Blog

Somnul bun al Omului în sala culturală

Omul meu apreciază mult manifestările culturale de tot soiul. Că-s balet, teatru clasic sau experimental, operă, dans contemporan, el se aşează comod în scaun, îşi şterge bine ochelarii cu cîrpiţa lui de microfibră Polaroid, îmi zîmbeşte cu toată dragostea din…

Am nevoie de nişte comedie

De nişte luni bune mă îndeletnicesc cu privitul la imagini colorate pe televizorul pe care, ca principiu general de viaţă, nu-l agreez deloc. Însă cînd eşti ţintuită la pat de cea mai greaţă dintre greţuri ore zile săptămîni în şir,…

Diverse, neclare

Sîntem undeva aproape de miezul ţării. Decorul e de toamnă, aerul e de iarnă. Cînd inspir, mă doare nasul de cît de rece e aerul şi-mi dau lacrimile. Aici se vorbeşte leeeeeeeeeeeent de tot. Îmi place, mă simt de parcă…

Trei ani mai târziu: EA

Acum trei ani pe vremea asta, era sâmbătă seară. Eu stăteam pe covorul roşu din casa mea închiriată, singură, şi mă tânguiam în supa asta virtuală impersonală care ne mănîncă mai tot timpul liber şi frustrările mai mult sau mai…

Pe cerul gurii

e duminică după prînz. stau dezbrăcată sub pilota groasă. în dormitor e întuneric aproape ca noaptea, draperiile colorate de la ikea mă fac să mă simt ca într-un desen animat pentru oameni mari. de la televizor se aude încet o…

Frica de lume

Acum ceva vreme, m-am implicat într-un caz umanitar. N-are importanţă prea mare acum care. Am scris despre o fetiţă, cerînd ajutorul celor care mă citesc. Ajutor sub formă de bani, idei, popularizare. M-am întîlnit cu oameni cărora le-am cerut ajutorul…

Prietenii mei de om mare

Am plîns după oameni, des, cu icnete şi pumni în mochetă, dar rareori am făcut-o pentru motivele corecte. Pentru că pînă nu demult, în afară de familie, oameni dragi n-am avut. Aşadar, nici motive de tristeţe legate de oameni n-am…