Așa cum am promis, revin cu raportul de perimenopauză și stare generală la șapte luni de când am început substituția hormonală cu estrogen și progesteron body-identice. Testosteron nu iau încă, nu este nevoie, dar monitorizez. Folosesc local și ovule cu DHEA.
Aș vrea să punctez de la început că nu recomand nimănui să ia nimic înainte de a merge la un medic bine informat, la curent cu noile studii și recomandări internaționale (medic de familie sau ginecolog ori endocrinolog) pentru a discuta despre simptome, a face analize pentru a exclude alte cauze, variante de tratament și contraindicații.
Eu nu sunt specialist, sunt o femeie sănătoasă care trece printr-un proces fiziologic normal (perimenopauza), care poate avea (sau nu) simptome care afectează calitatea vieții și sănătatea. Pentru că mă informez pe acest subiect de cinci ani, știam la ce să mă aștept și știam ce am de făcut.
Motivul pentru care scriu aici pe acest subiect de câțiva ani nu sunt banii (nu m-a plătit nimeni să scriu despre perimenopauză, nu iau bani de la nicio companie medicală sau farmaceutică), nici atenția (am destulă pe alte subiecte, nu este nevoie să povestesc despre hormoni ca să am parte de trafic), ci dorința mea ca tot mai multe femei să știe că există soluții pentru a traversa această perioadă firească, că nu mai e nevoie să te lupți cu insomnii, depresie, anxietate, ceață mentală, dureri articulare, scăderea libidoului și a dorinței de viață în general, bufeuri, infecții urinare și alte posibile 80 de simptome neplăcute ale perimenopauzei, că sunt soluții, și aceste soluții nu doar fac tranziția mai ușoară către postmenopauză, ci previn apariția unor boli grave asociate cu înaintarea în vârstă (boli cardiovasculare, Alzheimer, osteoporoză etc).
Revenind la mine, câteva informații despre context: de vreo doi ani, adică de la 44 de ani mă confrunt cu menstruații neregulate, anxietate mai mare, insomnii și ceață mentală.
De anul trecut am început să am bufeuri, din cauza cărora somnul s-a deteriorat și mai mult.
Au apărut trezirile de la 2 AM, după care reușeam să mai adorm abia după două, trei ore de gânduri și stres nocturn.
Pe final de an am început să am dureri mari de oase și de articulații, aveam dificultăți să mă ridic de jos și sa urc scările.
Menționez că am fost mereu o fire activă și sportivă, fac mișcare de când mă știu. Ies la alergat, merg ocazional la înot, merg pe jos mult și de doi ani fac sport cu greutăți, pentru că știu cât de important e să am mușchi puternici, oase vii și articulații mobile.
Cu toate astea, pe final de 2025 mă simțeam ca o bătrânică de 80 de ani, iar degradarea a fost foarte rapidă și spectaculoasă.
Știam de ce: declinul de estrogen specific perimenopauzei.
Am citit multe cărți pe această temă, urmăresc mai mulți medici specializați pe acest subiect, sunt pe câteva grupuri pe care circulă multă informație, eram pregătită.
Am mers cu temele bine făcute la medicul de familie (locuim în Olanda), am explicat simptomele și am cerut o discuție despre substituție hormonală. Mi-a dat o serie de analize de rutină (pentru a exclude alte motive pentru simptomele mele, gen diabet, tiroidă, carență de Vitamina D) și mi-a oferit anticoncepționale. 😊 Am mulțumit frumos, am explicat că am nevoie de homoni body-identici, moment în care doctorița (extrem de tânără și foarte însărcinată) a recunoscut că nu cunoaște tema și mi-a dat trimitere la o clinică din Amsterdam cu specializare pe ginecologie.
Săptămâna următoare am mers la ginecolog cu rezultatele analizelor, un formular deja completat despre istoric oncologic în familie, un alt formular despre simptome, plus dosarul cu mamografii și ecografii anterioare (mamare și ginecologice).
Pe baza acestor documente și a discuțiilor, medicul mi-a prescris spray cu estrogen (un puf, aplic pe coapsă dimineața) și pastile de progesteron (le iau seara, 14 zile pe lună, apoi 14 zile pauză și reiau).
În câteva zile au dispărut bufeurile și durerile articulare și de oase. Nu au reapărut de atunci.
În nopțile cu progesteron dorm buștean, am legat și zece ore.
Ziua am energie, mă concentrez mai bine.
În primele două luni am avut dureri de sâni și de cap și am reținut apă, apoi lucrurile s-au reglat.
S-au reglat și menstruațiile.
Am început să am mai multă atenție la ce mănânc, am crescut cantitatea de proteină și pe cea de fibre. Fac sport cu greutăți mai mari.
În aprilie am refăcut mamografia, eco transvaginală și mamară, controale la ambele specialități. Am făcut și analize hormonale, să vedem cum stau (au ieșit bine, niveluri sănătoase ale tuturor hormonilor). Am făcut și prima analiză a densității osoase. A ieșit totul bine, le voi repeta anul viitor.
În nopțile fără progesteron, la finalul unor zile mai dificile, dorm prost. Sunt lucruri pe care trebuie să le procesez în terapie, e o perioadă stresantă în familie și mi-e clar că doar hormonii nu pot rezolva această problemă.
Pe lângă estrogen și progesteron, folosesc și ovule cu DHEA, care ajută local cu uscăciunea și subțierea mucoasei.
Iau zilnic creatină, Vitamina D cu K2 (uleioasă), magneziu bisglicinat, Omega 3, tărâțe de psylium și uneori pudră proteică (mănânc puțin în general și nu reușesc să ating idealul de proteină, așa că suplimentez cu praf proteic pe care îl adaug dimineața în shake-ul de fructe în care adaug și creatina, psylium, uneori și praf de colagen).
Cam aici sunt astăzi, revin cu update peste câteva luni, când și dacă se schimbă ceva.
Până atunci, vă rog să vă informați din mai multe surse valide, căutați un medic bun, care să vă răspundă cu răbdare la toate întrebările. Întrebați în jur, nu e nicio rușine să căutați resurse la femeile apropiate, a venit (de mult) momentul în care această etapă nu mai este o rușine, ci o situație medicală pentru care există soluții.
Iar dacă aveți norocul să traversați perioada asta dansând, fără probleme semnificative, pupați-vă pe frunte, sunteți printre puținele norocoase, și aveți compasiune față de noi, celelalte, care nu suntem exagerate, nici nu ne plângem de milă, nici nu căutăm atenție, doar am tras firul mai scurt la acest capitol, dar ce bine că acum sunt soluții și pentru noi! Acum putem intra în a doua jumătate a vieții cu entuziasm, nu târâindu-ne cearcănele și oasele dureroase de colo colo, ca bunicile noastre.
