Acum două nopți m-am trezit dintr-un somn adânc cu acest gând, care era rostit limpede de una dintre vocile din capul meu:
-Care e motivul pentru care nu vorbesc cu mama în fiecare zi?
Era 3 dimineața. N-am mai putut adormi.
Vorbesc des cu mama, suntem mai apropiate acum decât am fost în copilărie, adolescență, prima maturitate. Știm mereu una de alta. Avem fir întins. Ne vedem de câteva ori pe an pentru câteva zile. Deh, trăim în țări diferite.
Ne scriem în fiecare zi, ea-mi mai trimite reels cu rețete sau cum să scoți pete de pe haina de ploaie, ne spunem noapte bună sau bună dimineața, dar nu ne auzim zilnic.
Mintea mea a ținut să mă trezească în mijlocul nopții să mă întrebe asta: care e motivul pentru care nu caut să-i aud vocea în fiecare zi? Să ne povestim prostii, să râdem, pur și simplu să fim împreună în fiecare zi.
Tata nu mai e de 11 ani. Ce l-aș mai suna… i-aș sorbi fiecare cuvânt, i-aș asculta fiecare respirație.
Aș da mult din ce am să mai am un pic de timp cu el, cu el cel adevărat, nu cu el din amintirile mele.
Am uitat cum râdea. Nu-i mai pot recompune râsul. Cum râdea, Doamne?
Ce motiv am să n-o sun pe mama în fiecare zi?
Am decis pe întuneric că niciunul serios. Așa că o s-o sun pe mama în fiecare zi, chiar dacă nu am nimic important de comunicat. E mama și e aici.
Petrec mult timp cu copiii, cât de mult pot în fiecare zi. Îi ascult cât au nevoie. Le explic orice mă întreabă. Le povestesc ce-mi cer și uneori și extra.
Și uneori, de multe ori, asta îmi consumă fiecare minut liber. Și seara mă gândesc cu regret: dar cu mama n-am apucat să vorbesc. Vreau să vorbesc cu mama!
Am decis să prioritizez asta. Să fac loc câteva minute pe zi s-o aud și să mă audă. Îi simt bucuria că o sun de la primul cuvânt pe care-l spune, cusută cu îngrijorarea că poate s-a întâmplat ceva. Îi spun repede că suntem bine, spune și ea că e bine, răsuflăm amândouă ușurate și apoi trecem la povestit orice.
Am trecut prin foarte multe noi două. Abandonuri, lipsuri, sărăcie, incendii, morți. Lucruri pe care le știm doar noi. Doar ea e mama mea și doar eu sunt fiica ei.
Am destule motive să vorbesc cu mama în fiecare zi. E mama și e aici.
