Cea mai simplă definiție a fericirii și importanța prietenilor în viețile noastre

Ascultam zilele trecute un interviu cu un cercetător de la Harvard (dr. Robert Waldinger) care se ocupă cu studiul fericirii (aici este interviul). Zicea omul că dacă majoritatea oamenilor din cercul tău de prieteni divorțează, șansele să divorțezi și tu sunt de patru ori mai mari decât dacă ai avea în jur cupluri sănătoase, care rămân împreună. Dacă ai în jur oameni care fac a doua facultate, fac specializări, învață limbi străine sau domenii noi, șansele să crești și tu sunt de cinci ori mai mari decât dacă prietenii tăi își petrec timpul liber la televizor. Și tot așa.

Se pare că influența socială e mult mai mare decât ne dăm seama.

Te încojuri de oameni care fac sport, ai șanse mai mari să te miști și tu mai mult.

Prietenii tăi călătoresc mult? Șanse mari să faci și tu la fel.

Amicii merg, majoritatea, la terapie? Bravo, vei fi tentat s-o faci și tu.

Sigur că decizia finală rămâne la noi. Ne lăsăm influențați în bine sau în rău? Cum știm să decidem?

După mine, nu e așa de greu. Bine, nici ușor nu e, pentru că trebuie să te dezbraci de ce vrei să pari, de ce ți s-a spus că trebuie să fii, și să te uiți la tine așa, gol. Să înveți că ce e acolo e infinit mai frumos decât ce îți arată unii pe social media.

Îți faci o listă cu ce e important pentru tine. Care sunt valorile tale? Ce vrei să faci pe lume? Ce îți face plăcere? Cum poți contribui?

Te uiți la lista asta în fiecare zi și vezi ce îți spune intuiția, înțelepciunea din burtă. Vei visa poate, vei căuta să te sfătuiești cu oameni care te pot inspira.

Apoi alegi o cale. Vreau să îmi schimb meseria. Vreau să învăț asta. Vreau să încerc. Și te asculți. Cum merge? Ce frici ies acolo? Ce furii? Fac asta pentru motivul bun?

Tot tipul ăsta zicea că oamenii fericiți sunt cei care trăiesc în concordanță cu adevărurile lor. Care iau decizii pornind de la aceste adevăruri ale lor. Înșeli, deși știi că e moral greșit? Nu vei fi fericit. Mergi la un job unde te simți nevalorizat, deși aprecierea e o nevoie importantă pentru tine? Nu vei fi fericit. Și tot așa.

E greu, sigur că este, nu trăim într-o societate prea prietenoasă cu sinceritatea. Dar biologia noastră așa este, așa suntem construiți. Să fim bine când suntem sinceri, și să fim influențați de mediu.

Alege un mediu bun. Înconjoară-te de oameni care sunt cum ai vrea să fii.

Vorbește-le copiilor despre asta. Despre cum să-și găsească lista lor cu lucruri importante pentru ei. Cum s-o caute. Cum să înfrunte nevoia de perfecțiune, de măști și costume.

Nu e atât de greu. Dar nici ușor nu e. Hei, nu ne-a promis nimeni că va fi ușor! Nici că va fi doar frumos! Suntem aici, împreună, iar asta e bine, ne ajută, ne împinge înainte!

Photo by Pixabay: https://www.pexels.com/photo/two-people-walking-on-pier-220836/
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4220

13 comentarii

  1. Mi-ar placea sa aflu care sunt recomandarile tale pentru cartile cate ti-au placut si ai rezonat privind subiectul. Am citit cateva, insa continutul nu a fost de calitate si acum parca nici nu mai vreau sa risc timpul sa mai citesc pe subiectul asta, desi ma intereseaza. As vrea sa redescopar bucuria lucrurilor marunte, sa nu mai am asteptari atat de mari de la mine si de la ceilalti, sa accept mai usor obstacolele. Imi aduc aminte cand eram fericita pentru simplul fapt ca am vasele spalate.

  2. Eu m-am inconjurat de oameni care au emigrat ulterior in SUA si acum traiesc in niste case de te lasa cu gura cascata, salariile sunt triple, se pare ca la mine nu s-a prins chestia asta. Efectiv sunt in depresie si am o stare mizerabila ca ei au castigat la Loteria Vizelor si eu nu. Am 2 amice care si-au gasit 2 americani si s-au casatorit, ce usor a fost pentru ele! Acesta este visul meu neimplinit si marea drama a existentei mele, ca nu sunt in SUA. Asa ca teoria din articol nu merge.

    • Dacă știi ce îți dorești problema e pe jumătate rezolvată. Nu doar prin loteria vizelor se poate ajunge in SUA, îți spun asta ca persoană care a fost cu Work&Travel acum multă vreme si aveam oferte de muncă, puteam rămâne fără probleme acolo. Mai e varianta in care îți găsești de muncă acolo printr-o platformă de recrutare (am niște prieteni care au făcut asta, nu au rezistat mult acolo, echilibrul work-life e dificil rău) sau emigrezi in Canada, ceea ce e foarte ușor, obții cetățenie (din nou, posibil) și apoi te muți în SUA ca cetățean canadian. Dar sigur îți dorești SUA sau doar o casă enormă?

    • Am omis si variantele mai puțin morale ori legale, in care pleci ca turist si uiți să te întorci sau aburești un guster american pe net si te cheamă cu viza de căsătorie. Nu recomand, dar eu aș face orice dacă aș fi așa disperată.

    • Cred ca trebuie sa faci un pas inapoi si sa te uiti putin la tine insati.
      Iti doresti sa emigrezi in SUA pentru c-ai vazut succesul acelor prietene (case elegante si salarii mari) sau iti doresti sa emigrezi pentru ca simti ca ti se potriveste asta?
      Daca acele prietene n-ar fi existat te-ar mai fi consumat dorinta de a emigra in SUA?
      De cele mai multe ori iarba ne pare mai verde dincolo de gard.
      Nu te lasa furata de miraj, ci cauta sa descoperi ceea ce-ti doresti tu cu adevarat.
      N-ai de ce sa fii in depresie, important e sa faci alegerile potrivite pentru tine.

    • Nico – loteria te catapulteaza pe alt continent, în rest e munca ta. Esti pregatit cu limba, ai o meserie pe care o poti practica? Altfel ajungi să dormi într-un carton si adio cu visul american. Tot o emigranta plecată de 34 de ani in Europa.

  3. Si daca nu stii cum ai vrea sa fii?

    Practic asta e dilema. Vrei sa fii divortat sau nu? Sa faci sport sau sa pictezi?

    Stii, e ff greu pt ca ti se atrofiaza dupa o vreme.

    Dupa o vreme de trait ca altii, facut ca altii zis ca altii nu mai ai niciun simt al tau. Nu stii cine esti cum esti ce vrei. Nu te mai poti decide nici la aroma de inghetata pt ca mereu ai facut in asa fel incat sa placi, sa multumesti, sa fie bine, sa faci ce e corect.

  4. Poate e semn de tulburare bipolara? Cand vrei chestii complet opuse la anumite intervale si faci fixatie pe ele. Cred ca totul se reduce la bani, daca ai bani, iti poti indeplini orice. Sau super skills ca sa poti emigra in USA. Mama ta este o norocoasa ca sta 6 luni pe an acolo! Visul american, cel frumos si minunat!

  5. Good point. Singurul lucru discutabil pentru mine e cand spui ca „șansele să divorțezi și tu sunt de patru ori mai mari decât dacă ai avea în jur cupluri sănătoase, care rămân împreună”.
    Cum adica? Cuplurile sanatoase nu divorteaza? Uneori tocmai de aia divorteaza, pentru ca sunt sanatoase 🙂

    • Nu cred ca un cuplu sanatos poate fi un cuplu care se desparte. Poate acolo sunt doi oameni sanatosi care se despart, dar relatia lor de cuplu nu e functionala, caci de aceea se rupe. 🙂 Poti avea o relatie sanatoasa cu fostul, dar nu de cuplu, caci atunci nu mai e fost, ci actual. >)

  6. Am să salvez acest articol.
    Ieri, mi-am dat demisia, pentru că îmi doresc să stau acasă cu copii pe timpul vacanței . (Nu mi-am dat concediu cu neplată )
    Simt că din septembrie voi începe să lucrez altundeva, nu mai rezonam cu jobul de acolo. Sunt recunoscătoare pentru experiența primită în 3 ani, dar simt că drumul meu în viață ajunge la un alt nivel.
    Exact ce imi doresc, e să fiu între oameni care progresează. Aici progresul era 0.
    Mi-am ascultat intuiția. E cea mai lină plecare de la un loc de muncă . Nu simt stres , anxietate, frică sau regret.
    Simt liniște și aștept oportunitatea să mi se deschidă alte porți .
    E un sentiment de balanță în viață pe care nu l-am mai simțit până acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *