Dependența de bonă

Săptămîna trecută ne-am dat seama cît de greu e să nu avem ajutor din partea familiilor noastre (nu pentru că n-ar vrea, ci pentru că sînt foarte departe și bine înfipte în viețile lor din provincie, cu servicii, oameni bătrîni sau bolnavi în îngrijire).

Luni s-a îmbolnăvit bona Sofiei, de marți n-a mai putut veni. Și ne-am trezit complet descoperiți. Sigur, partea bună e că eu lucrez de-acasă, deci de bine de rău, sînt aici. Am stat cu Sofia toată săptămîna, am lucrat pe sponci, cu ea în brațe, de pe telefon, am scris noaptea, am căutat conținut dimineața devreme, vineri seara eram atît de epuizată că-mi zvîcneau mușchii și-am avut nevoie de patru ore să adorm. Omul nu-și poate lua liber. Și în afară de bonă, Sofia nu cunoaște nici un adult suficient de bine cît să stea cu el ore la rînd. Prietenii noștri fie nu au copii, fie au copii mult mai mari, ne vedem rar, pe fugă. Și chiar și dacă ne-am vedea mai des, cum să suni un amic și să-i spui: ia-ți liber azi de la corporație, nu are cine sta cu fie-mea pînă diseară?

Marți aveam morfologia de trimestru 2. Am încercat să reprogramez, locuri libere la ecografiști buni mai erau peste o lună, morfologia trebuia făcută în următoarele 10 zile. Nu aveam cu cine s-o las pe Sofia, s-o iau cu mine era exclus (procedura dureaza mult, peste o oră cu tot cu așteptat pe holuri, ea nu are stare nici 3 minute, mai era și febrilă, s-o duc într-o clinică, fie ea și privată, printre oameni bolnavi, nu era deloc o opțiune). Părea că nu am soluții. Într-un final a reușit omul să vină acasă cu 3 ore mai devreme și-am ajuns și eu la morfologie, dar a fost cît p-aci să ratez, deja mă împăcasem cu gîndul.

Și ne-am dat seama cît de mult depindem de un om străin, de care nu ne leagă decît o strîngere de mînă (nici măcar contract nu avem). Care uite, cînd nu poate veni la muncă (și e normal să se mai întîmple și asta, toată lumea se îmbolnăvește din cînd în cînd), ne dă toată viața peste cap. Și cît de rău e să nu ai nici o soluție de back-up. Că na, chiar nu e ca-n filme, să vină poștașul, să-i pui copilul în brațe și pfoai, ăla știe exact cum să se poarte cu copilul, deși l-a văzut 5 minute în toată viața lui, copilul îi sare în brațe că deh, doar poștașii sînt mișto, și gata, începe distracția! Nu poți lăsa un copil de doi ani cu o persoana pe care n-o cunoaște BINE, nu stă, nu merge.

Și-acum ne frămîntăm în toate direcțiile să găsim soluții de back-up. Deși nu prea văd care-ar fi alea, nu e ca și cum putem pregăti un om pentru niște situații care nu știm cînd or să existe. Cine are timp să vină la noi de două ori pe săptămînă să afle cum e Sofia, ce mănîncă, cum trebuie îmbrăcată (asta mică e mare maniacă, nu merge să-i pui ciorapi așa, cum se pun ciorapii, toate au micul lor ritual)? Să antrenăm o bonă de rezervă, cum ar veni. 🙂 Mai ales că peste cîteva luni vom fi mai mulți cu un bebeluș, și tare nu-s curioasă să aflu cum mă voi descurca eu singură cu DOI mici, eventual și cu treburi de rezolvat pentru job, și cu vreo vizită obligatorie la medic sau cine știe ce alte urgențe mai apar fix cînd nu trebuie, doar așa, ca să aflu cît de multe lucruri imposibile pot face pînă la prînz.

Pin It

106 Comments

  • Xenia spune:

    Respira. Va fi bine. 🙂

  • Andreea D. spune:

    Ţinând cont de planurile soră-mii cred că trebuie să mă pregătesc şi eu să fiu bonă de ocazie.

  • Te inteleg, si noi vom trece prin acelasi lucru, ai mei sunt la 330 km departare, ai lui pe la vreo 200 si un pic, cam greu sa vina sa stea numai cu noi sa aiba grija de copil, si cu bona e oarecum o loterie, pana gasesti pe cineva ok. Eu chiar ma gandesc serios la cresele Montessori, dar parca tot mi se pare micut la 1 an sa mearga la cresa 🙁 Mult succes cu gasirea de back up!

    • Printesa Urbana spune:

      Chiar si daca il duci la cresa la 1 an, cind se imbolnaveste cine sta cu el? Si la cresa sta citeva ore pe zi, nu 14…

      • da, exact la asta ma gandeam, ca la 1 an sigur o sa raceasca des. Am o prietena care are fetita la cresa de la 1 an si in ultimele 9 luni a stat acasa macar 2 sapt pe luna 🙁

        Ce sa zic, sper pana prin septembrie la anul sa imi vina vreo idee geniala sau sa gasesc o bona in care sa am incredere 🙂

        • Printesa Urbana spune:

          Eu am incredere in bona mea, nu despre asta e vorba. problema e ca bona e si ea om si se poate imbolnavi, poate avea probleme si atunci esti in pom.

          • Michelle spune:

            Buna. Nu stiu cum este in Romania cu cresele, noi stam in Franta. Aici mamele nu au decat 4 luni concediu de maternitate, apoi mai pot sta acasa doar fara bani si nu prea o fac. Si bunicii (daca stau aproape) au viata lor destul de independenta. Aici vorbesc de bunicii francezii, parintii nostri de exemplu sunt in RO. Dar ce vreau sa spun este ca aici este normal pentru bebe sa mearga la cresa de la 5-6 luni sau mai devreme. De fapt de la 2,5 luni il primesc. Si mie mi se pare ciudat, dar m-am obisnuit cu ideea. Mi-ae placea totusi sa am macar 6 luni de concediu. Si totusi sistemul merge bine, Franta are una dintre ratele de natalitate cele mai ridicate din Europa. E adevarat ca la cresa poate sa ia mai repede viroze, microbi sau boli de copilarie. Dar pe toate oricum trebuie sa le faca, imunitatea oricum trebuie construita. La cresa socializeaza mai mult, invata sa faca anumite lucruri mai repede, stau mult cu alti bebelusi de aceeasi varsta, uneori cred ca nu le strica nici tipul asta de viata celor mici. Poate ca nici cresa nu e asa rea. Oricum tu ai bona. Ideea pentru care am vrut sa scriu era: nu sunt si acolo crese unde poti sa o duci numai cateva ore pe zi cand ai nevoie (cum ar fi acum). Aici exista si acest sistem. In rest as vrea sa-ti spun ca te citesc de mult si cu placere. So keep up the good work. Cumva suntem cam in aceeasi situatie in perioada asta, o coincidenta frumoasa ;).

            • Printesa Urbana spune:

              salut, sigur ca sint crese, poti duce copilul dupa 1 an, dar nu vreau s-o duc la cresa, pentru ca nu vreau sa ma imbolnavesc acum, nu am imunitate la nici o boala a copilariei si ar fi dramatic sa iau ceva acum.
              si nu, sa stii ca bolile facute de copii mici nu aduc imunitate (in afara de cele putine care o fac, varicela, rujeola, rubeola, oreion), restul nu fac decit sa slabeasca copilul, sa ii provoace regresii de tot soiul. o rujeolă la un copil de 6 luni poate fi extrem de periculoasă, la fel și o pneumonie sau un rotavirus. am citit mult despre asta si nu am gasit nimic convingator in directia in care cu cit face bolile mai de mic, cu atit mai bine, ba dimpotriva, ideal ar fi ca in primii ani de viata sa stea sanatos cit mai mult.
              Sarcina usoara! 🙂

              • Ioana spune:

                Cresele bune care se respecta nu primesc copilasii bolnaviori. Si cred ca depinde si de copil. Sunt unii care au mereu muci chiar daca stau acasa cu mama sau bunica, precum sunt unii care se imbolnavesc destul de rar chiar si in colectivitate

                • Printesa Urbana spune:

                  teoretic asa e, nu duci copilul daca e bolnav, practic, uneori n-ai de ales, alteori e bolnav si nu are simptome… Ssigur ca depinde de copil, eu insa nu-mi pot asuma riscul asta acum.

              • Michelle spune:

                Mersi pentru raspuns si pentru sfaturi. Am aflat si lucruri pe care nu le stiam. E adevrat ca si in Franta cresele nu primesc copiii bolnavi, la cea mai mica febra ii trimit acasa. Si atunci apare aceeasi intrebare… cu cine?

              • Raluca spune:

                Super trupper…..
                Printeso, in sfarsit, inca o mamica care este de acord cu mine. Tu!
                Si eu am exact acceasi parere: imbolnavirile dese, de la varste fragede, nu fac nici un bin, au contraire, mon cher!!!!
                Cat despre socializare….ce e aia la 6 luni???!!!

          • ioana spune:

            Cred ca cel mai bine este sa duci copilul la o cresa, gradinita.
            Este locul in care copilul poate socializa si poate sa devina independent de parintii sai.
            Copiii au nevoie de a invata sa socializeze, sa se joace, sa comunici si cu alti oameni inafara de parinti.
            O zi buna!

  • NICOLETA spune:

    Greu de gasit o bona de rezerva…. si de care sa fii multumita, sa ai incredere in ea :(. Poate vreo studenta ?! altfel, nu vad cum…. Dar daca ai duce-o pe Sofia la un fel de centru de joaca (nu ma refer la spatii comerciale!), un fel de gradinita mai putin didactica sau metodica, ca sa zic asa. In Cluj sunt, copiii pot fi dusi de dimineata pana la amiaza sau dupa-masa si se joaca incontinuu, nu sunt activitati in semicerc, dar se joaca si in grup, mai ies in curte, au masute, rafturi cu jucarii… Copii de-ai prietenilor au fost si erau multumiti (personal responsabil si, in plus, copii si joaca). Am inteles ca multi care doresc sa isi faca o afacere cu gradinite private, din cauza dificultatilor birocratice pot face in prima faza asa ceva, sunt cerinte mai lejere…

    • Printesa Urbana spune:

      Asta nu-mi rezolva problema, ci doar ii da Sofiei ocazia sa socializeze. Si nici nu stiu sa exista astfel de locuri in Bucuresti…

  • Ioana spune:

    Buna! Din ce povestesti tu, Sofia este un copil sociabil si e obisnuita sa fie antrenata cu jocuri interesante. Eu locuiesc langa o gradinita unde vad mereu numai mutrite fericite. Aceeasi gradinita are si un loc de joaca unde organizeaza tot felul de activitati. Si au un serviciu care mi se pare extrem de fain ca-ti poti lasa copilasul la ei si pret de doar cateva ore sau o zi. Eu as merge cu ea de 2-3 ori pana s-ar familiariza cu locul si cu doamnele de acolo care-s f dragute si as spera ca in cazuri de urgenta o sa vrea sa stea acolo pentru cateva ore.

    • Printesa Urbana spune:

      Stiu ce spui, insa mi-e greu sa cred ca ar sta Sofia acolo citeva ore intr-o zi dupa ce a vizitat locul de 3 ori. Sofia nu sta nici cu nasa ei, pe care o vede saptaminal de cind s-a nascut. Nu sta. Se joaca cu ea 5 minute, apoi tot de mine se lipeste. Nu as avea inima s-o las si chiar nu cred ca ar sta printre straini, chiar daca se joaca.
      Si nu, s-o introduc acum in comunitate, cind sint cu burta la gura si nu-mi permit nicio boala, chiar nu e o varianta pentru noi. Daca prin vreo varicela poate fi dramatic.

      • IoanaV spune:

        Sa stii ca eu am facut varicela, gravida fiind in luna a 8-a, luata de la fi-miu cel mare. Si n-a fost nici o problema cu bebe, medicul ginecolog mi-a spus ca e periculos sa faci varicela in primul trimestru de sarcina, sau chiar inainte sa nasti. Am avut noroc cu o forma foarte usoara care a durat fix 10 zile, fara febra, fara bube multe…
        Iar despre Sofia, poate ar fi momentul sa o incurajezi sa fie mai independenta si mai putin legata de tine, pentru ca dupa ce nasti va fi foarte, foarte greu. Eu l-am obisnuit pe cel mare cu ideea de a se juca singur, sau de a face diferite lucruri singur pe tot parcursul sarcinii, si acum mi-e tare bine cu amandoi.
        Oricum ar fi, iti doresc sarcina usoara si multa, multa rabdare 🙂

  • Cris spune:

    Gradinita e back-up-ul. Noi 1 an de zile am mers in paralelel cu bona si gradinita. Nu am renuntat la bona din cauza posibilelor imbolnaviri. Cand era ok era la gradi, bona era libera sa-si faca treburile. Cand era bolnava, ramanea cu bona. Ce-i drept a si acceptat jumatate de salariu, pentru aceasta situatie.

    • Printesa Urbana spune:

      La noi nu merge asa, 1 pentru ca nu pot risca eu boli (gravida fiind) si 2 pentru ca bona are nevoie de salariu intreg si nu-mi permit sa platesc si bona full time si particulara. Nu, gradinita nu e o varianta pt noi, in urmatorul an si ceva, pina mai creste si micutul. Apoi ii vom da pe amindoi deodata.

      • Cris spune:

        e normal sa nu vrei acum cat esti insarcinata, dar boli se pot lua si din Mega Image. stiu ca sigur ai un argument ca nu e asa, dar teoretic exista sanse foarte mari. pana la urma e strict problema voastra ce alegeti, inteleg ca ai zis ca o chestie retorica faptul ca depindeti foarte mult de bona, voi stiti deja ca orice varianta vi s-ar da nu e ok. dar uneori oamenii chiar au situatii similare si vorbesc din experienta.
        doi la mana in acel an cat am avut si bona a mers la gradinita de stat, pana la ora 4 cand o lua bona. gradinita costa 300 maxim 400 pe luna, iar bona mai primea un 600 pentru 3 ore de stat cu ea. si sa stii ca nu sunt horror gradinitele de stat. gradinita 42 unde am avut-o eu e chiar langa voi si este super ok, are un corp de cladire nou.
        dar probabil ii vei da pe amandoi cum ai zis, aveti deja rezolvarea.

        • Printesa Urbana spune:

          Din ce stiu eu, la stat nu primeste copii care inca nu au renuntat la scutece (din ce-am aflat despre cele de pe-aici din zona). Si nu, chiar nu cred ca e acelasi lucru sa stai la coada la mega si sa tii in brate un copil bolnav, cred ca sint sanse mult mai mari sa ma imbolnavesc de la Sofia decit de la Mega (oricum, ca idee, evit si spatiile inchise, se ocupa sotul de cumparaturi, eu merg doar daca e ceva f urgent). In plus, bona noastra are nevoie de salariu intreg. Si repet, daca se imbolnaveste, trebuie sa stau acasa cu ea, deci gradinita in loc de bona chiar nu e o solutie, adica nu vad in ce fel ar fi.
          Da, o sa-i dam pe amindoi deodata, asta e sigur, dar asta va fi peste 2 ani or so. Problema e ce facem pina atunci. 🙂

          • Cris spune:

            eu zic sa vezi cum e situatia si sa actionezi in consecinta.

          • Amalia spune:

            Nu ca mi-as permite sa dau sfaturi, dar nu stiu cat de bine este ca un copil sa nu mearga la gradinita pana pe la 5 ani (avand in vedere ca la gradi va fi peste 2 ani or so, asa cum gandesti acum perspectiva). Cu cat mai tarziu va merge la gradinita, cu atat mai greu ii va fi sa se acomodeze, chiar daca in general (in locurile frecventate de copii) este sociabila.
            De asemenea si parintilor le va fi foarte greu, pentru ca daca acum nu ai inima sa o lasi la gradi, oare cum vei reactiona atunci cand, mai mare fiind, va folosi santajul emotional si-ti va spune ca daca o iubesti n-o vei lasa acolo, sau va plange pana cand vomita, s.a. scenarii horror (dar reale).
            Cred ca trebuie sa i se explice copilului ca gradinita nu e un loc strain, sa i se explice ca oamenii de acolo ii vor fi prieteni pentru ca ii vor binele, iar la fel cum mami si tati merg zilnic la serviciu, asemenea trebuie sa mearga si ea la gradinita, acesta fiind „locul ei de munca”.

            • AlinaD spune:

              Nu neaparat. In plus, un copil de 4 ani si ceva spre 5 pricepe mult mai bine ca vii sa il iei de la gradi si nu il uiti acolo decat unul mic. Si va fi un plus daca vor merge amandoi la gradi in acelasi timp, nu unul acasa cu mami, celalalt trimis la gradi …

            • kittysor spune:

              am patit-o pe pielea mea!
              eu sunt caz concret de „voi ce micuta este fata mea, cum sa o duc la gradinita”
              si am fost lasata cu bunicii.
              la 5 ani rasfat maxim; salbaticie pe masura.
              m-au dus la gradinita – si acum am in minte clipele alea
              o vad pe mama intorcand spatele si plangand si educatoare cum ma tragea in clasa.
              Nu va dati copii la 5 ani la gradinita; incercati pe la 3 sa-i duceti in colectivitate – daca nu program lunga macar 3-4 ore sa stea cu alti copii.

  • C spune:

    Ca sa te parafrazez: „Am stat cu D toată săptămîna, am lucrat pe sponci, cu el în brațe, de pe telefon, am scris noaptea, am căutat conținut dimineața devreme, vineri seara eram atît de epuizat că-mi zvîcneau mușchii și-am avut nevoie de patru ore să adorm”.
    La mine se intampla asta 4 zile pe saptamana, de mai bine de un an. In restul de 3 zile lucrez 10-12 ore pe zi, munca grea de tot.
    Si astea cu proiecte mari incepute, in care nu poti vorbi cu oameni din RO pe Skype fiindca nu te lasa cel mic + tot felul de alte probleme personale care tb rezolvate (daca te mai lasa si masina in drum, in oras, atunci nu mai ai nevoie de nimic de la viata).
    Un cosmar, pur si simplu. Sper sa nu ma lase inima intr-o zi.

  • Ana (Milano) spune:

    Si la noi aceeasi problema, mai ales acum ca avem si pitica de 2 luni…
    O rezolvare temporara la noi este o a-2-a bona, care e plătită cu ora ( studiază canto ca meserie viitoare si principala).
    Nu știe sa găsească sau sa calce sau altceva dar știe sa se joace cu cel mare (3 ani peste câteva luni), sa-l îmbrace si dezbrace, pună la somn.
    A trebuit sa o facem sa vina 1-2 ori pe săptămâna, câteva ore, ca sa se obisnuiasca copilul cu ea. Acum merge.

    • Printesa Urbana spune:

      Da, la ceva de genul asta ma gindesc si eu, acum sa vedem ce noroc are Sofia sa gasim persoana potrivita…

  • Maria Marin spune:

    Cred ca in situatia asta, o varianta ar fi un vecin (extrem de) binevoitor (in putere si care sta acasa) – eventual un bunic care sta cu vreun nepot (macar ocazional). Daca e vecin si voi iesiti zilnic, va intalniti destul de des, se poate lega ceva, Sofia se poate obisnui cu prezenta sa, iar la restul (invatatul vecinului cu rutina Sofiei etc.) se poate lucra.

    • Printesa Urbana spune:

      Am investigat deja, vecini sint fooarte putini (stam in zona de case) si cu majoritatea nu mi-as lasa nici ciinele, d-apai copilul… P

  • Adina spune:

    Să-ți spun cum s-a rezolvat la noi aceeași dilemă. Soacră nu am de când soțul meu avea nouă ani, mama e la (doar) 170 de km, dar nu o pot aduce mereu la noi. A dat Dumnezeu de s-a mutat perete în perete cu noi o familie de tineri. Copilul mare este mai mare cu un an decât feciorul meu (5 ani, deci), fetița lor mai mare cu trei luni. Ne-am împrietenit și ne ajutăm cât de mult se poate. De la dusul la grădiniță al băieților, la joaca lor de după-amiază, la ținutul micilor prințese când una dintre noi duce băieții la grădiniță. Mai nou am ajuns la a face mici activități cu băieții în comun. Adică, îi iau eu și construim cu Lego, pictăm, ne jucăm diverse lucruri, îi ia vecina mea și face planșe cu activități specifice grupei de vârstă, modelează plastelină, confecționează diverse jucărioare, adică să și învețe, să se și distreze. E o soluție și a ne ajuta noi, mamăcile, între noi. Nici ei nu devin frustrați că nu au ce face și cu cine, mai avem și noi timp de altele.
    Nu avem bonă niciuna dintre noi, dar, ce-i drept, nici nu lucrăm decât ceea cene trebuie prin casă (mâncare, curățenie).
    Unde nu am reușit să atingem idealul: la importul de viruși. Adică, când aduc cei mici câte-o viroză de la grădi e complicat să nu amestecăm copiii (plâng unii după alții) și e foarte complicat să-i ții pe băieți departe de micile surioare: exact atunci le pupă mai cu spor. Dar… trec toate, mergem mai departe. Deci, zic eu, tot o prietenă,o bonă de rezervă,o vecină te va ajuta. Și veți fi bine. Mai crește și mica Sophia.

    • Printesa Urbana spune:

      Prietenele mele toate lucreaza, fie nu au copii, fie au copii deja la scoala, avem programe complet diferite. Vecini nu avem (nu de genul celor care ne-ar putea fi utili in sensul asta). Ne ramine bona de rezerva, pe care da, trebuie sa incep s-o caut.

      • Adina spune:

        Așa erau și prietenele mele. Vecinii mi se păreau cam… limitați. În caz de forță majoră, însă, vecinele (vreo două) s-au dovedit o soluție valabilă pentru câteva ore (2, 3), copilul relaționează, prinde drag de oameni diferiți, se maturizează. Soluțiile apar și în timp. Nevoia ne învață, ni și deschide noi drumuri, în timp. Uite, ai aici atât de multe mămici care te citesc, poate stă vreuna mai aproape, poate chiar merită încrederea voastră… Sper că nu sunt doar prea visătoare.

      • Sau ai putea sa te imprietenesti cu alte mame (sigur sint multe aici pe blog din bucuresti, simpatice, cu copii de virsta apropiata cu a Sofiei) la bonele carora sa poti apela ocazional, in sensul ca bona familiei X ar putea avea grija, uneori, de doi copilasi, platita fiind de tine, extra, si viceversa, la nevoie. Sau poate ai deja prietene cu bebe si bone aferente, la care poti apela.

  • Anca spune:

    eu am fost bona de ocazie o saptamana…mi-am luat concediu 2 zilepe care le-am folosit 4 zile…..practic luam liber juma de zi ca sa stau cu fata soramii:))))))) da-i sa pape iesi in parc vino repede pana in doua fa lapticul…..bag-o in pat si atunci aparea tacsu in peisaj si eu repede la munca:))))) pfffiuuuu ce frumos a fost…..

  • Ioana spune:

    Nu stiu situatia voastra financiara dar presupun ca nu e rea, asa ca te-as intreba- de ce nu renunti la serviciu, sa stai tu cu ea? Mai ales ca urmeaza sa ai inca un bebe si in urmatorii ani va fi destul de greu?

    • Printesa Urbana spune:

      Avem rate, nu putem risca sa stam intr-un singur salariu pe termen lung…
      Ideal ar fi sa reusesc sa fac bani din blog, de exemplu, cit sa nu mai trebuiasca sa lucrez pentru altii, asta imi propun pe termen lung, dar mai e pina acolo… Am nevoie sa muncesc, sa fac ceva pentru adultul de mine, altfel ma simt de parca-mi amorteste juma de cap.

  • Mădălina spune:

    Si noi suntem un aceeași situație, doar ca avem copiii puțin mai mari (3 si 5 ani). Soluția pe care am găsit-o noi a fost sa avem 2 bone 6 zile pe săptămana, una vine 4 zile, alta 2 🙂 si așa avem si back-up, si putem sa si rezolvam una-alta. Si bu se plictisesc nici copiii de bone, si nici bonele nu obosesc. O alta varianta ar fi o bona dimineata si una după amiaza.

  • Istraterestra spune:

    Mda. Solutia mea este cresa sau gradinita. Oricat de inspaimantatoare pare, nu e. Trust me. Nu putem trai mereu cu spaima drobului de sare. Raceste!? Mai toti racim. Se face bine. La gradi cu ea :). Si la cresa, la inceput e perioada de acomodare, o lasa doar cateva ore, nu toata ziua. Va tin pumnii! 🙂 Indrazneste!

    • Printesa Urbana spune:

      Nu, nu e momentul acum. Am mai scris mai sus, eu nu am imunitate la bolile copilariei si sint insarcinata in 6 luni. mai bine-mi dau demisia de la job decit sa risc vreo varicela acum.

      • Stefi spune:

        Daca Sofia e vaccinata conform recomandarilor, ar trebui sa fie (partial) imuna la varicela et co., la fel ca si copiii de peste 1 an care merg la cresa (zic partial, pentru ca a doua doza de MMR se intampla in jur de 2 ani, si a doua doza de imunizare contra varicelei in jur de 3-4 ani). Nu ca as recomanda neaparat cresa pentru Sofia acum (prea multe schimbari intr-o perioada in care multe o sa se schimbe pentru ea, plus desele imbolnaviri specifice primelor luni de colectivitate), zic doar ca varicela etc. nu ar trebui sa fie un risc major prin expunerea la copii.

        Solutie perfecta nu cred ca exista – probabil toti parintii in situatii asemanatoare incropesc solutii imperfecte si incearca sa se descurce cumva. Noi de ex ne stricam cate o zi de concediu cand copilul e bolnav si nu poate merge la cresa (avem noroc ca ne putem lua spontan cate o zi, si ca a doua iarna de cresa, fata de prima, a fost cu doar 2 raceli…) Mult noroc in echilibristica dintre serviciu si copii.

        • Printesa Urbana spune:

          Nu e vaccinata, prefer sa faca boala (bine, nu in urmatoarele 4 luni :P) si sa primeasca imunitate pe viata, nu sa tremure ca mine acum. 🙂 Si nu-i doar varicela, is toate, oreion, rujeola, toate entero-astea care vin cu febra (de febra mi-e tare frica, e periculoasa si nu ai cu ce s-o combati in sarcina).

          • Stefi spune:

            Si vaccinul confera tot imunitate pe viata la oreion, rujeola, rubeola (problema e desigur ca exista persoane care nu primesc imunitate nici dupa boala nici dupa vaccin). Pentru varicela nu e inca foarte clar cat timp ofera imunitate, se pare in medie in jur de 11 ani, dar eu am preferat vaccinul, eventual cu nevoie de repetare in viitor, pentru ca o data ce ai facut varicela exista riscul de zoster ca adult. Si in plus, si in cazurile usoare, tot trebuie luate in calcul minim 3 saptamani pentru fiecare boala cand copilul nu se simte deloc grozav, trebuie sa stea acasa (uneori numai in casa), fara sa mai punem la socoteala ca unele cazuri necesita spitalizare…

            Iar febra, da, din pacate poate veni si cu o banala raceala (si apoi trebuie sa pui in balanta riscurile febrei cu riscurile paracetamolului). Noroc ca macar sezonul racelilor e pe terminate. Iti doresc un rest de sarcina in care sa nu se mai imbolnaveasca nimeni!

            • Printesa Urbana spune:

              Te contrazic, la ROR se face rapel la 5-7 ani si apoi se recomanda verificarea anticorpilor dupa 5 ani, posibil sa trebuiasca si alte rapeluri.

              • Stefi spune:

                Dupa o doza, durata de protectie la ROR e pe viata in 95% din cazuri (http://www.cdc.gov/vaccines/vpd-vac/measles/vacc-in-short.htm#vacc). Pentru ca nu protejeaza 100% din copii se administreaza si o a doua doza (cand se administreaza a doua doza depinde de la tara la tara, in Ro se pare ca e in jur de 5-7 ani, in alte tari e in jur de 2 ani, in altele la 4 ani). Acum, putem fi un pic sceptici, pana la urma vaccinul nu e atat de vechi incat sa avem 100% certitudine ca le confera tuturor imunitate pe viata, dar din punctul meu de vedere, rapeluri la varsta adulta nu m-ar deranja (la fel cum facem pentru tetanos, tuse convulsiva si altele). Acum probabil fiecare isi face lista de pro si contra, dar eu una m-as vaccina si anual ca sa evit saptamani de febra. Oricum n-am avut de gand sa deschid o dezbatere pe tema vaccinurilor – avem cred ca destul stress cu echilibristica intre munca si copii 🙂

      • Ana spune:

        Eu nu va inteleg. Preferati sa stati 9 luni cu frica in san ca s-ar putea sa luati vreo boala contagioasa cu potential teratogen (rujeola, rubeola, oreion, varicela) decat sa va vaccinati inainte de sarcina?? Pe bune acum. In orice tara civilizata, inclusiv in Romania, se poate verifica statusul imunitar inainte de o sarcina, vorbesc de sarcini programate. Probabil ca ati facut asta din moment ce afirmati ca nu sunteti imunizata. Bun, in cazul asta trecem la urmatorul pas. Sunt doua situatii: 1. ati fost vaccinata si aveti un titru nedetectabil de anticorpi sau 2. nu ati fost vaccinata. Daca sunteti in situatia 1, nu e nicio problema, vi se va administra inca o doza de rapel cu verificarea raspunsului imun dupa 2-3 luni, daca sunteti in situatia 2 vi se va face schema de vaccinare cu amanarea momentului conceptiei copilului. Simplu.
        Exista, bineinteles, si vaccinuri recomandate special pentru perioada sarcinii: un nou rapel de antitetanic (se considera eficace timp de 5 ani, deci nu are rost sa-l refaceti daca l-ati facut pentru sarcina cu Sofia) si vaccinul antigripal.
        Tin sa precizez ca exista forme asimptomatice de varicela/rujeola/rubeola/oreion care sunt mai putin contagioase ca cele simptomatice, dar totusi contagioase, astfel incat puteti intra in contact cu oameni aparent sanatosi, dar care sa va transmita boala.
        Ideea e ca nu-i suficient sa izolati copilul ca sa fiti protejata.
        Cat despre „o las sa faca varicela ca sa aiba imunitate pe viata” e ok, si cam asta era si parerea mea pana am vazut un pusti de 19 ani murind de la o encefalita VZV. Rara, stiu, dar cam fatala. Vaccinul anti VZV este optional, nu este gratuit, nefiind inclus in schema de vaccinari oferite de MS.

        Cu drag.

        • Iuli spune:

          Eu nu am avut anticorpi rubeolă, m-am vaccinat cu vreo 3 luni înainte de a încerca să concepem bebe. Am fost oarecum speriată pentru că lucrez cu copii bolnavi și o mască pe față nu mă protejează. Am avut supărările mele o perioadă pe oamenii care au ales să nu-și vaccineze copiii ROR pentru că mi se părea că ei îmi pun în pericol sarcina.
          Nu exista acest vaccin și când eram eu mai mică și credeți-mă în anul de dinainte am lucrat pe secție de infecțioase în plină epidemie de rubeolă (în caz că vă întrebați: cei care au făcut boala erau fie sugari nevaccinați ptr ca nu ajunseseră la vârsta de vaccinare, fie copii/adolescenți/adulți mai mari nevaccinați neimunizați natural – nu a fost niciun pacient, din câte știu eu care să facă boala fiind vaccinat), toți din jurul meu s-au molipsit și au făcut boala (destul de urât la adulți cu artrită asociată și altele) și chiar nu am evitat contactul deloc cu ei în ideea de a fi imunizată înainte de sarcină. Nu am reușit. Nu înțeleg nici acum de ce. Aș fi fost mai liniștită dacă știam că în jurul meu lumea se vaccinează… – practic eu rolul ROR l-am văzut: hai să protejăm grupa de vârstă care nu se vaccinează încă, hai să protejăm gravidele. În comunitățile unde se vaccinează mult, practic incidența rubeolei congenitale este foarte foarte scăzută (absentă chiar). Ah și nu v-aș dori să vedeți vreodată ce înseamnă această boală.

  • Cirius spune:

    Conform legislatiei in vigoare ai dreptul, tu sau sotul la concediu medical cand este copilul bolnav. Cel putin teoretic. Nu am avut inca nevoie dar daca bona devine inaccesibila, gradinita deocamdata iese din discutie, concediu medical scrie pe mine.

  • Ioana spune:

    Eh, cred ca esti putin obosita acum. Eu am invatat sa nu „ma calibrez avand in vedere varfurile”. In the end, s-a intamplat o saptamana sau doua pe an. Da-i Ioanei oscillococcinum preventiv si fii optimista. Sunt cateva zile care trec repede si pe care le-ai dovedit 🙂 daca nu sta cu nasa ar sta cu bona de rezerva care vine legat 2 saptamani pe an?

    • Printesa Urbana spune:

      A, nu, sigur nu. Dar ma gindesc ca dupa ce se naste si printul mostenitor, o sa avem oricum nevoie de ajutor mai des, asa ca ar face sens inca o figura prietenoasa in jur (seara de exemplu, cind o sa fiu singura cu doi pitici care trebuie imbaiati imbracati hraniti culcati, habar n-am cum o sa fac asta).

      • Ioana spune:

        Succes! Daca nu as fi avut si eu o broscuta in burtica, m-as fi inscris cu drag la un interviu. Pentru o persoana care iubeste copilasii, asta mi se pare jobul part-time ideal

      • Tatiana spune:

        Celui mic ii stab ora de baita mai devreme, Sofia deja depinde de un program. Si o vei implica pe Sofia ca acum, pui la indemana diverse si incepi : da-mi ratusca, ia prosopul, adu-mi … Esti experta in manipulat pui, il faci placintica in doua secunde 😉

        • Printesa Urbana spune:

          Ah, da mizez pe asta! Sper numai sa nu fie neam cu Sofia la adormit seara (incepeam la 8 si terminam la 5 dimineata, timp in care nu dormea legat mai mult de 20 de minute, se trezea, ne chinuiam o ora sa o adormim, si de la capat).

          • vio spune:

            Am inteles ca Sofia a avut (ca si Andreiul nostru) reflux. Trezirile alea, probabil ai aflat, erau din cauza refluxului. Daca Printul nu va avea (si nu va avea, da?:P) -o sa doarma si mai mult de 20 minute. :)) Succes.

      • Gabi spune:

        O sa fii experta. cel mic are, cel putin la inceput perioade mai linistite, mai lunigi, timp in care te vei ocupa de Sofia. Apoi impreuna de cel mic. Si la baie si somn, poti incerca un orar diferit la inceput, pe mine m-a ajutat. Eu am avut ajutor pe a 2a sarcina de la 6 luni pana in ziua in care am nascut. Apoi am fost singura. Venea mama cateva ore pe zi si de la 6-7 eram doar noi 2. Cat eu ma ocupam de Ema Sorin statea cu Crina, apoi amandoi o pregateam pe Crina si dupa ce adormea, aveam grija noaptea de Ema in principal eu, dar si Sorin. Si de la 3-4 luni de cand a inceput sa faca ochi, cum zic eu, toate 3. In orice. La joaca, la somnul de dupa-amiaza, la baie noi doua o spalam pe Ema, Crina adica se balacea, si apoi cat o imbraca si aranja Sorin pe Ema, eu ma balaceam cu Crina. Si tot asa. Vor fi momente f tensionate cand vor tabari amandoi pe tine, unul plange, unul cere, de ex., atunci vei invata sa prioritizezi. Poate unuia ii e foame, altul vrea atentie. In ordinea gravitatii, pe rand fiecare. Si cred, stiu, ca vorbesti si vei vorbi cu ei la fel de mult, asa ca vor intelege. La mine merge de minune: Mami, eu sunt 1, voi 2. Nu pot sa fac totodata. Acum negociaza intre ele care e prima, sau fac cu randul care e prima. O sa fie bine, ai sa vezi!

  • Cirius spune:

    Varianta cu doua bone mi se pare prea scumpa si nerentabila in conditiile cand situatia asta nu apare chiar asa de des. Prietenii au si ei pe ale lor plus ca si daca faci cumva tandem cu o prietena: tu ai grija de al ei si ea de al tau in cazuri de urgenta, tu peste 3 luni deja iesi din discutie, cu un copil de 2 ani + bebelus, al treilea iti lipseste.
    Eu am bona si menajera si copilul era obisnuit cu amandoua, la o adica puteam cateva ore sa il las si cu tanti care imi facea curatenie, era femeie curata si asta mic o stia de cand era in burta la ma-sa dar a plecat. Acum am o alta menajera care se pricepe la copii si are drag de ei cum ma pricep eu la chimie organica.
    Nu ai prea multe variante:
    1. Mama sau soacra, pe perioade scurte si in situatii de-astea de urgenta.
    2. Sotul in concediu medical
    3. Tu in concediu medical, dar daca lucrezi ca freelancer cred ca asa ceva este imposibil.

  • Daniela spune:

    Si eu te sustin ca gradinita nu e o solutie. Am o vecina care isi duce fetita fiindca e mai mare(cred ca are cam 3 anisori), o duce din toamna trecuta si inca tot mai plange fetita dimineata cand o trezeste ca ea ar mai vrea sa doarma. In situatia in care esti ai nevoie de liniste, si nu ai timp sa te ocupi de un copil caruia ii trebuie poate luni de zile sa se obisnuiasca cu un mod de viata nou.
    Asa ca, eu zic ca mai bine mai gasesti o bona.

    • catgal spune:

      Da, și eu zic că e mai bine să găsiți o altă soluție, să lăsați copilul un pic în lumea lui, să o descopere cu delicatețe, să aibă libertatea de a se juca, etc. Recunosc că îmi e frică de ideea de creșă la câteva luni (sigur, e foarte bine că există pentru că din păcate asta e singura posibilitate materială în unele cazuri) dar dacă e să o luăm pe ce ar fi mai bine cred că familia e cel mai bun mediu la început. Și mereu se discută de socializare (ca și cum fără creșă / grădiniță ”socializată” copilul nu s-ar juca de la sine citire cu alți copii în parc. Grădinița rimează uneori un pic cu pierderea libertății de copil care vrea să aibă timp și răgaz să descopere, să se minuneze în liniște de lumea din jur. Și avea cine să stea cu mine dar tot din ideea de socializare am mers la grădiniță (nu și la creșă) și nu prea mi-a plăcut la început. Așa am descoperit conformismul și pusul poftei în cui și toată lumea se joacă acum la comandă. Dar poate s-or mai fi schimbat lucrurile pe la grădinițe azi. 😉

  • feedback spune:

    „(seara de exemplu, cind o sa fiu singura cu doi pitici care trebuie imbaiati imbracati hraniti culcati, habar n-am cum o sa fac asta).”
    pe rand. pe rand le vei face, cum au facut/fac toate mamele fara ajutor care au 2,3, 4 copii. 🙂
    stiu ca (acum) pare imposibil, insa cu putina organizare (respectand ritmurile lor, e important) sint convinsa ca vei reusi. vei invata, treptat, sa stabilesti prioritatile si vei ajunge la echilibrul zilnic si mult dorit.

    un alt aspect, mai mult decat important si legat de ce spuneai mai sus („Sofia nu sta nici cu nasa ei, pe care o vede saptaminal de cind s-a nascut. Nu sta. Se joaca cu ea 5 minute, apoi tot de mine se lipeste.”) iti sugerez s-o obisnuiesti pe Sofia si cu momente de absenta a ta, de amanare a unor activitati, de asteptare.

    eu, pana a naste al 2-lea copil, eram trup si suflet pt el, 24 din 24, zi de zi, luna de luna, an de an, prezenta oricand si gata sa raspund oricarei cerinte/nevoi a lui. dupa ce s-a nascut juniorul, au fost momente dure, si pt mine si pt el, pt ca nu mai puteam raspunde cu aceeasi promptitudine la cerintele si nevoile lui.

    cu cat incepi mai devreme aceasta „detasare”, cu atat va fi mai bine pt toti. (stiu, poate suna crunt ce spun… insa stiu ce spun 🙂 daca nu incepi din timp asta, atunci vor veni toate odata peste micuta si va fi mai urat).

    cu sau fara parerea mea, ramane in top ceva: cand plang Amandoi Odata, si amandoi te vor pe Tine. :)) :)) e foarte palpitant 🙂

    • amina spune:

      aici parca am scris eu!!! situatia mea este exact la fel si a fost la fel 24 din 24 pana sa avem a doua fetita;
      din pacate nu m-am mobilizat din timp pt venirea pe lume a celei mici si nici sa o pregatesc (nici nu am avut timp, bona noastra pe care o aveam la fetita mare (are aproape 2 ani) ne-a „parasit” cu o luna inainte sa nasc pe cea mica) si am fost luati pe nepregatite;

      acum nu avem bona, bunicii sunt la ei acasa in provincie si nu vin sa ne ajute acum

      cum am procedat noi? am chemat totusi bunicii alternativ, pana a facut cea mica 2 luni;

      de atunci m-am descurcat singura cu amandoua; teama mea cea mai mare pe care am avut-o inainte sa nasc era: ce ma fac seara, cu ritualul celei mici, cum ma impart intre ele? pai am invatat sa fiu suuuper organizata: incer sa o culc devreme pe cea mica, fac ritualul cu baie, supt, etc pe la ora 6-7 seara si apoi, cand vad ca doarme, merg si ii dau sa pape celei mari si continui cu baie si adormit, termin pe la 9 seara (sotul 2-3 zile pe saptamana ajunge pe la 9 seara sau mai tarziu, deci sunt singura); chiar se poate! nu e deloc usor pt ca sunt mereu pe fuga, mereu cu ochii pe ceas, cea mare a invatat sa mai astepte desi ii este foame, asteapta pana termin cu mezina si tot asa;
      acum ies cu amandoua in parc, e ffff greu pt ca stau cu ochii pe carucior si cu mainile pe cea mare (are doar 2 ani) si o ajut in parc la locul de joaca, leagan, etc dar e minunat sa ies din casa;
      ce am sacrificat si ma doare sufletul? timpul cu cea mare, e fff greu sa imi gasesc timp si energie, chef sa ma mai joc cu ea asa cum faceam pana cu o zi inainte sa nasc, acum imi ramane maxim o ora, uneori doua ore pe zi; e tare greu sa vad ca se uita la mine sa ma joc cu ea, sa citim, sa cantam si nu am cum, ii spun sa astepte, intelege dar o vad ca e uneori cam trista din cauza asta
      nu mai am bona pt ca nu ne mai permitem…..vom avea cand reincep munca
      deci, spun: curaj! vei vedea ca o sa fie timp pt toate, ca ziua va parea mult mai scurta, ca o sa poti sa te imparti la amandoi, ca Sofia va intelege ca in acel moment nu poti sa te joci cu ea ca trebuie sa pape cel mic, chiar daca acum poate arata ca nu are rabdare pt asa ceva, va intelege;
      referitor la a fi nevoie sa mergi undeva si nu ai cu cine lasa pe cea mare, eu am curaj sa merg cu amandoua si cu taxi daca e nevoie, pana la urma sunt solutii dar cer compromisuri (mersul cu copil mic mic cu taxi, cea mare merge mai rar cu caruciorul si mai mult pe jos, etc);
      trebuie puse in balanta lucrurile si asa cum se scria mai sus, cred ca e mai bine sa invete Sofia sa mai stea si cu altcineva, poate nu e chiar asa de complicat cum ti se pare si poate toate detaliile rutinei ei daca nu se desfasoara perfect, poate nu o vor deranja asa de tare….fata de a o cara cu tine cu un taxi de exemplu sau sa pierzi o ecografie la un medic bun, care se programeaza de obicei cu minim o luna inainte….

      • mirela spune:

        Si eu sunt exact in aceeasi situatie ca si tine- doi copii mici de care trebuie sa am grija mai tot timpul singura. Diferenta este ca ai mei sunt putin mai mari. Crede-ma cel „mare” nu intelege de ce mami nu este numai a lui. De ce nu ii mai acorzi tot atat de mult timp . Pe masura ce mezinul creste va avea tot mai multa nevoie de tine- mersul de ex (tb sa ai mare grija, sa il sustii). Plus ca evolutia celui mic (mers, vorbit) va spori gelozia celui mare. Abia acum, cand cel mic are un an si jumatate, lucrurile s-au mai imbunatatit, putin. Cel mic iese inca sifonat din mai toate „conflictele”, iar eu ma straduiesc (asta e partea cea mai grea, cred) sa gestionez fiecare situatie, sa mediez fiecare conflict. De fapt cred ca asta e cel mai greu- sa se simta fiecare iubit in fiecare clipa, sa nu faci nicio diferenta intre ei si sa iti imparti timpul in mod egal. Asta e cu adevarat greu..restul le facem, singure sau cu ajutor.

    • Printesa Urbana spune:

      Stiu perfect ce spui, dar ca sa ma detasez de Sofia, trebuie ca ea sa stea cu altcineva (seara la baie si culcare, de exemplu, sau in weekend). Si nu e altcineva, asta si spun. Sotul vine de la munca mult dupa ce ea doarme deja, in weekend el alearga sa rezolve cumparaturi, revizie la masina, diverse alte chestii, tot numai eu cu ea sintem. Cum sa ne detasam in conditiile astea?

      • feedback spune:

        „Stiu perfect ce spui, dar ca sa ma detasez de Sofia, trebuie ca ea sa stea cu altcineva (seara la baie si culcare, de exemplu, sau in weekend). Si nu e altcineva, asta si spun.”
        cand vorbeam de detasare eu ma refeream la detasarea ei fata de tine, Cu sau Fara altcineva in preajma (dar pt asta va trebui intai sa te poti tu detasa de ea).

        la mine treburile astea „administrative” (mancat, spalat, culcat ) s-au dovedit a fi cele mai simple, desi au fost nopti in care cu o mana il tineam pe junior la san, la alaptat, si cu alta mana il mangaim pe cel mai mare ).
        cele mai crunte au fost, si pt mine dar in special pt copilul mai mare, 2 aspecte:
        1. amanarea. chiar daca abia rezolvata prioritatea ma duceam sa ne jucam, refuzul era deja inghitit . si un refuz azi, o amanare maine, il afectau. il vedeam si il simteam. si sufeream.
        2. imparteala. cum spunea si mirela, e foarte greu pt cel mai mare sa vada ca nu mai esti toata Numai a lui. ca te imparte cu altcineva, ca atentia ta (atentia aia, pe care o stim noi) se indreapta si spre altcineva in afara de el.

        din perspectiva asta sugeram detasarea. pe cat posibil sa o obisnuiesti din timp, sa nu se-adune toate deodata. 🙂

        (vorbim si noi sa nu ramanem nevorbite… ca pana atunci gasesti bone pt toti 🙂 )

        • Printesa Urbana spune:

          of, pai si cum sa fac asta mai exact? sa incep s-o amin de pe acum? sa o ignor din cind in cind? 🙁 n-am nici cea mai vaga idee cum sa ma detasez de ea, desi imi dau seama ca e important sa o pregatesc din vreme si ca asta trebuie sa inceapa de la mine. in afara ca uneori mai citim carti despre frati, despre inca un bebelus, si ca ii povestesc ce urmeaza, ce pot sa mai fac? sa lipsesc de-acasa in serile in care e sotul acasa, sa stea cu el de nevoie? sau in weekend? da, probabil asta trebuie sa fac. of, o sa fie tare greu si chiar nu stiu de unde s-o apuc.

          • Stefi spune:

            Eu nu am doi copii, dar am citit undeva un sfat care mi s-a parut bun (si ca orice sfat nesolicitat, incerca-l sau ignora-l dupa caz): mai ales in perioada de inceput, cand amandoi copiii vor ceva in acelasi timp de la acelasi parinte si nu e nimic urgent pentru nici unul, e bine sa-i rezolvi prima data nevoia copilului mai mare (cel mic nu se va supara ca asteapta un pic, iar cel mare nu se va simti „detronat” sau mereu pus pe locul doi). Altceva ce am auzit ca functioneaza e ca copilul mai mare sa primeasca o papusa-bebe si asa si mama si copilul fac acelasi lucru impreuna fiecare cu bebele ei (in felul asta copilul mai mare nu se simte neglijat cand mama trebuie sa se ocupe de cel mic pentru ca de fapt mama face ceva si cu cel mare in acelasi timp).

          • feedback spune:

            da, sa fiu in locul tau, (sau daca as putea intoarce timpul inapoi, pt noi) as incepe sa o aman de pe acum. o data azi, o data peste cateva zile, usor, treptat. cat sa se obisnuiasca si cu asta, cat sa se obisnuiasca sa se joace si singura, sa nu fie un soc cand va auzi prima data „iubire, acum nu pot”. si sa nu se repete socul asta de cateva ori pe zi in fiecare zi, ca la noi. 🙁

            stiu ca ti-e greu, si ca e greu, de aceea spuneam ca intai trebuie sa te pregatesti tu pt asta.

            da, cand e sotul tau acasa, incepi sa lipsesti cate putin (nu-i neaparat sa iesi fizic din casa) si musai sa-i spui ce vrei sa faci. ii spui ca vei iesi, sa stea cuminte cu tati, si ca te vei intoarce repede acasa. (sa nu iesi niciodata pe furis, sau cand nu este ea atenta, ci intotdeauna sa-i anunti lipsa ta. e important sa stie ca ori de cate ori pleci, te intorci la ea). ii lasi initial cateva minute singuri, pe urma incerci pt ceva mai mult timp.

            si nu, nu te descuraja si nu te stresa. unele lucruri se rezolva cum nici nu te astepti 🙂 printul nu va avea pb de reflux, tu ai deja experienta, Sofia va fi mai independenta (ca sa nu spun ca va dori sa te ajute in toate) si totul va curge lin 🙂

            (nu sint sfaturi, ci doar sugestii.)

        • riri spune:

          confirm.si daca nu stii,mergi la un specialist si intreaba ,ei n umesc asta „taierea cordonului ombilical al mamei”.mie,in aceeasi situatie ,mi s-a spus ca incercam prin aceasta dragoste dependenta sa nu fac ce a facut mama,pe scurt.adik ce a facut si mama ta.solutia a fost sa ma vindec eu de ea,sa nu imi mai pese ca m-a tratat asa,si in felul asta m-am relaxat,nu mai am nevoie sa imi demonstrez ca sunt o mama perfecta si nu mai caut la copil dragostea ce nu mi-a dat-o mama.si i-am dat voie sa se departeze.dar nu am putut fara ajutorul cresei,intrucat nu am avut incotro,singura acasa mereu cu doi,cand a venit mezina,sotul lucrand mereu pana f tarziu.din fericire,cresele de stat in geneva(sau cel putin cea la care am nimerit noi) sunt geniale.deci ideea e ca te va vindeca,asa cum am mai scris,al doilea copil.poti incepe de acum,sa delegi,sa ii lasi pe ei doi cat mai mult impreuna,sa o trimiti spre alte centre de interes cand vine tot la tine si tot asa.nu inseamna ca o respingi.evident ca din toti adultii,mama e cea mai interesanta,mai ales ca simte ca asta te face fericita.dar ptr un copil cea mai frumoasa si sanatoasa joaca e cea cu alt
          copil,totusi.fii sigura ca poti,nu e ata de greu.eu ma gandeam in situatii similare la povesti de viata cu mame vaduve care au crescut 4 copii in situatii de conflict etc…

  • Alina spune:

    Respira, printeso…. e greu, dar nu imposibil… iti spune mama de 4 ani si 5 ani jumate…
    Diferenta mica intre ei face totul mai dificil, intrucat intervine gelozia, dorinta de atentie, alintaturile, insa trebuie sa va organizati… in nici un caz nu vei reusi, cel putin la inceput, sa ai grija de amandoi in acelasi timp, sau sa le faci baie amandorura singura… eu l-am avut si il am pe sot de baza la asta… in momentul cand a venit pe lume kinderu’ 2, l-am „predat” pe primul lui taica’su… si atunci el a devenit „mama”, eu trebuind sa ma concentrez pe cel mic, cu alaptat, spalat, ferit de lovituri de la fratiorul care nu stia ce face si credea doar ca intrusul a acaparat-o pe mami… este greu, dar treceti de perioada cu putina organizare… pastrati bona oricum, caci chiar daca Sofia va intra la gradi in toamna sau la anul, veti avea nevoie oricum de ea…

    • Printesa Urbana spune:

      Bona o pastram, fara discutie, eu chiar ziceam ca ne trebuie inca un ajutor in afara de ea, nici nu se pune problema sa renuntam la ea, pe sofia nu o dam la gradi in urmatorul an jumate.

  • 2pitici spune:

    Draga printesa, te citesc de ceva timp si ma regasesc de multe ori….acum insa sunt cu un pas inaintea ta si anume am o fetita de 3 ani si un baietel de 9 luuni( diferenta intre ei este de 2 ani si 3 luni) si din ce vad cam asa osa fie si intre ai tai. Ce pot sa-ti spun fara a vrea sa te speri in vreun fel este ca privind acum in trecut cu UN copil este doar putin complicat cu UN copil si cu o burtica din ce in ce mai mare devine Complicat ( ca nu o mai poti ridica,lua in brate misca in voie) cu Un copil + un bebe ( pana in 3-4 luni) este mai relaxat insa cu UN copil de pana in 3 ani + un Bebe activ de peste 4 luni lucrurile devin F Complicate.
    Vor fi momente mi ales seara cand esti singura cu ei cand amandoi ( pentru ca sunt mici) vor avea nevoie fix in acelasi timp de tine, cand chiar daca ai impresia ca Sofia se descurca singura nu o face pentru ca te vrea pe tine iar bebe clar e dependent inca. Si uite asa am ajuns ca fiecare seara in care sotul meu ma anunta ca intarzie pana la 8 sa mi se para o eternitate iar daca e plecat in delegatie si trebuie sa-i culc pe amandoi devine o provocare. Atunci cand reusesc (si asta pentru ca incalc toate regulile mele adica o las pe fetita la desene ca sa faca liniste si sa fie cuminte pana il alaptez pe bebe si adoarme) este cel mai mare succes de peste zi.
    PS – Fetita mea merge la gradi de la 1 an si 5 luni (la particular) si am fost mereu f multumita de evolutia ei si nu mi s-a imbolnavit decat in limite normale iar cu baietelul sta o bona 6 ore pe zi pentru ca mi-am reluat serviciul (de acasa de cele mai multe ori) de cand a facut el 7 luni.

  • Rodica spune:

    Noi am zis ca optam pentru gradinita! Inteleg foarte bine faptul ca nu ai anticorpi si este foarte buna abordarea ta. Eu am facut toate bolile copilariei, si vrau sa il dau pe Tudor din mai (cu 2luni inainte sa nasc bebelusa) la o gradinta particulara pana la pranz. Nu suntem convinsi ca este solutia optima, dar vrem sa vedem cum se va comporta, daca se va adapta si cat de des va raci. Cu siguranta vom intrerupe daca vedem ca lucrurile mai rau se complica. Nu avem bona pt ca am stat eu cu el acasa 2 ani, dar daca nu vom reusi cu gradinita va trebui sa angajam pe cineva macar pentru treburile casnice. Am exemple in cartier cu o mamica cu 2 copii mici (fetita 2 ani, baietel 4luni) care se descurca f bine cu amandoi, fara niciun ajutor, si copii la gradinita cu frati mai mici acasa care au fost feriti de boli… Fiecare are o situatie unica si sunt convinsa ca va fi gestionata optim!Succes sa gasiti o bona de rezerva de incredere cu care Sofia sa stea si tu sa fii linistita.

  • Tea Slabeste spune:

    Poti incerca si cu o studenta. Eu faceam babysitting in liceu in State – deh, se purta.. aveam 17-18 ani.. cand si cand, la nevoie. Oricum lucram, ca asa e trendul. Si veneam doar la urgente, in weekenduri, chiar si seri mai lungi.. si imi placea maxim de Ashlee, fetita de (atunci) 6 ani (acum de 17-18) :))) mergeam in parcul de langa casa lor, gateam chestii light, ne uitam la desene si ne jucam in curte sau in camera ei. Am copilarit cu ea, ce sa mai, vreo 2 ani 😀
    E nepotica sefului de atunci al mamei, deci aveau incredere in mine, plus ca il ajutam si pe seful mamei prin casa in weekenduri si vineri seara, cat sa ma „pazeasca” de anturajul de la scoala – eh, am strans atunci multi bani, cat de un semestru la facultate in Canada, so it was sooo worth it! Plus de vacante, haine si mese la pranz, daca n-aveam chef de cantina din liceu. Ah, memory lane 😀 zici ca am visat toata perioada aia..

  • vio spune:

    oooo….ce frica mi-era sa nu imi raceasca bona… De cate ori stranuta tresaream cu gandul „aoleu, daca raceste si nu vine..ce ma fac?” Eu nu lucrez de-acasa, concediu nu pot sa-mi iau chiar cand am eu chef…
    Si n-a racit niciodata. Si-a depistat un cancer la san. In 14 zile- de la o mamografie pana la aflarea rezultatului biopsiei—vietile tuturor au fost date peste cap. In primul rand viata doamnei, pe langa aceasta..si a noastra… Nici n-am apucat sa obisnuiesc copilul cu ideea ca ea va disparea, intreaba de ea, incerc sa-i explic..imi vine-uneori- sa ma dau cu capul de pereti…dar…nu imi permit:(.
    Din fericire o am pe sora-mea fara job (din fericire pt mine, din pacate pt ea, din fericire pentru cel mic). Numa’ ca aceasta este o solutie de moment, pe termen lung nu tine.
    Cautam…alta bona. Nici eu nu vreau gradi, dupa ce (disperata, cand am aflat ca in 7 zile se opereaza) am vazut si gradi si am plans (la propriu) dupa 9 din 10 vizionari (de gradi private). Si sper ca o sa gasim…Macar una.. Macar pana dupa 3 ani, cand l-om da si la gradi…
    Iti doresc sa gasesti „bona de rezerva”. In mod clar vei avea nevoie.Tin pumnii.:)

    • Liliana spune:

      Bona e si ea om. Trateaza-l ca atare. Din ce ai scris reiese ca esti mai afectata ca n-ai apucat sa-ti pregatesti copilul din timp de despartirea de bona, decat ca bona , adica omul, a descoperit ca are cancer…Greu de inteles…

  • luciana spune:

    Buna Ioana, suntem cam de aceeasi varsta, eu din Piatra Neamt, dar stau in iasi, nu am nici un ajutor, sotul e medic si vine seara, am o fetita de 4 ani jumate care merge la gradi particulara, un baietel de 10 luni care sta cu mine acasa si sunt insarcinata in 30 saptamani. Am facut toate racelile copiilor, am luat antibiotic , am avut febra 40 si multe altele. Tu nu ai avut bolile copilariei cand eerai mica, eu am avut tot in afara de varsat de vant. Si eu am stat cu emotii, cand la gradi a aparut varsatul de vant, desi dupa jumate trim 2 sarcina nu mai da malformatii si nici alte probleme. Sofia e vaccinata ROR? Daca da sansele sa faca sunt mai mici si nici astea nu mai dau malformatii. La mine Ecaterina a facut scarlatina, eu si baietelul nu am avut nimic. Oricum va trebui sa dai fetita la gradi si va face multe viroze, raceli, si vei lua si tu baiatul. Si eu stau si ma gandesc cum ma voi descurca… te pup!

    • Printesa Urbana spune:

      Nu e vaccinata ROR. Eu vreau sa-i dau pe amindoi deodata (pe cit posibil in aceeasi grupa, ma gindesc la Montessori, in felul asta le va fi si mai usor sa se adapteze la noul mediu), cind sofia va avea 4 ani si cel mic aproape 2, in felul asta vor trage amindoi deodata dar vor fi maricei, altfel duci o scadere in greutate la 1 an si altfel la 4. Zic si eu, om vedea cum o fi…

      • Crina spune:

        M-am cunoscut cu familia la care sunt bona acum 4 ani pe un site pt. bone. Intamplare…destin… sunt cei mai zuzu copii si ii iubesc maxim. Pe print l-am preluat de la 10 luni, pe printesa o stiu de cand era o dorinta. Acum au 5 si 3 ani. El merge la gradi de la 8 la 13, gradi de stat. Cel mai des il aduce tati acasa, rar merg cu printesa dupa el. Sunt si zile cand nu merge ca e racit. Si stam toti 3 si ne jucam/iubim/certam/impacam… Eu merg la ei racita, moarta, coapta cand e cazul (rar)… parintii nu-mi zic sa stau acasa. Si ei mai racesc uneori…asta e. Mi-e teama sa nu-i „racesc” dar trebuie sa aiba cineva grija de ei. Toate sunt roz si frumoase, daca ar fi dupa printesa, respectiv mov si frumoase dupa print. Domnul rege are de gand sa ramanem in aceasta formula pana intra printul la liceu. O glumi….o fi serios… mie-mi convine. Cand s-a nascut printesa, bunica regina a venit si a stat permanent cu noi 2 luni. Abia ajungea si la mine ca statea cu mami&bunica. Daca ai loc in casa gandeste-te la persoana permanenta prima luna..sau primele doua…zic si eu. La gradi sa te gandesti cand printul tau mic va avea minim un an. Succes in toate si sanatate maxima de la regatul nostru catre regatul vostru.

      • dana mihail spune:

        Copiii din cresele/gradinitele Montessori sunt impartiti in grupe de 1-3 ani, respectiv 3-6 ani, deci copiii pot fi in aceeasi grupa doar cand cel mic e aproape de 3 ani.

  • kittysor spune:

    ma bag si eu in seama ca nu ma pot abtine
    am 2 colegi cu 2 copii
    colegul nr 1 – copil 1 an si 8 luni – maicasa trebuia sa inceapa munca, nu aveau cu cine sa-l lase — l-au dat la cresa / gradinita privata 1200 lei/ luna , cu camere – in orice moment iti poti vedea copilul. S-a imbolnavit de 2 ori. Acum face 4 ani si ii merge nemaipomenit de bine . Vreau sa spun ca la cresa sta de la 8.30-18.30 de luni-vineri, tot timpul fara vacanta de vara sau alte chestii. Au asistenta permanenta si contract cu doctor pediatru care in caz de urgenta vine imediat.
    M-am uitat si eu pe camere impreuna cu colegul si am ramas placut surprinsa.

    coleg nr 2 – copil (fetita delicata) – 1 an si 2 luni – probleme mari in familie cu rate la bani cu greutati, maicasa nu mai putea sta acasa cu fetita. Au dat-o la cresa privata – 1000 lei —fara camere.
    Fetita Ingrid are acum 2 ani . S-a imbolnavit doar 1 data. Manca singura, face la olita. Imi spune ca au renuntat la pampers fix la 1 luna de cand au dus-o. Vorbeste si canta intruna. Sambata trecuta cica s-a dus din partea gradinitei la un concert ….(mi-a zis trupa ptr copii dar am uitat-o).

    Sa nu va mai spun ca le organizeaza zilele de nastere intr-un mod foarte frumos, cu baloane, personane deghizate in diverse personaje…muzica!

    Deci nu mai fiti asa de speriat de crese/gradinite, mai ales cele private fiindca nu e dracu chiar asa negru. Toate sunt amenajate la standarde ridicate, dotate super modern. Eu daca nu o aveam pe soacra mea care ne ajuta cu Matei, il dadeam 100% la cresa particulara fara niciun fel de stres.

    …alt caz – in parc vine o fetita – 2 ani si 10 luni are acum – Mara.
    De la 1 an si 8 luni merge la cresa DE STAT – dau parintii cam 350 lei/luna
    S-a imbolnavit in primele luni cam 2-3 episoade de raceala si 1 episod de enterocolita. In rest nu a avut nicio problema majora.

    Perosnal nu pricep deloc cum de ai impresia ca o bona este mai buna decat un mediu specializat.
    Creat special ptr copii. Cu oameni 100% instruiti . Cu copii de varsta ei cu care va interactiona.

    dependenta de bone ….

    • Printesa Urbana spune:

      Si de gradinita esti dependenta, Kitty, ca daca e copilul bolnav nu il poti duce. in plus, la cele de stat sint vacante lungi, ce faci cu copilul atunci, iti iei vara 3 luni de concediu fara plata?
      cunosc si eu cazuri de copii care nu s-au imbolnavit la gradinita, dar sint mai degraba exceptii. eu prefer bona gradinitei si din alt motiv foarte simplu: la virste atit de mici (1-2 ani), copiii au mai multa nevoie de atentie decit de socializare. cita atentie primeste un copil de 1,5 ani de la o educatoare care mai are in grija inca 8 ca el, daca nu chiar 12? are timp sa socializeze si sa stea la program toata viata lui, chiar n-as priva-o de atentia 1 la 1 de care mi se pare ca are atita nevoie acum. plus ca na, si educatoarele, ca si bonele, sint oameni si oameni, daca o femeie e educatoare nu inseamna ca e si potrivita sa-ti creasca copilul…
      nu stiu, sa stea 10 ore pe zi in concurenta cu atitia copii… mi se pare o solutie extrema si deloc preferabila bonei.

      • Stefi spune:

        Gradinita are avantajele si dezavantajele ei, bona la fel – dar ambele variante necesita din cand in cand solutia „bunica”. Si cand bunicii nu-s aproape, parintii nu pot decat sa faca echilibristica si cumva s-o scoata la capat. Eu as fi putut scrie fix acelasi articol cu titlul „dependenta de gradinita”. Si nu, solutia nu e nici ca mama sa ramana acasa daca vrea sa-si continue cariera pentru care s-a pregatit. Eu una am fost tot timpul mandra de mama mea ca lucra…

  • Ella spune:

    Citind pe un site, am găsit o informație despre un centru al Direcției de Asistență Socială a mun. București: Centrul de urgență pentru copii CURCUBEUL MAGIC. Mai multe detalii găsești aici: http://dgas.ro/centrul-de-urgenta-pentru-copii-curcubeul-magic/

    Extras de pe site-ul lor:
    „Dacă ai o urgență și trebuie să mergi într-un loc unde nu iti poti lua copilul tau cu varsta intre 3 luni-5 ani (de exemplu, la spital, la o inmormantare sau la un examen), il poti aduce la noi, pentru o perioada de maxim 6 ore, absolut gratuit.
    In acest timp, iti poti rezolva urgenta fara sa ai grija celui mic.
    Poti apela acest serviciu social de 2 ori pe an (per copil).
    Centrul unde poti lasa copilul este situat in Calea Serban Voda, nr . 48, sector 4 (lângă Scoala nr. 74), funcționând non-stop.”

    • kittysor spune:

      la un astfel de centru nu l-as duce neam.
      in ce e „gratuit” nu prea am incredere, cum nu am incredere nici in produsele la oferta din magazine.

  • doina spune:

    Printesa, inaintea planurilor pe termen mediu si lung, incearca, pe termen scurt, sa nu mai ai zile de efort ca cele pe care le descrii mai sus. Stii ca nu e deloc, dar deloc bine pentru sarcina si pentru copil si nu vrei sa fii in situatia de a sta in pat pina la termen – in momentul ala, chiar ai o problema cu Sofia. Poate n-ar fi rau, daca tot ai trecut prin experienta asta, sa mobilizezi una din mame, sau pe amindoua cu rindul, pina ajungi la un liman cu toate. Daca nu te ajuta acum, cind copiii chiar au nevoie de ele, mai tirziu se vor mira de ce nu le recunosc si nu au nici un fel de legatura cu ei. Stiu cit e de greu sa le convingi sa lase tot ce inseamna viata lor in alta parte, dar cite doua saptamini, alternativ, nu-i un cap de tara. Mai usor gasesti pe cineva sa se ocupe de o persoana in virsta – dintre vecini, dintre rude – decit de propriul nepot. Nu judec si nu vreau sa crezi ca ma amestec in viata voastra, dar stiu din experienta despre ce vorbesc si nu a fost deloc simplu. In plus, e vorba si despre bani – nu vei putea lucra, asa cum bine stii deja, citeva luni bune dupa ce vine cel mic, deci asa cum bine ai spus, veti fi cu un singur salariu si muuulte cheltuieli, dintre care majoritatea neprevazute, ca asa se intimpla 🙂 O bona in plus? Daca puteti, e foarte bine.

    • Andreea Olariu spune:

      Buna. Stiu ca este foarte complicat. Am ramas insarcinata cu al doilea copil atunci cand primul copil avea 10 luni. Si l-am luat uneori cu mine la ecografii. La vreo doua am mers toti 3, impreuna cu tati, sa il vedem pe bebe din burtica. Cand nu era sotul liber, apelam la fratele meu. Mergeam cu taxi la clinica, fratele se juca pe afara cu copilul pana terminam eu eco. Dupa ce am nascut fetita, ea a dormit mult in primele 4 luni, asa ca eu ma ocupam de baiat. Imi era groaza sa nu se simta abandonat, sa nu fie gelos, sa nu o loveasca. Preferam sa o mai las pe ea putin sa planga, decat sa il ignor pe el. L-am implicat in ingrijirea ei, il rugam sa imi dea scutec curat, sa ma ajute la baita. Acum au 3 ani si jumatate, respectiv 5 ani si se inteleg minunat, se joaca ore intregi in camera lor. Eu sunt bucuroasa ca e diferenta mica de varsta intre ei, altfel as fi devenit prea mamoasa cu baiatul. Si eu eram mereu la dispozitia lui pana sa o nasc pe fetita. A fost mai greu cand eram la maternitate, au fost primele nopti fara mine, a plans un pic, s-a obisnuit. Eu plangeam in spital de dorul lui. Oricum, distractia a fost si mai mare la a treia sarcina.

  • Carla spune:

    Asadar,se cauta o solutie pentru situatia in care se imbolnaveste (sau lipseste din varii motive,obiective),bona.Ideal ar fi gasirea unei persoane disponibile sa stea cu Sofia in aceste perioade.Bun,presupunem ca se iveste cineva si corespunde.Sunt totusi nedumerita: cum iti vei da seama ca este persoana potrivita…daca Sofia nu ar sta,cum ai spus,nici cu nasa ei pe care o cunoaste si o vede destul de des? Daca solutia cu doua bone nu este ideala (din cauza costurilor),cum ar socializa junioara cu o persoana pe care ar vedea-o cu adevarat rar,la nevoie,de fapt? Apoi,acum de exemplu,bona este bolnava.Ce faci daca vrea concediu femeia?
    Cat am fost in Romania,copiii mei au fost,amandoi,la gradinita.De stat.Fiica-mea a facut varicela dupa primele trei zile,fiul meu a racit de cateva ori dar nu extrem.Ce mi se pare revoltator este ca cineva sa considere normal sa isi duca copilul bolnav la gradinita…ce sa mai spun…
    Ce cred eu (revin la problema voastra) este ca Sofia este un copil mult mai sociabil decat muuulti altii de varsta ei si ca nu ar refuza (contrar a ceea ce crezi tu)sa stea si cu altcineva,cu conditia sa aveti voi incredere in persoana respectiva,iar cand va veni vremea gradinitei se va acomoda fara absolut nicio problema.Mica vorbareata este un copil intelept si va fi ca o closca pentru fratele ei,vei vedea.

  • Ana spune:

    Baietelul meu are 6 ani acum si merge la o gradinita (privata,pentru ca am crezut ca un medic pediatru la usa gradinitei va limita mult imbolnavirile) de 3 ani.Nu,medicul nu limiteaza mai nimic,o saptamana pe luna copilul sta acasa (recunosc ca nu admit sa imi duc copilul cu muci sau tusind,pentru ca nu mi se pare normal sa imi las copilul asa la gradi,doar pt.ca am platit la inceputul lunii).Solutia noastra? Mama mea a renuntat la serviciu,o sustinem noi pana se va putea pensiona anticipat,cand se imbolnaveste copilul vine 350 km pana in Bucuresti,sta pana se face bine,apoi se intoarce acasa la ea.Sincer,desi ne usuca financiar toata combinatia (gradinita are un preeet),faptul ca atunci cand avem o urgenta sau cand vin vacantele doar o sun si ea vine imediat,merita tot efortul nostru .Ne-am setat mintile ca timp de 3 ani nu e un capat de tara sa o ducem asa dpdv financiar si,Slava Domnului,am rezistat,caci mai avem doar 3 luni de gradi.
    Eu chiar nu cred ca solutia este gradinita la 2 ani,ea se va imbolnavi ,va lua si bebe,deci bataia de cap va fi dubla.Plus ca de sisteme,reguli,inregimentare va avea parte toata viata.

  • Acte Divort spune:

    Daca bona nu este filipineza nu este nici o afacere 🙂 !

  • OanaC spune:

    Eu vreau doar sa punctez cate ceva:

    – mi se pare foarte buna ideea ta cu mersul copiiilor la gradinita impreuna, in sistem Montessori; oricum bebe2 va avea alta evolutie, stimulat fiind de sora mai mare; nu mi se pare deloc tarziu pentru Sofia sa mearga la gradi la 4 ani, absolut deloc; pana atunci o poti duce la teatru, la diverse activitati cu si pentru copii, ca sa poata socializa in afara parcului (stiu ca acum nu are nevoie, dar jur ca dupa 2 ani jumate-3 se transforma).

    – eu una nu as recomanda ca bebe1 sa mearga la gradi imediat ce ii aterizeaza fratiorul; oricum gradinita e un pas urias, care pe multi ii da peste cap pana se acomodeaza; in contextul maririi familiei, copilul se poate simti dat la o parte, marginalizat, inlocuit de bebe2.

    – nu pricep de ce se cramponeaza unele persoane de motivele pentru care iei anumite decizii (vaccinari, mers la gradi/imbolnaviri, risc, etc.); ar trebui sa pricepem ca ceea ce functioneaza pentru unii, nu e universal valabil si aplicabil tuturor.

    – solutia mea la problema voastra ar fi sa cautati un back up, o tanara studenta, care sa poata fi chemata in caz de urgenta; na, ea poate renunta la un curs, ceva, cand e solicitata pe nepusa masa; o poti plati pe ore (nu i-ar strica bani de buzunar, daca nu are job), o poti chema uneori in weekend sa petreaca timp cu Sofia, sa o duca la joaca, etc.

    – din experienta (Sima mea are un an peste Sof si e tot berbeaca :D) iti spun ca evolutia Sofiei in urmatorul an va fi uluitoare : pe cat de furtunoase vor fi tantrumurile, pe atat vor creste si capacitatea ei de a intelege si de a empatiza;

    – ca sa o obisnuiesti de pe acum cu faptul ca nu ii vei mai putea raspunde prompt nevoilor, poti incepe in felul urmator: daca te cheama/iti cere ceva, ii spui imediat ca vii/ii aduci, doar sa termini si tu ce faci in momentul ala (ii vorbesti continuu, ii detaliezi ce ai de facut, o asiguri ca nu dureaza mult); asa, poate va fi obisnuita cand vine fratiorul si el devine pretextul pentru care o amani pe ea; eu una asa as face cred.

    Stiu ca o sa va fie greu, ca o sa ai momente in care vei fi depasita, dar sunt convinsa ca o sa merite!

  • Mama fotograf spune:

    Eu iti scriu din experienta unei relatii mama-fiica foaaaarte „dependenta”, din punctul unora de vedere. As sta nas in nas cu fi-mea non-stop. Daca e cu mine in casa, vine sa stea cu mine, chiar daca in mod normal se intelege f bine cu persoana cealalta. De regula mama. As fi zis ca niciodata nu o sa vrea sa stea cu nimeni in afara de mine. Dar daca plec si le las doar pe ele doua, e parfum. Nu plange, se inteleg foarte bine.

    Nu stiu cat de coerenta sunt, ideea e ca e posibil sa te surprinda placut daca ii dai ocazia. Incearca sa o lasi 2 ore cu nasa, de test, daca spui ca e familiarizata cat de cat cu ea (daca o vede saptamanal, ma gandesc ca ar trebui sa fie). Vezi ce se intampla. Cateodata lucrurile ni se pare mai complicate decat sunt de fapt, din cauza ca le sucim si le invartim in minte de ff multe ori (sau in fine, asa e in cazul meu, o fac destul de des 🙂 )

  • Dana spune:

    Am mai scris si ieri dimineata, dar mi-a dat o eroare si cred ca s-a pierdut mesajul meu ….

    Din proprie experienta, cu cat mai repede merge la gradi cu atat se adapteaza mai usor, iar evolutia in bine este spectaculoasa: la o saptamana de cand a inceput sa frecventeze gradi a inceput sa se imbrace /dezbrace/incalte/descalte /manance singura, fara sa mai accepte ajutorul altcuiva … ii imita pe cei mai mari …dorea sa fie si ea mare. Noi am inceput la 1 an si jumatate, dupa ce o saptamana am facut vizionari, pana am gasit o gradi cu oameni cu suflet, care pun pasiune in ceea ce fac si unde copiii sunt inconjurati cu dragoste, atentie, caldura. Nu am avut episoade reale de a plange ca merge la gradi, mai rau se supara doar ca nu o duceam eu ci tati … . In rest ii place si i-a placut mereu.
    La noi program 7-19, deci da, 12 ore.
    Poti tine bona pt 18-22 si weekend.
    Conditiile foarte bune, igiena perfecta, asistenta prezenta mereu.
    E foarte importanta gradinita aleasa si in mod special cadrele. O sa simti tu cand mergi sa inspectezi, unde va potriviti.
    Aceasta perioada, cand incepe caldura mai binisor si trece perioada de viroze este cea mai potrivita pt a intra in colectivitate. Pana la toamna are timp sa se imunizeze. La noi a decurs foarte bine imunizarea, comparativ cu copiii care incep toamna si intra in colectivitate direct in sezonul gripelor.
    Am incercat la 3 ani sa o mutam la stat. Nu am rezistat noi, parintii, decat 6 zile: mentalitatea, lipsa de igiena, meniul, lipsa de atentie, mainile intinse pt spaga ne-au facut sa renuntam.
    Sarcina usoara si succes orice solutie vei alege!

  • Dana spune:

    in rest nu pot decat sa repet ce a scris kittysor:
    – nu a avut decat 2 etape de imbolnavire: in primele 2 luni, apoi am trecut prima iarna fara o zi de febra acasa
    – camere cu vizionare permanenta
    – dupa doar 3 luni a lasat singura pampersul si a trecut la olita
    – canta si spune poezii non stop
    – turuie non-stop … habar nu avem cu cine seamana …
    – e vesela si fericita, e prietenoasa, socializeaza usor, desi e destul de timida initial … si era f „serioasa” si nu radea deloc in primele vreo 2 luni de gradi. De fapt analiza, studia, era f atenta…
    Inainte sa mergem la gradi am avut 2 bone si o mamaie care s-au ocupat de ea, de la 5 luni de cand eu am reluat lucrul. Nu exista comparatie cu gradinita, in favoarea ultimei. Da, este un mediu specializat, unde copiii fac zilnic activitati educationale prin joc, prin cantec, prin poezie, prin dans. Invata si descopera o lume impreuna cu educatorii si cu copiii de aceeasi varsta.
    Sotul meu a fost impotriva gradinitei la o varsta asa de mica, dar azi recomanda tuturor. Eu as fi vrut sa o dau de la 1 an si in continuare cred ca ar fi fost ok.

    Conteaza mult gradinita si personalul. Noi mergem in cu totul alta zona decat locuim, e f incomod drumul si ne fura o gramada de timp … , dar am decis ca merita chiar sa pierdem 2 ore pe zi pe drumuri decat sa merg la o gradi doar pe principiul distantei/comoditatii, daca nu ne-a inspirat incredere. La noi a fost si problema ca nu toate gradinitele primesc copii sub 2 ani, al tine va fi mai simplu.

  • Bianca Badea spune:

    Eu le-am zis parintilor mei inca de pe acum ca atunci cand ma voi casatori, dar mai ales atunci cand voi avea copii, va trebui sa se mute in acelasi oras cu mine. It’s a MUST.

  • Miruna spune:

    Noua ne zis bona luni ca ea de marti nu mai vine :). Adica, luni acum, marti acum. O consideram familie si aveam incredere deplina, dar… Eu lucrez extra full time de cand aveam fi-mea 11 luni si mai mult de 2-3 zile libere nu pot sa-mi iau. Nu are cine altcineva sa stea cu ea. Pentru gradinita nu este pregatit deloc. Happy, happy, joy, joy…

    Multa sanatate!

  • Malina Vames spune:

    Servus,
    Sora mea are o bona care-i vine lunea, miercurea si vinerea intre 11 si 17. Este o doamna care a ingrijit mai multi copii si care se descurca foarte bine. Este o femeie minunata care te poate ajuta cu cea mica. Baietelul unei prietene a crescut foarte frumos ajutat de ea. Daca ramai vreodata descoperita poti sa incerci sa o suni. Daca vrei un nr. de telefon corespondam pe mail .

    Numai bine !

  • Elvira spune:

    Am folosit si eu o bona in special in perioada vacantelor scolare incepand cu anul 2013.
    La inceput totul a fost bine, ba chiar si-a mai adus o prietena care facea si curat.
    Problema e ca dupa cateva luni au inceput sa isi aduca „prietenii” pe la mine pe acasa si faceau una alta.
    Noroc cu camerele web micute, le-am descoperit pana la urma.

  • Andreea spune:

    Si eu incep sa ma lovesc de problema ca nu am cu cine sa las bebelusa cand ma intorc la munca sau chiar pret de cateva ore pe zi sa rezolv si eu problemele urgente. Singura solutie cred ca va fi cresa cu toate ca ma doare sufletul sa o las atatea ore „singura”. Aveti idee in Bucuresti exista crese unde poti lasa copilul ocazional pret de cateva ore?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *