30 de minute de extaz

A aparut in viata mea asa… dintrodata, intr-un moment in care credeam ca nimic nu ma mai poate uimi, misca, emotiona, rasturna din viata mea bine orinduita.

L-am privit cu retinere o vreme, mi-am lasat prietenii sa-l cintareasca, sa-l judece bine. M-am gindit daca e bine sa ma apropii, sa-l las sa se apropie. Daca nu cumva e mai bine sa intorc privirea si sa continuu sa traiesc ca si pina atunci, linistita, egala cu mine si cu imprejurul meu… Dar nu, ca de fiecare data, curiozitatea m-a impins peste prag, si-am facut-o. Fara sa ma gindesc prea mult, fara sa calculez scenarii. Am facut-o pur si simplu.

Banuiam ca e bun, special, genul de lucru care ti se lipeste de suflet si nu-si mai da drumul de-acolo decit cind mori cu totul. Dar habar n-aveam cit de extraordinar de bun e, si cum imi poate schimba traseul, visurile, principiile de viata chiar, dupa doar o intilnire scurta. Scurta si personala. Da, s-au intimplat multe. Cu dorit, admirat de la distanta, adulmecat, atins in treacat, pipait, explorat cu buzele si tot asa… N-a durat mult. Cam o jumatate de ora. Dar dupa jumatatea asta de ora, nimic n-a mai fost la fel…

Pin It

52 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *