Aseară la culcare, într-o îmbrățișare de noapte bună:
– Nu vreau la școală, mami…
– Dar eu vreau, zic mai mult pentru mine, mulțumesc, Doamne, că există școala, să mai luăm și noi pauze de la vacanțe…
– A fost așa de frumos în vacanță, am stat împreună…
– Daaa, zic, zi de zi, toate orele din zi, lipiți am stat, 16 zile, 384 de ore una după alta…
– Acuma trebuie să merg acolo cu toți copiii care fac gălăgie, dărâmă, cer lucruri…
– Daaa, ce bine că e alt adult să se ocupe de asta și eu o să rămân singură acasă, să-mi aud gândurile și să-mi beau ceaiul pe canapea, nu alergând cu el în mână de la o treabă la alta…
– Mami, nu știu ce spui acolo, dar e oribil, trebuie să mă trezesc devreeeeme…
– Eu nu… ce bine că nu mai merg la școală!
– Aș vrea să fie mereu vacanță, mami!
– Daaaa, te cred, îi spun, apoi șoptesc: ce bine că nu e, că ajungeau toți părinții la Bălă, colegi de salon, înghesuială mare.
– Ce-ai zis, mami?
– Nimic, puiule, o să-mi fie așa de dor de voooi…
– Lasă, mami, sunt doar cinci ore, trec repede.
– Din păcate..
– Ai zis ceva?
– Nu, mă gândeam cum o să număr orele până vin să vă iau…
#scoala
Nu e chiar asa de rau. Pai noi care facem homeschooling ce sa mai zicem? E ok, incepi incet incet sa pui limite ca parinte, inveti copilul sa fie responsabil, sa iti respecte timpul. E buna si varianta asta…
Cine face homeschooling banuiesc ca este altfel construit si nu are astfel de probleme. Eu nu as rezista sa fac asta mai mult de doua saptamani si nici nu doresc, am o alta meserie pe care o practic cu bucurie, iar copiii invata cu spor de la oameni meniti sa fie profesori.