Tocmai aterizasem la Amsterdam după un zbor de două ore jumătate. Pe drum, copiii se uitaseră la film, eu făcusem fișe la Psihologie socială, eram amorțiți și abia așteptam cu toții să ajungem acasă. Chiar când lumea începuse să coboare din avion, iar eu începusem să-mi strâng lucrurile și să le pun în rucsac, fiul își trage hanoracul din poala mea, fără să observe că lângă el sprijinisem sticla cu lapte bătut din care băusem până la acel moment cam un sfert.
Văzând cum sticla cade cu gura în jos spre rucsacul meu, am apucat-o repede să reduc dezastrul, s-a repezit și el, dar când am întors-o cu gura în sus, laptele bătut a sărit ca șampania peste tot. Într-o secundă aveam lapte bătut în tot rucsacul, peste laptop, tabletă, telefon, căști, pe scaunul din față, pe toate hainele mele, în păr, pe ochelari, eram scăldată în lapte bătut.
Fiul se uita la mine uimit, încă nu procesase ce tocmai se petrecuse.
M-am supărat, normal că da, cui îi place să fie scăldat involuntar în lapte bătut? Plus dezastrul din jur…
-Băi, Ivan, îmi aduc aminte că i-am zis, chiar așa, nu puteai să te uiți un pic înainte să tragi de hanorac, uite ce-am făcut. Dacă ai fi și tu un pic mai prezent la viața din jurul tău, băi, Ivan…
Cred că am și plâns un pic, arăta rău de tot, mă chiunuiam să scot iaurtul din mufa de încărcare a laptopului, cursurile scrise de mână erau ude fleașcă și miroseau a acru.
Copilul era atât de uimit că nici să vorbească nu mai știa. S-a apucat să curețe cu hanoracul câte ceva, dar normal că făcea mai rău.
Am zis cât urăște iaurtul, chefirul și laptele bătut? Nu? Mult le urăște. Și era iaurt din ăsta peste tot!
Căutam în marea de lapte bătut șervețelele din rucsac, cineva din spate ne-a oferit un pachet aproape plin, am început să ștergem repede scaunele și lucrurile noastre, hainele le-am făcut ghem și le-am înghesuit în rucsac, în zece minute cât s-a golit avionul am reușit să curățăm în jur. Ne-am cerut scuze de la stewardese, am explicat ce s-a întâmplat, deja nu se mai vedeau urme decât pe noi.
Ivan era spășit, eu eram încă nervoasă, a ajutat mersul spre ieșire (aeroportul e mare), i-am spus că atunci când ajungem trebuie să mă ajute să spălăm bine tot și să punem la mașină toate textilele. N-a comentat, a făcut tot cu răbdare, am pus la spălat și curând am reușit să scăpăm de mirosul de acreală.
Apoi, pe seară, cât ne spălam pe dinți m-a întrebat:
-Mom? Are we OK? După tot episodul cu chestia albă?
-Suntem OK, accidentul cu sticla nu schimbă nimic între noi. Te rog doar să fii mai atent. Uneori mi se pare că ești foarte aerian și mă tem pentru siguranța ta.
-Bro, chill, am grijă, promit. Doar să fim noi OK.
-Suntem foarte OK, l-am asigurat.
S-a lipit de mine cu totul și m-a murdărit de pastă de dinți.
#IvanZice #IvanFace
