Paa, copii, să aveți o zi bună, să vă distrați cu colegii, o să-mi fie dor de vooo….
Oioioi, bine că s-au dus. Mai aștept puțin, să-i văd că intră pe poarta galbenă a școlii și că nu mai ies. Sigur au intrat, da? Sigur nu mai ies, da? Mă uit pe geamurile claselor ca stalkeru, dap, uite că s-au așezat la locurile lor, gata, au primit și foaia de lucru, socializează, a început treaba, iar eu…
Uhuuuu, eu mă pot duce înapoi acasă SINGURĂ, să fac ce VREAU EU, mă rog, nu chiar, că am de muncit, dar barem o să fiu DOAR EU!
Îmi fac ceaiul de ghimbir, fierb un ou, prăjesc o felie de pâine.
Ah, un mic dejun în liniște. Primul după 16 zile. Delicios. Sunt în paradis. Câte lucruri pot face în această LINIȘTE….
Mă duc la toaletă, nu închid ușa, căci heheheeee, sunt SINGURĂ acasă. Dau pantalonii la vale, mă așez.
Zbang, un cap de ușă.
Mă dezorientez. Mă, nu-i lăsasem la școală? O fi vecinul? Nu se poate, cred că am încuiat ușa. Deși cel mai adesea uit și stau cu ea descuiată. Sunt relaxată, ultima oară când mi-am uitat telefonul pe șaua de la bicicletă și am făcut liniștită cumpărături o oră l-am găsit tot acolo.
Intră prima pisică, din curbă. Îmi sare în poală direct. Zece gheruțe mi se înfig în coapsele goale. Vrea mângâiată.
O mângâi, măcar nu vorbește și nu îmi cere de mâncare. Drăguțo, ce drăguță ești tu!
Aud derapaj pe parchet.
Tot din curbă cu derapaj la frână intră și a doua pisică.
Observă dezamăgită că poala e ocupată. Se trântește la picioarele mele și începe să-mi lingă un ciorap. Toarce. Ce ușor faci fericită o pisică.
Ce bine e să ai fani, stima mea de sine e la cote uriașe! Sunt iubită, apreciată, văzută și am un ciorap plin de scuipat. Awwww!
Termin treaba, mă ridic, pisicile cad una peste alta și se scuipă, mă spăl pe mâini. Încep treaba.
Pisicile se trântesc lângă mine, mă sug de pantalonii de casă și în mai puțin de un minut, sforăie. Aaah, VIAȚĂ!
Mă uit la ceas: au trecut cinci ore, trebuie să mă duc după ei. Am reușit să fac trei lucruri din cele 38 de pe lista de făcut azi. Începusem bine, dar apoi am văzut că sunt reduceri la Uniqlo, după care-am observat în trecere un reel drăguț, mi-au scris pe whatsapp prietenele mele, a trebuit să verific cazarea la schi din februarie, mi-am adus aminte că vine ziua mamei și am căutat un cadou, am făcut lista cu ce gătesc săptămâna asta și ce trebuie să cumpăr pentru ce gătesc, apoi am primit notificări de la școală că trebuie să predau niște poze cu Sofi pe care trebuie să le selectez din cinci mii de albume, proful de olandeză mi-a dat reminder că mâine cursul e la mine acasă, trebuie să-mi fac tema și să iau ceva gustări pentru colegi, VIAȚĂ. Iar stau la noapte să-mi termin treaba.
Dar măcar am fani! Nu vor decât pliculeț (de trei ori pe zi) și iubire. Unele lucruri sunt totuși simple.
Nora și Zoey

Ce simpatice sunt! Fetita mea (aproape 5 ani) cere pisica de vreo 2 ani intens. Am si exersat cu o prietena care ne-a vizitat impreuna cu pisica ei o saptamana (foarte cuminte pisica, nu cred ca sunt toate asa 😅). Intrebarea e: de la ce varsta sunt pregatiti copiii sa aiba pisica? Ma refer la modul sa contribuie cat de cat la a avea grija de ea, sa fie capabili sa invete responsabilitatea unui animal. Si a doua intrebare e ce facem cu animalul in vacante (nu avem prieteni/vecini cu timp disponibil de a avea grija de animalul nostru cand suntem plecati). 3. Exista vreo posibilitate cand cumperi/adopti sa iti dai seama daca pisica e sociabila/te potrivesti cu ea? Am vazut pisici si pisici – unele foarte dragastoase, altele care stau tot timpul sub pat. Ce ne recomanzi?
Pregatiti in ce sens?
Noi aveam deja pisica de dinainte de a se naste copilul, deci a crescut cu ea. La 5 ani a vrut o pisica care sa fie a ei, asa ca am mai adoptat una care sa fie foarte dragastoasa – pentru ca interesul era sa stea sa o mangaie copilul – prin urmare am adoptat o pisica care nu e pui.
Fiica mea dintotdeauna (nu cand era bebelus, evident) ma ajuta cu dat de mancare sau apa pisicii, cu periat, se joaca, etc. Nu o las in niciun caz sa curete nimic la litiera, dupa ce mai creste.
Pisicile sunt cele mai simple animale cand e vb de vacanta. Le lasi mancare si apa multa, mai multe locuri cu nisip decat de obicei. Evident, daca nu pleci pentru o luna.
Multumesc pentru raspuna! Da, la asta ma refeream, sa ajute cat de cat, nu sa fie o jucarie pentru ea si un alt copil pentru mine ☺️. La asta cu lasatul singure sunt parerile impartite, am prietene care le lasa 2 saptamani si altele care jura ca e o crima sa lasi animalul singur si nu pleaca nicaieri fara pisica 🙂. Sper sa ne facem curaj si sa gasim si noi un echilibru in acest sens 😊.
pregătiți să se simtă vinovați că tu ai grijă de ea, cum am văzut o caricatură de curând :))
Cred că în cazul Vasi, dacă ați avut pisica înainte de copil, este evident că v-ati dorit voi pisica si ați fost de la început dispuși să aveți grijă de ea, indiferent de implicarea celor din jur.
cred că V. se referea la o situație în care părinții nu își doresc in mod special pisica, și contează totuși pe faptul că copilul va face o parte din treabă. Când zic treabă nu mă refer neapărat la periat sau curățat litiera, ci și la afecțiunea arătat pisicii, la timpul petrecut cu ea. noi am luat o pisică atunci când fiica avea 6 ani, pentru că și-a dorit ea. Noi nu avusesem pisici și nu pot sa zic că ne doream. Ea stătea cu pisicul câteva (zeci de) minute și apoi îl scotea din cameră, că îi strică jucăriile. pisica ajungea tot timpul să fie responsabilitatea noastră, și pe mine mă încurca la bucătărie, mă încurca când făceam curățenie, nu prea avea parte de afecțiune din partea nimănui. până la urmă am decis să o ducem la curte la socrii, cred că este și o pisică mai independenta, pentru că este foarte fericită acolo, se cățără in copaci, doarme pe acoperiș, prinde păsări.
recent am găsit pe drum un pui de pisică mic de tot, până în 4 săptămâni. Fiica mea are acum 12 ani. nu am putut să îl lăsăm acolo, și l-am luat acasă, l-am hrănit cu biberonul, acum are 7 luni și suntem toți absolut îndrăgostiți de pisică, ne jucăm toți cu ea, nu o dă nimeni afară din camere că ne strică lucrurile (chiar dacă ni le strică:))) . cred că de fapt problema se pune cat de pregătiți sunt părinții să aibă o pisică, nu copiii. dacă o adopți special pentru copil, dar de fapt nu o vrei, nu cred că e o idee bună.
Draga V.,
Asa cum ti-a mai raspuns cineva mai sus, daca nu va doriti voi, parintii, pisica in mod special, nu va bazati ca va fi in responsabilitatea copilului. Mai ales ca acel copil are 5 ani! Copilul in mod clar isi doreste o alta jucarie (una vie de data asta!), dar un animal NU e niciodata o jucarie. Este o fiinta si o mare responsabilitate, responsabilitate care va fi pica pe voi parintii, categoric. Adica sa nu iti faci iluzii ca un copil de 5 ani poate avea responsabilitatea unei alte fiinte, nici nu poti avea pretentii sa o aiba. Nu o au de multe ori copii mult mai mari, de 14+ si iti spun asta din experienta. Asa ca iti spun de la inceput, sa stii la ce te inhami – pisica are, ca orice alt animal, niste nevoi de baza: hrana adecvata (care nu e ieftina, daca vrei o pisica sanatoasa), apa proaspata, nisip curatat periodic (la max. 2 zile daca e nisip foarte bun, care te costa cam la 100 lei/luna, dar depinde si de pisica, ca sunt si pisici care isi vor litiera curata non stop), plus veterinar periodic, pentru vaccin, deparazitari si control (in cazul fericit in care nu apar probleme de sanatate). In plus, nevoi afective: joaca si atentie. Pe care s-ar putea sa putea sa nu le poate indeplini nici pe astea copilul, pentru ca e posibil sa se plictiseasca repede. Deci categoric va fi inca un copil si o responsabilitate pentru voi, parintii.
Si nu, nu e normal sa chinui sau sa abandonezi apoi un animal pentru ca nu e ceea ce iti imaginai. Deci, daca tu nu iti doresti pisica, nu lua pisica. Isi va lua fiica ta cand va fi mare daca isi va mai dori.
Oh, acum am inteles mai bine. Da, cand e vorba de copii, trebuie sa fie pregatitit mai mult parintii, f des copiii se plictisesc dupa cateva zile.
Sunt senzationale 🙂
Deci nu doar Tandarica al nostru suge paturica, ca intram la banuieli ca nu-i normal (nu ca am avut eu pana acum pisica sa stiu). La noi alearga toata ziua trancanitul asta mic cu Iris dupa el. 3 kile de motanel, 50 de kile de caine. Stau covoarele indreptate exact 3 minute pe zi.
Ori este stapana Ioana mica, mititica, ori Nora si Zoey sunt niste pisici foarte bine hranite :))))
E Sofi in poza, dar da, sunt si ele maricele!