e trist la sibiu

E frumos la sibiu. E lume multa, pentru citeva secunde am avut impresia ca sint la Mamaia. Nici un loc liber la nici o terasa, muzica tare peste tot, preturi mari, burti ovale peste curele cu catarame aurite, tricouri cu dragoni si coji de seminte sub bancile astea frumoase. E clar ca trebuie sa ma obisnuiesc cu astfel de peisaje si sa incetez sa le mai obserc. Asta-i tara romaneasca si neamul ei, aici am ales sa-mi tirii viata, apai s-o fac cu demnitate, barem.

E frumos aici. casele-s frumoase, strazile, piatra cubica e frumoasa, bancile discrete, copaceii cu radacinile ingropate sub grilaje de bronz, soarele e frumos si canicula e frumoasa. mai ales seara, cind se lasa putina racoare si tragi plapuma peste sale ca sa nu te prinda frigul.

Pacat ca e trist. De fapt, poate d-aia e atit de frumos. Dac-as sti sa fac versuri, cred ca in dimineata asta as putea scrie cea mai frumoasa si cea mai trista poezie a tuturor timpurilor. Ar fi despre pagube colaterale.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4194

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *