Lacto-barul

Cind am plecat din Bucuresti, habar n-aveam ce surpriza imi pregateste destinul. Ce minunatie avea sa-mi iasa in cale pe neasteptate si sa-mi schimbe viata in feluri imposibil de anticipat… L-am vazut de cum am intrat pe strada principala din Baile Herculane. Statea cuminte pitit in spatele geamului cu bucatar bucalat si anunt galagios de „Ciorbe si fripturi”. In fata lui stateau la mese cite 2-3 batrinei cu cite-o cana de cafea demult golita de continut si-o scrumiera plina de mucuri fara filtru. Mi-a adus in cap zeci de amintiri din copilarie, de pe vremea cind ieseam de la gradi, venea bunica sa ma ia si ne opream amindoua in el, sa mincam cite-o placinta cu brinza si-un pahar de lapte batut.
Dap, aici la capatul tarii, in Baile Herculane, prima bodega pe care mi-au picat ochii a fost el, Lacto-Barul. Adica barul in care poti sa si maninci chestii lacto-vegetariene.
Ei, si din momentul ala, excursia noastra la bai a capatat un punct central. Primul loc pe care l-am vizitat in Herculane a fost nu oul lui Hercule, ci Lacto-barul. Adormeam cu el in gind, catre el alergam la prima ora de dimineata. Am memorat rapid meniul, sa pot alege mai bine minunatiile pe care aveam sa le gust la urmatoarea vizita. Mi-am ales scaunelul de lemn pe care sa stau, pata de pe fata de masa linga care sa-mi asez farfuria cu dunga albastra si furculita ruginita cu care sa gust din omleta.
Lasind la o parte eroarea cu fripturile de pe geam, ca deh, fripturile sint cel mai adesea din carne, iar carnea nu prea are ce cauta intr-un meniu lacto-vegetarian (ca de-aici si numele de LACTO-bar), mincarea, preturile, decorul, serviciile si amintirile au fost ireprosabile.
Ce daca in ultima zi, la ultimul mic dejun din Herculane, la care visasem toata noaptea ca o sa maninc doua ochiuri cu mamaliga si telemea, mi-a incurcat comanda si mi-a adus zero ochiuri cu mamaliga, brinza si smintina. A fost buna mamaliga, proaspata, din malai d-ala mai aspru, smintina grasa, telemeaua sarata si uscata, nimic de comentat, da’ eu voiam ochiuri.
In fine, l-am iertat. Pentru ca e singurul. Singurul Lacto-Bar in care am mincat in ultimii 20 de ani. Pentru ca are in meniu pizza vegetariana, omlete nenumarate, mamaligi cu tot felul de chestii, spanac cu ciuperci si clatite cu dulceturi fine. La care se adauga desigur beri ieftine si sucuri felurit colorate, plus cafele si ceaiuri bune.
Ca sa nu mai zic de nota. Noi am cerut-o. El ne-a dat-o. O suma ca in clasa a treia, pe un caiet de matematica. Trei omlete, o mamaliga, chifle, beri, suc, 27 de lei. Cam cit o mamaliga cu ou fiert la 2 cocosi.

Recomand. Lacto-Barul rulz. Ma voi gindi la el luni bune si, daca drumurile ma vor duce vreodata inapoi in Baile Herculane, acolo la ouale lui cu mamaliga voi face prima oprire.
Ok, peisaje minunate, munti inalti, grote adinci, ape naturale gustoase, dunarea la buza orasului, toate ca toate, dar lactobarul asta chiar a fost o surpriza nemaipomenita. Ma bate gindul sa-mi fac unul numai al meu. Sa comand azi omleta, miine spanac, sa mut petele de sos de pizza vegetariana de pe fata de masa din stinga in dreapta, sa mai dau cite-o gaura cu tigara in tapiteria taburetului de lemn, si toate astea pentru numai citiva leuti pe zi.

Mi-ar placea sa-mi fac nunta intr-un lactobar. Fara sarmale si peste. Cu cas si ceapa verde, mamaliga multa, salata de rosii si clatite-n loc de tort. Sa dansam printre mese subrede si sa inchinam cite-un pahar de iaurt gras.
Hm, cred ca dezvolt o mica obsesie. Oricum, frumos lacto-barul din herculane. Mi-a ramas gindul la el. Trebuia sa-i fac mai multe poze.

Pin It

14 Comments

  • Crash spune:

    Am mancat si eu in lacto-barul mai sus amintit si trebuie sa recunosc, mancarea si impresia au fost bune. Nu mi-a napadit totusi momentele rare in care visez cu ochii deschisi… Se vede treaba ca tu esti prea romantica!

  • Ionouka spune:

    Bai, romantica, neromantica, cert e ca mi-a placut si mai vreau. Lactobarul e sexi!

  • Victor spune:

    Si eu am mincat la lactobar simbata. Gaigana cu mamaliga. Si-o bere bruna, la 8 dimineata. Best breakfast ever.

  • iiirina spune:

    Mi-ai adus aminte de excursiile din liceu.Aia de la Borsec cred ca se potiveste cel mai bine cu descrierea pe care ai facut-o acum.
    Ce vremuri!…fara griji si pline de sentimente de adolescenti visatori.
    Si ce bine e ca mai ai timp sa mergi si sa te bucuri de peisaje mirifice, sa descoperi povesti si sa ni le descrii si noua.

  • Ionouka spune:

    Aoleu, da’ ce popular e locul asta, habar n-aveam. 🙂 Prin Bucuresti o fi vreun lactobar? Tare-as vrea sa investighez o omleta…

  • Ionouka spune:

    Hei, irina, welcome back. Da, ai dreptate, imi aduc aminte de Borsec, ce vremuri… Si deh, nu am timp sa calatoresc pe cit mi-as dori, dar nici nu ma pot plinge. Uite, peste 10 zile plecam in Bulgaria, la Balcic si Sofia, la concertul Depeche… Acolo sa vezi poze si entuziasm… 🙂 Sa ai zi calda!

  • iiirina spune:

    Bucura-te acum cat poti…ca dupa ce apar copiii…ai sa incepi sa-ti aduci aminte si sa te bucuri de alte intamplari marunte.
    Dar de scris scrie in continuare.
    Cand calatoresti prin Iasi…TE ASTEPT.

  • Simona Pascu spune:

    ….Azi la munca am ajuns pe blogul tau….cred ca stii deja ce a urmat:) am stat si l-am frunzarit tot! Ma regasesc in el…parca sunt eu..imi place:)
    Scuze ca e off topic comentul..dar…a spus ca dau la ultima postare ca altfel as fi dat aproape la toate:)

  • Ionouka spune:

    Bine-ai venit, Simona, in blog si-l lactobar! Te astept oricind, cu ceva bun de mincare sau de visare! 🙂 ma simt poetica azi, nush ce-i cu mine, o fi de la chec…

  • Oanna spune:

    Lacto-barul este unul dintre cele mai bune restaurante, cu ce-a mai buna mancare gatita, si minuturi.. cele mai bune preturi se gasesc aici.. este un ambient excelent si ospatarele sunt cele mai dragute.. va asteptam la noi!

  • Ella spune:

    Salutari din Baile Herculane :* E dimineata si abia astept sa merg sa pap o omleta 😀 De cand am stiut ca drumul nostru va trece pe aici i am pus gand rau lacto barului :p

  • Ella spune:

    Update: din pacate lacto barul nu mai exista s-a schimbat putin profilul, acum au meniul zilei cu 12 lei, mici si sendvisuri. E adevarat ca inca mai fac 3-4 feluri de omleta si am incercat in fiecare zi alt fel, macar asa ca sa ma bucur de privelistea cu bucatarul gras de pe geam ce te imbie la ciorbe si fripturi 🙂 El a ramas si se pare ca are succes, ca cele cateva masute de afara erau mereu pline. (Desi omletele nu mai arata ca cea din poza ta, a fost totusi gustoasa)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *