Încă din noiembrie la Milano, când am ieșit prima oară într-un city break doar cu mame, am luat bilete pentru cel de al doilea city break, din Barcelona, pentru că voiam să fiu sigură că nu mă răzgândesc și pentru că aveam nevoie de un nou plan ca să mă despart mai ușor de fete. Ce-am mai plâns la mic dejun, când am pornit toate spre trenuri…
Ei, dar uite că timpul zboară ca nebunul și weekendul trecut a fost city breakul la Barcelona, pe care l-am tăiat în două. Sofia nu are o perioadă foarte bună și m-a rugat să nu lipsesc de-acasă tot weekendul, așa că am făcut acest compromis: nu anulez, pentru că am nevoie să evadez un pic fără să am și de muncă, nu anulez pentru că am promis fetelor care au venit la Barcelona că ne vedem, și pentru că ele au venit la invitația mea, pentru că îmi era dor de ele și de Barcelona (pe care am mai văzut-o de două ori, sau poate de trei ori, nu mai știu, ce știu sigur că este că o ador), dar am stat o zi în loc de două, ca să fiu sâmbătă seara acasă la ai mei.
M-am bucurat să îmi revăd prietenele bune, venite din România, respectiv Belgia, să revăd câteva fete care au venit și la Milano și cu care deja mă simt ca acasă, și să cunosc șapte mame noi, cu care mă știu online de un deceniu, dar care abia acum s-au așezat la o paella în fața mea.
Am mers muuuuult pe jos, mult de tot, aveam peste 30.000 de pași sâmbătă searala 6 când am pornit spre aeroport.
Am râs și am povestit la foc continuu tot ce-am avut de zis.
Am șușotit noaptea în pat până după 2 dimineața, am reluat cum am făcut ochi, un pic mahmure.
Am făcut sute de poze în toate combinațiile posibile.
Lumi, Luiza, Maria, Ana, Diana, Diana, Alina, Silvia, Georgiana, Roxana, fetelor, tare faine mai sunteți!
Am văzut Casa Batlo, Casa Milla, ne-am plimbat pe Ramblas, pe străduțe mari și mici, am dat ocol și parcului Guell (nu am prins bilete), dar cel mai mult ne-a impresionat Sagrada Familia, care a crescut mult de când am văzut-o ultima oară, în 2014. Wow, e parcă de pe altă planetă!
Spun ei că în doi ani va fi gata, eu nu mai sper că va fi gata vreodată, dar când va fi gata, noi vom fi acolo, ne vedem din nou la Barcelona să o cinstim cu o sangria!
Și am mâncat, Doamneee, cât am mai mâncat! Farfurii după farfurii cu creveți, pimientos de padron, jamon, hamsii, pâine prăjită cu ulei, paella, churos, sangria de tinto, sangria de cava (preferata noastră), aoleu, Spania e Raiul mâncării, clar!
Ne-am înghesuit în autobuze, am alergat unele după altele, fetele au mers și la disco sâmbătă seara, eu zburam deja spre casă. S-au mai vizitat muzee și acoperișuri după plecarea mea, a continuat festinul (sunt verde de invidie), dar am și stabilit următoarea întâlnire: octombrie, Atena! Și acolo bănuiesc că vom face prăpăd culinar, că doar deh, Grecia.
Ce voiam să vă zic e să vă permiteți din când în când un dar ca acesta. Să vă invitați prietena două zile departe de casă. Lăsați copiii și bărbatul să se descurce, nu vor muri, chiar dacă da, se vor văicări probabil de parcă e sfârșitul lumii. Rupeți-vă de trebuie și de e datoria mea și respirați alt aer două zile. Râdeți cu alți oameni. Mâncați fără să vă ridicați de la masă. Culcați-vă târziu, știind că dimineață vă treziți când vreți. Mergeți pe jos zeci de kilometri fără să se plângă nimeni că nu mai poate. Curaj! E mai ușor decât pare și face tare bine la corazon!
Vă las cu poze. Hai, nu mai stați pe gânduri, sunați prietenele, luați biletele de avion, notați în agendă și have fun!
Ah, și am primit toate inimi roșii de fimo de la Silvia, o găsiți pe insta cu @Fimoland, face multe minuni, mulțumim mult!
Vaaai! Cat de frumos!
Va invidiez!
Ce-as veni si eu cu voi! 🥲
Cam la ce vârstă ar fi ok pt copii să rămână 2-3 zile cu tati sau la bunici? Băiețelul meu are aproape 9 luni și pare ftft departe o evadare de asta 🙂
Daca nu e alaptat, dupa un an zic eu ca fara probleme!
Pe de o parte îmi pare bine pentru întâlnirea voastră, pe de altă, sunt intrigată de nesustenabilitatea unei astfel de întâlniri, nici dpdv economic, nici ecologic și posibil nici emotional (având în vedere ca astfel de întâlnești scurte înseamnă planificarea la minut și generează stres). Sper ca Sofi e ok, ca altfel nu cred ca se justifica scurtarea excursiei și scutirea ei de la lecția de la toleranța la frustrare 🙂
Nu suntem deloc stresate cand ne adunam, dimpotriva, face fiecare ce doreste, uneori ne impartim pe grupuri mai mici, nu stam legate unele de altele, dar se intampla si sa facem toate acelasi lucru si ne e bine, important e ca suntem impreuna. Ne bucuram de mese, de plimbare, de stat de vorba pana tarziu…
A fost o exceptie plecatul meu dupa 24 de ore, de obicei iesirile sunt de vineri pana duminica seara, luam bilete si cazare cu jumatate de an inainte, nu sunt cheltuieli foarte mari. Evident, noi consideram ca renteaza si emotional, si economic. Despre ecologic nu stiu precis.
Ce se justifica sau nu vizavi de decizia mea de a scurta iesirea sper ca sunt in masura sa decid eu pentru mine si familia mea, multumesc mult de grija.