Doamna educatoare

În parc, acum vreo 3 luni, Sofia se juca veselă cu niște fete de 4-5 ani. Vorbeau, se alergau, o doamnă stătea pe bancă și le observa. Mă abordează sigură pe ea:
– Cît are fetița?
– Doi ani și două luni, zic.
– La ce grădiniță o duceți?
– Nu merge încă la grădiniță, mai stăm un an.
– Haideți, doamnă, e evident că merge la grădiniță, nici un copil de 2 ani nu poate vorbi așa bine dacă nu merge la grădiniță. Puteți să recunoașteți, nu e nici o rușine.
– Sigur că nu e vreo rușine, dar ea chiar nu merge la grădiniță.
– Nici măcar la program scurt?
– Doamnă, nu mă ascultați. Copila stă acasă cu mine și cu bona. Nu merge la grădi, creșă, școală, logoped. (deja mă enervasem)
– Eu sînt educatoare de 30 de ani și vă spun că nu vă cred.
– Să fiți sănătoasă.

Dacă așa discută și cu copilașii din grupa dumneaei, dacă așa îi ascultă și reacționează și cu ei, doamna a petrecut 30 de ani practicînd meseria greșită.

Despre vorbitul precoce al Sofiei a scris taică-su aici, îmi propun să scriu și eu cînd oi apuca, am postul în cap, doar timp nu-i încă.

Pin It

56 Comments

  • :))) hai ca asta-i bună! Nu va cred :)) A avut un pic de tupeu sa te facă mincinoasă….:|

  • ce treaba are vorbitul cu gradinita?))) hai ca asta e buna

  • Normal, doar se stie ca un copil nu poate exista fara minunatia de gradinita. Nici sa respire nu poate, d-apoi sa vorbeasca… :(((( Bleac!

  • Xenia spune:

    :)))) Ai facut treaba buna, Ioana! 😉

  • Andreea 28 spune:

    HA HA…

  • Loredana spune:

    asta mi-aduce aminte de o fază de ieri… Puștiul, șase ani împliniți… într-o discuție îi spun… mai știi, voi doi ați fost pescari împreună… și el, serios, mă corectează… nu, mami, se zice păscari! :))
    și el a vorbit repede și mult. a făcut ușor trecerea de la cuvinte stâlcite, la cele corecte. îi repet mereu un cuvânt atunci când nu-l spune bine și-i explic de ce. l-a pronunțat pe r foarte ușor, reține ușor versuri din poezii… nu știu, așa cum zice Omul, dacă e vorba despre interacțiunea părinților cu copiii sau dacă e nativ, aș spune că e o combinație de mai mulți factori. și nativ, și educat.
    altfel, oamenii se așteaptă mereu să ne încadrăm în norme, să fim parte integrantă dintr-un grup, etc. e greu de acceptat că se poate și altfel… cum să te dezvolți frumos fără să mergi la grădiniță? hmm… ce-ar fi zis doamna despre homeschooling?

  • Din moment ce vă ocupați de ea (și de Ivan, bineînțeles) și îi vorbiți și vă face plăcere să fiți împreună, este normal ca Sofiei să-i placă să vorbească cu voi și să învețe mai multe decât alți copii. Cunosc și eu copii care și-au dat drumul foarte repede la vorbă și nu s-au mai oprit de atunci. Să fiți sănătoși și să vă vorbiți tot timpul. 🙂

  • Off topic: Îți dai seama că urmăream blogul lui tat-su și nu știam că e soțul tău?

  • Oana spune:

    In multe cazuri copilasii de 3 ani isi dau drumul la vorbit in momentul cand intra la gradinita. Acuma ca doamana educatoare nu a crezut ca exista si copilasii care vorbesc de la 2 ani si un pic, asta e treaba ei. Pamantul e mare ,suntem multi cu pareri si pareri, asa ca tu ai sa intelegi pentru ca firea ta pana la urma este intelegatoare. Da si cand o sa inceapa Sofia gradinita ai sa vezi cum ai sa te lovesti de fel si fel de conceptii, comentarii, pareri si catalogari, chit ca e gardinita de stat su particulara, Waldorf sau cum s-o numii. Sa-ti traiasca minunea vorbareata si plina vorbe de duh :).

  • Bubu spune:

    Educatoarea nepotilor mei (grupa mica) se plange ca nu isi poate tine ora pt ca plang copii… Serios?!!! Ce ora sa tii la grupa mica – prima sapt?! Nu le da jucarii pt ca le imprastie…. Noooo … Dar unde e metoda ei pedagogica? Sa-i potolesca pe cei mici, sa-i lase sa se joace acum la inceput de an pana se acomodeaza cu doamna si colegii!!! Unul dintre ei si-a luat o palma de la un coleg si educatoarea a zis ca ea nu poate fi atenta la toti…. astfel ca a doua zi fratele celui „batut” l-a muscat pe colegul bataus… E „legea junglei” in clasa….

  • Diana spune:

    si eu am vorbit foarte-foarte repede 🙂
    Dar doamna asta … e de vis!

  • raluca spune:

    @Narcisa-Maria: suntem doua nenica. Mi-a luat ceva pan` sa procesez care e legatura dintre autorul blogului de tata si printesa noastra..:))
    La subiect: Ioana, felicitari, inca o dovada (desi nu mai aveai nevoie) ca Sofia creste frumos, armonios.
    Ca sa fiu cinstita mi-e frica cum ii e dracului de tamaie de momentul in care va trebui sa-mi incartiruiesc copila la gradinita/scoala, you name it….mi-e teama de asemenea specimene de-si zic educatoare, si nu numai. Anastasia vorbeste de pe la 1.9 luni – pentru inceput pre limba ei, dar acum, 2.2 luni, turuie, doamne de dimineata pan-n la culcare. Nu pronunta inca literele r si l, dar vorbim cursiv, in propozitii/fraze.

    • MihaelaM spune:

      Draga Raluca, ”acele specimene de-si zic educatoare” sunt uneori profesori cu toate gradele luate si ceva studii de psihologie! Daca iti inspira atata teama, tine copila acasa poate pana la clasa pregatitoare scrie un roman, poezii ceva……Mai intai respecta putin acel om care munceste zi de zi cu copilul tau (si inca 25-30) si apoi lauda-ti fetita ca vorbeste .
      Eu cunosc doua educatoare care chiar sunt dedicate meseriei si copiilor. Cea pe care a intalnit-o Printesa a fost o exceptie, mai de moda veche cred eu.

      • raluca spune:

        Draga Mihaela,

        Tare as vrea sa stiu procentajul profesorilor cu studii/cunostinte de psihologie bine aprofundate, si nu acel curs de psiho-pedagogie, care se face prin anul 2/respectiv 4, la practica.
        Apoi, chiar nu inteleg de ce te-ai zburlit atat de rau. Eu ma refeream EXACT la povestea printesei noastre: acea educatoare convinsa ca daca un copil nu merghe la gradi nu vorbeste atat de frumos, fluent, nu stie sa interactioneze.
        Nu e vorba de lipsa de respect, draga fata, e vorba ca acele cadre de care spui tu sunt specimene pe cale de disparitie, din nefericire (stim cu totii nivelul de salarizare din invatamant, dezinteresul cadrelor didactice, etc).
        Si nu, draga fata, educatoarea intalnita de printesa NU e exceptia, e REGULA…

        Multumesc, Raluca

      • raluca spune:

        Si am uitat: la cele DOUA educatoare pe care le cunosti tu, care sunt dedicate, eu stiu cel putin CINCI-SASE care nu au nici macar notiuni fundamentale, elementare de psihodepagogie infantila, care nu stiu ce si cum se lucreaza cu copiii si totusi, sunt educatoare….

        • MihaelaM spune:

          Raluca este lipsa de respect din partea ta! Chiar este! De ce le numesti SPECIMENE? Sunt OAMENI, fiinte umane! Daca tu ca parinte le tratezi din start asa, ma intreb cum o inveti pe fetita ta sa isi respecte educatoarea?
          Si in definitiv, daca tot generalizezi si consideri ca SPECIMENELE in cauza sunt toate o apa si-un pamant de ce te mai deranjezi sa-ti duci copilul la gradinita?

        • MihaelaM spune:

          „Draga fata” ca veni vorba, ai cumva asa multe notiuni de psihopedagogie infantila de le poti evalua pe specimene?

          • MihaelaM spune:

            Si nu, nu m-am zburlit deloc. Cea care s-a simtit atacata ai fost tu.
            Reciteste-ti comentariul si ai sa vezi ca nu te-ai referit la situatia povestita de Printesa ci la frica de educatoarele/invatatoarele nescolite si neinstruite care-ti vor traumatiza odorul vorbitor fluent de limba romana bebeluseasca!
            Citez:”mi-e frica cum ii e dracului de tamaie de momentul in care va trebui sa-mi incartiruiesc copila la gradinita/scoala, you name it….mi-e teama de asemenea specimene de-si zic educatoare, si nu numai”.

            • raluca spune:

              Si eu am fost oricum, dar nu atacata, cum afirmi mai sus.
              Imi voi sustine pararea: din pacate, in sistemul nostru de invatamant (subrezit) sunt extrem de multe specimene si foarte putine cadre didactice cu daruire, cu pregatire, cu experienta.
              Si da, homeschooling-ul este un sistem implementat cu succes in alte state si incet, dar sigur, incepe sa prinda contur si la noi. Oare de ce?
              O seara minunata sa aveti!

          • raluca spune:

            Intamplare sau nu, posed aceste cunostinte, MihaelaM.

  • cristina spune:

    Asta cu vb e relativa! Mie mi-au spus ai mei ca am inceput sa vb de la 9luni si pana la 2ani vb foarte bine, invatam poezii foarte usor si fara eforf din partea lor. Eu am crescut la tara, la bunici si nu aveau timp prea mult sa stea dupa mine. Am invatat singura sa mananc foarte frumos cu furculita si cutitul, doar urmarindul pe tata…au fost mai multe darle-am uitat eu.
    Si nu sunt un geniu, chiar daca la inceputul vietii ai mei se gandeau ca as putea fi :))
    Sa va spun ca fi-miu a inceput sa vb la 3ani, si ca nici acum nu il spune bine pe r? Din toata familia doar eu si taica-su nu ne-am ingrijorat,batranii nostri il comparau cu toti copiii cunoscuti si necuscuti si ne bateau la cap sa il ducem la logoped, la psiholog… Fiecare copil e diferit, din fericire.

    • cristina spune:

      Acum am recitit ce am scris si am vazut greseala:urmarindu-l, scuze.
      In alta ordine de idei doamna cred ca profesat prea mult si a afectat-o, daca in 30 de ani nu a intalnit copiii mai precode inseamna ca nu prea este atenta la copiii de grupa ei. Fiul meu are 2 educatoare foarte atente si foarte bine pregatite,el a facut progrese foarte mari de cand este la gradi.

  • Ami spune:

    Mereu am vrut sa scriu despre chestia asta, ca raspuns ,desigur, la cele citite in general aici.
    Baietelul meu vorbeste foarte bine si clar inca pana sa implineasca varsta de 2 ani. nu realizez exact cand a pornit facand fraze si legand notiuni logice, insa la 1 an , a pornit cu vorbitul cam ca toti ceilalti copii. Jur, o secunda nu ne-am chinuit, ca parinti, sa-l punem sa repete vreun cuvant. pur si simplu i-a placut vorbaria.
    Deci, n-are legatura, clar, vorbitul cu gradinita. Sunt sigura ca vorbareti ca ai nostri sunt rari, insa nu trebuie sa sperie vreun parinte mai mare de aceasta varsta ca nu vorbeste copilul inca sau nu vorbeste bine. Si, sincer, uneori, ma supar pe el ca vorbeste intruna, nu te lasa pana nu termina fraza, vrea sa fie ascultat. Eu zic ca-mi seamana.
    Deci, doamna educatoare cu pricina, ori n-a intalnit cazuri, ori nu-si mai aduce aminte. Iar asta cu rusinea de a recunoaste ca o duci la gradinita, mi se pare penibil. tot nu pricep de ce e o rusine…

  • Ami spune:

    Ah , sa nu uit. Acum, la 2 ani si 5 luni (cam asa are siSofia parca?), l-am inscris la gradinita la grupa mica, program lung. De doamne sunt foarte multumita pana acum. Se poarta foarte frumos si l-au atras in joc. Saptamana trecuta a plans mult dar s-a adaptat, Acum mai maraie dimineata (8.30) dar dupa ce il las, ma pupa si se duce la copii. Face destule activitati acolo. canta, coloreaza, etc. pentru mine e important sa prinda orice e educativ. ca prinde si apucaturi mai putin bune, asta e. nu putem fi perfecti. Insa nici daca il lasam acasa cu bunica ce il lasa la desene cu orele ca ea are treaba, nu e bine. Trebuie sa ne adaptam.

  • Bebelina spune:

    Sofia noastra (o fi ceva legat de nume ? :)) are 2 ani si 2 luni si vorbeste de ne lasa si pe noi masca. Fata de alti copii de varsta ei, este foarte vorbareata si stie cuvinte destul de complicate. Ieri imi spune, dupa ce i-am atras atentia ca o sa isi prinda degetele in scaunul de plastic pliabil daca il mai fataie mult, „nu mami, nu e peliculos, am ghija”.
    De multe ori ne simtin ca niste extraterestrii la cat se mira lumea prin parc: „vai are doar 2 ani si vorbeste asa? nu se poate.”
    Motivele, la prima vedere (nu ne-am stresat prea mult sa gasim o explicatie, doar ne bucuram de ea ca vorbeste atat), ar fi:
    – poate e nativ, si taica’su si bunica (soacra’mea) sunt niste guralivi;
    – am vorbit cu ea tot timpul, mai ales bunica’sa care sta cu ea cat suntem noi la serv. Aici avem noroc, ii povesteste, ii canta, ii explica, iar ii repeta, o intreaba, o pune si pe ea sa cante.
    – nu i-am spus niciodata sa taca, am incurajat-o sa vorbeasca. Daca nu intelegeam ce spune, o incurajam sa vorbeasca si mai mult.
    – nu am ras de ea cand a spus ceva trasnit sau a stalcit un cuvant. I-am repetat cum se spune corect.
    Eu i-as fi spus doamnei ca e problema ei daca nu crede ca fetita nu merge la gradinita.

  • Gabriela spune:

    bebe al meu are 22 de ani! (asta ca sa stim de pe ce plan vorbim!)
    cand am citit… scenarista din mine gandea ca-i vreo racolare pt vreo gradinita! uite ca nu! doar o atoatestiutoare!
    in alta ordine de idei, eu mi-am dus copila de atunci la logoped sa-i corecteze lipsa „r”-ului… mare greseala ca tare i-a placut franceza mai tarziu… si se pare ca ar fi ajutat-o acea pronuntie, daca nu ar fi fost corectata. (vorbim de 1994… familia extinsa credea ca-mi duc copilul la doctor, ca-i bolnava,ca e irecuperabila, drak stia de dictie, logoped…)
    oricum… ei cresc. a mea tocmai ce a dat exam IELTS, asteapta rezultatele! ceea ce va doresc si voua… peste doar 20 de ani! frumoase mamici!

  • andaz spune:

    Așa i-ai zis? „Să fiți sănătoasă!”

  • Ioana spune:

    Mda… nu ar fi fost mai frumos sa iti spuna, doamna educatoare, ca este incantata de copila, de cat de volubila este la varsta aceasta? 🙂 Parca toti, pe masura ce trece timpul, suntem intr-o permanenta competitie cu ceilalti, cu ideile si convingerile ce nu ne sunt proprii, cand, de fapt, cel mai bine ar fi ca aceasta competitie sa o purtam cu noi insine…

  • andreea m spune:

    Ioana, zicea Robo-Tata de ceva carti in alta limba, engleza presupun? Niste titluri? Eu am tot luat de la AnticExLibris diverse carticele in engleza, chiar de dinainte sa rămân însărcinată, „sa le am acolo”. Stau lângă Emma (3 luni) intinsa pe pat si ii citesc. Pare sa ii placa, se uita curioasa si la paginile colorate.

  • vio spune:

    Mda…am vazut nhspe copii de gradi de 3 ani jumate care nu vb cat Andrei cand avea el 2 ani jumate. So..ok, poate gradinita ajuta in unele situatii…daqr..n-as generaliza.

    Asa ca..nu stiu cine-a invatat-o pe d-na educatoare ce-a invatat-o, dar cu siguranta abordarea ei a fost cam de kk….

  • Bianca spune:

    Mama e „ajutor” de educatoare si povestea de fetita unei invatatoare care era in grupa ei. Avea un vocabular foarte dezvoltat pentru varsta ei fata de ceilalti copii. A intrebat-o de unde stie atatea cuvinte. Fetita i-a spus ca acasa mama ii pune cd-uri cu povesti. Iaca explicatia!

  • mama alunitza spune:

    Desigur, nu e corect sa generalizam pornind de la un singur exemplu. Adica probabil ca nu toate educatoarele sunt nepotrivite cu locul lor de munca. Dar nu stiu cum se face ca aud numai povesti din astea. TOTI parintii cu care vorbesc se plang de cate ceva obiectiv (plangerile subiective sunt si mai multe, dar nu se pun). Internetul abunda, iata, in astfel de exemple. In plus, am trecut personal prin experienta gradinitei.
    Mai intai, m-am enervat ca educatoarea (cu vreo 40 de ani de experienta, si mai tare decat a ta!) facea la greu educatie religioasa cu niste gagalici de 3 ani, cu aceeasi abordare gresita ca si profesorii de religie din scoala.
    Apoi m-am socat cand fetita mea de 4 ani mi-a spus la suparare ca ma scoate pe geam afara; fiind o familie politicoasa si locuind la etajul 7, era exclus sa fi auzit expresia asta de la noi, asa ca am intrebat-o si mi-a confirmat ca o foloseste uneori educatoarea.
    Iar de curand am aflat si de ce copilului meu i s-a facut la un moment dat frica de luat sange, desi pana atunci intindea relaxata mana catre asistenta: educatoarea ii ameninta ca le face injectii, in obraz(!), celor care nu erau cuminti. Nu indraznise sa-mi spuna la momentul respectiv, iar acum m-a pus sa-i promit ca ramane secretul nostru, de frica sa nu auda educatoarea (desi am terminat gradinita din vara).
    Imi pare rau ca nu imi respect promisiunea, dar mi se pare important sa trag un semnal de alarma. Deci, dragi mamici, stiu ca nu avem incotro si trebuie sa ne integram in sistem, dar trebuie sa avem mare grija cui ne lasam pe mana copiii. Si sa ii intrebam neobosit ce au facut in fiecare zi cat nu au stat cu noi, deoarece, iata, pot fi speriati sau chiar amenintati sa nu ne spuna despre toate abuzurile la care sunt supusi. Pentru ca, in ciuda aparentei lipse de importantza, sunt, cert, abuzuri care pot marca semnificativ viata copiilor. Numai ca astfel de educatoare nici macar atata lucru nu stiu…

    • Cristina spune:

      Ati facut o reclamatie la gradinita? Numai sesizand lucrurile care nu-s in ordine putem schimba lucrurile.

      • mama alunitza spune:

        Desi am un istoric indelungat in implicare cetateneasca, in diverse domenii, inclusiv sub forma de sesizari, gradinita este un capitol delicat. Toti copiii isi iubeau educatoarea si era evident ca si dansa era foarte atasata de ei si nu isi dadea seama ca le poate face rau cu niste vorbe aruncate aiurea. In plus, este dificil de decelat adevarul absolut din spusele unui copil mic. Am discutat cu educatoarea doar despre problema religiei. Iar despre injectie am aflat la mult timp dupa incheierea gradinitei.
        Am norocul de a sta acasa si, deci, de a-mi dedica mult timp copilului. Astfel, sper sa pot contracara derapajele educationale provocate din alte medii, care vor exista tot timpul. La urma urmei, nimeni nu-si poate tine copilul sub un clopot de sticla…

  • Alina spune:

    Citind postul mi-am adus aminte de „Tatal celuilalt copil” de Parinoush Saniee, un roman sensibil care abordează acest subiect la vorbitului la copii. Daca nu l-ați citit il recomand din tot sufletul. Felicitări pentru blog Printeso si sănătate multă întregii familii!

  • Cunosc o fetita care pana la gradinita ii placeau cartile atat sa le mazgaleasca cat sa-ti spuna povestea in maniera ei, nu avea rabdare sa te lase sa citesti tot, dar memora foarte usor si avea un vocabulary bine dezvoltat pentru varsta ei, acum la scoala… nu ii place, e in competitive cu ceilalti pentru ca ii vad ca au rezultate bune, dar nu mai are imaginatia, dorinta de cand era mica si a imbratisat limbajul din filmele de pe Disney channel…

  • andreea m spune:

    Sunt ca un copil intr-un magazin de dulciuri când intru la Usborne pe site. Atât de incantata sunt ca nu stiu ce sa comand. Am văzut ca au oferta la un set de 50 de carticele gen prima biblioteca a copilului. Astept cu nerăbdare sa scrii despre subiectul asta 🙂 Eu o urmăresc cu mare drag si pe Camelia de la micatelierdecreatie.ro. Lucrează atât de frumos cu pustoaica ei, are multe exemple de activitati, recomandari, o sectiune de download de ti-e mai mare dragul. De abia astept sa pun in aplicare ce am gasit acolo.

  • Nu toata lumea are parte de o bona de calitate ! Gradinitia ar mult mai utila !

  • Iulia spune:

    E in copil normal. Unii incep sa vorbeasca Mai repede, altii Mai tarziu. Nu e un indicator pentru viitoarele rezultate academice. Nu stiu cum sa spun sa nu te superi. Eu cred ca educatoarea a vrut sa o complimenteze. Ai mare grija sa nu treci in categoria mamelor tigru( e o expresie care face referire la mamele japoneze) care pun presiune si acced la perfectiune. Toti avem senzatia ca copilul nostru e cel Mai cel so ei saracii sunt copilasi normali cu diferite grade de dezvoltare

    • Printesa Urbana spune:

      vaai, nici o grija pe zona asta, cerintele mele de la ea se rezuma la: sa fie sanatoasa si sa ma iubeasca. in rest, treaba ei ce planuri are si cu ce viteza le bifeaza. 🙂

  • Iulia spune:

    As indraznit sa adaug strict din experienta personala. Prima mea fetita a vorbit de la 18 luni, a fost crescuta in mediu bilingv. Extrem de precoce in a intelege ambele limbo fluenta in engleza si romana. Cea de a doua in varsta de doi ani de abia Scoate cateva cuvinte desi e crescuta in acelasi mediu. Vorbit non – stop cu ea si citit carti. Nu e cred ca e un indicator fericit si cred ca e doar com petitia teribila intre mame sa arate fiecare ce destept e.

  • Ioana spune:

    Din interiorul sistemului vorbind, afirm fără reţineri că dacă ar exista homeschooling bine pus la punct în România, aş opta cu siguranţă pentru varianta asta când voi avea copil/ copii! Tocmai din cauza „profesionistelor cu experienţă” de felul ăsta! Poate şi din cauza faptului că în oraşul nostru opţiunile nu sunt prea bogate…

  • Veronica spune:

    Daca se poate argumenta mult pe subiectul corelatiei dintre vorbitul devreme si corect si inteligenta nativa a copilului, plus/minus interventiile parintilor prin citit, explicat, narat, conversat, un lucru e sigur: voi i-ati insuflat Sofiei o dragoste pentru carti si citit care, sansele sunt, vor ramane cu ea toata viata. Deja ati asezat fundatia viitorului succes academic. Cat despre ce bine vorbeste Sofia, pe mine m-a impresionat ce spune si cum gandeste (in dialogurile pe care ni le redai tu si noi le citim cu atata placere). Conexiunile pe care le face ea intre ce vorbiti, cititi, etc si lumea din jur (ex. observatia despre gandac/gandaca, maimute, si stiu ca am mai citit si altele dar nu-mi aduc acum aminte, conversatia despre casoleta/fasoleta) necesita „higher thinking” si nu prea sunt caracteristice unui copil de 2 ani. Astea sunt semne de inteligenta (in caz ca mai existau dubii). Si asta ce-am dedus eu in urma a catora „perle” ale ei.
    Nu sunt expert in domeniu dar am vorbit aici din experienta proprie (cu un copil super dotat) acumulata in urma discutiilor cu diversi educatori, profesori, consilieri etc, si ce-am mai citit pe subiect.
    P.S. Tot ce a descris sotul tau despre ce faceti voi cu Sofia am facut si noi cu Eric, si crescut bilingv, a vorbit repede, i-a impresionat pe toti cu vocabularul lui, a fost mereu cu mult peste nivelul celorlalti copii de varsta lui, a citit devreme (la 4 ani) si inca iubeste cartile mai mult decat orice (poate cu exceptia matematicii si a stiintelor). Toate astea fara presiune din partea noastra, noi doar i-am incurajat pasiunile, i-am cumparat mereu carti despre subiectele care l-au interesat, am discutat si am citit impreuna.

  • Iulia spune:

    Cum vad ca e o concentratie de mame perfecte si serene si copilasi extrem de inteligenti va supun atentiei acest eveniment. http://smartandhappychild.ro/ce-faci-cu-un-copil-supradotat/, sunt o serie de conferinte pentru copilasi extrem de inteligenti.
    Cred ca spre deosebire de noi, mamele cu copii absolut normali, voi mamele de copii destepti trebuie sa fiti informate ca nu e usor sa faci fata la un copil supra dotat. Un weekend frumos!

  • Iulia spune:

    Ma scuzati, dar mi se pare o dovada de badaranie si de foarte proasta crestere sa spui Asa, fara rusine, ca odrasla ta e un geniu sau Mai destept decat altii. E comportament tipic de tata de mahala.Eu ceva nu am vazut in copilaria mea, sa te lauzi fara Jena cum e copilul tau.

    • oana spune:

      Daca era cazul ai fi „vazut” in copilaria ta dar, se pare ca, nu a fost cazul…

    • Veronica spune:

      Draga Iulia, recunosc ca trebuia sa explic putin ca toate afirmatiile mele de mai sus legate de inteligenta copilului meu nu au fost observatiile mele (de mama tigru, badarana si lipsita de rusine) ci concluzii ale cadrelor didactice si ale consilierilor psihologici care au lucrat cu copilul de-a lungul anilor. Statusul de „gifted” i s-a acordat in urma rezultatelor scolare, a testarilor, etc., nu a fost ceva decretat de mine. De notat mai este ca noi nu traim in Romania si ca noi, parintii, ne-am documentat bine asupra subiectului si am avut multe intalniri cu acele cadre didactice si consilieri de care pomeneam mai sus (si in comentariul anterior). Totusi multumesc pentru link.
      De obicei nu prea vorbesc despre asta din motive evidente, dar citind aici unele comentarii mi-am adus adus aminte de lumea care se grabea sa ma asigure ca faptul ca fiu-meu a vorbit devreme si corect (si dadea de mic semne de inteligenta) nu avea nici o importanta. Doamne Fereste sa ai un motiv (in plus) de bucurie si mandrie (o adevarata crima sa te bucuri de realizarile odraslei tale). E adevarat ca fiecare copil se dezvolta in ritmul lui (stiu foarte bine asta, pentru ca mai am doi copii care au toate sansele sa fie „normali”, sunt prea mici sa stim, deocamdata) si nu trebuiesc comparati, stiu ca si cei care vorbesc mai tarziu pot fi foarte inteligenti, si invers. Nu despre asta era discutia, ci despre un copil care vorbeste bine si da niste semne de inteligenta.
      Iar copil extrem de inteligent nu este sinonim cu copil perfect, aici gresesti si aproape ca detectez o frustrare personala. Sunt multe alte calitati care le doresc copiilor mei, si multe incerc sa le insuflu inca de cand s-au nascut. O munca in progres pentru restul vietii mele.
      Ah, si intr-adevar sunt mamica serena, practic yoga si o recomand tuturor. O stare zen alunga frustrarile.
      O zi buna tuturor!

  • Mamiţuni spune:

    Propunere de replica pentru data viitoare: „Nu, n-a mers la gradinita. Am eu personalitate multipla!”

  • alina nicoleta spune:

    baietelul meu de 2 ani si 2 luni are 4 cuvinte in vocabular(mama, tati, ciao, pa) si cu toate astea nu sunt ingrijorata ca inca nu vorbeste cu cuvinte. vorbeste in felul lui. imi arata, imi aduce lucrurile care i le cer. e adevarat ca ma aude mereu vorbind in 3 limbi deci banuiesc ca si din cauza asta va incepe mai tarziu sa vorbeasca.

  • Alex spune:

    Am observat in jur la prietenii cu doi copii de varste apropiate, din povestiri sau chiar din commnent-urile de aici si de pe blogul taticului Sofiei ca intotdeauna exemplele de timing diferit in debutul vorbirii fratilor sunt cu fratele/sora mai mare vorbind corect devreme si cu fratele/sora mai mica vorbind tarziu si de multe ori cu probleme (r, sss, etc.).

    Fetita noastra cea mare a articulat prima fraza complexa cu vreo 2 luni inainte sa implineasca 2 ani, la 2 ani recita/canta cateva poezii/cantecele cu 2/3 strofe (melcu’ suparat, bate vantu’ frunzele, iepuras-coconas) si „citea” carticele cu povesti scurte singura repetand spre exemplu din memorie cuvant cu cuvant povestea celor „tlei pipulusi” rasfoind 3 purcelusi. La 2 ani si 4 luni cand a mers la gradinita vorbea cursiv si corect cu exceptia r-ului pe care l-a doborat de curand dupa ce a implinit 3 ani, prima serbare din vara trecuta o reproducea integral incluzand repertoriul colegilor ei singura pe intuneric in fiecare seara inainte de culcare in luna dinaintea ei, iar acum vorbeste fara incetare, foarte tare si se mai si supara daca nu-i raspunzi de fiecare data, oricat de des ti-ar pune aceeasi intrebare.

    Pe baza tuturor acestor experiente mijlocite si nemijlocite am dezvoltat o teorie pe care o s-o verific cu fetita noastra cea mica: copiii mai mici vorbesc mai greu si cu probleme daca cresc in preajma fratilor mai mari care vorbesc mult tocmai pentru ca nu au loc/timp/spatiu sa se exprime. Daca pe cea mare dupa ce vorbeam cu ea sau ii povesteam lucruri sau ii citeam carticele o lasam sa incerce sa se exprime si ea, iar daca o facea impiedicat nu-i luam vorba din gura sau nu vorbeam peste ea, ci asteptam ascultand-o, sora ei mai mica sunt sigur ca nu se mai poate bucura de luxul de a fi ascultata si nu mai poate exersa vorbirea in tihna din cauza taifunului logoreeic langa care e obligata sa se dezvolte.
    Deci chiar daca in sinea ei o sa constientizeze foarte bine limbajul, iar lumea interioara s-ar putea sa-i fie extrem de bogata, o sa-i fie foarte greu sa si verbalizeze tocmai pentru ca exercitiile ei timide vor fi foarte des si brutal inabusite.

    Challenge-ul nostru ca parinti mi se pare ca este, in aceste conditii, asigurarea unui mediu linistit de exercitiu pentru cea mica (momentele cand cea mare e la gradinita, clipele de week-end cu program separat sau poate s-o ducem la gradinita devreme sa interactionez cu copii de varsta ei).

    Oricum, inainte sa ajung sa verific eu teoria cu fetitele mele (cea mica are abia 10 luni), as vrea sa o validez cu un esantion mai numeros: cunoasteti, aveti pe acasa, ati auzit de copii mai mici care s-au dezvoltat mai repede decat fratiorii/surioarele lor mai mari (in cazul in care, evident, fratii mai mari nu sufera de vreun retard de dezvoltare) si dezvoltandu-se in acelasi mediu (nu cu unul cescut de niste bunici, celalalt de ceilalti bunici)?

    Sunt sigur ca o sa mai vorbim despre asta si peste vreo 2 ani cand Ivan o sa-si doreasca si el sa vorbeasca 🙂

    P.S. cred ca teoria e valabila si pentru deprinsul mersului biped

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *