Despre nașteri și decese :)

Sofia, 5 ani, Ivan 2 ani și 10 luni.

Mă uit la niște struguri cruzi de deasupra mea, pe o alee unde ne plimbăm împreună la umbră.
Ivan zice:
– Mami, ăia nu sunt buni de muncaie, dacă îi mumunci o să muiești.
Sofia intervine:
– Nu se zice să murești, se zice să îți moară viața. Mama, dacă mănânci boabe crude, s-ar putea să îți moară viața.
N-am mâncat, vă dați seama. Sunt dispusă ca din motive serioase, să-mi moară multe chestii, dar chiar viața…

Sofia zice:
– Mami, vreau să mă uit la mâinile tale.
I le întind, le studiază bine bine. Apoi:
– E bine, mami, n-o să-ți moară viața prea curând. Ai mâini tinere. Ale mele sunt și mai tinere și pufoase, deși uneori am unghii prea mari și sub ele se adună foarte multe lucruri, ceea ce nu e bine, dar pentru că sunt tânără, uneori nu contează așa mult ce ai pe sub unghii.
Să-mi moară viața dacă m-am gândit vreodată la asta. S-ar putea să aibă dreptate.

În mașină cu Ivan:
– De ce ne-am opit?
El e în scaun auto cu spatele la sensul de mers, așa că nu vede în față și mă întreabă mereu lucruri.
– Stăm la semafor, e roșu.
Apoi mai vorbim o vreme, povestim despre știrile de la radio, apoi îmi spune:
– Totofeu? Ai spus totofeu mai deveme?
– Habar n-am, așa am zis? Ce e ăla totofeu?
– Nu știu ce e, că tu ai zis.

În lift, stăteam înghesuiți și eu le spuneam cât de mult îi iubesc, apoi am glumit:
– Ce ziceți, mai facem un bebeluș, tati și cu mine?
Sofia s-a dat un pas în spate și a zis, îngrozită:
– ÎNCĂ UNUL?
Ivan m-a luat de mână și mi-a zis
– Mami, excus.
Asta e de la mine, eu îi mai răspund cu exclus când îmi cere lucruri imposibile. Iată că uneori se întoarce împotriva mea…
Ivan continuă pledoaria pentru exclus:
– Ai două mini, una pentru mine, una pentru Sofia. Alt bebeiuș nu aie ioc.
Așa mă gândesc și eu. Pentru mine, câte un copil de fiecare mână e echilibrul perfect.

Pin It

29 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *