Niciodată nu ești prea matur să cazi din pat

-Adică chiar ai căzut? Pe jos?

-Ai visat că zbori?

-Și ai continuat să dormi acolo?

Asta s-au gândit să mă întrebe prietenele mele și mama când le-am povestit că am căzut din pat. Nu, nu când eram mică, ci acum, vinerea asta, într-o cameră de la etajul trei al unui hotel de trei stele (dar merita două) de pe Sussex Gardens, Londra.

Aveam 44 de ani, 2 luni și o zi când s-a întâmplat.

Dormeam toți patru într-o cameră de șapte metri pătrați. Două paturi de o persoană pe laterale, acolo dormeau copiii. Un pat de două persoane slabe pe mijloc, cred că avea cam 140 cm lățime.

Pentru context, la noi acasă eu și soțul dormim în paturi separate, lipite. Fiecare cu salteaua, cearceaful și plapuma lui, pentru că eu am somnul sensibil, el e ditamai omul și nu dorim motive extra de divorț.

Imediat ce am văzut pătuțul ăsta pentru păpuși m-am gândit: Ups, sigur ne certăm în city-breakul ăsta. Sau îl omor în somn din greșeală. Domnule judecător, nu e vina mea, S-A FOIT!

La culcare, ne-am tras fiecare pe marginea lui de pat, am apucat câte-un colț de pătură, ne-am privit urât și ne-am culcat fund în fund, cu spațiu între noi cât să parcheze un camion cu spatele. Am citit un pic și în cinci minute dormeam amândoi duși.
Nu știu exact ce s-a întâmplat, dar la un moment dat am simți un vânticel prin păr și nasul meu s-a proptit în ceva tare. O secundă mai târziu, miroseam ceva ponosit și prăfos despre care mi-am dat seama rapid că era mocheta îmbâcsită dintre paturi.

Desigur că în cădere am apucat să trag cu mine perna și plapuma, nu se știe niciodată ce urmează, e bine să fii pregătit.

M-am mirat un pic de situație, am strănutat (sunt alergică la praf) și m-am urcat rapid la loc în pat, după ce m-am asigurat că nu s-a trezit nimeni altcineva să mă vadă.

Am adormit instantaneu la loc.

A doua zi de dimineață, ne trezim toți, ne înghesuim în patul dublu, copiii călare pe noi, le povestesc amuzată cum am căzut eu din pat, haha, mami, ce bobiță ești, apoi bărbatul zice:

-Pfai, ce bine, mă speriasem în somn că am făcut eu ceva de-ai tras așa brusc pătura de pe mine, mă bucur să aflu că doar ai căzut din pat.

Cam astea-s glumele de la o vârstă.

PS: Nasul e bine.

PS2: N-am luat ploșnițe.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4198

4 comentarii

  1. E chiar bine. Nașul nostru a dormit într-un hotel fancy, patul era la peste un metru de podea. S-a întins după telefon, uitând unde se află, și așa și-a fracturat clavicula.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *