Încă un tânăr refuză să moară
Draga Ioana, Ma numesc Simona Calin si iti citesc blogul. Nu am comentat decat de vreo doua ori, o data la postul despre vizele pentru SUA si alta data la postul in care erai foarte suparata pe medici si ti-am…
Draga Ioana, Ma numesc Simona Calin si iti citesc blogul. Nu am comentat decat de vreo doua ori, o data la postul despre vizele pentru SUA si alta data la postul in care erai foarte suparata pe medici si ti-am…
Bunica mea, zîna mea, o ştiţi, a venit la Bucureşti duminică seara. Mi-a adus must proapăt din via ei şi compot de cireşe amare. Dar nu de-asta a venit. A venit să se lase internată la spitalul de rinichi, pentru…
Am citit la Andreea ca ieri a fost ziua internaţională a comemorării bebeluşilor şi copiilor. Zeci de mii de oameni care-ar fi trebuit să fie părinţi aprind lumînări pentru nişte vise pe care le-au avut şi care s-au stins fără…
Eu cred că stiliştii de păr, cofezii şi frizerii au ciudă pe oamenii cu păr mare. Ceea ce e un pic nepotrivit, pentru că dacă n-ar exista oameni cu părul mare, ei n-ar avea de lucru. Dar altfel nu-mi explic…
Azi vreau să vă povestesc despre relaţia mea specială cu hainele. Pe scurt, e cam aşa: ţin la cîrpeturile din dulap cam la fel de mult cît ţin şi ele la mine. Păi ele-s bumbac, mătase şi polyester, veţi spune,…
Vreau doar să scriu aici (ca să-mi pierd dreptul să mai uit vreodată) cît de nemaipomenit mi se pare că oamenii care trec p-aici revin, comentează, citesc comentariile altora, răspund la ele, reţin detalii, nume, fapte. Mi se pare incredibil.…
Pentru că sînteţi atît de pricepuţi în a mă lua cu binişorul şi pentru că am reuşit să termin de una singură castronul cel galben (despre care mama crede că e de fapt lighean) plin cu cartofi prăjiţi amestecaţi cu…
Trebuie să scriu. Ştiu că trebuie. E terapia mea. E lucrul meu. E ceea ce fac eu ca să fiu. Alţii cîntă, fumează, citesc sau vorbesc. Eu scriu. Mi s-au adunat atît de multe lucruri în vîrful degetelor că mi…
E ultima oară cînd mai scriu despre Ioana. Pentru că e prima oară în patru ani de scris aproape zilnic cînd mi-e frică să deschid panoul de comentarii. Şi Slavă Domnului, au fost înainte de asta zeci de posturi înfipte…
Oameni buni, prea ne-am încăierat adineaori. Era vorba să ajutăm un copil care nu are o mînă, nu să ne demonstrăm unii altora care are pipota mai mare şi argumentul mai gros. Eu refuz să cred că oamenii sînt răi…