în siguranță? Opinii ale unor femei din zece țări

Când în România a explodat scandalul legat de melodia Erikăi Isaac, Macarena, m-am gândit la toate țările prin care am călătorit în ultimii douăzeci de ani, unde m-am simțit imediat în siguranță și unde nu, căci nu e România singurul lor în care femeile se tem să meargă singure pe stradă, cu taxiul sau în cluburi.

Îmi aduc aminte cât de uimită am fost să constat că în Olanda nu se uită nimeni la fundul meu. Nu m-a fluierat nimeni. N-am auzit niciun Păpușică, ce ți-aș face, mamă, mamă.

L-am luat la întrebări pe prietenul nostru olandez: Care-i faza? De ce nu se uită băieții după fete, bărbații după femei?

S-a holbat la mine ca un pește scos pe uscat. I-am explicat contextul, că de unde vin eu, fetițele de 10 ani și mai mari și toate femeile care nu au încă cupon de pensie sunt fluierate, invitate, evaluate, se mai pun și mâini pe fund, pe sâni în curtea școlii, în autobuz, pe stradă, iar femeile. majoritatea, stau și înghit.

Omul m-a privit trist și a zis: Sincer, nu știu exact de unde am învățat să respectăm fetele. Pur și simplu o facem. Am știut dintotdeauna că trupul aparține unei singure persoane și nu e treaba nimănui altcuiva să îl evalueze. Școala, familia, cărțile, habar nu am, dar tot ce ne înconjoară din copilărie ne spune același lucru: să respectăm orice alt om, cu tot cu corpul lui. Nu știu ce altceva să îți răspund.

Soluția e educația. Întotdeauna.

Din păcate, în enorm de multe țări, femeile simt că pot fi atacate pe stradă, în club sau la școală. De la cat calling, la atingeri sau invitații obscene pe stradă, la avansuri repetate în ciuda refuzului clar, atacuri în scara blocului sau în taxiuri, până la abuzuri sexuale în copilărie sau la maturitate, se pare că femeile au un risc de 60% de fi abuzate măcar o dată în viață (procentul pentru bărbați e de 9%) (sursa)

Pentru că sunt curioasă și pentru că trăiesc într-o țară în care conviețuiesc 170 de nații la un loc, am făcut un chestionar și l-am trimis cu ajutorul colegelor mele de la cursul de neerlandeză, dar și al românilor de pe grupul nostru, către mai multe femei din multe țări. Le-am întrebat cât de sigur se simt în țările în care s-au născut, dacă au avut experiențe neplăcute în copilărie, dacă abuzul sexual este social acceptat în țara lor de proveniență, dacă au fost agresate de colegi, profesori sau alți adulți în liceu sau facultate.

Mi-au răspuns 30 de femei din zece țări (Arabia Saudită, Argentina, Brazilia, China, Franța, Portugalia, Olanda, România, Slovacia, Suedia), unele dintre ele locuiesc în alt stat decât cel în care s-au născut și au crescut. Vârstele lor variază între 16 și 51 de ani.

Mi s-a părut foarte interesant să constat cât de diferite pot fi părerile femeilor în funcție de vârstă și de locul în care trăiesc, de exemplu femeile peste 40 de ani din Olanda spun că în tinerețe se simțeau în siguranță, dar acum nu se mai simt, atunci mergeau singure pe stradă oricând, dar acum fiicele lor preferă să meargă însoțite în anumite cartiere din zonele urbane mari, în timp ce cele care trăiesc în orașe mici sau la sat se simt mult mai în siguranță. Există țări în care femeile se simt mereu în pericol (Brazilia, România, Franța), și țări în care respondentele se simt foarte în siguranță (Slovacia, Portugalia, China, Suedia)

Pun mai jos sumarul răspunsurilor lor și câteva citate, să ne facem o idee despre cum e să fii femeie în aceste nouă țări.

SLOVACIA
Cele două femei din Slovacia au dat note de 8, respectiv 9, gradului de siguranță pe care îl simt în țara lor. Una spune că nu a trăit nicio situație de abuz, alta menționează un singur caz, când avea 7 ani și a fost reținută în casă de un coleg de clasă. A scăpat fără să fie agresată.

FRANȚA
Femeile din Franța care au completat formularul au dat notele 5, respectiv 6, din 10 gradului de siguranță al femeii în Franța. Una dintre ele (27 de ani) a explicat: Nu suntem relaxate când mergem singure pe stradă noaptea, multe dintre noi avem spray cu piper la noi și dăm share location. Și când merg cu Uber dau share trip.

Femeia din Franța de 51 de ani a vorbit și despre situații frecvente de abuz în familie în care fetele sunt învățate să nu spună, ca să nu facă familia de rușine.


BRAZILIA

Femeile din Brazilia au dat note de 3, respectiv 4 gradului de siguranță a femeii din țara lor. Cea de 32 de ani a explicat: Femeile nu pot merge singure pe stradă noaptea, însă pot merge singure în club, în general. Majoritatea folosesc live location când iau Uber sau taxi.

ARABIA SAUDITĂ

Femeia de 43 de ani mi-a spus că nota ei pentru siguranța copilelor în Arabia Saudită este 2. Nu s-a simțit deloc în siguranță în copilărie.

CHINA

Siguranță: nota 9 din 10
Respondenta (34 de ani) spune: Fetele pot face ce doresc ziua sau noaptea, singure pe stradă sau în cluburi. Majoritatea nu cred că fac share location.

PORTUGALIA

Femeia din Portugalia (nu și-a declarat vârsta) a dat nota 10 la siguranță. Povestește că a fost urmărită și abuzată sexual la Londra, însă.

AREGNTINA
Tânăra din Argentina (27 de ani) spune că ar da nota 3 la grad de siguranță a femeii pe stradă. Spune că societatea argentiniană este șovinistă și toxică.

OLANDA
Femeile din Olanda (respondentele au între 17 și 66 de ani) dau note între 6 și 9 în ceea ce privește siguranța, în funcție de orașul în care trăiesc. Orașele mai mici și satele par mai sigure pentru femei.

Una dintre ele (31 de ani) spune: Nota pe care o dau este 8. Deși se mai întâmplă abuzuri, consider Olanda un loc sigur pentru femei. Majoritatea femeilor din viața mea nu au avut nevoie să ia măsuri de precauție speciale, nici noaptea, nici în călătorii sau cluburi. Poți merge singură noaptea pe bicicletă, cu autobuzul sau cu trenul.

Femeia de 66 de ani din Olanda spune: Pentru mine, nota e 4 din 10. Multe femei sunt insultate pe stradă, altele sunt ucise de partenerii lor. Femeile nu sunt luate în serios de poliție.
Cea de 41 de ani spune: Mi s-a întâmplat în cluburi să fiu atinsă de bărbați fără permisiune, însă când le-am spus să se oprească, nu au continuat. Majoritatea orașelor și cartierelor sunt sigure pentru fete și femei.

Cea de 43 de ani, crescută în Arabia Saudită: Am făcut facultatea de sport în Olanda, m-am simit mereu în siguranță, niciun incident.

Femeia din România despre Suedia: Poate pot nota România cu 5 din 10 pe o scară de siguranță. De cele mai multe ori m-am simțit în siguranță mergând singură aproape peste tot pentru o perioadă scurtă de timp. Din moment ce nu am fost abuzat sau atacat atât de mult timp, m-am simțit în siguranță. Dar a fost un fals sentiment de siguranță, deoarece în cele din urmă s-a întâmplat și am fost (aproape) atacată. O dată este suficientă pentru a face un loc nesigur. De multă vreme locuiesc în Suedia, căreia îi voi da un 7 din 10, pentru că există anumite zone în orașe în care s-ar putea să nu fie la fel de sigur ca peste tot – în special cartierele de imigranți. Am locuit într-un astfel de cartier timp de 2 ani singur când am ajuns în Suedia și nu am avut niciodată probleme de siguranță. În acest moment locuiesc într-o zonă rurală și aș nota acest lucru cu 10 din 10 în termeni de siguranță. De asemenea, o diferență esențială în Suedia este că oricine poate conta că primește ajutor pe stradă, indiferent dacă este atacat, jefuit sau suferă un accident vascular cerebral, etc. Oamenii se opresc și oferă ajutor și asta mă face să mă simt mult mai în siguranță.

M-aș bucura dacă ați putea completa și voi acest peisaj. Povestiți-ne, vă rog, în comentarii unde sunteți și cât de sigură este țara în care locuiți pentru fete și femei.

Photo by Chalo Garcia: https://www.pexels.com/photo/light-on-woman-s-face-4028485/
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4189

21 comentarii

  1. Am 30 de ani, locuiesc în România, într-un sat micuț. Nu mă simt în siguranță din cauza lipsei de educație. Am deschis o cafenea-bar, dar nu e locul unde vin cei care își îneacă amarul în alcool. Cu toate astea, când se rătăcește vreunul pe aici, îmi crește anxietatea la maxim, deja încep să îmi fac scenarii, să țin cheia altfel când încui, mai ales dacă e noapte deja.

    Încă de când eram mică, nu am fost speriată de cei tineri, ci de cei mai bătrâni. Omul care m-a înghesuit în plină stradă putea să îmi fie bunic, eu chiar fiind în clasă cu nepotul lui. Bineînțeles era vina mea, prea dezvoltată pentru varsta mea, vreo 11 ani la vremea aceea.

    Ce mă supără cel mai tare e că am rămas la ideea că poate ar fi și vina mea cum mă îmbrac. Port pantaloni scurti pe sub fuste ca un plus de „protecție”, încerc să nu glumesc cu cine ar putea înțelege ceva greșit. Mi se pare o tâmpenie că trebuie să ne cenzurăm mereu că nu se știe ce înțelege bărbatul.

    Sunt căsătorită, am 2 băieți, pe care mă străduiesc să îi învăț că „Nu însemna NU!” și fiecare are limitele proprii pe care nu le călcăm în picioare doar pentru că putem.

    Nota mea ar fi 4 din 10.

  2. Am locuit în România și Portugalia, până acum. În România aș da nota 6 la siguranță (variază în funcție de orașul în care am stat – în București aș da un 5, in Cluj, un 7, in Iași tot cam 5.5-6. Brașov, 6, Brăila, 5, Giurgiu, 5).

    In Portugalia, din nou, depinde de oraș. În Funchal, 8-9. În Porto, cam 7. În Lisabona nu am locuit pe termen lung, dar as da tot un 7, din ce am văzut.

  3. Locuiesc în Emirate, mai exact în Abu Dhabi, care a fost declarat cel mai sigur oraș din lume pentru al doilea an consecutiv. Femeile sunt extrem de respectate, bărbații se ridică în semn de respect când o femeie intră într-o încăpere, la GYM, 2 ore dimineața pot merge doar femeile, iar după aceste 2 ore, pot merge și femei și bărbați. Niciodată nu m-am simțit privită în mod libidinos. Pot să dau 10 din 10. În schimb în România, m-am simțit mereu în nesiguranța, chiar și ziua mare. Am fost abuzată, am văzut de nenumărate ori, copil fiind, bărbații cu organul sexual în mâna pe la colțuri, uitându-se la copii, bărbați la volan în timp ce așteptau la semafor, cu organul sexual în mâna. Din păcate, și la 40 de ani, încă îmi e frică ziua mare prin România, am simțit de multe ori că-mi îngheață sângele în vene, când de ex, ieșind de la o farmacie în București, pe o străduță erau 5 bărbați și încercau să intre în vorbă cu mine.

  4. Am 52 de ani. Treizeci i-am trăit în România. cred că acolo riscul e tot mai ridicat în funcție de frumusețea fetei. Eu nu sunt o frumusețe rară. Și în plus, vorba mamei( care le apostrofat pe surorile mele să nu tot zâmbească că se dau bărbații la ele, că o iau drept semn de permisiune) , „cine să se dea la tine la cât de hâd te uiți când vezi bărbați”. mi-au trebuit ani buni de zile după ce am venit în Italia să îmi recâștig surâsul.
    Și totuși, la 8 ani, ai mei m-au dat la lecții de vioară. Una am făcut, pentru că dascălul(că era și învățător) ne pipăia și ne băga mâna pe sub bluză. I-am spus mamei doar trei cuvinte: nu mai merg. Și așa a fost.
    O singura dată am fost atacată pe tren în vremea studenției. De unul beat. i-am pus mâna la gât și l-am lipit de perete. Prietenul lui care asista, l-a luat și s-au dus.
    Trebuie să precizez că n-am ieșit noaptea decât o singură dată la discoteca studențească ( și nu mi-a plăcut) sau ne întorceam în grup seara de pe la cursuri sau conferințe, drept care riscurile sunt mai reduse.
    în vremea liceului însă când colindam orașul în căutare de alimentări unde să mai găsim pâine când se termina exact în fața noastră, mergeam mereu cu prietena mea. Ea avea părul tăiat scurt și cum nu era atunci iluminat orașul, ne îmbrățişam și treceam drept iubiți.
    În Italia.
    Păstrez aceleași obiceiuri, în sensul că nu ies seara. Când se întâmplă, am spray cu mine și mă uit mai des în urmă decât in față.
    Atacată , o singură dată, de un român care m-a și stolkerat până i-am spus că l-am denunțat.
    Locuiesc în Milano. Se știe că orașele mari au multă criminalitate, mai cu seamă că sunt cosmopolite.
    Indiferent însă unde ai locui sau te-ai găsi, siguranța este extrem de mică. Poliției i s-au luat aproape toate drepturile, iar dacă suni în caz de urgență, vin după ore bune, că tot nu pot face nimic și de cele mai multe ori sunt acuzați ei că ar fi jignit sau lovit pe răufăcători.
    cu frecvență de aproape 1 pe zi, partenere și uneori și copiii , sunt uciși de partenerul tată.
    Fenomenul de siguranță a femeii este departe de realitate și cred că încă va fi mult de lucru pe tema asta în viitor.

  5. București, 37 de ani, ma simt foarte in siguranță. Am mai trăit și la Vaslui și la Cluj, tot foarte in siguranță, nici măcar n-am văzut vreodată vreo situație, întâmplata alteia, care să ma îngrijoreze. Merg cu transportul în comun și in București, la fel am mers si la Cluj, am mers toată facultatea cu trenul de noapte de la Vaslui la Cluj, mereu intru in vorbă cu oameni, nu plec de la ideea că dacă un bărbat mă bagă in seamă sigur vrea să sară pe mine. Oricum, nici nu consider un compliment ca fiind abuz, nici dacă e strigat de șantieristi pe stradă (n-am pățit, dar am auzit, nu mi se pare nimic grav). Mi se pare că societatea asta a noastră a devenit atât de panicarda încât mă bucur că sunt femeie, ca barbat probabil mi-ar fi teamă sa am inițiativa unei conversații. Pe fiul meu l-am învățat despre limite, spațiu personal, să nu atingă oamenii fără permisiune, dar n-aș vrea totuși să îl fac atât de sălbatic încât să nu îndrăznească să invite o fată la dans sau să facă un compliment. E dificil, si pentru femei și pentru bărbați. Citisem undeva un sfat pentru bărbați : abordează o femeie cum ți-ai dori tu să fii abordat de un alt deținut într-o închisoare de maximă siguranță. Cam exagerat, nu?

    • Locuiesc in Bucuresti, aproape 37 ani.
      Deseori in scoala si liceu am fost fluierata, pipaita in autobuz, sau in trecere, pe trotuar. Deseori insemnand urmarita de trei ori printre blocuri; scarbita de organe scoase prin autobuz de vreo 5-6-7 ori, iar verbal de zeci.
      Nu sunt atractiva, nu ma machiam, nu purtam haine stramte/scurte, nu eram vorbareata or flamboianta.
      Ultima oara am fost urmarita asta iarna de un senior care cred ca era cu vreun diagnostic.
      Ah, mai era si un sofer de autobuz, pe cand eram in cls 8-12 care imi facea ochi dulci, ma invita in cabina, ba chiar s-a oferit sa ma insoteasca. Evitam sa ma urc cu el sofer, asteptam inca 20-30 min un altul.
      Eram cu mama mea, veneam de la o inmormantare din provincie. In negru, plansa toata mama, el, un cetatean, tot voia sa intre in vorba cu ea. I-a pus mana pe genunchi. Ea l-a repezit brutal. Am ramas uimita. Mi se parea incredibil ca un om sanatos, in autobuzul plin de lume, sa se dea la o femeie spre 50 de ani, cu verigheta, vizibil suparata.

      Inca imi e teama pe strada uneori. Imi e teama si pentru copiii mei. Cand aveam unul dintre baieti mici, in sistem de purtare, pe mine, m-a urmarit iarasi un tip. Am fost furioasa, am vrut sa il bat, sa il bat si sa il tarasc la politie. M-am gandit ca as speria copilul sau ca l-s pune in pericol si m-am ascuns printre blocuri. A fost singura data cand nu m-am simtit ca o victima, ci am simtit ca pot sa ma apar.

      In statia de autobuz, de la coloane, din Piata Romana, sunt reclame la Loreal (parca Loreal). In genul, nu fusta e de vina, nu rujul e de vin, ai dreptul sa te imbraci cum vrei, nu e vina ta. M-am gandit…ce de moda veche…apoi mi-am dat seama ca poate inca este de actualitate. Totusi, eu imi invat baietii sa conduca fetele acasa, sa nu stea in locuri putin populate si sa nu ii prinda intunericul.

      Trist. As zice 6 la sigurata, pt ca am impresia ca ma pot apara. Cu mentiunea insa ca as evita in continuare sa ma imbrac atractiv sau „frumos”. „Si-o cere” inca e in mintea lor.

    • Am uitat sa precizez ca locuiesc in cartier civilizat si nu obisnuiesc sa ma deplasez noaptea. Uber, Bolt, taxiuri, evit sa folosesc singura.

    • Întâmplător și eu am crescut în Vaslui și apoi m-am mutat în Spania, apoi București. Am 41 de ani. Dacă ar fi să notez, Vaslui 1 deoarece am fost violată dar și pipăită pe stradă (doamne, cat de bine mă simt când pot să scriu asta anonim aici. Mulțumesc), Spania 9, îi scad un punct deoarece le mai au cu cat calling sau la club te mai ating, însă se potolesc dacă îi respingi, iar București 4. Deși merg cu mașina în principal, tot nu m-a ferit de abuzuri. Instructorul de la școala auto mi-a pus mâna pe picior, mi s-au spus chestii scârboase pe stradă, am fost pipapita pe stradă, în alte locuri, la muncă etc am primit dick pic anonime chiar și recent, la vârsta asta, am mers o singură dată cu tramvaiul, acum 20 ani și unul se freca de mine intenționat până a trebuit să îl înjur și ameninț și am un tâmpit care mă sună de 5 ani și nu pot să îl opresc, ca “doar mă sună”… Adevărul este ca sunt o femeie atrăgătoare, însă nu mă îmbrac vulgar niciodată, dar de mică am fost prea observată de bărbați… am fost slabă cu sânii foarte mari proporțional, numai privirile bărbaților de peste tot m-au făcut să mă simt incomodă mereu, ca o carve în galantar, indiferent cu ce eram îmbrăcată …. Mai ales ca pe vremea aia nu erau silicoane, sânii mari erau mai rari și nici poliția nu își făcea treaba, astfel ca agresorii agreau tupeu mai mult. În prezent nu mă simt în siguranță în București, mereu mă uit în toate părțile când merg, noaptea evit să ies. Am călătorit foarte mult și mult și singură sau doar cu fete, în alte țări e mai bine, în altele mai rău. Cel mai rău a fost în Iordania, am fost doar un grup de fete…

  6. Siguranta aproape de 0 in Romania, pentru femei. Am avut adolescenta si tineretea in anii 90-2000 si cred ca atunci a fost cel mai greu. Mereu auzeam aceleasi replici libidinoase din partea baietilor/barbatilor, vesnicele inghesuieli prin autobuz, barbati prin scari de bloc cu organul de vedere, gasti de baieti care acostau fete pe strada/autobuz. Si asta in Iasi, intr-un cartier muncitoresc, unde abuzurile si violurile erau la ordinea zilei. Se mai auzea din cand in cand, care fata „a fost facuta posta”. Si acum mi se zburleste parul pe mine cand imi aduc aminte. Femeile nu au fost nici in trecut si nici acum nu sunt luate in serios de politie. Cand am ajuns la un moment dat intr-o sectie de politie de cartier, noaptea si am spus ca sunt urmarita de un barbat, polististul m-a intrebat zeflemitor daca am vreun copil cu el, eu fiind o copila. Intotdeauna mi-a fost frica sa merg singura noaptea pe strada, evitam pe cat posibil. Imi era frica si sa ies din taxi si sa intru in scara blocului. Sau sa intru in lift. Nici acum nu intru decat singura intr-un lift. Acum locuiesc intr-un oras mic, de munte, sunt adult, am 45 de ani. Nu circul noaptea pe strada, dar, imi este in continuare frica pe strazile izolate, sau cand vad grupuri mari de baieti/barbati. Am un baiat major care respecta fetele si stie sa se poarte cu ele. Am auzit zilele trecute, pe strada, o fata inspaimantata cum vorbea cu alta fata si ii spune ca a aflat ca e cautata ca sa fie „scoasa la produs”. Am inlemnit cand am auzit, vechile metehne inca mai sunt, bietele fete nu sunt si nu vor fi in siguranta prea curand.

  7. Locuiesc de 25 de ani în Emiratele Arabe Unite, in toți acești ani nu mi s-a întâmplat niciodată să mă simt în nesiguranță. 10 din 10

  8. Buna Ioana, locuiesc in Canada/Toronto de 22 de ani. Doar un incident, fluierata pe Strada si claxonata, desi sunt aproape convinsa ca individual era est european de-al nostru. Altfel, canadienii obisnuiti, nu fac asa ceva.

  9. Eu am o energie mai acida,si nici aspectul nu cred ca e pe placul majoritatii barbatilor. Sunt mica de inaltime si grasuta sa ma exprim politicos. Cand eram subtire era mult mai rau , auzeam diverse comentarii inclusiv un sef deranjat ca am venit in pantaloni intr-o zi minunata de primavara. Picioarele doar sunt facute sa decoreze biroul, se stie. Mereu am evitat la servici sa ma imbrac feminin in sensul mai romantic cu volane , floricele , chestii care sa sugereze fragilitate.
    Dar chiar si acum, aproape de 40 , se mai gaseste cate un barbat sa ma abordeze insisent pe strada, ii zic ca nu sunt interesata, insista, ii dau cartea suprema ” sunt maritata” ( aka , ma detine alt barbat) , uneori se calmeaza uneori nu.
    Merg cu transportul in comun, e destul de ok acum mai ales pe ziua . Uneori ma imbrac flatant, si simt asa priviri asuprea mea, ma intorc la chestii mai largi , mai sterse mai putin atragatoare de atentie. Mi se pare trist ca trebuie sa ma cenzurez dar aia e.

  10. Romania, Bucuresti: 2 din 10
    Agresiuni verbale (cateodata fizice) aproape zilnice de la necunoscuti dar cateodata si de la cunoscuti
    Australia, orase mari: 8 din 10 daca eviti anumite zone
    Japonia, orase mari: 8 din 10
    Absolut fara probleme chiar si noaptea; exceptii ar fi zonele „de noapte” unde mi s-a recomandat sa merg in grup, si mijloacele de transport (dar nu mi s-a intamplat decat de doua ori in 25 ani)
    Japonia, orase mai mici: 9 din 10

  11. Romania 5/10, pipaieli, obscenitati pe strada, palma peste fata ca am apostrofat un barbat care mi-a pus mana pe fund, cateva close calls cand am fost prinsa in locuri mai izolate si a trebuit sa ma zbat sa fiu lasata sa plec
    Suedia, oras mic, 8/10. Personal nu am avut parte de absolut niciun incident in cei zece ani de cand sunt aici, dar o femeie a fost violata pe o poteca de la marginea unui rau unde ma plimb si eu. Am la mine cand ma plimb singura un breloc care scoate zgomot puternic la nevoie (alarma)

  12. Până la 24 de ani am locuit în Galați. Am fost odată urmarită pe stradă și a trebuit să iau o doamnă de braț să intru în vorbă cu ea ca și cum aș cunoaște-o, în autobuz s-au frecat de mine de câteva ori, am luat și o palmă de la hoții de buzunare fără ca absolut nimeni să intervină, iar pentru faptul că aveam sânii mari, mi-am auzit tot felul de comentarii, deși niciodată nu mă îmbrăcam provocator. Efectiv îi detestam și mereu mi-am dorit sâni mici, chiar și acum. Tot de pe vremea liceului, mereu era câte unul dimineața cu scula la vedere când mergeam spre școală sau le pipăia pe colegele mele (eu mergeam mereu cu altă colegă). Așadar, nota 3 cu indulgență.
    Am locuit un an în Dusseldorf (Germania). A fost locul în care ieșeam noaptea cu fetele, mă îmbrăcam cum doream, mă machiam și m-am simțit mereu în siguranță. Deci 10 din partea mea.
    Locuiesc de mulți ani în Spania într-un oraș mare, Oviedo, și mă simt în general în siguranță. Știu zonele care trebuie evitate, deși am trecut de vârsta discotecilor și nu mai ies seara neînsoțită. Se mai întâmplă lucruri rele, de aceea i-aș da un 8.

  13. România oraș mic minier 0 din 10. eram des urmărită pe stradă ca să fiu „convinsă” să merg în străinătate ca dansatoare. nu mergeam niciodată singură spre casă de frică. la secția de poliție dacă nu mergeam cu iubitul meu din vremea respectivă puteam fi violata de polițistul care mă chemase seara la 8 la audiență pentru că intrasem în fosta mea școală generală fără buletin (pentru a-mi vizita fostul profesor de istorie să ma ajute cu un referat). pe tren, în gară, la mare țin minte că mergeam cu pietre în mână pentru că incercau să ma pipaie. sau eram urmărite de diverși dubioși. tot la mare eu și încă 3 prietene am fost urmărite pe stradă până când într-o stație de autobuz am găsit o femei mai în vârstă care a urlat la ei și i-a speriat. în Grecia studentă cu work and travel 0 din 10. eram cazate la etajul unei case iar la parter erau niște albanezi care ne pândeau mereu și în ultima seară au încercat să intre peste noi în apartament. Tatăl șefului meu din grecia, un moș de 70+ a încercat să mă sărute în întuneric crezând că nu văd. Germania 6 din 10. un fizioterapeut bătrân incerca să mă convingă că e ok să mă maseze în zona sânilor, sau că ar trebui să mă dezbrac. fostul meu profesor de germană cu care aveam ore 1 la 1 îmi intra in spațiul personal și tot încerca să se lipească de mine. acum locuiesc într-o zonă rurală, dar și pe stradă în orașele mari nu am avut incidente în Germania. dar cei 2 bărbați în vârstă care au încercat în timpul jobului lor să mă agreseze m-au făcut vigilentă. la mine în sat sau în orașul apropiat mă simt în siguranță. dar pentru că am trecut prin foarte multe episoade neplăcute sunt mereu vigilentă

  14. Danemarca, oras mare, 6 dimineata, ceata deasa, statie de autobuz.
    Ma indrept spre statia de autobuz cu doua sarsanele grele. Vad ceva lumini de tigari aprinse si cand ajung 5 tipi tineri boscoredeau in daneza in cerc. Ma vad, se opresc, sting tigarile si dau din cap. Eu am incremenit. Pe atunci ma rugam la stele: daca vine autobuzul acum, ma duc si aprind o lumina la bisericuta protestanta de pe colt. Apare autobuzul, dau sa urc scarile, unul din ei pune mana pe o sarsana si zice ceva in daneza. in afara de tak si hej nu stiam altceva in daneza. Incremenesc cu un picior pe scara, ma uit disperata la sofer si zic No Danish. Soferul in engleza: d-na, baiatul intreaba daca nu e prea grea plasa ca o urca el in autobuz.
    Ma uit la tanar si de abia incheg un multumesc in engleza. Baietii imi urca sarsanalele si se aseaza in spatele autobuzului. Dau sa cobor la o statie inaintea lor, se ridica imi coboara sarsanalele si imi zic in engleza o zi buna. Eu ma uit tampa dupa autobuzul care pleaca mai departe. 10/10
    Ro: satul unde m-am nascut. Ma rugam mereu de colegul de banca sa imi spuna cand pleca spre casa, eram in aceeasi gasca si stateam pe aceeasi strada, de la evenimente la care meream, sa nu ajung sa merg singura. Noroc ca multi ani amandoi am locuit in acea zona. 3/10
    Ro: oras mare: mereu meream cu doua trei prietene, zi si noapte, in discoteci doar cu grupul nostru, la chefuri la fel. 3/10
    Unde hibernez acum: oras mic, sun politia de cate ori imi pare ceva nelalocul lui, apar urgent (se intamla f rar). Pana si un furt e dat la tv. 9/10

    • Am 25 de ani, am trăit până la adolescenta într-un oraș mic in Romania, unde nu pot spune că m-am simțit tocmai în siguranță, depinde și de zonă, dar noaptea nu am mers și nu merg singura pe stradă. Apoi odată cu începutul liceului m-am mutat in București, singura, locuiam cu chirie , dimineața mergeam la liceu, iar după amiază, până noaptea târziu lucram in Call Center. Nu m-am simțit vreodată în siguranță în București, dar era cât de cât ok , adică mersesem de multe ori singura noaptea pe stradă fără să mi se întâmple ceva anume și de multe ori când nu mai aveam autobuz după terminarea programului de lucru, mergeam pe jos spre casă vorbind la telefon cu mama, dar toată această teamă a culminat când am fost atacată pe strada in plină zi, lovită pentru că am fost confundată cu altcineva și nimeni nu a reacționat , adică oamenii au văzut ce se întâmplă și că am fost lovită inițial din spate și totuși nu au reacționat, mergeau mai departe, aveam 17 ani atunci și pe lângă asta poliția nici nu a reacționat in vreun fel ci mă acuzau tot pe mine, pe lângă asta m-au mai chemat și la câteva zile ca să îmi spună ca să îl iert pe agresor că este și el copil fără minte, au spus ei. De atunci mergeam pe stradă și mă uitam continuu în spate,am renunțat și la locul de munca de teamă să mai merg singura noaptea pe stradă, încă 2 ani cât am mai locuit în București. Nu am mers vreodată în cluburi sau la petreceri, nu au fost și nu sunt genul meu. Astfel pot da României nota 1 din 10. După terminarea liceului m-am mutat in Germania, eram efectiv sătulă de tot ce însemna Romania și nici să mai fac facultatea in această țară nu mi-am mai dorit. Acum locuiesc de 6 ani in Germania și pot da o nota de 9 din 10 siguranței, nu am pățit de atâta timp de când sunt aici să îmi primesc măcar un cuvânt urât, dar mai ales să îmi fie frica să ies pe stradă, am venit de multe singura noaptea de la muncă și nu am simțit vreodată că nu sunt in siguranță, am avut probleme cu un fost proprietar pentru că mi-a oprit corespondența și îmi cerea bani pe ea, astfel am ajuns să am contactat și cu politia aici, dar foarte prompți, foarte deschiși la nevoile cetățenilor și le respecta drepturile, să nu mai spunem că vorbesc foarte frumos și empatic. Am locuit în orașele mici, dar am frecventat și orașele mai, ori pentru școală ori pentru munca și totuși nu am avut vreodată vreo problema, spre deosebire de Romania, peste tot mi s-a vorbit foarte frumos și niciodată nu am fost atinsă în vreun fel, cum de altfel în București se întâmpla frecvent în metrou sau autobuz… Aici niciodată, deși am făcut și naveta și cu trenul și cu autobuzul, nu mi-a fost teamă să îmi scot portmoneul, că ar putea fi furat. Și nu , chiar nu sunt genul care să îmi fie frica și de umbra mea, având în vedere că am plecat din Romania la 19 ani , singura, într-o țară străină mie, nu mai ieșisem până atunci din țară, dar pur și simplu nu puteam avea sentimentul de siguranță în Romania.

  15. Franta, in vizita la o familie mixta francez-romanca, pe care ii vedeam prima data. Francezul a incercat sa ma sarute, desi ma cunostea doar de cateva ore si eram insotita de prietenul meu.
    Romania? Amintiri despre colege pipaite la scoala, o intamplare in tren cand pur si simplu un barbat la costum a sarit pe mine, o alta pe strada, cand intorcandu-ma noaptea de la serviciu un individ mi-a blocat liftul in care reusisem sa ma urc in momentul in care m-am simtit urmarita, o tentativa de viol a unui tanar ofiter, imbracat in uniforma, caruia ziua in amiaza mare m-am adresat sa intreb despre o locatie (eu lucram in presa, el conducea, aparent, lucrari de constructie in centrul Bucurestilor).
    Amintirea prietenului meu care, la 20 de ani, a incercat sa ma violeze desi am spus un nu hotarat.
    4 din 10 pentru Romania

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *