Poza cu păpușa

Niciodată n-am înțeles care-i faza cu pozele cu bebeluși și păpuși sinistre. Evident, am și eu una. Iat-o. Decembrie 1982, aveam 3 ani.

photo (5)

Anul ăsta de Crăciun, mama i-a făcut cadou Sofiei vechea mea păpușă de plastic (nu cea din poza de mai sus, ei i-am rupt capul la cîteva luni după ce-am făcut poza), împreună cu un set complet de hăinuțe (rochie de seară, salopetă, bluză, pantaloni și bolero, confecționate și cusute de colegele ei de la fabrică). Așa că am profitat de prezența păpușii antice, pe care Sofia a botezat-o rapid Adina (?) și i-am făcut și ei pe șestache celebra poză cu păpușa. Iat-o. Decembrie 2013, Sofia are 1 an și 8 luni.

IMG_0070

Voi aveți de-astea cu Chucky? Să le vedem, zic!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4218

15 comentarii

  1. am dar nu scanate… oricum, la mine nu rezistau papusile mult… mereu ramaneau fara cap, picioare sau maini, in functie de preferinte 🙂 tin minte ca am fost foarte frustrata (am stat imbufnata vreo 2 zile) cand am primit o papusa Barbie (mamaaa, si cu ce sacrificii a facut mama rost de ea) careia nu i se rupeau picioarele. Am tuns-o scurt si i-am pictat fata cu carioca.
    PS Acum imi dau seama… Cred ca mama avea ceva tendinte masochiste de imi tot cumpara, in ciuda faptului ca le rupeam fara discriminare pe toate.

  2. Uite-o pe Sofia intr-o poza alb-negru din ’82!! Aaaa…82? No way! Tu esti in poza??? Cat de bine semanati, dragelor!

    In alta ordine de idei..eu nu am nicio poza, absolut niciuna cu vreo papusa 🙁 . Si nicio jucarie, nici macar una pastrata de cand eram mica :(( . Acum, desigur, ca sa nu ma simt chiar in afara timpurilor, recunosc: poza nud de bebelus am. Pfiu, macar atat!

  3. Adina? 😀 😀 Ce cute, ce tare, ce onoare :))))) poate o fi de la faptul ca v-am tot visat recent si-o fi simtit ceva, haha! pup! (but admit it: vorbesti non-stop despre mine si SofSof are numele meu bine infipt in urechi)

  4. N-am ca ma jucam mai mult cu surubelnite pe langa prize 😀
    Am din-aia „nude” pe fundal de carpeta olteneasca (habar n-am de unde, ca obarsiile mele sunt in alta parte). Mie alea mi se par apogeul kitch-ului: „natura vesela cu copil dezgolit” 🙂

  5. Ta-na-nam…matusa-mea avea o papusa identica cu cea din poza. O chema Violeta, avea cizme albe si o rochita cu hainuta pe deasupra, ambele galbene cu margine rosie. Pare are n ochi mai cas acum. E la tara papusa, la bunica. Cand trec pe acolo o pozez. Mai era una, Andreea, cu parul scurt si cretuliu dar cu doua codite impletite lungi. Aia are mainile prinse cu sarma dar si ea va sta la sedinta foto.

    cu nostalgie…desi erau tare incomode, asa tari si tepene.

    • Evident, ca la aceea vreme erau frumoase si dorite de toate fetitele. Au devenit sinistre acum, de cand cu Chucky. La vremea aceea adultii nu gandeau asa, tot din lipsa de filme horror:))

  6. Hahahaha!!! Asta ca sa vezi ca am ras pe rupte si după aia m-am gândit daca vreo poza. Si am! Nu stiu daca a scanat-o frate-miu, dar îmi aduc aminte ca eram si eu si papusa îmbrăcate la fel. O caut si o arat daca e scanata.

  7. am, cum sa nu am?! amandoua stam in picioare, in fotoliu, eu cu putin mai inalta decat papusa, aveam 2 ani, parca. evident, plangeam, imi era frica de papusa cea neprietenoasa, pe care am numit-o Ioana. am avut-o intacta vreo 20 si ceva de ani. am dus-o in vacanta la mamaia mea, care s-a gandit ca nu ma mai joc cu papusile la varsta mea si a dat-o unui copil de prin sat. ce rau imi pare si amu´…voiam sa o pastrez pt copiii mei.

  8. Avea mama una primita de la prima ei generatie de elevi, o amintire frumoasa pentru ea. Eu insa nu stiam de lucrurile astea la cativa anisori pe care ii aveam cand am luat papusa sa o manuiesc mai bine:) eram curioasa ce are pe dinauntru. Altfel spus , cum ii erau prinse picioarele si cum facea de plangea. Am tras de picioare pana am dat de legaturile de ate ce le tineau si le-am desprins. Am incercat sa le repar dar nu se putea. Nu spun de regretul ca am stricat papusa. Mama a pastrat papusa, asa cum a ramas, cu picioarele rupte. Cred ca trebuia sa urmez o cariera medicala 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *