Când am auzit recent ca pe Google oamenii cauta pat dormitor, m-am mirat un pic. Cum adică „pat dormitor”? Mai există paturi și pentru alte camere? Ai putea să ai pat în bucătărie, de exemplu?
Și apoi m-a lovit amintirea despre Ana, colega din școala primară, care locuia cu bunica ei. Aveau pat în bucătărie și chiar dormeau acolo, pentru că iarna era singura cameră în care puteau crește temperatura peste 14 grade (cu aragazul, caloriferele erau bocnă).
Și mi-am adus aminte și de apartamentul ciudat pe care am fost cât p-aci să-l închiriez când aveam 26 de ani. Era un fel de vagon într-o clădire interbelică, care avea la un capăt o baie mică și la celălalt o bucătărie mică, iar patul îngust era pe holul dintre cele două. Atât, niciun dormitor. Mai costa și o avere chiria pe lună, pentru că era prezentat drept „garsonieră stil modern”!
În fine, revenind la patul din dormitor. Amuzant e că, deși locuim la casă de când ne-am mutat în Olanda, pat în dormitorul nostru avem de trei zile. Nu vă mint, fix așa.
În ce am dormit până acum? Păi, am avut două paturi unul lângă altul.
Așa.
Am dormit cu acest crater între noi prin care se poate strecura (și chiar o făcea) un animal mijlociul (pisicile noastre).
De ce? Când ne-am mutat, am cumpărat rapid ce mobilă am găsit. Pat lat de 180 să intre două saltele independente de 90 nu am găsit, așa că am zis hai să luăm temporar două paturi de o persoană, le lipim și apoi după ce ne liniștim cu mutarea, schimbăm patul.
Au trecut patru ani în care am dormit cu canionul între noi. De la un punct, a devenit chiar avantajos, pentru că omul s-a mutat în pod ca să dorm cu copilul care nu mai dormea singur, și cu copilul a fost bine să dorm în paturi separate. Copilul face 12 ani și dă din picioare în somn ca o caracatiță.
Dar de Crăciun ne-am decis că suntem prea bătrâni să ne mai chinuim la distanță, așa că am pornit în căutarea unui pat.
Noi dormim pe saltele separate din 2011, pentru că eu nu mă odihnesc dacă cineva îmi mișcă salteaua, deci era musai pat de 180X200 cm.
Mai era musai să avem spațiu de depozitare sub el ușor accesibil, ceea ce ne-a redus variantele cu 90%. Cum nu suntem super pretențioși niciunul, am găsit ceva acceptabil, am ales culoarea, am dat comanda și peste două luni, gata, avem pat nou și unic!
Miroase bine, a lemn, e stabil, nu scârțâie, accesăm ușor lada de dedesubt ridicând dormezele. Urmează să ne schimbăm și saltelele, dar probabil vor mai trece patru ani până ne mobilizăm.
Vă recomandăm să nu faceți ca noi, patru ani e totuși un pic exagerat. Dacă nu vă mai priește patul, nu stați pe gânduri! Comandați pat dormitor, pat bucătărie, pat hol sau ce pat vă lipsește!
Ați dormit și voi improvizat, așa?
PS: Tabloul superb de deasupra patului e realizat de prietena mea psihologă Carmen Ene.
PS2: Nu calc cearceafuri. De fapt, nu calc nimic. Dacă trebuie musai călcat, nu-l cumpăr.
