La Borcanul cu miere înainte!

LE: Câștigătoarea concursului este Ramona Chiriac, felicitări, check your email!

Între timp am aflat că primul spectacol este sold-out, așa că va mai avea loc unul. Repede repede, la bilete înainte!

Indiferent dacă știți sau nu cine e Masha și cine e Ursul, dacă aveți copii între 3 și 7 ani, pe 13 mai ar trebuie să mergeți cu ei la Sala Palatului, la spectacolul cu actori costumați “Borcanul cu miere: Masha și Ursul”. Nu contează dacă nici ei nu știu cine e Masha, tot o să le placă!

Masha e o fetiță rusoaică de trei ani care (din motive pe care nu le aflăm) trăiește singură (adică fără adulți), înconjurată de multe animale domestice. La un moment dat, micuța pornește după un fluture, se rătăcește prin pădure (clasic) și ajunge la casa Ursului, care era plecat puțin la pescuit. El e un urs pensionat de la circ, pasionat de gătit, aeromodelism și prins pește, foarte ordonat și gospodar. La început se chinuie puțin să scape de fetița energică și băgăcioasă, dar i se face milă s-o trimită înapoi în pădurea plină de pericole și uite așa rămân împreună. Ea îi mai spune din când în când Mishka (așa îi cheamă pe mulți ursuleți de pluș în Rusia), dar el a devenit celebru ca Ursul Mashei. Mereu îl pune în situații caraghioase, mereu se lasă cu accidente și mici dezastre, cert e că între cei doi se leagă o prietenie simpatică. Întreaga poveste e despre  rezolvări inedite, despre isprăvi caraghioase, despre puterea prieteniei, despre cum cei mici (și aparent slabi) pot răsturna în favoarea lor situații grave.

Serialul de desene animate a fost lansat în 2009, este tradus în 25 de limbi, iar canalul de Youtube cu același nume are aproape un miliard de accesări, adică e în top 10 canale de youtube ca număr de accesări, semn că personajele sunt foarte iubite. Un miliard!

Pe 13 mai, într-o sâmbătă dimineață, spectacolul „Borcanul cu miere”, bazat pe serialul Masha și ursul, producție rusească, ajunge și la București. Deja nu se mai găsesc locuri în sectorul din față (biletele VIP de 150 și 200 de lei s-au epuizat primele), așa că eu aș zice că dacă vreți să vă faceți o bucurie, ar trebui să vă grăbiți. Iată mai jos trailerul spectacolului.

Pe scenă se vor perinda, pe lângă Masha și Ursul, Iepurele, Purcelușul și Capra. Va fi multă muzică, dans, întâmplări amuzante, lecții importante despre curaj, încredere și prietenie pe care cei mici le vor prinde din zbor în timp ce se vor distra cu fetița năzbâtioasă și amicii ei blănoși.

masha 3


masha

Masha si Ursul 20172

Spectacolul, organizat de Events, este recomandat copiilor între 3 și 6 ani, este dublat în limba română și va dura o oră.

Accesul în sală va fi permis începând cu ora 10.00, iar spectacolul va începe la ora 11.00. Biletele sunt disponibile la prețurile de 35, 49, 70, 91, 105, 140 lei (copii), sau 50, 70, 100, 130 lei (adulți), în funcţie de distanţa faţă de scenă. Au acces gratuit la spectacol copiii cu înălțimea de până la 90 cm (fără loc propriu, ei vor fi ținuți în brațe de căte părinți, însă organizatorii nu recomandă participarea copiilor atât de mici la reprezentație).

Puteți cumpăra și bilete meet&greet, care vă oferă oportunitatea de a face poze cu personajele preferate, costă 50 de lei.  Biletele se pot cumpăra online pe Eventim.ro, aici, sau prin reţeaua Eventim (magazinele Germanos, Vodafone, Orange, Domo, librăriile Humanitas, librariile Cărtureşti, Carrefour).

Sigur e genul de spectacol despre care apoi copiii or să tot vorbească, ai văzut când Masha a făcut asta, și Ursul și el, iar lupul a căzut pe spate etc etc. Am pentru voi o invitație de două locuri dacă-mi spuneți ce spectacole vă amintiți de când erați mici, ce însemna pentru voi să fiți în public la un astfel de show? Pe 20 martie la ora 22.00 extrag câștigătorul! Baftăăăă!

Masha si Ursul 2017

Pin It

76 Comments

  • Ruxandra spune:

    Am fost la o piesă de teatru cu păpuși și uneori mai puneau întrebări în public, eu, fiind în primul rând, dădeam tonul răspunsurilor. Din păcate, nu îmi mai aduc aminte denumirea piesei, dar două zile am plutit pe un norișor pufos că am vorbit cu actorii. ?

  • marilena spune:

    Eu nu imi aduc aminte de spectacole de cand eram mica, poate pt ca nu am fost prea des cand eram micuta dar pot sa spun cum ma simt cand merg la un astfel de spectacol: exact ca un copil mic,ma bucur si sunt atat de absorbita cot la cot cu fetita mea Sofia. Eu o duc pe ea foarte des la unele spectacole, teatru si ateliere si sunt incantata exact ca un copil,uneori mai mult decat Sofia mea. Eu vreau ca ea sa aiba parte de lucrurile de care eu nu am avut parte atunci si astfel imi retraiesc copilaria prin ea.

  • Iuliana S spune:

    Nu-mi amintesc spectacole de cand eram mica, imi amintesc in schimb ca am fost cu parintii la un film – Pasarile de A. Hichkock. Aveam vreo 4 ani. Au crezut ca e vorba de un film educativ, cu pasari. Cat despre Masha, sunt printre preferatele noastre. Sunt super-haioase, si mai ales, episoadele scurte ajuta la negocieri. „Inca un episod si gata 🙂

  • Diana P spune:

    Fetita mea e super fana Masha, sunt primele desene de care a prins drag si pe ale carei personaje le-a recunoscut. Defapt recunosc, cu totii suntem fani (inclusiv bunicii) si asteptam nerabdatori episoade noi. Asa ca .. bafta noua!

  • Ony spune:

    Spectacolele de teatru mi le amintesc foarte bine. Erau in programul de weekend si era bucurie mare! Retraim aceasta bucurie acum impreuna cu fetita noastra. Asa ca vrem si noi sa mergem?

  • Mariana Anghel spune:

    Prietenii mei, elefantii:) singurul de care imi amintesc?

  • Amina spune:

    Well, nu stiu daca se incadreaza in regulament, dar eu in copilarie n-am fost la nici un fel de spectacol. Poate si de asta imi doresc ft tare sa merg cu S. Multumesc ca mi ai spus despre spectacol.

  • Stefanita Natalia spune:

    Povestea spectacol cu trei purcelusi.
    Eram într-o casa de cultura construită pe vremea comunistilor, undeva in sudul Republicii Moldova, plina de entuziasm.

  • Lore spune:

    Sunt prea batrana sa imi amintesc spectacole din copilarie.Stiu ca ne duceau des la circ.Masha am vazut impreuna cu fiica mea tot ce a aparut.Suntem fane.Asa ca ne dorim biletele.:)

  • Mihaela ionescu spune:

    Cornuri, chifle si covrigi! La Tandarica! Nu pot sa l uit, eram in clasele primare, dusi la spectacol dupa orele de curs, so, rupti de foame! Mi as dori ca si Ioana sa isi aminteasca spectacolele vazute de ea 🙂

  • Vali spune:

    Imi aduc aminte ca mergeam cu tata la Capra cu trei iezi, astfel de show-uri nu existau pe vremea aceea. Din pacate, nu imi aduc aminte detalii.
    Sasha mea este super incantata de Masha si a acceptat sa mearga la cursurile de limba rusa doar ca sa știe „limba lui Masha”, cum zice ea ?

  • Alexandra spune:

    Imi amintesc de un spectacol de circ la care a venit Mos Craciun, am fost asa de impresionata incat stiu si acum ce am primit (aveam 6 ani).

  • Diana L. spune:

    Și noua ne place mult de …Urs, dar si de Masha. Baiatul meu are vârsta lui Ivan, am fost deja la câteva spectacole de teatru și îi plac. Eu nu îmi amintesc sa fi fost cu părinții la spectacole, am alt fel de amintiri frumoase dar nu cu spectacole.

  • Mirabela T spune:

    Imi aduc aminte de primul spectacol de magie la care am fost, eram mica si absolut fascinata de tot ce vedeam pe scena.

  • cristiana g spune:

    Mergeam rar la teatru,amintire de la piesa fata mosului si fata babei
    inseamna divertisment ,socializare
    Fiica mea este fan Masha si ursul
    Acum incercam sa mergem cu fata ori de cate ori avem ocazia la piese de teatru,opera comica pentru copii,teatru,ateliere

  • Cristina E spune:

    Imi aduc aminte de spectacolele de la Tandarica, la care mergeam cu mare emotie si placere. Capra cu trei iezi m-a marcat cel mai tare si m-a si speriat, cand Scufita rosie a fost inghitita de lup. Pot spune ca mersul la teatru de papusi mi-a marcat copilaria in sens pozitiv si poate m-a ajutat in mare masura. Acum merg cu mare placere la teatru si gust fiecare moment. Biletele sunt pentru nepotica mea de 4 ani. Abia astept sa ma bucur si sa retraiesc emotiile alaturi de ea, la primul ei rol de spectator.

  • Teodora spune:

    singurele spectacole de care imi amintesc sunt cele la care mergeam in scoala generala, circ, teatru de papusi si maibl tarziu la sala polivalenta cu artisti de muzica usoara. la un spectacol i-am dat flori, Andei Adam :))

  • Elena Folea spune:

    Capra cu 3 iezi a fost favorita mea. Baietelul meu Andrei de 3 ani ma bate la cap de o saptamana ca vrea la Masha si ursul, neaparat!

  • Adriana spune:

    Bunicii m au dus la primul spectacol defapt era o piesa de teatru foarte cunoscuta de toti :Scufita Rosie am fost foarte fascinata de tot de personaje de actiune a fost mirific am vorbit numai despre poveste o luna dupa eveniment ?
    Asa imi doresc sa fie si juniorul meu imi doresc enorm sa primesc invitatiile si sa ii fac o mega surpriza sa povesteasca si el tuturor prietenilor.

  • Alina spune:

    Nu imi amintesc ce a insemnat atunci un spectacol, dar stiu ce ar insemna acum. Ar insemna sa-mi vad micuta fericita. Este fan numarul 1. O iubeste pe Masha si mai ales pe urs, cu acre doarme foarte des. Te pup, printesa !

  • Monica spune:

    În provincie nu prea erau spectacole. Țin minte în schimb cinematograful din oraș. Stăteam la cozi oricât de lungi, cumpărăm semințe cu 1 leu paharul de la țigănci sau mingiuțe de popor lipite cu niște zahar roz ( oribil, stiu!). Oamenii stăteau și pe scări nu numai pe scaune dar Doamne cate filme am văzut în cinematograful ala. Am plâns la filme indiene (fiți blânzi, aveam intre 7 și 12 ani), am ras cu lacrimi la filmele cu jandarmii (cele cu Luis de Funes – pentru cei care nu știți cine e aflați ca am dublul vârstei voastre :)))) )., am suferit cu angelica marchiza îngerilor. Iar la războiul stelelor (primul) și la omul păianjen (tot primul) am visat ani întregi după aceea. Am și acum în nări mirosul de semințe și de oameni înghesuiți intr-o sala mica de cinema.

  • Ostaciuc Ioana spune:

    Spectacole de cand eram mica: imi amintesc doar de balciurile care se organizau destul de rar si unde cautam teatrul de papusi care dura putin, dar imi provoca mari bucurii. apoi, la televizor erau desene animate rusesti pe care le captam printr-un dispozitiv special ( era secret, nu aveam voie sa spun ca vad desene acasa, desi toata lumea avea un astfel de dispozitiv…), ma uitam luni seara cu bunica mea la seriale foileton si marti la piese de teatru, filme si piese care imi erau comentate ca sa inteleg si sa trag concluzii educative…cam asa a fost copilaria mea. De aceea imi doresc mult sa merg cu fetita mea la spectacol. Fiica mea la 2 ani a descoperit pe tableta intamplator Masha si de atunci o vizionam in lb rusa, engleza…Acum fetita are 5 ani si ma tot intreaba daca este la fel de „nazdravana” ca Masha. Sper sa castigam. sotul meu este sceptic, dar noi incercam.

  • Anca spune:

    Imi amintesc cei 3 purcelusi, fratele meu era lupul cel rau si mama ii pusese un sul de mohair gri pe post de „coama”. A fost delicios.
    Pentru fetita mea de 3 ani ar fi nemaipomenit sa o vada pe Masha si mai ales pe Urs pe scena, dar mai ales sa ii povesteasca fratiorului ei de 2 luni cum a fost la spectacol.

  • Alina H spune:

    Din copilarie imi amintesc ca am fost la un spectacol la scoala, acori erau elevi din clasa a 5a,iar piesa era un fragment din „Mizerabilii”.Ce vremuri frumoase si taaaare indepartate!

  • Eliza Gheorghe spune:

    Cand eram mica, imi amintesc ca mergeam la teatrul de papusi – eram tare incantata de ce se intampla pe „scena” si mereu ma intrebam de ce jucariile mele de plus nu vorbesc si nu se misca si ele 🙂 ne-am bucura tare sa mergem la spectacolul cu Masha, suntem mari fani (prin „suntem” chiar ma refer la toti din familie – mi se intampla sa ma uit singura la episoade, chiar si netraduse).

  • lorelei spune:

    De teatrul de papusi nu imi amintesc, desi am fost, insa imi amintesc de cateva dintre piesele de la Teatrul National din Craiova la care parintii mei ma duceau in urma cu mai mult de 35 de ani, majoritatea fiind piesele clasice ale lui Caragiale. Dar cea mai veche amintire e ”Soldatelul de plumb”, in rolul principal jucand Dan Condurache. De atunci m-am indragostit iremediabil de teatru…

  • ramona spune:

    Eu am fost la un singur spectacol cand eram mica 🙂 la tudor gheorghe :)) dar tare mi a placut.. iar acum, Anda mea a vazut afisul cu spectacolul pe strada si a strigat cu maaree bucurie mishcaaaaaa! Si acum de cate ori suntem in masina cauta afisele cu masha and the bear :).
    Imi doresc sa simt odata cu ea emotia primului spectacol de copii live 🙂 pentru ca nu prea cunosc senzatia asta..

  • Aurelia Mois spune:

    Imi aduc aminte de Vrajitorul din oz de parca l-am vazut ieri desi a trecut foarte mult timp de cand am fost la acest spectacol. Cred ca a fost primul spectacol de teatru vazut in copilarie. Pe Ilinca nu am dus-o inca la teatru dar sper ca primul spectacol de teatru sa il tina minte si sa ii deschida apetitul pt teatru

  • Anca V spune:

    Primul si cred si singurul spectacol vazut de mine a fost la circ, in Piatra Neamt. Nu-mi aduc aminte absolut nimic despre circari, dar n-am sa uit niciodata mirosul de popcorn si cornetul plin din care am rontait incet, inclusiv boabele nefacute :D. Ne-ar placea mult la Masha, e distractiva si plina de idei traznite, si ar fi un mod minunat de a-l introduce be baietel in lumea spectacolelor.

  • Claudia Corocaescu spune:

    Copil fiind nu prea am fost la spectacole, din pacate, dar le-am descoperit mai tarziu, cand am crescut si incerc sa ii ofer copilului meu experienta aceasta minunata oridecate ori pot. El este foarte incantat de fiecare data si eu ma bucur de 2 ori: o data pentru bucuria lui si o data pt ca ma simt si eu un copil in acele momente! ?

  • sorina b spune:

    Mergeam la teatru pentru copii si ma minumam de decor. Imi aduc aminte „motanul incaltat” cand actorul a aratat spre sala si a zis „uite ce campii bogate”, iar eu nu intelegeam unde sunt campiile alea.

  • Angela Ilie spune:

    Pe mine nu m-au dus ai mei la spectacole,de aceea incerc pe cat posibil sa ii duc la cat de multe spectacole pot. Ce pot sa spun ca unele spectacole ma emotioneaza mai mult decat pe ei.

  • Andrama spune:

    Imi amintesc cu oroare de TipTopMinitop. Oroare ptr ca in capul meu eram pe putin Madalina Manole, dar vocea mea parea sa oripileze audienta. Ptr mine, acum, sa fiu in audienta la un spectacol de copii inseamna sa am ocazia sa vad pe fata copilului meu bucurie si surpriza.

  • Diana spune:

    Super, insa nu inteleg de ce e recomandat 3-6 ani? Fiica-mea are aproape 9 ani si e maaaare fan Masha 🙂

  • Crissuu spune:

    Din pacate ai mei nu m-au dus la spectacole si as vrea pt micuța mea sa fac exact invers, sa o duc peste tot sa aiba parte de tot felul de spectacole.
    Masha bineinteles este desenul nostru preferat.
    M-as bucura la fel ca un copil sa particip la un asemenea spectacol

  • Madalina spune:

    Eu imi amintesc de un spectacol de magie la care am mers cu gradinita, cand eram mica. Stiu ca am fost fascinata de numerele cu oameni imbracati in carti de joc, de iepurasii care ieseau din joben. Acum imi place sa vad aceeasi emotie si surpriza pe chipul fetitei mele.
    Masha si ursul ii sunt prieteni dragi, deja ii avem in format de plus prin casa.

  • Safcenco Amelia-Ana spune:

    Punguta cu doi bani, Fata mosului si fata babei, Danila Prepeleac, Motanul incaltat, Frumoasa din padurea adormita….pe atunci nu aveam Masha, Peppa Pig, The Oddbods si alte minuni de personajr aparute acum, nu aveam tehnologia de acum si o piesa de teatru era memorabila..

  • Irimia Georgiana spune:

    Îmi aduc aminte ca mergeam cu colegii de la școala si cu Dna învățătoare. Îmi plăceau foarte mult piesele de teatru. Mergeam in special la teatrul Țăndărică. Ma uimeau personajele si ma bucuram mult când ne mai întrebau si pe noi câte ceva. Dacă mu ma înșel, una dintre piese se numea „ursul păcălit de vulpe”. Acum sper sa ajung si cu cel mic la primul lui spectacol si sa ii placa si lui cel puțin la fel de mult. Mai ales pt ca este fan Masha si ursul .

  • O mamica spune:

    Mie in copilarie mi-a placut foarte mult un spctacol de la teatrul Ion Creanga numit Tiganiada. Nu mai tin minte acum decat ca dansau si cantau foarte frumos, iar cantecul din spectacol l-am fredonat multa vreme.
    E important pentru copii si pentru noi sa ne refugiem in lumea magica a spectacolelor, noi mergem adesea la Opera Comica pentru Copii unde spectacolele sunt chair magice, pentru copii dar si pentru parinti.
    Zapacitul meu de 5 ani cred ca s-ar bucura tare mult sa o „cunoasca” si pe Masha.

  • Isabela spune:

    Imi amintesc piesele de la Tandarica si cum ma fascinau papusarii care ieseau de dupa decor la finalul piesei 🙂

  • Marcela spune:

    As fi raspuns cu mare drag. Dar in copilarie nu am fost la niciun spectacol doar mi-am dorit….As vrea sa merg la un spectacol impreuna cu gargarita mea.

  • Stefania Antonescu spune:

    Spectacolele la circ erau minunate! Sophia mea e indragostita de Masha si abia asteapta sa o vada!

  • Gabriela Vatu spune:

    Wow.. pai, cand eram mica tin minte ca mergeam cu parintii la teatru Ion Creanga, la spectacole cu papusi. Danila Prepeleac, Punguta cu doi bani, si altele. Sunt doar cateva dintre spectacolele care mi-au ramas in minte, chiar dacal, dupa atatia ani doar foarte putin imi mai aduc aminte detalii. Astfel de spectacole m-au facut sa am o dragoste pentru teatru. Prin liceu chiar am facut ceva cursuri pentru adolescenti si am jucat intr-o piesa, iar mai apoi mergeam saptamanal la teatru, pe unde gaseam intrare gratuita 😀 Cu cel mic am fost deja la cateva spectacole in preajma craciunului si am fost surprinsa de cat de captivat a fost de ceea ce vedea. Vreo doua saptamani mi-a vorbit in continuu de Rudolf, renul caruia ii cadea nasul cand stranuta :)) Dupa Masha si Ursul este topit (mai topit decat mi-ar placea tinand cont ca trebuie sa stea cu nasul in telefon sa le vada) asa ca i-ar placea mult.

  • Raluca Florescu spune:

    Eu nu imi amintesc de spectacole la care sa fi fost cand eram mica. In afara de circ care nu imi placea (si care inca nu imi place). De aceea ma bucur cand merg acum cu fetita mea. Ea este fan Masha 🙂 Si Frozen, desigur.

  • Roxana spune:

    Am fost la Pinocchio!!! Eram clasa a doua sau a treia si nu-mi gaseam nu stiu ce creion, stateam prin clasa sa mi-l caut si a intrat invatatoarea: BUUUN, deci astia sunteti cei care aveti acordul parintilor sa mergeti la teatru! Pai hai! :))) si m-au luat cu ei, am tacut malc, n-am spus niciodata ca ai mei nu stiau nimic despre niciun spectacol :)) Am ajuns acasa cu 2 ore mai tarziu, nimeni n-a observat, pe vremea mea aveam propria cheie de la casa 😀 Fiul meu o adora pe Masha si ar fi super entuziasmat sa o vada in „carne si oase”.

  • Roxana P spune:

    Teatru nu l-am vizitat prea des cand eram copil. Imi amintesc doua spectacole unul din copilarie cu bunicul meu cred ca aveam in jur de 6-7 ani era un spectacol in incinta unui market am „aterizat” din intamplare. Piesa era despre povestea scufitei rosii. Este o amintire vaga a sufletului meu.
    Cealalta amintire este din timpul scolii unde am jucat chiar eu un rol in piesa clasei a XII-a .

  • Tatiana spune:

    Punguta cu doi bani – teatru se papusi in spatele unei perdele! Era o alta lume pt micuta de mine, acum cand ma gandesc, ma amuz singura. Si cand ascultam apoi povestea tot imaginile de la teatrul de papusi le aveam in minte. Cu totii din familie stim toate episoadele Masei!

  • Alexandra Popa spune:

    Un concurs care pica la tanc, pentru noi; fetita mea o adora pe Masha. Din pacate, eu n-am prea mers la spectacole in copilarie, cred ca doar la vreo 1-2 piese de teatru pentru copii, nimic spectaculos, dovada ca nici nu-mi amintesc exact. Insa daca as fi avut ocazia sa merg la Masha si Ursul…oooo, ce mai incantare ar fi fost pentru mine. Multumim pentru ocazie.

  • Cris spune:

    Nu mi aduc aminte sa fi mers la spectacole cand eram mica, asta si pentru ca si mei nu aveau posibilitati. Dar recuperez acum prin cea mica bucurandu ma alaturi de ea de tot ce inseamna bucuriile copilariei.

  • monica spune:

    Imi amintesc ca mergeam la casa de cultura a orasului :), la spectacole de teatru pentru copii, inainte de 89 cu mult, cred ca aveam 4-5 ani. Tatal meu era profesor si in timpul liber regiza spectacole pentru copii. Ma ducea in culise si vedeam costumele, la varsta aceea nu intelegeam prea multe, ma uimeau insa un cap mare de iepuras cu ochi de tul ca sa vada actorii prin el si unul de urs, imeens. Cred ca era Ursul pacalit de vulpe :). Apoi, stateam sa vad spectacolul si era atit de magic, de real, incit niciodata nu faceam legatura cu capul de urs din culise 🙂 Copilaria la varsta aceea este sublima, nimic nu poate concura cu impresiile de atunci! Timpul a trecut, in locul casei de cultura e acum un penny market 🙂 Si mai sunt eu si probabil alti citiva care isi amintesc ca in locul acela se facea teatru si magie pentru copii. De aceea, acum incerc – ca toti parintii, probabil – sa ofer copiilor mei asemenea experiente care poate vor fi si pentru ei de neuitat, de neinlocuit si sa retraiesc prin ei si alaturi de ei fericirea copilariei 🙂

  • Adriana spune:

    Eu nu imi aduc aminte de spectacole in copilarie…din pacate :(….insa tin minte cand am fost prima oara la teatru de papusi cu fetita mea Anya…mi-au dat lacrimile de bucuria momentului …ea nu a fost la fel de impresionata…. Show-ul Masha pentru noi ar fi minunat! Anya stie deja cantecelul si este fan! are o colectie de jucarii si set de ceai Masha. M-as bucura sa intregim colectia cu cateva poze minunate alaturi de Mash-isti 🙂

  • Lazar Adrian spune:

    Cand eram clasa a 4-a, doamna invatatoare regiza spectacole cu noi in roluri principale ? Astfel am avut ocazia sa fiu actor in: Ursul pacalit de vulpe si Danila Prepeleac. Pt fiul meu ar fi o ocazie buna sa participe la un astfel de eveniment,la care tu pui ca premiu biletele.

  • Nicoleta spune:

    Eu cand eram mica am fost doar la un spectacol, cu clasa, eram pana intr-a patra, stiu ca a fost unul cu papusi, nu mai stiu cum se numeste, dar am fost foarte foarte incantata, era ceva cu totul nou pt mine.

  • Andreea Sipoteanu spune:

    Din pacate nu am fost la teatru in copilarie, deoarece ai mei nu m-am dus, insa pe Andrei il duc cat pot de des. Ar fi incantat sa participe si la acest spectacol minunat.

  • Luminita spune:

    Imi amintesc 3 spectacole: 1 de circ cand clovnul a sarit in bratele bunicii si a pupat-o, 1 la tandarica dar imi amintesc doar o replica „frisca cu bisca” am fost cu tata si unul cu scoala „vrajitorul din oz” clasa a-2a m-au imppresionat actorii care zburau.

  • Catalina D. spune:

    Am fost și la teatru de păpuși când eram mica, dar amintirea cea mai faina o am de la un spectacol la Sala Polivalenta când Mihai Constantinescu a cantat „o lume minunata” cu toți copiii pe scena. Nu am sa uit niciodată atmosfera, aplauzele tuturor, ale noastre și ale părinților deopotrivă, zâmbetele copiilor, bucuroși ca suntem pe scenă și cantam un cântec drag.. Desigur, s-a lăsat cu bis 🙂

  • Maxx spune:

    Cand aveam vreo 6 ani a venit in orasul de provincie in care locuiam un spectacol de balet: „Lacul lebedelor”. Ne-am dus si noi cu mama la balet. Doamne, ce impresie fenomenala mi-a facut! Cum pluteau balerinele! Ce muzica minunata! Fantastic.
    Iar cand eram in liceu a venit teatrul Nottara cu piesa „La tiganci”. Si acum, dupa multe, multe piese de teatru vazute pe multe scene, sunt convinsa ca a fost cea mai minunata piesa de teatru interpretata in cel mai perfect mod de niste actori vreodata. Impecabil!

  • Victorina spune:

    Primul spectacol a fost Capra cu trei iezi si eram total fascinata de tot ce inseamna teatrul. Se ia acest microb de la primul contact cu scena si nici ca te mai paraseste vreodata. Ador mirosul dintr-un teatru, atmosfera, faptul ca te transpui intr-un alt univers pentru o perioada de timp.

  • Ofelia spune:

    Imi aduc aminte de spectacole la care mergeam pe litoral vara. As vrea sa merg la spectacol cu piticul pt ca nu mai petrecem atat de mult timp impreuna de cand are o surioara.

  • Rodiq spune:

    Nu am nicio amintire despre spectacolele mele din copilarie, am locuit intr-un orasel nu prea mare in care nu se intamplau mai deloc spectacole. Imi aduc aminte totusi cu drag de teatrul de papusi pus in scena la gradinita de educatoare. Pentru copii meu imi doresc multe spectacole cu energie pozitiva, copii veseli si cantecele haioase.

  • Roxana Vasile spune:

    Copilaria mi-am petrecut-o inainte de 1989, cand nu aveam parte de o oferta prea mare de spectacole pentru copii…Imi aduc aminte, in schimb, de un spectacol al lui Mihai Constantinescu,prin anul 1985, in care am urcat pe scena si am cantat, alaturi de alti copii, melodia „O lume minunata”.
    Acum am doi copii de varste diferite, fetita de 4 ani si jumatate si un baietel de 11 ani si jumatate, care au parte de o copilarie cu mai multe provocari culturale.
    Cred ca fetita mea Teodora ar fi foarte incantata sa mearga spectacolul „Borcanul cu miere: Masha și Ursul”!

  • Simona spune:

    Fiind dintr-un oras mic de provincie, era o mare bucurie cand veneau teatrul sau circul. Intotdeauna, teatrul „se tinea” la Casa de Cultura, un loc mult prea mic pt cati doritori de spectacole existau in Curtea de Arges. Dar chiar si asa, asudati si inghesuiti, ne bucuram maxim de experienta fascinanta. Nu pot uita spectacolele teatrului Davila, care se indura de noi si venea din Pitesti… Si acum imi amintesc atmosfera de ultima piesa de teatru vazuta la Casa de Cultura: Iona. Iar cel mai tare spectacol, a fost clar cel 3 Sud Est 🙂

  • Georgiana TLP spune:

    Iubeam sa strig „Hai începe! Hai începe!” si minutele până se dădea clasica draperie rosie deoparte erau luuuungi !!!!
    Cred ca o piesa cu Păcală mi-a plăcut cel mai mult; aveam multe cu el pe benzi la magnetofon si văzându-l în realitate a fost un vis!!!

    Mulțumim de concurs!

  • Sunflower spune:

    Nu-mi aduc aminte prea bine perioada in care mergeam la teatru, dar sigur imi amintesc cand am fost la o piesa de teatru in care am vazut o rochie asa frumoasa, portocalie. Imi placea sa merg la teatru de papusi, tin minte ca tot timpul imi puneam rochia mea preferata!!!

  • Raluca Nicolae spune:

    Imi amintesc de un spectacol la Tandarica. Imi amintesc ca m am distrat enorm cu prietenii de langa mine, insa de titlul piesei nu mi aduc aminte 🙂

  • Alexandra spune:

    Imi amintesc un spectacol cu Mihai Constantinescu la Mamaia. Cred ca era printre primele mele plecări la mare cu părinții :).

  • Natalia spune:

    Nu pot sa zic decat – Mamaaa, ce preturi au!? Am vazut ca sunt mai multe tipuri de bilete, dar tind sa cred ca nu se vede nimic de pe acele locuri. O industrie intreaga!

  • Carmen spune:

    Nu am fost la nici un specatcol cand eram mica pentru ca am crescut doar cu mama,si posibilitati financiare nu prea avea.Acum am un baietel de 5 ani si am fost la cateva piese de teatru iar eu ma bucur la fel de mult ca el.Eu imi retraiesc copilaria alaturi de el.

  • A_A spune:

    Cand eram mica nu imi amintesc sa fi mers la spectacole – cel putin nu intre 3-7 ani – apoi mergeam la teatru cu domnisoara invatatoare si colegii, ne distram pe cinste. Cel mai mult imi placea la circ pentru ca la acel moment nu intelegeam ca acele animale nu ar trebui sa fie acolo unde ne faceau pe noi sa fim fericiti!
    Acum am copiii carora le-ar placea la nebunie sa o vada pe Miska pentru ca ii stiu bine toate aventurile, ma bucur ca exista niste desene la care se uita cu placere in rusa, varianta in engleza nu le place – si rad in hohote. Si mie im plac, le urmarim cu placere.

  • Carmen spune:

    Locuind intr-o comuna micuta nu prea erau spectacole….dar imi aduc aminte cand au fost cei de la Abracadabra si Magicianul…foarte incantata am fost mai ales ca am avut si autograf de la Marian Râlea.
    In alta ordine de idei,Sofia mea e mare fan Masha si tare mi-ar placea sa ii fac o surpriza 🙂

  • Iulia spune:

    Imi amintesc doar ca de la scoala ne-a dus proful de mate la „Liceenii”, locuind intr-un oras mic de provincie nu erau alte spectacole de teatru, sau partintii nu erau asa focusati pe distractia copiilor 🙁 De aceea eu profit de Bucuresti si de faptul ca aici avem de unde alege, bani sa fie!

  • Mia spune:

    Cand eram mica nu am avut oportunitatea sa particip la un astfel de spectacol. Locuiam intr-un sat de munte. Insa baietelul meu este fan Masha, asta a si fost de altfel tema petrecerii de 2 ani: tort cu Masha si ursul, stegulete, paie…peste tot Masha:)

  • Luiza Ghica spune:

    Mai tin minte ca ne ducea mama la Tandarica si era sarbatoare de fiecare data! Cat despre Masha si Ursul, nu cred ca exista copil sau adult care sa nu fie lesinat cand vede un episod cu nazbatiile lor.

  • Madalina spune:

    Nu îmi aduc aminte numele spectacolului, cred ca era ceva de Creanga, dar țin minte atmosfera. Toții copii care strigau „ABC – Începe, vitamina C”. Era magic, mulți copii și aplauze sincere și luuungi la final.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *