O ciocolată cît o mie de oameni

Ciocolata mea s-a născut pe 24 septembrie 2006 şi mi-a fost menită mie, lucru de altfel evident din această poză în care ea făcea pe naiva în lavoar.

Am primit-o în pe 1 decembrie 2006, de ziua mea. Cadou de la nişte oameni buni care nici nu ştiu ei cît ajutor mi-au oferit cu fundă roşie la gît. Ea avea 2 luni, eu eram blondă şi cam nefericită, motiv pentru care uneori îmi făceam părul creţ.

Apoi a venit anul 2007, cu despărţiti, accident, stat prin spitale, psihiatri, împăcări. Acum mă uit în urmă şi mă gîndesc că cel mai mult m-a ajutat ea, care ca să mă facă să mă simt mai bine, a avut şi ea accident, a căzut de la etajul cinci, şi-a spart maxilarul, a murit şi a fost resuscitată, a stat în comă două zile, apoi a deschis ochii şi mi-a tors. Arăta aşa cu cîteva zile înainte de accident (aprilie 2007), deh, serioasă de mică:

Şi se juca aşa, pe genul matrix, numai că cu şoareci:

Între timp a perfecţionat statul labă peste labă, că doar e pisică regală.

Asta cînd nu stă lăţită pe parchet, cu labele în sus şi cu priviri languroase către musafiri, de mi-e şi frică să mă gîndesc la ce se gîndeşte. Cioco lată, cum ar veni.

Acum practică sportul ei preferat.

Pentru care a învăţat să aducă mingea.


Cel mai adesea însă, stă cuminte pe canapea şi îmi aruncă priviri înţelepte din care eu înţeleg că orice-ar fi, ea e aici, maro, moale, pupăcioasă, cu mingea la pernuţe.

Nu ştiu cum aş fi dacă n-ar fi ea să-mi mestece părul, să mă lingă pe mînecă, să-mi frămînte plăcinte în faldurile bluzei, să adoarmă cu fundul pe mîna în care ţin telecomanda, să cadă din pat pentru că e prea concentrată să toarcă, să se învîrtă printre picioarele mele dimineaţa devreme cînd stau pe budă şi încă nu-mi dau seama ce zi e, să fure din coşul de gunoi aţa mea de gură şi s-o ascundă în tenişi, să-mi pună în geantă boabe de-ale ei, ca să nu cumva să-mi fie foame la serviciu, iar eu să nu ştiu ce miroase a peşte la 20 cm de nasul meu.

Nah, cum să n-o iubeşti ca pe un om care te iubeşte fără greşeală?

Sînt singură că şi voi iubiţi o burtă de pisică, o coadă de căţel, o aripioară de peşte, o pană de papagal, o labă de urs, o falcă de hamster… nu? Trimiteţi poze cu ei, şi eu le urc aici, să ne amuzăm împreună.

Iată-l pe Machko al Valentinei, în pădure la picnic:

Eliza mi-a trimis poze cu ruşinoasa ei, o pufoasă cu moacă de-aia… ştiţi voi…

Alexandra vrea să facă celebră familia ei de animale iubitoare, un căţel ş-o pisiciuţă care se iubesc cum ar trebui să ne iubim si noi, oamenii.

Şi da, avem şi o chinchila numită Fluffy, ba mai e şi gurmandă, fix cum îmi place mie! Multumesc, Andreea!

Elena mi-a trimis de departe poze cu Karla, care ştie să facă aport la iepuraş de pluş cînd are chef de joacă.

Oana se mîndreşte cu aroganta Miki, să-ţi trăiasca. Ehee, Simon s Cat, da, foarte fun!

Gabi nu are porci, dar are o Sasha.

Iar Irina îl iubeşte pe Bitză, care deşi a plonjat de la etajul 9 şi a fost castrat de mic, e în mare formă, după cum puteţi vedea cu toţii.

Şi iată că avem şi prima pisică americană, de la Dan! Mda, se pare că obiceiurile pisiceşti sînt internaţionale!

Iar Ştefania ne-o prezintă pe Tara. Cu şapcă. Se pare că e genul pacifist.

Roxana se plînge că Papi al ei e mare cerşetor cînd vine vorba de glucide. Deh, ştim genul!

Loredana de la Iaşi ne trimite poză cu Mau, adică *Monseur Forel Motansky pe numele lui întreg şi nobiliar.

Irina intră şi ea în joc cu două mîţe proprietate personală.

Excelent, o avem şi pe graţioasa Betty, o doamnă uşor supraponderală trimisă de Andrada pinguina.

Şi tot ea, printre lucruri, ascunsă ca în vremuri de război.

Mishu a pus un link întreg mai jos, eu am ales poza asta cu Nini:

Ia să văd, mai aveţi? Sinceră să fiu, mi-ar plăcea să.mi trimiteţi şi nişte poze cu un porc. Da’ numa dacă îl iubiţi!

Pin It

79 Comments

  • Mena spune:

    Daaa, sunt topita dupa moanul meu cel pufos si pupacios, care-si incarca bateriile cu iubire in toiul noptii, cand e somnul mai dulce, catarandu-se pe mine si framantandu-ma cu labutele.Mi-as dori sa-i ofer o curte mare mare si plina cu flori si copaci inalti in care sa se catee si sa se distreze cu vrabiutele, nu o garsoniera micuta dar deh, ne facem noi mari si ne luam de toate.
    E draguta foc „ciucalata” ta, n-ai cum sa n-o iubesti!

  • Andreea spune:

    eu iubesc un nasuc de chincilla…si intr-adevar aceste animalute de companie sunt raiul pe pamant…reusesc mereu sa te binedispuna si sa te scoata din ale tale exact cand trebuie, de parca ti ar citit gandurile:) …desi am o teama fata de pisici (din cauza uneia care m a terorizat cand eram mica) ciocolata ta pare o draguta blanda si pasnica…sa te bucuri in continuare de ea sa ti lumineze zilele mohorate:)

    • Printesa Urbana spune:

      Ah, uite ca la sinsila nu m-am gindit, sint alea ca niste iepurasi, nu?
      Deh, am avut noroc cu cea mai blinda si inteleapta pisica.

      • Andreea spune:

        Da sunt o combinatie de iepuras cu veverita, foarte curati, cuminti si ieftin de intretinut, ca sa nu mai zic de blanita pufoasa de care nu te mai saturi:)

        • Printesa Urbana spune:

          Aaah, ce-as mai mingiia si eu una. si se plimba libere prin casa sau stau in cutii speciale?

          • Andreea spune:

            mie in primul an mi se rupea inima sa o vad inchisa in cusca, si o lasam prin casa, s a invatat sa intre singura inapoi cand vroia ceva…doar ca mi a ros tot ce a prins: de la cabluri, carti, la tapetul de pe pereti din spatele canepelei…acum are un „duplex” ca sa i zic asa..la parter are casuta in care doarme, si tavita in care se spala, la 1 se joaca:) am lasat o la mama in vacante si a reusit ea sa o dezvete de stat pe afara ca tragea cu dintii si cu labutele de portita de la cusca de nu mai dormeai toata noaptea:)

          • Andrada spune:

            Am o colega care are o sinsila :)) e foarte draguta, dar cam salbatica :D. Ii mai dau drumul prin casa, dar roade tot ce prinde (asta fiind motivul pentru care nu-i dau drumul intotdeauna prin casa.

            Altfel, sunt foarte, foarte haioase si curate.

  • musetel spune:

    ce onoare, eu si ciocolata regala avem aceeasi zi de nastere 🙂
    da, si eu iubesc 4 burtici pufoase! daca ar fi fost catei, ar fi fost cei mai buni prieteni ai mei. dar cum sunt pisici, m-au ales sa fiu eu cea mai buna prietena a lor!

  • Ina spune:

    Este foarte-foarte-foarte dragalasa! Si pisica mea sta labuta peste labuta adesea, cu atitudinea de lady. Tot asa, ma ajuta sa fiu eu, chiar si in momentele mai putin stralucite.

  • Dana spune:

    Si eu am o pisuca scumpa. Tocmai a implinit doi anisori si aproape tot atatia de cand e in viata mea. Si eu am trecut prin niste momente groaznice anul trecut si sunt sigura ca numai datorita ei am iesit cu mintea intreaga din toate. N-as fi crezut ca un animal te poate ajuta atat de mult.
    Aa, si pisuca mea are mingiuta tot ca a ta, doar ca nu s-a perfectionat chiar asa bine in a o aduce in gurita.

    Intrebare: tu cand pleci iti lasi pisicuta singurica? si daca da, cat ai lasat-o cel mai mult?

    • Printesa Urbana spune:

      Hei, Dana, sa-ti traiasca, e inca mica.
      Da, o las singura uneori. Cel mai mult am lasat-o acum de sarbatori, de joi dimineata pina luni seara. Prea mult. Am gasit-o bine, mai avea si apa si mincare, dar m-am simtit foarte prost si-am fost ingrijorata in fiecare zi. Data viitoare n-o las singura mai mult de 3 zile, desi e clar ca poate sta si o saptamina, daca ii las tot ce trebuie. Dar nu pot sta linistita stiind ca n-o verifica nimeni atita vreme…

      • Dana spune:

        Saru mana!

        Da, si eu am lasat-o maxim 2-3 zile si la fel am stat numai cu gandul la ea. Imi pare rau si cand o iau cu mine pentru ca pe cat e ea de tantosa si increzuta acasa pe atat e de spasita si amarata daca o duc in alta parte. La ai mei sta numai dupa canapea si slabeste instant in 2 zile. E asa speriata si amarata…

  • Alina spune:

    waw, mi s-a facut pielea de gaina si ochii s-au umplut de lacrimi! ce frumusete de suflet… si eu am avut si am parte de dragostea unor patrupede! din toamna anului trecut am crescut in casa doi pui de gaina, acum au crescut mari, stau in curte si vin si ti se urca pe umar ca sa doarma. au si nume: gogu si micha! iar de matze …. de abia astept sa imi faca pui! am avut un motan negru care venea noaptea si imi sarea in geam, ma trezeam, il bagam in casa si se aseza pe perna mea, iar eu ma chinuiam pe un colt ca sa aibe el loc! eu cred ca animalele au ceva legaturi cu magia!

    • Printesa Urbana spune:

      Gaini? 🙂 Excelent, nici n-am stiut ca pot manifesta afectiune.
      Daaa, clar animalele au ceva de stiu sa faca bine oamenii!

      • Alina spune:

        am vazut odata un ditamai curcanul care se rasfata ca o pisica pe langa un copil. am crezut ca sa ceva nu se poate… isi lasa aripile in jos, se invartea si se mangaia de baiatul ala de parca era hipnotizat!

        • Printesa Urbana spune:

          Hm… dubios… Mie mi-e cam frica de curcani si de giscani…

          • Andrada spune:

            stiu si eu oameni care au crescut gaini si erau foarte …afectuoase ca sa zic asa, fiind scoase din ,,turma” si crescute cu grija 😀

            • Printesa Urbana spune:

              Vecinii mei de palier cresc gaini. Deci posibil sa se poata, desi cred ca ei totusi le cresc pentru altceva decit afectiune. Sau, mai stii…

              • Madelaine spune:

                Si eu am avut un pui de gaina drept prieten in copilarie. Cand l-am primit, era atat de mic incat imi era frica sa pun mana pe el, si dimensiunea maxima la care a ajuns a fost…cat un pumn 😀 rosu si zburlit tot timpul, il strigam pe nume cand intram pe poarta, si alerga de mama focului ca sa ma intampine. Bietul meu Sageata…ce amintiri…

  • Moldoveanca spune:

    :))))))))) Doamne, am ras cel mai bine pe saptamana asta :)))))) E superba, sa-ti traiasca si sa-ti creasca mare si sanatoasa!

  • Antonela spune:

    Am 2 catei si o pisica.Bineinteles pisicuta e preferata,pur si simplu o ador.De multe ori ma gandesc ca viata sigur nu ar mai fi la fel fara ei.Da,recunosc sunt indragostita de animalutele mele.Si nu,nu sunt nebuna.

  • Oana spune:

    Da, si eu iubesc si impart patul cu un motan birmanez, de toata frumusetea si desteptaciunea din lume. Adorabile pisici avem!

  • Alexandra spune:

    Asa as vrea sa iubesc si eu un asemenea sufletel…Sunt topita dupa pisici, dar am o rinita alergica care nu se intelege cu toate blanoasele…Eu inca sper.

    Sa-ti traiasca Ciocolata si sa te iubeasca tot asa in continuare. Sa mai zica cineva ca pisicile nu stiu sa iubeasca.

    • Printesa Urbana spune:

      Alex, sa stii ca si eu am fost alergica la pisici, pina mi-am luat pisica… Mai sfatuieste-te cu un alergolog, cine stie…
      Multumim!

      • Alexandra spune:

        Adevarul e ca am avut o intalnire de smotoceala cu un pisoi de cateva luni si n-am avut nicio problema. Cand m-am jucat cu un caine instant am inceput sa stranut si sa imi curga nasul…O vizita la alergolog uremeaza in mod clar, sa ma lamuresc cum stau. Dar cel mai incurajator e ca viitorul meu sot, iubitor de caini de fel, nu e impotriva, deci there is hope.

        Si sa stii ca ti-am luat si eu blogul de la inceputuri, mi-a luat ceva timp, dar m-am simtit ca atunci cand citesti o carte din aia foarte buna pe care n-o poti lasa jos. Nu stiam cand sa iti marturisesc asta. You rock, dear Printesa! :*

  • cristi spune:

    Pana in 98, cand inca stateam cu ai mei, l-am avut pe Felix, un portocaliu care ma insotea mereu dimineata, spre liceu (asta pana in 96 🙂 deci), venea cu mine pana in parcul Dorobanti, insa cand ajungea aproape de sala floreasca, facea cale intoarsa, uitandu-se scurt la mine.
    Intr-o zi a plecat de tot…….

    Acum ai mei o au pe Linda, o fata de 12 ani care a devenit aproape umana – cine are pisica de mult timp stie, sper, la ce ma refer.

    Fain, sa-ti si sa va traiasca.

    • Printesa Urbana spune:

      Asta cu pisicile lasate sa umble libere mi se pare dubioasa. Mai vad oameni plimbind pisici in parc, in lesa… Mi se pare cumva impotriva naturii pisicesti. Dar inteleg ca-s si exceptii.
      Da, asa e, in timp devin oameni, stiu ce spui, Cristi. Pe a mea o suspectez ca e jumatate om inca de la nastere.

      • cristi spune:

        Da, amanuntul important era ca locuiam la parter si daca Felix voia sa iasa nu-i interzicea nimeni acest lucru, ai mei si eu am iubit mereu, cred, libertatea, de orice fel.
        Doar ca intr-o zi….pur si simplu nu s-a mai intors.

        Da, actuala pisica pe care o au ai mei pur si simplu dialogheaza cu ei, evident prin miorlaituri (asa se zice? 🙂 ), insa clar exista un dialog in care ea intelege si raspunde. Mi se pare incredibil, ca sa nu mai zic de faptul ca mereu simte cand cineva nu are o stare buna sau stie cand sa-i scoale pe ai mei daca lor nu le merge ceasul – si as putea continua mult timp cu exemple, mi se pare fascinant.

  • Irina spune:

    Ce frumos ai scris. Am doua pisici…Jolie si Ghiocel si mor dupa ele. Au 6 si respectiv 5 ani. Si Jolie este cea mai desteapta pisuca din lume…iar Ghiocel, cea mai fricoasa:)
    Sa iti traiasca Ciocolata!

  • doina spune:

    este superba….iar pozele sunt excelente!!!…poate ar fi trebuit sa fie posibila postarea de fotografii si de catre cei care te citesc…as fi fost curioasa sa vad toate animalutele de care fiecare a povestit aici! Eu pot sa ma laud doar cu motanul vecinei mele (Loby) ,despre care se spune ca eu as fi preferata lui in afara membrilor familiei! in rest ,nu s-a putut atasa de absolut nimeni! pup dulce printesa!

  • miss s spune:

    Ioano, ce culoare misto aveai in par in poza din postul asta!bestial iti statea

    • Printesa Urbana spune:

      Hehee, da, epoca blonda…. s-a incheiat insa pentru totdeauna. e vremea sa-mi las parul liber de vopseluri cu peroxid. ma simt roscata de ceva vreme, posibil sa ma simt bruneta curind, cine stie… dar blondul a iesit definitiv din carti. 🙂

  • Fimolici spune:

    E frumoasa tare Ciocolata. Zi-mi ceva, ca nu inteleg: avea ochii albastri cand era mica si pe urma s-au facut galbeni?

  • Geo spune:

    Vaaaai, cata superbitatea si adorabilitatea in ‘mneai. Doar ca eu am o dilema: e maro sau e neagra, ca ma deruteaza rau pozele, chit ca dupa nume…deh…ar trebui sa fie evident…

  • Valentina spune:

    Eu iubesc niste mustati de iepuroi :-), iti trimit o poza cu el. E haioasa foc ciocolatica ta.

  • Minutewoman spune:

    E pur şi simplu SUPERBĂ! :X:X:X:X:X:X:X
    Am avut şi eu o pisică de suflet…care din păcate a murit „cu ajutorul” unor vecini…Ştia când sunt bucuroasă,ştia când sunt tristă, şi venea de fiecare dată la mine cu privirea ei de tigrişor şmecher si îşi punea capul pe picioarele mele..Ca să nu mai zic că nu mai aveam nevoie de alarmă în dimineţile de liceean, la 6 punct mă trezea dându-mi cu labele pe piept şi mieunând. :))) Mi-ai făcut dor de ea cu Ciocolata..;)) Să te bucuri de ea 25 de ani dacă se poate! 😡

    • Printesa Urbana spune:

      Te astept pe la mine s+o smotocesti, sa-ti mai treaca dorul de a ta!
      Multumim, sa ne bucuram unii de altii, da!

      • Minutewoman spune:

        Yeah well, aş veni neţinută, dar eu sunt la o coadă de Gibraltar acum..:( Poate când vin in vizită în Ro..:D :*

  • Strumf spune:

    Printeso, te citesc de foarte mult timp; am ajuns la tine cautand niste pareri despre HM, apoi au urmat acele postari la care nu am avut curaj sa imi ceva pentru ca ma simteam neputincioasa sa iti ofer un sfat sau o vorba buna.

    Acum am ajuns la postarea aceasta si nu am putut sa nu dau un reply. Am avut si eu un motanel care mi-a luminat copilaria si am crescut cu el, care mi-a fost alaturi mereu si care atunci cand torcea ma facea sa uit de toate problemele. L-am avut pentru ca a fost calcat de o masina acum 2 ani. De atunci nu am mai avut curaj sa ma mai iubesc un alt animalut, vreau dar nu pot.

    • Printesa Urbana spune:

      Imi pare rau ca l-ai pierdut, of… Lasa ca poate peste ceva vreme o sa ai curaj sa incerci din nou… Sigur o sa umple golul, macar pe jumatate.

  • Roxana spune:

    Cum sa fac sa incarc si eu o poza cu „copilul” meu posesor de urechi, codita si atitudine de caine?

    P.S Eu nu sunt o fana a pisicilor dar Ciocolata e delicioasa 🙂

  • Andreea spune:

    Doi „nasuci” de iepurasi! Nu de alta dar impart casuta cu 2 iepurasi…..Uneori am impresia ca sunt catelusi…le place sa stea la mangaiat, sa fie alintati……si daca le dai niste cartofi prajiti….te adora :)!

  • Oana spune:

    Ahhh, ce dulce e Ciocolata ta!!! Sa-ti traiasca!
    Ti-am trimis si eu o poza cu Miki a mea, din plush 100% natural si viu :). Si Miki a facut un salt de la etajul 3 si s-a lovit de ceva in cadere si si-a fracturat bazinul & evident ca am crezut ca acolo se termina povestea. Dar ea era tanara si puternica si nu s-a lasat si o am zilnic aici sa-mi framante patul si perinile si pielea :).

  • Vertange spune:

    Printeso, eu am un curcan simpatic la tara. Il cheama Bismark. Trimit poza?:)

  • IrinaC spune:

    Povestea ta mi-a adus aminte de nefericitul accident pe care l-a avut motanul meu, care a zburat de la etajul opt si a avut un picior dislocat. Am mers saptamani intregi cu el la doctor, i-a pus piciorul la loc de vreo doua ori, am facut injectii fara numar, m-a muscat serios la radiografie, iar cand am crezut ca totul s-a sfarsit a facut… o eczema, din cauza stresului se pare. Dar totul a fost candva, avea el aproape doi ani, acum are noua si este bine mersi, sta si face ce stie el mai bine – doarme si se joaca. Nu toarce, pentru ca nu a tors niciodata, asa este el, mai special 🙂 Il cheama Bitza, vine acum si poza.

  • Delicioasă Cioco cea lată, delicioasă prezentarea ei! N-ai cum să n-o iubești.

  • Andreea spune:

    Multumec printesa ca mi ai facut chinchilla celebra…o mica rectificare, pe stapana o cheama andreea nu alexandra;)). Pupici

    • Printesa Urbana spune:

      Aaah, si cit m+am chinuit sa nu le incurc, of, iarta-ma da s-au tot adunat si deh… am corectat! Hugs!

      • Andreea spune:

        Iti foarte multumesc… Cred ca le ai incurcat la cate ai primit, dar am zis sa ti zic ca piate nu ma mai recunoaste asta micu de stapana;))

  • Lori spune:

    Dragă prinţesă, din păcate porc n-am :-), dar ţi-am trimis şi eu poze cu motanul meu (uneori golan, uneori aristoCAT 🙂

  • sophie spune:

    Printesa, nu pot sa nu iti ador Ciocolata 😀 Cred ca s-ar distra maxim cu blanosul meu: http://ukko-romania.blogspot.com/
    Sa iti trimit si niste poze separat? 🙂

  • Laura spune:

    http://s339.photobucket.com/albums/n458/shiny_smarald_eyes/?action=view&current=191120101106.jpg
    Nu judecati dupa aparente! Nu sunt reciclabil! Pur si simplu am fost executat silit! :))

  • Baby spune:

    Si eu iubesc o codita de motan grasun si pufos. 😀
    El e Gimy: http://i937.photobucket.com/albums/ad217/Andrela86/Gimy/DSCF0145.jpg si e rasfatatul casei.

  • Diana spune:

    Niște minunății care ne fac viața mai frumoasă. 🙂

  • elena spune:

    Buna ziua,prieteni!
    Iubesc toate animalutele neconditionat.Am si eu un motan pe nume Tomas.in urma cu trei luni a fost batut de un vecin pana ce i-a dislocat umarul stg.Am mers cu el la medicul veterinar si mi-a zis ca-si va reveni,dar pana in prezent niciun semn…Mi se rupe inima cand il vad cum se chinuie sa mearga.Daca stie cineva vreun remediu ….Sanatate tuturor!

  • Diana spune:

    Hei, Ciocolata e nascuta in ziua nuntii noastre. A trebuit sa citesc a doua oara textul ca sa ma prind, ca prea eram cu ochii dupa pisica ta superba :). Cum se impaca cu noul VIP al casei?

  • silvia spune:

    eu red ca pisicutele de mai sus sun cele mai adorabile pisicute

  • Andreea spune:

    Frumos si sensibil articol!:) hmmm, nimeni nu intra in viata noastra intamplator, inclusiv animalutele noastre:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *