Vreau un copil

Sunt inca in Viena. 90% sanse ca exact in acest moment sa beau un machiato decaf cu spuma pufoasa si sa mestec tacticoasa un croisant cu unt intr-una dintre linistitele cafenele de pe strazile pietonale din centrul istoric. Privesc pe geam turisti veseli si fac poze ospatarilor extrem de amabili cu doua fete frumoase ca noi.
Asa, departe de acasa cum sunt, m-am gindit sa postez in lipsa despre cea mai adinca si secreta dorinta a mea. Asa, de la departare, parca suna mai bine s-o spun lumii intregi, ca si cum altcineva ar spune asta despre mine, iar eu as recunoaste-o tacit, cu ochii in pamint si o nuanta de roz in obraji: imi doresc un copil. Da, probabil ca ceasul biologic, sau poate e invazia de copii mici si frumosi din viata mea, din parcurile mele, din magazine, din avioane, de la fiecare colt de strada. Sau poate pur si simplu am crescut.
Nu vreau un copil pentru ca e la moda. Pentru ca tresar la gindul ca or sa-mi creasca sanii. Pentru ca as vrea sa tin vreun barbat linga mine. Nu-l vreau din curiozitate, nici din plictiseala. Viata mea e rotunda si acum, nu incerc s-o completez cu nimic. Nu-l vreau doar pentru ca pot sa-l am. Nu-l vreau pentru ca ma simt ramasa in urma fata de restul lumii. Nici pentru ca vreau sa-mi aduc contributia la rasa umana sau pentru ca mi-e teama ca organismul meu pierde timp pretios.
Il vreau pentru ca vreau sa simt iubirea aceea, cea mai mare din lume, care te face sa simti ca-ti explodeaza inima de fericire, chiar daca esti obosita, nemincata, plinsa, cu spatele intepenit si ochii rosii de nesomn, nepieptanata si neparfumata, cu un pic de piure de mar in par si-o bretea de la sutien atirnind descheiata pe umar.
Am cautat iubirea asta cea mai mare multi ani la rind in cite-un baiat/barbat. Acum inteleg insa ca ea e in alta parte. Promit sa iubesc barbatul de linga mine cu tot ce am in toate buzunarele trupului, mintii si sufletului meu. Mai ales daca e gata sa-mi stea aproape cind o sa-l trimit departe, cind o sa-l blestem ca ma doare, ca ma umflu, ca ametesc, ca mi-e greu si rau. Daca stie sa ma tina de mina cind il alung, sa imi faca ceai cind eu o sa-i cer bere, sa-mi ia farfuria cu prajituri din mina cind sunt deprimata, sa-mi ofere un buchet de violete cind eu ii pretind lumea intreaga. Sa ma faca mama, ca sa ma faca fericita.
Nu mai e mult pina atunci… simt asta. Ciudat e ca nu sunt speriata, nici grabita. Pur si simplu astept. Ca un mar copt pe ram, care zimbeste la soare si-l roaga sa-l faca mai rumen, mai copt, mai dulce, ca sa pice in miinile unui copil vesel si pofticios, care are ochii mei si fruntea lui.

Pin It

18 Comments

  • Anda spune:

    E foarte frumos ce iti doresti tu, nu e imposibil si nici macar greu nu e. Dar, asa cum ai spus, e bine sa fie cineva langa tine. Nu pentru ca nu te-ai descurca singura. Pana la urma, se va putea. Ci pentru ca sunt momente minunate, de la prima parere pana la certitudine, de la prima pofta de „altceva” pana la sanii care cresc, ce se cer impartasite. Ca sa fie bucuria si mai mare, completa…Iar mama sau o prietena, oricat ar tine la tine, parca nu vor fi de ajuns.
    Culmea e ca, pana la urma, tot la gasirea persoanei potrivite se rezuma totul. Iti tin pumnii!

  • vasilissa spune:

    Daca tot m-ai stirnit, http://stiriledeieri.blogspot.com/2008/08/cincinal-aniversar.html
    daca ai inceput sa cochetezi cu ideea, o sa vina si ceea ce iti doresti. e un dat. si sa stii ca si daca are ochii lui si fruntea ta, tot atit de mult il vei iubi. concediu minunat!

  • Dan Terteci spune:

    Felicitari!

  • amallia spune:

    Să vezi seara cum e, când îl pui la culcare, îi dai un pupic pe frumte şi un pupic pe degetuţele de la picioare, să vezi cum se gâdilă şi cum râde…

  • Anonymous spune:

    păi… ne-ai lăsat fără cuvinte…

  • Anonymous spune:

    Extrem de frumos spus, frumos gandit, iti urez bafta si mare norocos va fi cel care iti va sta alaturi!

  • Victor spune:

    Ca de obicei, o poezie frumoasa in vorbele tale. Nu ti-e greu sa fii atit de sincera in fata atitor oameni?

  • Ionouka spune:

    Dragilor, va multumesc pentru vorbele bune, ca de obicei, ma faceti sa ma simt iubita, buna, inteleasa… Mi-e bine aici cu voi! Chiar si-asa, proaspat intoarsa din vacanta!

  • Anonymous spune:

    pai…si povestile alea din Viena nu ni le zici?

  • ina bixade spune:

    Draga mea, esti o metafora si o poezie!!! Cine zice ca e la moda sa avem copil?:) Mie nu-mi place sa fiu la moda:) te puuuup si stiu ca intr-o buna zi, dorintele tale se vor materializa!!!

  • Anonymous spune:

    cine e cu inputul?

  • Ionouka spune:

    Pai…. el?!?

  • Ionouka spune:

    Multumesc de incurajare, ina balerina. Si lasa ca te ajunge si pe tine dorinta de maternitate… stiu eu! atunci sa vezi ce-o sa ne mai incinti cu poze rotunde!

  • M. spune:

    ..si uite cum s-a implinit totul! :D:D ce frumos!
    Sa va bucurati de Delfina (Sofia), sa va umple sufletele de emotii si casa de tipete.. si in general viata de impliniri! 😀

    • Printesa Urbana spune:

      Incredibil, nu? Am scris asta cu citeva luni inainte sa-mi cunosc sotul… 🙂 Ca sa vezi, multumesc ca mi-ai adus aminte!

  • Ioana Ivan spune:

    Mie mi se pare foarte tare faptul ca tu simteai ca esti pe aproape cu gasirea lui The One 🙂 Nu stiu daca era doar speranta/optimism, dar uite ca ce-ti doreai s-a implinit… Super!

  • Mama Zen spune:

    Ce frumos!!! Și acum ai doi copii, nu unul! Ce frumos că ai lăsat mărturie ce ai simțit în trecut. Superb!

  • Tea spune:

    Ce fain ai scris asta – hallelujah!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *