Negresa și grădinițele

Sofia împlineşte trei ani şi simt că i-ar plăcea să petreacă nişte ore zilnic cu alți oameni în afară de mine. Cred că joaca liberă cu alți copii de vîrstă cu ea, o educatoare de care să se ataşeze, un program inteligent structurat, cîteva activități de grup și niște noi mici prieteni îi vor prinde bine. Aşa că de mai bine de o lună investigăm grădinițe. Pe baza recomandărilor cunoscuților şi al feedbackului altor mame în care am încredere, am făcut o listă cu 10 grădinițe din zonă. Am decis să nu iau în calcul pe cele la care ajung în mai mult de 15 minute cu maşina, pentru că nu vreau să ne petrecem puținul timp care ne va rămîne după grădiniță blocate în trafic.

Am cerut informații amănunțite de la cele 10 grădinițe, 8 particulare şi 2 de stat. La cele de stat am renunțat rapid, una nu avea deloc curte, în alta erau 30 de copii la o educatoare. Din informațiile pe care le-am adunat în timp, numărul optim de copii de 3 ani la o educatoare e de 4. Vise, știu! Ok, nu patru, dar 12 copii la o educatoare şi o îngrijitoare mi se pare maximum astfel încît cei mici să primească minimum de atenție, 30 mi se pare mult prea mult. Am mai renunțat la o particulară Montessori care primeşte copii doar din septembrie, eu aş vrea ca Sofia să înceapă de acum, o dată pentru că nu e sezon de boli, a doua oară pentru că peste vară vin mai puțini copii şi sînt şanse mari să se adapteze mai uşor şi al treilea că în toamnă vor fi mai mulți copilași noi care probabil vor plînge pînă se vor obişnui şi aş vrea ca ea să fi depăşit deja acest stres.

Aş vrea întîi să felicit directorii de grădinițe care au înțeles nevoile părinților şi încearcă să se adapteze lor (o fac pentru profit, nu din mărinimie, desigur, dar sînt şi multe grădinițe care încă funcționează pe sisteme învechite, aşa că eu cred că cei care fac progrese trebuie apreciați şi promovați):
– directorii educaționali, sau mentori, cum le mai spune, cei care coordonează echipa de educatori, care fac programul și care introduc opționale sînt persoane tinere, absolvente de psihologie, la curent cu studii, recomandări şi soluții moderne de educație
– educatoare tinere, entuziaste, calde (am cunoscut multe şi multe mi-au plăcut)
– prezența unei asistente medicale sau a unui medic toată ziua în grădiniță
– comunicare bună cu părinții (emailuri zilnice, şedințe dese)
– adaptarea treptată a copilului nou, cu ajutorul şi în prezența părintelui
– abolirea sistemului de pedepse/recompense şi înlocuirea lui cu discuții de încurajare sau descurajare (cînd e vorba de comportamente nedorite)
– lipsa televizorului şi a desenelor animate
– montarea camerelor de luat vederi cu circuit închis (cu sau fără accesul părintelui la imagini)
– un meniu variat, fără mezeluri, dulciuri sau pui din comerț, fără sucuri şi prăjeli (am văzut meniuri de la 9 grădinițe, foarte variat şi bogat la majoritatea).

Pentru toate cele de mai sus mă bucur nespus! Am văzut trei grădinițe care mi-au plăcut mult din toate punctele de vedere, mai puțin unul, care pentru mine e însă esențial: dulciurile.

Toate meniurile pe care le-am văzut conțin, după părerea mea, exagerat de multe dulciuri pentru un copil mic. Spicuiesc din meniuri:
Mic dejun: cereale Cheerios (zahăr şi e-uri grămadă) cu lapte sau pîine cu unt și gem
Gustare: fructe
Prînz: pîine la discreție
Gustarea de la ora 4: dulciuri făcute de ei, dar cu zahăr, cacao şi alte minuni.
6 meniuri din 9 conțin negresă.
În fiecare zi, copiii primesc la gustare dulciuri: chec cu cacao, biscuiți, cornulețe cu gem, clătite cu gem, plăcintă cu mere, gogoşi, turtă dulce.

Mi-a stat inima de nouă ori. De ce să-i dai unui copil mic gustare dulce după amiaza? Ce nevoie nutrițională îi satisfaci?

Înțeleg să-i dai din cînd în cînd o plăcintă cu măr. O felie de tort la o petrecere. Un griş cu lapte ocazional. Dar zilnic dulce, asta nu mi se pare deloc în regulă la vîrste aşa mici.

Am auzit părinți spunînd că na, lasă, să li se facă şi copiilor o bucurie. De parcă, copiii se nasc cu această nevoie intrinsecă de dulce. Nu, părinți, nevoia asta voi le-o induceți, cînd le oferiți dulce ca pe un premiu sau răsfăţ şi-apoi le sorbiți bucuria. Dependența de zahăr se instalează foarte rapid, le alterează gustul şi preferințele.

Copiii nu au nevoie de dulciuri să fie fericiți. Sofia nu mănîncă dulce decît ocazional şi e un copil foarte bucuros. Cunosc mulți copii care nu au cunoscut încă zahărul și care cresc minunat, mănîncă sănătos, mult și variat, copilăria lor nu e șchioapă. Fac şi eu în casă brioşe, biscuiți, tort. Îndulcesc cu banane, miere, curmale. Le savurăm împreună, dar nu dulcele e motivul pentru care se bucură copilul, cîtă vreme nu o conving eu de asta.

Cred că directorii grădinițelor nici nu-şi pun problema că negresa nu are ce căuta în meniul unul copil de trei ani. La stat se dau Barni şi napolitane cu ciocolată. Pe lîngă astea, o negresă făcută în casă e light! Doar că eu una nu sînt dispusă să plătesc 1900 de lei pe lună (fără opționale) ca Sofia să primească zilnic dulciuri.

Sigur, n-o să o pot feri pe veci de junk food (calorii goale, energie fără aport de nutrienți, care îi alterează bunele obiceiuru alimentare), dar cît încă pot, o voi face, pentru că sînt sigură că aceşti primi ani contează enorm pentru sănătatea ei ca adult, pentru obiceiurile pe care şi le va forma, pentru alegerile pe care le va face. Îi dau mereu un bun exemplu, îi explic de ce nu sînt sănătoase unele lucruri şi, pînă va fi capabilă să decidă corect pentru ea, pur şi simplu o s-o țin departe de mîncarea nesănătoasă. Iar dacă va trebui să aleg între a-i da o negresă şi a o lăsa flămîndă 5 ore, pentru că refuză mîncarea şi vrea foar desertul (sigur cunoaşteți scenariul), o voi lăsa flămîndă pînă se va decide să mănînce mîncarea.

Cred deci că directorii de grădinițe nu au habar că turta dulce nu are ce căuta săptămînal în meniul unui copil de 3 ani, la fel cum orice fel de desert nu ar trebui oferit zilnic. Iar aici e vina părinților, care au la fel de puțin habar, pentru că şi ei la rîndul lor oferă dulciuri copilului zilnic. De unde rezultă că meniul de la grădi e, în opinia lor, echilibrat. Puțin din toate. Puțin bun (fructe, ciorbe), puțin rău, să-l pregătim pentru viață! Că doar e copil, trebuie să guste şi el dulce din cînd în cînd…

Sînt scandalizată şi sătulă de textele astea de om autosuficient şi ignorant. Urlă presa de specialitate de informații despre cît de nociv e zahărul, despre cît de mare e procentul de copii obezi, despre riscurile uriaşe ale unei alimentații proaste din copilărie, dinți cariați, supra-stimulare şi aşa mai departe. Dar nu, copilul e copil, ce-ar fi copilăria fără dulciuri, nu e bine să cădem în extreme, puțin zahăr nu strică etc. Am obosit să mai explic, nu-mi pasă, dați-le barni şi kinder la 2 ani pînă li se face rău.

Problema mea e că nu găsesc o grădiniță care să ne placă şi la care să nu primească dulciuri zilnic. Nici măcar una. Le-am scris celor care mi-au plăcut cel mai mult, să le întreb dacă există şanse ca gustarea dulce să devină ocazională. Unde mi-au fost cerute, am trimis şi idei de variante:
– brioşe sărate cu legume
– chifteluțe din legume cu susan date la cuptor
– budincă de dovlecei
– guacamole
– humus
– salata de rosii cu telemea si masline
– sfecla coapta umplută cu orez şi nuci
– ciuperci la cuptor
– pastă de linte
– salată de fasole verde fiartă
– iaurt simplu
– conopidă gratinată
– budincă de brocolli
– clătite cu spanac și telemea
– ricotta frecată cu verdeață
– chipsuri de legume
– pate de casă

Sau variante dulci, dar fără zahăr şi cacao:
– iaurt cu fructe proaspete
– avocado mixat cu banana
– brioşe cu banane
– biscuìți cu banane şi fulgi de ovăz
– chec îndulcit cu curmale
– banana bread cu migdale sau nuci
– granola bar cu fulgi integrali, curmale și semințe

Mi se pare incredibil că se pot face atîtea progrese în zona de abordare a conflictelor, de gestionare a comportamentelor nedorite, iar cînd e vorba despre ceva atît de important şi simplu de tranşat, nu se face nimic. Pentru că, desigur, majoritatea părinților nu consideră asta o problemă.

De ce nu mă relaxez, de ce consider asta o problemă, de ce nu dau copilul oriunde, că pînă la urmă grădinița nu e aşa importantă, mai bine strîng bani pentru ceva cu adevărat relevant?

Evident, eu consider că lucrurile astea sînt importante. Jumătate din viața mea de adult am petrecut-o reparînd lucruri care mi s-au întîmplat în primii 6 ani din viață şi care m-au afectat pentru tot restul vieții. Cred că tot zahărul pe pîine (la propriu, asta primeam cînd îi ceream mamei ceva dulce, pentru că deja nu mai puteam fără dulce după masă, și pe vremea aia nu prea seă găsea nimic, așa că mîncam pîine dată prin ulei și presărată cu zahăr) pe care l-am mîncat în primii ani de viață (plus genele proaste) mi-au distrus dinții definitiv, de am acum 9 implanturi în gură şi nici un dinte neplombat. Cred că nevoia mea constantă de dulce tot de-acolo vine. Cred că mîncatul compulsiv cînd sînt nervoasă are surse tot în copilărie. Bătăile încasate la grădi, umilințele, toate astea m-au făcut un adult cu zero stimă de sine, fragil, stresat. Acum, că ştiu toate astea, vreau să ofer copiilor mei un cadru sănătos, un start bun pentru alegeri bune. Sigur, ei pot alege tot prost, dar eu voi fi ştiut că m-am luptat pentru ei cît s-a putut.

Mi-ar plăcea să nu mă mai simt singură în lupta asta, să nu fiu peste tot prima care să întrebe: De ce negresă la un copil de trei ani? De ce dulciuri zilnic? Și să primesc drept răspuns o față perplexă: Dar ce e în neregulă cu negresa? Că doar e făcută în casă… Sigur, există și marijuana bio, crescută de unii pe balcon, dar asta nu o face bună pentru copii mici. Sau da?

Mi-ar plăcea să găsesc o grădiniță pe care să dau banii ăia mulți, munciți cu greu, dar să ştiu că ce face puiul meu acolo e un început bun pentru o viață bună. Se pare că în momentul ăsta ce vreau eu nu se poate. Pentru că sînt singură în bătălie și sigură că discursul meu pare unul de om nebun. 🙂

Sursa foto preview: copil și negresă, via Shutterstock.com

229 Comments

  • andreea spune:

    De acord. In cautarile mele de idei de meniu de gatit acasa am dat peste viatalagradi. Am citit despre proiect si aveam asteptari mari pentru ca era facut de o echipa de nutritionisti celebri. Aproape toate meniurile au zahar la gustare/desert. Pentru gustari si deserturi mai iau idei de pw blogul cristellei georgescu pentru ca sunt gustoase.

  • Adriana spune:

    Cred ca ar fi mai usor sa iti deschizi gradinita. Clienti ai avea si ai fi foarte pregatita si potrivita pentru asta. Think about it…
    „Anything you can imagine is real” – Pablo Picasso

    • Greta spune:

      … în ideea asta, mai târziu să ne deschidem şcoală, liceu, facultate. La urma-urmei, nicăieri nu e perfect… şi mereu e loc de îmbunătăţiri.
      Echilibrul cred că e soluţia în toate.

  • Adela spune:

    Cunosc o mamica antreprenoare care, nemultumita de toate gradinitele si meniurile defecte din ele, si-a deschis gradinita ei 🙂
    Coincidenta a facut ca, in timp ce cauta gradinita pentru fetita ei, sa isi construiasca si casa in care urmau sa locuiasca, asa ca a modificat proiect si tot ce mai trebuia pentru a o transforma in gradinita.
    Aici va merge si fetita mea din august.

    • Printesa Urbana spune:

      in ce zona? cum o cheama? 🙂

    • Adela spune:

      Gradinita este Castelul Bucuriei, in zona Timpuri Noi

    • Printesa Urbana spune:

      uf, e depaarteee… 🙁

    • Printesa Urbana spune:

      lasa, poate e de folos altora! multumim!

    • DanielaG spune:

      Pe langa Timpuri Noi stau eu 😀 poate gasesc loc pentru ai mei pici, ca nici eu nu le dau zahar, nu mai am zahar in casa de ani de zile si chiar ma preocupa asta mult de tot…

    • Adela spune:

      Da un telefon si stabiliti o intalnire. Poate va place acolo 🙂

    • Adela spune:

      Sigur! Cu placere 🙂

    • Raluca Georgescu spune:

      Buna Adela,
      Acolo va merge si fetita mea, Dora, din mai 🙂
      Abia astept!

    • karina spune:

      Daca ar avea camere de vederi ar fi perfect.Mariana Balaban este de nota 10 mancarea super dar mai trebuie lucrat la capitolul angajati gen supraveghetoare caci nu e toata lumea asa zen ca in descrierea de pe site ul lor.ma repet camerele ar trebui sa fie un must have

    • oarecare spune:

      Tie ti-ar placea sa fii monitorizata?! Cum ar fi daca ai fi urmarita la munca cu camere video?! Deja asta cu „camerele video” este o aberatie a unor oameni care nu au incredere nici in persoana lor! Invatati sa acordati incredere si altor oameni. Nimeni nu este perfect, nici macar voi!

      PS: In orice sistem/circuit informatic, pana si cu „circuit inchis”, exista posibilitatea sa fie public fara sa se vrea/stie!!!

    • karina spune:

      Da atata timp cat platesc vreau sa mi stiu copilul in siguranta nu ma intereseaza altceva mai ales daca nu au nimic de ascuns.Si mai ales cand iti vine copilul acasa si spune ca x la imbrancit…:)daca ar fi camere de vederi nu ar mai fi cuvantul copilului impotriva cuvantului lor.Si eu am incredere in copilul meu .

    • Carmen spune:

      Atata timp cat esti platita de firma lui si seful tau poate vrea sa vada in fiecare secunda ce faci, daca nu pierzi timp aiurea pe fb etc. Cum e?

    • lore spune:

      Aproape toti lucram sub supravegherea camerelor – eu consider ca numai daca ai ceva de ascuns te plangi de camere. La urma urmei esti la servici nu in intimitatea casei tale, angajatorul se asteapta sa iti faci treaba si daca el si „clientii” (in acest caz parintii) se simt mai ok asa nu vad nici o problema

    • Veronica spune:

      Dupa 3 ani va spun ca doamna este de nota 10 numai din punct de vedere conversational (daca ai norocul in 3 saptamani sa raspunda la telefon stie ce trebuie sa spuna sa te linisteasca). Lucrurile in practica nu sunt deloc cum le prezinta. Nu are nici macar spatiul pentru toti copii inscrisi insa banii vin si nu ii poate refuza iar noi ne bucuram ca cineva ne intelege si este si ea mama..nu mai zic de altele…

    • marilena spune:

      Nu fi egoista 🙂 da ne detalii.

    • Veronica spune:

      Am revenit asupra acestor comentarii un pic mai vechi deoarece pe mine m-au facut sa iau decizia finala in legatura cu gradinita aleasa.Am ales Castelul Bucuriei in ideea in care este altceva cum am tot citit. Am retras fetita dupa aprox 1luna.In cateva cuvinte este o afacere de familie in care s-a uitat poate ideea initiala.Doamna Mariana Balaban are cursuri foarte bune de relationare si stie exact ce sa spuna insa din pacate atat. Totul este de fatada si noi ca parinti ne bucuram ca ne incalzeste sufletul prin vorbe insa tarziu am realizat ca acest lucru era bun doar pentru mine nu si pentru copilul meu pe care il lasam in mini fabrica de facut bani. Dupa 3 ani poate va mai ajuta si alta experienta in luarea deciziei care este foarte grea…..

    • Andreea spune:

      Mi-am inscris copilul la gradinita Castelul Bucuriei din zona Timpuri Noi. Imi puteti spune va rog ce v-a nemultumit la aceasta gradinita?

    • Alina spune:

      Buna, și eu doresc sa îmi înscriu aici copilul, poți da mai multe detalii ? Ms

  • oana spune:

    Da, trist si adevărat in acelasi timp.

  • georgi spune:

    Doamne cata dreptate ai! La fel simt si eu si nu stiu cum as putea schimba ceva in meniul gradinitei care este privata si e printre cele mai ok ca si meniuri. Ce ne facem cu gustarea dupa pranz??? Care e 90% „dulciuri de casa” :(((

  • Delia spune:

    Fetita mea merge la o gradinita montessori unde primeste intr-adevar o gustare „dulce” zilnic (negresa nu); in primul rand cantitatea de zahar din ele este minima (uneori aduce acasa) si au si fructe mereu ca optiune; insa conteaza foarte mult cum ai format copilul, ce i-ai imprimat in anii cat a stat acasa: fetita mea nu e interesata de dulce nici acasa nici in alta parte, singurul desert dupa care se da in vand sunt mult blamatii pufuleti si untul de arahide. Eu nu i-am interzis zaharul, dc a vrut sa guste a gustat, dar nici noi nu exageram oricum si ca urmare nici macar nu gusta vreo felie de tort la vreo petrecere, nu o intereseaza (bine, pe ea mancarea in general nu o intereseaza :)). dc voi aveti un stil de viata sanatos, nu cred ca o gustare dulce (pe care poate spre surpriza ta, nici nu o va manca) ii poate face atat rau. Uneori cred ca trebuie sa fii mai relaxat si lucrurile se aranjeaza de la sine…

  • luiza spune:

    Mai exista si varianta ca Sofia sa inteleaga cat de nociv e zaharul si sa refuze dulcele de dupa amiaza, iar tu sa ii dai la pachet ceva sanatos de rontait.

    Este aiurea, stiu, ca meniul e plin de zahar si faina. Si eu caut cresa si mereu ma interesez la vizite daca dau mezeluri, branza topita etc.

    Mai e pb ci aniversarile de la gradi unde se permit torturile cu cioco incepand cu 1,5-2 ani. Nici nu vreau sa imi imiaginez cum ar face al meu daca i-as da si zahar si cioco…ar alerga non stop de atata agitatie.

    • Carmen spune:

      Ai mare dreptate, Luiza. Acesta e unul din motivele pentru care am retras noi fetita de la o gradi. In fiecare zi era cate un sarbatorit si se facea tort de biscuiti, plin de zahar, margarina si cacao. Cand am intrebat, mi s-a raspuns ca nu e nimic in neregula, ca tortul e facut in gradinita, nu adus de parinti..

  • cristina gh spune:

    Buna Ioana,
    noi trecem prin acelasi proces de cautare a gradinitei pt Eva si cum ai mentionat unul din criteriile de baza pt noi a fost mancarea sanatoasa..am gasit una care sa nu includa in meniu zahar, Montessano…dar tb sa facem un alt compromis….distanta un pic m mare de casa…si sa asteptam un pic pt un loc liber…

  • deea spune:

    Meniurile de la gradinite sunt facute de un medic nutritionist conform legislatiei in vigoare. DSP-ul verifica regulat aceste meniuri. Directorul nu are absolut nicio treaba cu aceasta parte. Meniul zilnic trebuie sa respecte exact numarul de calorii, o cantitate exacta de proteine, glucide, lipide. Stiu ca sunt parinti ce se feresc de dulciuri dar cumva ele fac parte din meniul nostru de secole, de cand s-a descoperit zaharul. Glucidele sunt esentiale pentru organism, iar ele sunt calculate la gradinita, sau asa ar trebui sa fie- asta apropo de paine, nu cred ca este la discretie. Abateri sunt putine, in ultima vreme DSP-ul este cu ochii pe ei, mai ales pe cele private. Un desert „de casa”, dupa o reteta clasica, nu va fi niciodata exclus din meniu. Mi se pare aiurea cand primesc desert dulciuri din comert, dar un mic desert specific , traditional, vei gasi in orice gradinita din lume. Nu mi se pare un pericol, pana la urma moderatia este cheia. Si da, un copil poate fi fericit dupa ce mananca dulce, e pura chimie. De ce nu ar fi ok negresa?
    Nu stiu, si eu am fost paranoica, cand am nascut am uitat brusc toata medicina si vedeam chestii nesanatoase in orice. Am facut terapie eu cu mine, am lasat copilul sa manance moderat, fara nimic interzis complet, si are zile cand nu cere dulciuri, mananca fructe si legume cu placere, goale, crude, in orice moment al zilei.

    • Dana spune:

      Pana acum mai putin de 100 de ani zaharul avea acelasi statut ca si condimentele. Zaharul rafinat inclus zi de zi in almentatie nu este sanatos.

    • deea spune:

      La unele gradinite se foloseste zahar brut, altele indulcesc cu miere. Nu spun ca zaharul este sanatos, dar nu este dovedit ca ar cauza probleme de sanatate, altele decat cariile. Obezitatea are cauze multiple, deci nici macar acolo nu putem invinui doar zaharul. Este foarte bine daca cineva reuseste sa elimine zaharul complet, dar este o alegere personala, beneficii concrete ale acestui comportament nu se cunosc. Nu sunt vreun fan al zaharului, incerc doar sa explic de ce nu este oficial nerecomandat. In meniul de gradinite sunt interzise alimente preparate prin prajire, salamul, painea cu finneti ( era la moda ca si mic dejun acum cativa ani in gradinite). Unele gradinite ofera cereale integrale, inclusiv paine este facuta din faina integrala, dar aici este doar alegerea gradinitei nu exista vreo reglementare in acest sens. Probabil asta este dezavantajul „iesirii in lume”, eu am observat ca majoritatea copiilor totusi asa mananca, adica un meniu din asta de gradi e chiar ideal fata de ce primesc acasa. Am vazut atatea in primii ani de gradinita ai fetei mele ( o gradinita unde copiii puteau sa aduca si mancare de acasa) incat acum chiar zic mersi pentru mica briosa de la gustare ( dupa masa de pranz nu se serveste desert).

    • deea spune:

      Majoritatea studiilor vorbesc despre „prea mult zahar”. Zaharul in exces este o problema majora, de obicei vine la pachet cu alte dezechilibre.

    • Si cine stabileste cit zahar e prea mult, la un copil de trei ani? Mie, de exemplu, mi se pare excesiv de mult zahar intr-o zi in care primeste gem sau cheerios la micul dejun, piine la prinz, negresa la gustarea de dupa amiaza, eventual inca vreo gustare dulce acasa. Asta e un meniu echilibrat, cu dulciuri de 3-4 ori pe zi? La 3 ani?

    • deea spune:

      In primul rand nu inteleg exact daca este vorba de zahar sau carbohidrati. Dupa cum am spus mai sus, meniul copilului la gradinita este calculat. Exista date oficiale ce stabilesc cate calorii trebuie sa inghita raportat la varsta, iar din acestea cat lipide, glucide, proteine. Asadar, specialisti in nutritie stabilesc asta. Un meniu de gradinita trebuie sa afiseze si aceste date, la gradinita noastra au afisat exact gramajul fiecarui ingredient si totalul de calorii. Acesta este unul din motivele pentru care gradinita nu accepta mancare adusa din afara de carte parinti: nu au garantia ca respecta balanta, iar ei sunt obligati sa ofere copilului toate acele substante. A fost inclusiv o perioada in care au incercat, de doua ori pe saptamana, un regim fara carne, dar in urma unui control s-a revenit. Pur si simplu nu a fost acceptat. Nu stiu cum sunt alte gradinite acreditate, aici asa este. Sigur, eu am copil de 6 ani si sunt mai relaxata, cand avea 3 ani sigur nu eram tocmai asa.
      Gandind oarecum fiziologic, si gustul dulce trebuie cunoscut. Zaharul a fost blamat ani de zile, motiv pentru care au aparut indulcitori. Unii au fost catalogati drept complet nesanatosi dupa ce foart emulta lume deja era „plina” de ei. Siropul de agave, aparut relativ recent ca si inducitor natural, recomandat, este foarte controversat chiar si intre vegani. Multi afirma ca procesul de extractie este atat de nociv incat ii anuleaza orice proprietate benefica. Apoi a venit stevia, la fel de controversata din cauza proceselor de extractie. Din cate am citit, stevia a fost „considerata sigura pentru uz uman” in 2010, si asta in anumite cantitati. Sigur urmeaza studii ce vor arata contrariul. Mai este mierea, buna doar daca nu este preparata termic, odata incalzita iar curg sutdiile si controversele. Fructele uscate, care fac ravagii intr-un organism micut, fiind pline de zaharuri. Exista acele bomboane raw, din stafide si cu migdala la mijloc, medicii nutritionisti cam se zbat sa atraga atentia asupra riscului cand sunt consumate de copii, dar de multe ori in zadar. In toata aceasta nebunie, este greu sa iti pastrezi sanatatea psihica, sa discerni rau de bine, oricate studii de specialitate ai avea. Chiar daca elimini complet orice da gust dulce ( in afara de fructe proaspete), tot raman pesticide, ierbicide, aerul poluat ( care, conform noilor studii, afecteaza dezvoltarea cognitiva a copiilor, asadar copii ce au locuit in primul an de viata in mari orase sunt cu IQ mai mic decat cei ce stau departe de oras, bonus ceva ADHD, apa contaminata. Iar mai tarziu tulburarile anxioase.

    • Printesa Urbana spune:

      ooof, mi se pare ca nu ne intelegem. una e sa cunoasca gustul de dulce si alta sa primeasca dulciuri zilnic de 2-3 ori pe zi. cita vreme exista si gradinite acreditate (sint destule exemple in comentarii) care nu ofera prajituri, argumentul asta ca nu se poate altfel ca asa sint regulile de la minister nu sta in picioare.

    • deea spune:

      Eu nu am sustinut ca nu se poate altfel si ca e musai dulce. Am subliniat ca acea cantitate nu este daunatoare, nu este „bomba calorica”, nu ii face sa explodeze de energie, deoarece respecta cantitatea optima de glucid. Cel putin asa ar trebui sa fie. De exemplu, la gradinita actuala, micul dejun este ducle sau sarat. Cel dulce este paine cu unt si gem/dulceata/miere, paste cu lapte( aici nu sunt sigura cat zahar pun ,daca pun), biscuiti de casa cu iaurt, cereala cu lapte( cereale integrale, nu sunt sigura daca sunt dulci). Bineinteles, nu le au pe toate saptamanal. Micul dejun sarat presupune cascaval, ou, crema de branza si are inclus si o portie de legume. La ora 10.30 exista masa de fructe/legume, in functie de ce au avut si la micul dejun si de sezon. Pranzul are felul 1 si felul 2, tot in functie de ce au mancat pana atunci si in functie de sezon( nu se serveste branza cu smantana daca au avut si la micul dejun branza, nu se repeta legumele). Nu au desert dupa mama de pranz. Gustarea este acel desert de casa, in cantitate mica. Presupun ca si aici se tine cont de ce s-a mancat pana atunci, uneori au clatita cu un strop de dulceata, alteori o mica briosa. Dulceata servita este pregatita de copii in cadrul atelerelor de gatit. De fapt, deseori mananca ceea ce pregatesc u manuta lor, mai ales salate, compoturi, sucuri din fructe proaspete. Repet, nu este meniul ideal, dar este ceva ce se incadreaza in recomandarile actuale ale MS. Ideal ar fi ca o gradinita sa fie situata intr-o zona nepoluata, plina de verdeata, sa aiba acces la cea mai pura apa, mobilierul sa fie numai din materiale ecologice, detergentii folositi sa fie cat mai aproape de natural ( cu toate acestea detergentii sunt conform sanepid, unii puternic alergeni, iar dezinsectia anuala este obligatorie), vesela doar din materiale considerate sigure din punct de vedere alimentar ( la noi la gradi se foloseste exclusiv sticla din acest motiv, nu mentionez cate pahare sparte si mici taieturi au fost).
      Nu mi se par meniurile de la gradinite ideale, dar sunt in regula. Pana acum cativa ani, cand s-au facut reglementari, nu exista gradinita sa nu foloseasca Vegeta la prepararea mancarurilor, cremwursti si alte mezeluri erau de baza ca si mic dejun, dulciurile majoritatea din comert. Chiar am auzit bucatarese nemultumite ca s-a scos vegeta, era o cale sigura de a face mancare gustoasa din nimic, iar copiii aia erau plini de monoglutamati si logic ca refuzau tot ce primeau acasa. Ingredientele sunt foarte importante, macar la un desert putem deduce ca are zahar, in cel mai rau caz, dar exista multe alte ingrediente ce nu isi au locul in hrana copilului.

    • Andreea spune:

      La „zahar in exces” se ajunge intotdeauna pornind de la „zahar cu moderatie”. De ce sa le dam zahar, chiar si cu moderatie, cand nu au nevoie de el? Doar ca sa le deschidem apetitul? Nici eu nu ma inteleg cu nimeni din jurul meu. Al meu copil are aproape 8 luni si toti sunt nerabdatori sa-i dea dulciuri, iar mie imi creste deja tensiunea numai cand aud „zahar”, eu fiind dependenta de el…

    • deea spune:

      Ultimul link mi se pare de bun-simt si cam aceea este parerea actuala despre zahar. Poate duce la obezitate, care poate duce la alte probleme de sanatate. Zaharurile sunt zaharuri, deci nu conteaza indulcitorul. Cantitatea este importanta.
      Dependenta nu a fost demonstrata. Cel mai clar semn al dependentei, un fel de „fara nu se poate” este sevrajul. Nu am auzit de simptome de sevraj in cazul opririi bruste a consumului de zahar ( inteleg ca zaharul ar da dependenta, nu gustul dulce). Eu nu gasesc studii ce sa arate ce procent din cei ce renunta la zahar experimenteaza simptome de sevraj, exact in ce constau acele simptome si cum au remis. Nici intre cunoscutii care au renuntat brusc la zahar nu am intalnit sevraj.

    • Daniela spune:

      Deea, mai studiaza. Unele dintre efectele nocive ale zaharului, sunt mentinerea proceselor inflamatorii in corp, si „proprietatea” de a face ca sangele nostru sa devina foarte acid. Astea sunt 2 efecte care eu le-am tinut minte, indiferent daca consumi zahar mult sau putin.

    • deea spune:

      As dori si un studiu serios care sa afirme acest lucru. O meta-analiza ar fi ideal. Sigur ca sunt oricand deschisa la studiu, specialitatea mea nu este boli metabolice si de nutritie.

    • Lavi spune:

      Imi pare rau, zaharul nu este esential pentru organism, ba din contra. Nu cred ca exista nutritionist sanatos la cap in lumea asta, care sa poata afirma ca o un barni facut din faina alba, zahar, conservanti si e-uri, este sanatos. O negresa contine la randul ei faina, zahar, ulei, cacao, ou si combinatia, pe langa ca este nesanatoasa (oricat ne-ar placea sa ne pacalim cu denumirea „de casa”) este o bomba de energie de care copilul nu are nevoie. Treaba cu moderatia este o alta pacaleala cu care se mint parintii :lasa-l sa guste, e buna moderatia. Iti spun eu din propria experienta ca un copil nu stie ce e aia moderatie, zaharul provoaca DEPENDENTA si organismul lor odata intrat in joc, cere.

    • deea spune:

      Nu am spus ca zaharul este esential, ci glucidele. Meniul la gradinite este calculat la numar de calorii, daca este facut corect nu ar trebui sa fie bomba calorica, deci copilul nu va exploda de energie. Nu sunt fan al meniurilor clasice de gradi, am alte alegeri acasa, incerc doar sa explic cum sunt realizate.

    • Joy spune:

      Glucidele atat de necesare organismului se pot lua din fructe si legume (glucide bune), nu zahar rafinat si paine (glucide rele). Deci daca meniul pentru un copil de 3 ani contine mai mult de o felie-doua de paine si vreun gram de zahar rafinat, asta nu este ok.
      Meniurile arata asa pentru ca e mai usor ( calculul macroelementelor se face mai repede la zahar, faina decat la fructe si legume, retetele sunt traditionale, nu e nevoie sa mai invatam nimic nou, etc) si mai ieftin (iarna cel putin este mult mai scump un mar copt decat o bucata de pandispan).
      De ce negresa si nu mere coapte, gris cu lapte (fara zahar!) cu piure de fructe deasupra, prajituri indulcite cu banana, fructe deshidratate – prune, curmale, stafide, inghetata din iaurt, banana si capsune? Exista multe variante de deserturi dulci si gustoase care nu contin zahar!!! Tu cat zahar mananci intr-o zi? Eu mananc mai putin decat exista in meniurile de la gradinita si am de 3-4 ori greutatea copiilor de acolo…

    • deea spune:

      Am mai scris, multi medici pediatri si nutritionisti sunt impotriva fructelor uscate. daca tii sa dai asa ceva copilului este obligatorie hidratarea in prealabil. In rest, trebuie multe cunostinte despre metabolism ( glucidic, lipidic, proteic), genul de cunostinte ce nu se dobandesc peste noapte. Ba e zaharul de vina, ba orice gust dulce. Zaharurile sunt zaharuri. Un meniu in care se gasesc multe seminte, fructe uscate, cereale din belsug ( mai ales quinoa, ovaz) poate fi mai daunator decat un regim cu o felie de paine din grau integral si un strop de zahar. Dar aici este chiar terenul medicului nutritionist( adica cel ce a facut facultate plus anii de rezidentiat in boli metabolice si de nutritie).

    • deea spune:

      Ceea ce am vrut sa subliniez este ca foarte multa lume este impotriva a ceva, fara sa inteleaga exact de ce. Studii sunt pentru orice, cu rezultate contradictorii, chiar opuse. Conteaza mult sa stii sa interpretezi studiul, sa intelegi daca a respectat toate regulile, sa ii intelegi metodele si concluziile. Nu in ultimul rand, sa ii stii sursa. Multe persoane se lauda ca au renuntat la zahar, dar folosesc indulcitori ce pot fi mult mai periculosi. Nu conteaza ca sunt extracte de plante, si zaharul tot din plante provine. Alte persoane se feresc de carbohidrati in general, considerandu-i sursa tuturor problemelor. Exista copii ce nu pun gura pe alimente ce contin zahar, faina alba, dar consuma alimente pentru care nu au un echipament enzimatic necesar. Pe alta parte, piramida alimentatiei, cea clasica, are la baza cerealele. Lucru contestat acum de unii nutritionisti, in sensul ca de la aceasta piramida au pornit multe probleme de sanatate, noi neavand nevoie chiar de minim 6 portii de cereale cum spune acolo. Aici intervine si modul actual de viata, nu consumam nici 50% din cat consumau bunicii nostri.

      In cazul copiilor problema stilului de viata este esentiala. Alimentatie este parte a stilului de viata. Un copil ce face sport zilnic nu trebuie sa aiba aceeasi alimentatie ca un copil ale carui singure activitati fizice sunt click-urile in fata calculatorului. Conteaza si perioadele la care ne raportam, acum cateva zeci de ani majoritatea copiilor mergeau pe jos la gradinita sau scoala, in ziua de astazi cred ca cei mai mult merg cu un mijloc de transport. Automat este exclusa o activitate fizica esentiala si binevenita. In cadrul gradinitelor/scolilor activitatea sportiva difera, exista gradinite ce nu ofera nici macar o ora de sport( gimnastica, dans, inot) pe saptamana, iar copiii ies afara doar daca temperatura este peste 20 grade si perfect senin. Exista copii ce fac un sport, in particular, de la varste fragede, altii nu stiu ce e aia. Calculul caloriilor necesare se face tinand cont de anumite aspecte, unii copii ajung sa inghita mai multe calorii decat are nevoie corpul lor. Obezitatea este cel mai mare pericol, dupa ea venind toate celelalte boli.
      Eu sunt de acord cu articolul, chiar daca nu pare. Totusi, nu indentificarea problemei este importanta, ci gasirea unor solutii. Moderatie si documentare in orice cerinta. Un medic bun ar ajuta, la nivel national, pentru o schimbare de durata. Argumente de genul „zaharul produce dependenta” sau ” oricat de putin ai consuma creste aciditatea sangelui” pot provoca, in cel mai bun caz, zambete in coltul gurii. Pana la urma, nu am vazut nici macar un zahar-dependent internat la dezintoxicare, nici mii de oameni zbatandu-se in acidoza de la stropul de zahar din cafea. La fel, inlocuirea zaharului cu fructe uscate este o idee ce nu ar trebui pusa in aplicare.Totusi, daca exista o problema, doar un specialist o poate identifica si remedia. Eu as dori sa se serveasca mai multe legume in gradinite, sa aiba ore de educatie alimentara ( la gradinita unde este copilul meu au asa ceva), personalul sa fie educat la randul sau- sunt cazuri in care educatoarele sunt ele insele oripilate la vederea unui brocolli, atunci cum sa il mai manance copilul. Regimul alimentar sa fie dublat si de alte elemente ce includ stilul de viata sanatos. Copiii sa iasa afara indiferent de vreme ( cu exceptia extremelor), sa aiba ore de sport incluse in program, sa se insiste si pe o hidratare corecta, pe un program de odihna optim. Nu in ultimul rand, parintii sa fie educati cot la cot cu copiii.
      Eu am avut o experienta neplacuta cu gradinita. Nu eram multumita de faptul ca era liber la adus mancare de acasa, peste 50% din copiii cu varste 2-5 ani aduceau croissante, Barni, bake-rolls, Oreo si Tuc-Tuc( astea erau in topul preferintelor), iaurt cu fructe din comert. Copilul meu venea cu biscuiti facuti de mine, clatita din faina integrala umpluta cu un strop de miere sau dulceata fara zahar si facea schimb pentru celelalte minunatii. Iar copiii respectivi era din familii bune, cu educatie, de obicei unici copii deci nu puteai spune ca s-au mai relaxat la al n-spelea. Nici mancarea oferita de gradinita nu ma incanta, de aceea m-am bucurat foarte cand a aparut alternativa colaborarii cu o firma cu meniu mult mai sanatos ( faina integrala, curcan bio, zahar brut ocazional). Meniul era cu 1 leu mai scump, pe zi. reactia parintilor: firma respectiva este o pila de-a directoarei, interese ascunse. Majoritatea au protestat si au insistat la revenirea la meniul original, asadar copiii mancau de la doua firme diferite, plus cei cativa ce aveau de acasa. Multi parinti vor doar un copil satul. E nevoie de timp sa schimbi mentalitati, asa cum este nevoie de timp sa inveti copiii cu gusturi noi. Spun sincer ca fiica-mea, care a mancat acasa orice mi se parea mie ok ( brocolli, guacamole, salate de tot felul, granola bar facute de noi, supa de dovlecei) este intre putinii ce se adapteaza la orice meniu. Multi copii cresc cu traditionala ciorba, cartofi cu carne la felul doi, si sunt foarte reticenti la orice alte texturi si gusturi. Un meniu de genul celui din articol ar lasa, in prima faza, multi copii flamanzi. Iar asta nu ar fi pe placul parintilor.

    • Ionela spune:

      Medicii sunt impotriva fructelor confiate, nu a celor deshidratate/ uscate.

    • deea spune:

      Nici nu ma gandesc ca un parinte ar oferi copilului fructe confiate xa varianta de meniu sanatos. La cele deshidratate ma refeream. Noi am primit ok de la pediatru doar cu promisiunea ca le rehidratam in prealabil.

    • Adriana B spune:

      Deea, sti cumva daca restrictia pediatrului era din cauza aportului caloric? Sau avea legatura cu varsta? Ma refer la fructele uscate din sursa controlata (bio), fara nici un fel de adaos (eg. sulfiti).

      Scuze pt off-topic

    • deea spune:

      Din cauza aportului de glucide, fructele deshidratate sunt ceva mai concentrate in glucide cu eliberare rapida decat cele proaspete Pentru pancreasul unui copil sunt suficient de agresive.

    • deea spune:

      Niciun medic nutritionist sanatos la cap nu iti va raspunde la intrebarea ” este sanatos x/y aliment?”. Probabil prin asta ii poti identifica: convenabil sau nu, cei intregi la cap sustin moderatia. Efectele depind de cantitati si de combinatii. Foarte putine lucruri sunt nesanatoase, indiferent de cantitate, si ar trebui evitate complet – fumatul, drogurile, violenta fizica si psihica. Referitor strict la alimentatie, nu vorbim de cazuri speciale: persoane cu diverse afectiuni, persoane ce urmeaza tratamente pentru boli grave, categorii extreme de varsta, femei insarcinate. E sanatos un aliment? Cum definesti tu termenul”sanatos”? Ai pretentia sa te insanatoseasca de vreo boala? Studii serioase au dovedit ca niciun aliment nu are proprietati curative. Ai pretentia sa previna vreo boala? Alimentatia joaca un rol in starea de bine a organismului, dar nu este dovedit ca un anumit aliment ar putea preveni o boala la care esti genetic predispus. Urmeaza intrebari legate de frecventa consumului. Rosiile sunt considerate sanatoase, chiar cu proprietati „miraculoase”, daca totusi mananci 2 kg de rosii zilnic s-ar putea ca efectele pe termen scurt sa nu fie tocmai placute. La fel si Barni, daca intentionezi sa fie alimentul de baza in hrana copilului tau ideea nu este foarte buna. Daca primeste din an in pasti de la bunica, care a vazut reclama si are impresia ca e cel mai bun lucru ce il poate oferi dragului nepotel, nu e nicio catastrofa ( sigur, sa nu aiba copilul 6 luni). Evident, exista riscul sa ii placa prea mult ( fiica-mea ura crema de la Barni si nu manca, cred ca dupa 4 ani a incercat prima data), dar aici intervine educatia. Sincer spun si eu, cand copilul meu avea interzis la anumite alimente avea un comportament mult mai nepotrivit. Am foat la o petrecece cand avea 4 ani si a devorat mezelurile inclusiv de la ceilalti invitati. Ulterior, am cautat surse sigure de semipreparate din carne ( uneori facem chiar noi) si mananca ocazional, are zile inc ar erefuza chiar de i se ofera. La fel am patit cu iaurturile cu fructe, plangea pe langa ele pana i-am luat, nu i-au placut si s-a terminat drama. A visat sa manance acadele, vedea in parc, nu era multumita cu cele facute de noi din tot felul de chestii bune. Se ruga de mine si lacrimi in ochi sa ii iau. I-am luat pe la 5 ani, a plans de fericire. A supt putin la ea, s-a plictisit, a aruncat-o. A mai cerut de 2-3 ori de atunci, niciodata nu o termina. I-am facut mici desene acasa, in care scriem ce si cum a mancat in ziua respectiva, cate fructe, legume, cat dulce. Are zile cand intrece masura cu dulcele si ia singura decizia ca o perioada nu mai mananca, si se tine de cuvant. Uneori spune singura „mama, cred ca am exagerat azi cu dulcele, te rog sa nu imi mai dai zilele urmatoare”. Astea toate sunt pentru cei ce cred ca nu exista moderatie si copiii nu inteleg. Si ce nu cunosc nu le poate face rau.

    • Cristian spune:

      Bravo DEEA!

  • Dana spune:

    De aceeasi problema m-am lovit si eu saptamana trecuta cand am vizitat gradinite. Ce m-a surprins a fost ca o directoare mi-a zis ca normele nutritionale ale ministerului educatiei, pentru gradinite, impun o anumita cantitate de zahar in meniul zilnic ( nu am verificat infrmatia). Am fost socata. Daca este asa poate ar trebui sa facem lobby sa se schimbe legea si sa se interzica zaharul in orice tip de unitate de invatamant. Mai am o nemultumire vis-a-vis de gradinitele pe care le-am vizitat, nu scot copiii afara (ca nu ar fi parintii de acord) parerea mea este ca e vorba de lene.

    • cintya spune:

      Multa lume considera ca e vorba de lene insa nu e chiar asa. Educatoarele in varsta blameaza educatoarele tinere care scot copiii in curte pe motiv ca e mai usor sa iesi cu ei si sa te joci o ora plus timpul pierdut cu imbracat/ dezbracat, spalat pe maini dupa etc etc decat sa stai in gradinita si sa organizezi activitati academice ( mai ales la grupe mai mari ). Ele asa fac si considera ca ele chiar muncesc. Si atunci ce fac multe dintre fetele tinere si mult mai bine pregatite? Ori se invata si ele asa, ori procedeaza astfel pana la urma din varii motive, gen dorinta de a nu mai fi privite ca fiind niste ”neserioase”.

  • Clara spune:

    Ooo,asteptam un articol de genul acesta. Si eu sunt suparata foc! In momentul in care am vrut sa aleg singura gradinita Montessori din or as mi s-a zis clar ca nu se schimba meniul. Zahar in fiecare zi si carne doar de vreo 4 ori. Si mi s-a explicat ca acestea sunt cerintele de la nu stiu ce institutie a statului ca altfel iau amenda. Si am uitat sa specific,era vorba si de grupa 0-3 ani. Nu este corect pentru copiii nostri. Dar pe de alta parte vad prin geam la KFC copilasi de maxim 2 ani pusi in scaunele speciale cu cartofii prajiti si carnita in fata. Am fost cea mai mandra mamica in momentul in care dupa ce i-a oferit o vecina o prajitura a intrebat: „e cu zacar? Atunci nu vreau,noi nu mancam cu zacar”. In concluzie,nu avem gradinita fara „zacar” si fara buline in Iasi. Ori e una ori e cealalta ori sunt amandoua…si iarasi ma repet
    Nu e corect!!!

    • Diana Vasilache spune:

      Va rog nu imi spuneti ca este vorba despre cea din 2 Baieti, pt ca fix acolo vroiam sa imi dau strumful din toamna 🙁

  • DanielaG spune:

    Si eu sunt in cautare de gradinite particulare pentru picii mei de 2 ani si un pic. Si sunt in faza in care triez gradinitele pe criteriul de distanta, apoi program, etc. Si cand le vizitam urma sa intreb si de mancare. M-am ingrozit de ce scrii tu mai sus… eu nu le-am dat nimic cu zahar pana la varsta asta (desi toti care aud ca ei nu mananca nimic „dulce” se uita la mine ca la masini straine), le-am indulcit cu pudra de roscove, smochine, miere putina, etc… si sa ii duc la gradi, sa mai si platesc pentru asta destul de mult si sa mi-i indoape cu zahar?? In conditiile in care eu nu mai am zahar in casa de ani buni? 🙁 Mi-e groaza 🙁
    PS: ca sa ne si distram putin pe tema zaharului, un coleg de munca, perplex ca ii spusesem ca ai mei nu stiu ce e aia ciocolata, nici Barni si alte asemenea dulciuri „sanatoase”, m-a intrebat foarte candid (pe bune, nu ma lua peste picior, el la randul lui avand un bebe de cateva luni): pai si daca nu ii dai ciocolata, copilul de unde isi ia energia? :/

  • Flori Gheonea spune:

    Ehei, de-ar ajunge un astfel de articol si pe masa mai marilor din sistemul educational, ma intreb, oare ar schimba vreo ceva in ceea ce priveste alimentatia in gradinite? A propos, am vazut acum cateva luni la TV ca in Constanta s-a decis intr-una din sedintele Consiliului Local sa se dubleze suma zilnica pe care trebuie sa o plateasca parintele pentru masa, tocmai pentru a schimba meniurile celor mici si a le oferi mancare mai sanatoasa. Din ce am auzit atunci, a fost o propunere venita din partea parintilor. Oare in gradinitele si scolile de dincolo de granite cum sta treaba cu ce, cat, cum si in ce forma mananca cei mici? All in all, chestia cu „sfantul” dulce ma termina si pe mine, mai ales cand dau de parinti tinerei, dezghetati, scoliti, care ma intreaba asa, naiv aproape: Da’ ce-au dulciurile? Toti copiii le mananca! sau Cat crezi ca o sa o mai poti feri? sau Nu ii vei da niciodata dulce? Offf, traim in imparatia doamnei negresa!

    • Uite, eu iti pot spune (partial) cum e dincolo, adica in Barcelona, pentru ca m-am interesat, plus ca meniul lunii e pe site la fiecare gradinita/scoala. In cele mai multe scoli 4 zile din 5 primesc fructe de sezon la desert, 1 zi iaurt simplu sau cu fructe.
      Asta nu inseamna ca nu vad zilnic copii mici cu inghetata, bomboane, sucuri etc.

  • Mihaela spune:

    Sunt foarte curioasa care sunt aceste gradinite fara pedepse si recompense?

  • Ana spune:

    Eu zic ca te lupti cu morile de vant… Desi m-as bucura sa gasesti o astfel de gradinita – peste un an trebuie sa incep si eu cautarile ….
    Din experienta mea de 4 ani prin gradinite iti pot spune ca pe 90% din parinti nu ii intereseaza ce mananca copiii atata timp cat manca…. Iar pe directori ii intereseaza profitul si imaginea!! Eu mi am pus doua gradinite in cap si rezolvarea a fost sa mut copilul pt ca noi eram cri ciudati si doar nu era sa se schimbe o gradinita intreaga dupa 2-3 mame nebune!!
    Gustarile pe care le propui tu nu stiu cati au curajul sa le introduca in meniuri pt ca un copil obisnuit cu dulcele nu le va manca ….

  • Alina spune:

    Ai încercat Grădinița Franceza? Știu ca acolo se da mâncare destul de sănătoasă. Nu am studiat problema desertului pentru ca depășește cu mult posibilitățile noastre financiare și apoi e distanta care nu e de neglijat. Scuza-ma dar nu știu exact unde stați. Uite, eu am ales creșa Micii Poznași din zona Unirii. Aceeași directoare are și grădiniță cu același nume, pe b-dul Mărășești. Nu știu cum e meniul la gradi, ca noi suntem încă la creșa dar bănuiesc ca destul de similar. La prânz primesc desert un fruct sau mai multe combinate, niciodată dulciuri iar gustarea care e la 17:30 e fie iaurt, fie pizza făcută in casa, fie papanași, sa zic de maxim doua ori pe săptămână e ceva dulce. Chec făcut in casa, am văzut pana acum în decurs de un an, cornulețe de casa, plăcintă cu dovleac, cu mere, cu brânză. La micul dejun nu primesc niciodată cereale din comerț, au odată pe săptămână maxim, lapte cu biscuiți și o data pâine cu unt și gem.Se gătește cu pui, vita, curcan. Eu zic ca e destul de bun meniul.

  • Lavi spune:

    Problema mea nu merge pana la gradinita (inca), a mea merge pana la soacra cu care imi las fata peste cateva luni cand ma intorc la munca si care isi santajeaza ceilalti nepoti cu ciocolata si guma. Nu are tehnica necesara ca sa ii stapaneasca si atunci le ofera ciocolata in schimbul a orice vrea sa obtina de la ei. Cand am anuntat-o ca a mea nu va primi dulciuri deloc, replica ei a fost „vai,saraca”…Ma gandeam si eu de mult timp la gustarea dulce de la gradi din meniul alcatuit de nutritionisti (ca asa anunta toate gradinitele cu surle si trambite). Ce fel de nutritionisti sunt aia, ma intreb? Ce pisici de scoala au terminat? Cum se poate schimba treaba asta in toate gradinitele, inclusiv cele de stat? Mi-e ciuda ca pt multi parinti e un mizilic treaba asta care de fapt e o chestie atat de importanta! Eu sunt cu atat mai indignata cu cat ma lupt de-o viata cu kilogramele datorita faptului ca am fost un copil cu liber la dulciuri, la mezeluri si la orice junk posibil. Toate problemele mele hormonale, acneea, oscilatii puternice de greutate, mancatul conpulsiv si altele, vin de acolo. Nu pot accepta cu buna stiinta si nepasare ca sa treaca prin ce am trecut eu si copilul meu doar pentru ca nu se schimba un nenorocit de sistem.

  • Simona spune:

    Montessano: meniu fantastic, educație Montessori, curte amenajata deosebit, educație pt sănătate prin sport și alimentație…e în Zona Unirii. Noi facem cam 40 min pana acolo, dar nu am găsit altceva comparabil mai aproape

    • Lee spune:

      Simona, imi poti spune la cat s-a ridicat pretul la Montessano?
      O am trecuta pe shortlist si am vazut ca au crescut tariful si informatia nici nu mai e pe site.

    • Dana spune:

      2000 ron din sept 2015

    • Geanina spune:

      Cum sa dai atatia bani pe o gradinita????? Pai nu mai bine angajezi o educatoare pentru acasa si sta cu copilul (unul, maxim doi, cati ai tu, nu 20 din grupa) cat esti la serviciu? Ca sunt convinsa ca o educatoare din gradinita nu castiga atat…

    • Maya spune:

      Buna,
      Care este tariful lunar la aceasta gradinita? Multumesc.

  • Madalina spune:

    La serbarea de Craciun s-au strans bani de la parinti,de catre alti parinti care se ocupa de fondul clasei pt a face niste plasute pe care sa le ofere Mos Craciun prichindeilor,iar cand am ajuns acasa SOC SOC SOC:suc Tedi la cutie,caramele Sugus,Barni,ciocolata si DOAR o singura portocala.Toate astea cumparate de ceilalti parinti,deci ce asteptare sa mai am de la conducerea gradinitei.E vb de o gradinita de stat si poate nu ar trebui sa fiu asa revoltata,adica asteptarile sunt din ce in ce mi mici….

    • andreuta spune:

      Mda, exact asta s-a intamplat si la noi. doar ca la noi s-a facut sedinta inainte si cand am zis ca nu vreau sa i se cumpere dulciuri copilului meu, ca as prefera fructe, mi-au trantit-o ca ele nu umbla dupa fructele mele si sa ii iau eu daca am chef. in plus ele le iau dulciuri de buna calitate, adica nu orice (adica kidner). din punctul meu de vedere nu exista dulciuri de buna si de proasta calitate, toate is rahaturi. si m-au mai intrebat ce o sa ma fac daca o sa vada la ceilalti copii dulciuri (kinderul are 3 ani), cu o voce ca si cum daca ii mananca fii-sii ciucalata. si le-am zis sa nu-si faca griji, ca nu mananca. prin urmare i-am cumparat de fructe, rondele de grau si merisoare uscate. au deschis abia acasa cadourile, auzise el ceva de bomboana dar tasu i-a zis ca era de fapt vb de banana si a fost f incantat de ce a primit. oricum is considerata f figurannta la gradi ca nu is de acord cu sucul tedyy(morr) de ziua copiiilor si cu minunatul si deosebitul barney

  • Adriana spune:

    Buna, printesa! Si In meniul gradinitei la care merge fetita mea exista desert, dar la pranz, dupa felul 1 si 2, iar mie imi place sa cred ca a mea deja nu mai poate manca si desert intotdeauna. Si chiar asa este pt ca imi spune Miss seara. De cele mai multe ori la desert au pandispan cu diferite fructe, cozonac cu nuca, prajitura cu vanilie sau cu gem si altele.( Nu au nimic cu ciocolata sau cacao. Mi-au spus ca unii copii pot avea alergie la cacao si de aceea nu ofera). Iar la gustare, dupa somn, au diferite budinci(nu dulci) , iaurt, tartina cu unt, cascaval, rosii, pate de casa, icre de casa.
    Atunci cand am ales gradinita meniul a fost si la noi foarte important. Am gasit una care oferea mancare copiilor de la catering. Cand a vazut fata mea cand am auzit asta, directoarea mi a spus ca patronii cateringului respectiv au copii acolo la gradinita. ;))))
    O seara buna! ADRIANA

  • Diana Vasilache spune:

    Imi vine sa te pup cand vad ca nu sunt singura „ciudata” printre mame. Nici piciul meu nu a facut cunostinta cu dulciurile pana acum, la varsta de 2 ani, decat ocazional o placinta cu mere facuta de buni sau o banana bread dupa reteta ta delicioasa. Si lumea ma priveste foarte ciudat cand le spun ca nu mananca dulciuri, ca e prea mic. Meniul de la gradinita joaca un rol foarte important in selectia ei, insa, din pacate, cred ca nu vom gasi tot ceea ce cautam la una singura niciodata. Cred ca cea mai buna solutie ar fi momentan sa stea doar program scurt, macar pana mai creste, sau luat acasa imediat dupa somn, insemnand inaintea gustarii „minunate”. 🙁
    P.S. Eu am un magazin de cartier si ieri a intrat un tata cu o fetita superba de maxim 2 ani si ce credeti ca i-a luat? O Cola la 0.5l!!!! Imi venea sa ii dau cu sticla in cap!

  • woolie spune:

    A mea copila mai mare e la o gradinita de stat si din 30 mai tot timpul sunt 10-15 copii in grupa, dar ce ma bucur cel mai mult e ca ea cam refuza gustarea de dupa somn (tot dulce e, gatita de ele sau ambalata frumos). Si lor li se ofera ciocapic, corn cu o umplutura gelatinoasa sinistra, sau colac, in rest am vazut placinte facute de ele! M-am mirat intr-o zi cand doamna ei educatoare m-a intrebat mirata si parca trista de ce nu mananca Sof gustarea. Ii zic ,,foarte bine ca nu a mancat-o (era o placinta ceva sau chiar negresa probabil), nu cred ca a pierdut mare lucru” si ea surprinsa, ma intreaba daca asa o invat eu! Nu am invatat-o eu insa ea stie mai bine se pare!

  • dojo spune:

    La noi inca nu se pune problema nici de gradinita, nici de dulce, dar incepe sa fie stresanta ‘apasarea’ din exterior: ies cu fata la plimbare, se ofera x si y sa-i dea biscuiti, pufuleti etc. Unui copil care abia are un an si ceva, care are doar 4 dinti, deci sanse de masticatie ca lumea nu prea sunt, pe care si noi incercam sa-l crestem aprox. sanatos.

    Nu o vom putea tine complet departe de toate prostiile (pana la urma si eu mai mananc o ciocolata, si ta-su la fel), dar nici sa-i dau de la un an toate tampeniile pline de zahar sau de sare.

    Partea buna in faza asta este ca e inca ‘acasa’, deci EU controlez absolut tot ce intra in gurita ei. Cand va fi vorba de gradinita insa, ne asteapta timpuri grele, mai ales ca sotu’ e chitit pe o gradinita de stat considerata ‘ze best’ care e chiar in zona. Gradinita e OK, nu zic nu, am facut acolo practica 2 ani, pe cand ma scoleam sa fiu dascal, dar ceva imi spune ca la meniu va fi cantec.

    In alta ordine de ide: 2000 de lei pe luna pentru gradinita e un scor absolut socant. Fratele meu, ca va durea al naibii de mult, cand vom da si noi banii astia (sau cat o fi pe vremea aia).

    • Liz spune:

      Gradinitele incep de la 300 de lei si ajung pana la 8000 euro/sezon. 2000 lei e cat un an de master totusi, la o facultate din Bucuresti. Eu zic ca e un pret exagerat…

    • Mira 2 spune:

      Eu zic că pentru copil nimic nu este exagerat, chiar şi cu sacrificii.
      Iar masterul la o facultate din Bucureşti se poate face şi pe gratis, aşa că nu este o comparaţie potrivită.

    • Maya spune:

      Dragele mele, sacrificati-va chiar de la cresa.Merita toti banii gradinitele private.Mergeti acolo toate ca sa avem locuri disponibile la stat.Fugiti de sistemul de stat, va mananca pe voi si pe minunatii vostri copii.Dati tot ce aveti pentru comorile voastre, ocoliti toate persoanele care nu rezoneaza cu voi si fiti fericite.Grupati-va, luptati-va si cresteti sociopati.

    • Mihaela spune:

      2000 de lei mi se pare exagerat si mie

    • Printesa Urbana spune:

      sint si gradinite muuult mai scumpe… 700 de euro/luna, de ex..

    • Mihaela spune:

      Multumesc pentru raspuns. Sunt foarte curioasa… ce ofera acele gradinite? Cred ca nu mi-ai raspuns la intrebare…care sunt gradinitele vizitate de tine, unde nu sunt pedepsiti si recompensati copiii. Ma intereseaza pentru ca urmeaza sa-mi mut copilul la alta gradinita si acest aspect este foarte important pentru mine.

    • Mihaela spune:

      Multumesc. Ma gandeam ca ai niste recomandari de la persoane care au copiii in gradinita si care chiar se intereseaza de ce fac copiii lor acolo. Asa in teorie stiu ca toate gradinitele Montessori sunt fara pedepse si recompense…problema apare atunci cand teoria este pusa in practica…sau cand vin furnizorii de optionale care nu au nicio treaba cu Montessori de cele mai multe ori.

    • Printesa Urbana spune:

      eu nu am vizitat nici o montessori pentru ca nu prea imi doresc asta pentru Sofia. am vizitat si stiu amanunte multe despre ultimele trei din lista, care chiar practica ce trebuie.

    • deea spune:

      Am ramas si eu cumva fixatat pe pret. Ce ofera aceste gradinita in suma de aproximativ 2000 ron? E vorba de faptul ca e capitala, sau chiar ofera multe in plus? Intr-un oras de provincie eu dau 1000 ron la gradinita, iar in aceasta taxa este inclus absolut tot, nu aduc de acasa nici macar un varg de creion sau un fir de ata, nu am platit suplimentar nimic ( optionale, iesiri). E gradinita ce respecta principiile montessori, au mult personal, optinale multe si utile. Chiar acesti 1000 ron ii dau cu oarece sacrificii, 2000 ron ar fi salariul meu pe o luna si e logic ca nu mi-as permite. Si e deprimant, sa stiu ca dupa atata amar de studii nu imi permit o educatie ca lumea pentru copil, lucru pe care pun cel mai mult pret. Exista in oras gradinite cu tarife mai mari, dar nu am auzit de 2000 ron.

    • Georgiana spune:

      Buna, stiu ca au trecut cativa ani dar ce ai ales pana la urma? Si eu caut in aceeasi zona si deja sunt disperata pentru ca nu imi convine nimic.

    • Liliana spune:

      Regret sa va spun, insa am verificat si eu cateva gradinite Montessori, insa metodele educationale sunt, uneori, barbare. Nu urate, barbare efectiv.
      E corect sa incurajezi copiii sa isi dezvolte independenta, dar sa lasi copil de maxim 2 ani sa i se innoade lacrimile in barba cu muci cu tot de neputinta de a se dezbraca, in timp ce restul plecasera cu tot cu educatoare la masa… e urat. Urat de tot. Nu m-au lasat sa-l ajut.
      Ideea nu e sa-l dezbraci tu, dar sa il mangai pe cap, sa-i spui ca poate si el, sa-i arati de unde sa traga de siret sau de scai… nu sa-l lasi in plata domnului singur pe un hol…
      Asta a fost numai un exemplu, a fost cel mai neplacut. A plans peste jumatate de ora.
      Consider bune multe metode montessoriene, dar nu toate, unele sunt de neinteles pentru mine. In plus, daca nu exista empatie fata de copil, totul e inutil. Empatia, relatia emotionala dintre educator si copil e esenta educatiei si indrumarii de calitate.
      Fiul meu e la o gradinita cu meniu fara zahar, bio, trio, cocorio, cu 2 educatori la 15 copii!!! Relatia cu educatorii e fantastica!
      Gradinita nu e fitoasa, sunt oameni cu venituri normale, muncesc si fac efort sa ii trimita la gradinita aia, dar libertatea copiilor, lipsa de pedepse, tipul de activitati… relatiile formate cu educatorii si intre ei, toaTE SUNT DE NEPRETUIT.
      Tot ce e important e sa ii placa lui, sa cunoasca, sa se simta bine. La gradinita il trimit ca asta e nevoia lui dupa 3 ani, sa socializeze, nu ca n-am putut sa-l tin acasa. Are nevoie sa socializeze ca parte din educatie.
      Totusi, sa clarificam: desi parintii din gradinita au ales aceasta gradi si pentru programul educativ, si pentru cel de masa, totusi multi copii consuma dulce acasa. Multi sau toti.
      Ideea de baza e moderatie, nu lipsa. Cam asa e la noi.
      Cat despre drum, mai degraba l-as duce la o gradinita buna decat sa-l duc la 10 minute de casa. Noi facem 45 de minute cu masina si o ora cu transportul public pana la gradi, timp in care jucam jocuri, cantam, vorbim despre ce am visat, ce am facut in ziua aia. E un timp pretios de interactionare unu la unu. L-am creat si intretinut astfel.
      Ce gradi ai ales?

    • AdrianaM spune:

      Liliana, despre ce gradinita vorbesti? Este in Bucuresti? A fost totul ok? Multumesc frumos

    • Pink spune:

      Imi doresc din suflet sa existe blogul asta si peste 20 de ani si sa fiti tot voi aici, cele care dati 2000 de lei pe GRADINITA pe LUNA si ai caror copi nu au pus gram de zahar in gura….Va doresc cu toata sinceritatea sa iasa oameni mai geniali decat al meu care merge la o gradi de stat si care DA!!!!! mananca un biscuite sau o briosa din cand in cand ……

    • Maya spune:

      Sunt curioasa daca peste 2 ani il va da si pe Ivan la acest tarif, sa tina si bona, sa plateasca ratele, sa isi permita sa manance si bio-eco samd.Cred ca se va sifona rau Printesa noastra.Deci e penibil sa dai atatia bani pentru o pupatura in fund al printesei junioare.Dar nu-i de acuzat ala care cere ci ala care da, pentru ca pentru primul e fix business nimic mai mult cu un marketing frumos ambalat si atractiv bineinteles pentru Printese si Printi care nu se pot adapta in alte medii „sociale”.

    • Cristian spune:

      Maya,

      Tu ai un nume foarte frumos, insa postarea aceasta nu te ajuta cu nimic. Decit sa astepti sa vezi ce potential financiar va avea Ioana peste 2 ani nu mai bine te gindesti cum sa castigi tu mai bine?

      Nu este treaba noastra sa o certam pe Ioana ca isi permite anumite cheltuieli, mai ramine sa ii cerem sa faca publice extrasele de cont.

      Daca vrei mai mult, cere ajutor, sunt convins ca multe cititoare ar fi dispuse sa te ajute, dar nu cu tonul acesta vei reusi. Tine minte „vorba dulce, mult aduce”.

    • Diana spune:

      Maya, ambele comentarii pe care le-am citit scrise de tine imi par agresive si mi se pare ca judeci mult prea aspru alegerile altor persoane cand vine vorba despre cele mai importante persoane din viata lor. Te-as ruga, daca se poate, sa pastram un mediu placut si constructiv, pentru ca, atunci cand inchidem pagina, sa ramanem fie cu informatii utile, fie cu intrebari interesante. Imi cer scuze daca te-am deranjat cu ceva, dar personal cele 2 comentarii mi s-au parut rautati gratuite peste care as fi preferat sa nu dau cand incep sa ma informez pentru copilul meu. Multumesc!

    • Cristian spune:

      Pink,

      Esti nedreapta, daca Ioana sau alta doamna isi permite o gradinita privata, mai scumpa, plecam de la ipoteza ca banii sunt castigati corect, asa ca nu are rost sa o acuzi ca isi permite o astfel de cheltuiala. Oricum, in Bucuresti sunt salariile mai mari decit in restul tarii, dar si preturile tin pasul. Pina la urma sunt banii familiei si ei decid cum ii cheltuie.

      Legat de zahar, citeste postarile doamnei DEEA, ai sa vezi ca sunt si opinii de bun simt, echilibrate, prin urmare nu conteaza ca cel mic primeste biscuiti sau briosa sau altceva la gradi, important este sa nu capete dependenta fata de acadele, ciocolata, bomboane si alte dulciuri nesanatoase. Putin zahar, nu face rau.

    • Robo spune:

      nedreapta si cam uracioasa 🙂

    • Cristian spune:

      Cam da…

      Insa eu, pina la un punct, le inteleg pe ambele doamne (Maya & Pink). In afara Bucurestiului si a citorva orase mai mari, nivelul de trai este foarte scazut. Din patru angajati cu acte, unul (25%) este bugetar, sunt multi cei ce castiga pe familie in jur de 2400RON sau chiar mai putin. Aproape 10 milioane de cetateni locuiesc in orase mici, unde mai ales in Sud si Est unde nu se intimpla nimic, sau la tara.

      Dar, daca nu castiga foarte mult, atunci este nepoliticos sa o „urecheze” pe Ioana si pe alte doamne, pe tema cheltuielilor. In definitiv sunt banii ei si ai sotului; apoi vin aici sa posteze comentarii foarte rautacioase, asezonate la final, ca si desert, cu „sa moara si capra ta”.

    • Pink spune:

      Dam, probabil ca tonul meu a fost chiar rautacios si dam, probabil am tratat mult prea subiectiv acest post + comentariile aferente ! Ideea este ca aceeasi rautate am resimtit-o eu citind despre opiinile si alegerile altor parinti care pot plati 2000 de lei pe luna pe gradi fata de cei care nu pot sau chiar nu vor! Asta nu e nepoliticos, nu ?
      Tonul rautacios l-am simtit si in scrisul printesei : .”Am obosit să mai explic, nu-mi pasă, dați-le barni şi kinder la 2 ani pînă li se face rău.”
      In fine…poate ar trebui sa plec eu aici pentru ca nu prea mai rezonez cu subiectele …

    • Cristian spune:

      Pink,

      Nu ai de ce sa pleci, nu cred ca Ioana a vrut sa epateze, sau sa arate ca are bani, nu cred ca e stilul ei. Nu o urmaresc constant, in plus cu multe idei sau actiuni ale sale nu sunt de acord. Pina la urma este blogul ei, si noi suntem musafiri virtuali.

      Daca tu ai primi 100 de emails pe zi, pe care sa le si citesti, si apoi sa mai si raspunzi la citeva, cu 2 copii mici… si unul mare, nu e asa simplu. Plus ca anumite comentarii te umplu de nervi sau te intrebi cu ce ai gresit intr-o viata anterioara.

      Te mai astept pe aici.
      O zi excelenta!

  • fran spune:

    O varianta ar fi sa bagi o minciuna cum ca medicul nu ii recomanda produse cu zahar sau incerci la Nuki pe Clucerului . Este o gradinita pt copii cu alergii alimentare

  • anca spune:

    poti incerca mariposa kids. meniul nu astfel de alimente – precum dulciurile
    la mariposa se mananca dulciuri (in speta tort) doar cand este ziua unuia dintre copii.
    bafta

    • Nico spune:

      Tortul se face de regula raw-vegan sau cu zahar brun. Aici am si eu baietelul si mancarea a fost printre primele criterii cautate

  • Claudia spune:

    Nu esti deloc nebuna si deloc singura! Eu sunt chiar singura, in Franta unde de bine de rau avem o educatie serioasa in nutritie dar din pacate in familia sotului zaharul este mai degraba un medicament. Ma uit cu jale si inima rupta la fi’miu pe care soacra’mea il asteapta sa-l indoape ca rata inainte de Craciun (ptr foie gras) cu zahar! M-a oripilat cand mi-a spus sa-i dau suzeta prin miere ca-i trece durerea de dinti, sa-i dau apa cu zahar cand avea diaree ca sa-l hidratez (WTF???) si lapte praf ingrosat cu faina de ore ca deh, laptele matern e prea light!!!!! Deci se poate si mai rau! Sunt pusa la zid ca nu-i las copilul, dar de oare pot sa-l las cu o altfel de bunica? Ce griji sa-mi fac mai intai? Mancarea de la cantina cresei e mai sanatoasa decat „preparatele lu’ mamaia”….

    • Camelia spune:

      Glucidele sunt o componenta de baza a solutiilor de rehidratare orala. Descoperirea faptul ca in ciuda unei diarei, glucoza continua sa se absoarba la nivelul tractului digestiv „tragand” dupa ea Na si apa, a revolutionat medicina de pana atunci si a salvat milioane de vieti.
      A pune zahar in apa, sau alte glucide (fructoza, oricum monozaharide ) cu un pic de sare e recomandat, apa simpla este hipotona si poate duce la tulburari hidroelectrolitice (hiponatremii).
      Badijonarea cu miere a gurii in perioada unei eruptii dentare are o oarecare baza stiintifica (prin secolele trecute asta era unul din tratamente) date fiind proprietatile usor analgezice si antiseptice ale mierii, dar acum tine mai mult de folclor, la fel ca si sosetele cu otet sau ca si cartofii pentru dureri de cap …
      Cat despre lapte adaugarea fainei e o metoda, la fel ca si mierea, „à l’ancienne”, un plus de calorii pentru copiii mai slabuti 🙂
      Eu zic sa ne relaxam si sa vedem intentiile bune din spatele sfaturilor.

    • deea spune:

      Iar persoana ce a recomandat apa cu zahar pentru rehidratare in diaree e posibil sa fi salvat viata copilului. Sigur, acum exista glucoza ce se adauga in apa ( daca fobia de zahar nu trece), asta pentru a nu da bani pe solutiile de rehidratare orala ( care uneori nici nu le gasesti in farmacii). Cand faceam eu facultatea examenul se pica daca spuneai ca ii oferi unui copil cu diaree ceai neindulcit, logic ca majoritatea mamelor foloseau zahar( mai ales la tara ata e indulcitorul cucele mai mari sanse sa fie gasit in orice gospodarie), dar in ziua de astazi foarte multi prefera sa fie oripilati cand medicul recomanda zahar fara sa se intrebe daca nu cumva stie el ce stie.

    • Liliana spune:

      Multa lipsa de cunostinte in educatia nutritionala. Faina de orez creste asimilarea nutrientilor in corp cumva, ea nu se prea foloseste singura, ci in combinatie cu laptele. Mierea are proprietati analgezice, asa cum pui dulce la o masea sensibila si te doare, asa iti amorteste locul unde e pusa.
      In esenta, nu as recomanda cele aratate de soacra ta, insa de aici pana sa spui ca aiureaza, e cale lunga. Poate ca, daca ai intelege ce iti spune (asta inseamna intai sa o asculti), ai putea comunica cu ea si sa ii arati si punctul tau de vedere. Sa respingi doar pentru ca nu executa nu e o solutie buna pe termen lung.
      In esenta, ea incearca sa te invete din experienta ei si asta e un semn bun, o atitudine corecta fata de descendenti.

    • zum spune:

      In sfarsit un om intelept! Citind comentariile de aici am inceput sa ma gandesc ca aia de ma invatasera pe mine prin facultate cum ca solutiile de rehidratare orala la bebelusi trebuie sa contina o anumita cantitate de zahar si cei de ne-au invatat fiziologie si biologie moleculara si cum se petrec procesele de absorbtie la nivel celular erau niste tampiti si nu descoperisera ce au descoperit mii de mame cu ajutorul internetului, si anume ca glucidele sunt rele!
      Evrika, noroc ca am dat de postul tau!

    • Robo spune:

      Doar de curiozitate, de ce ar avea cineva nevoie de solutie de rehidratare?

    • Mama Zen spune:

      In caz de diaree, voma, deshidratare

  • Cami spune:

    Pe mine ma intristeaza rău de tot subiectul. Am un baietel de 2ani si 3luni si locuim in elvetia. A început gradi la 10 luni ( in contextul in care aici mămicile se întorc la serviciu la 3 sau 4 luni in mod normal. Am reusit sa il feresc de dulce pana pe la 1an jumate cand educatoareA mi-a zis foarte senina seara cand l-am luat ca a mâncat 2 porții de desert -înghețata. Mi–a picat fata. In mod normal, cum i-au ieșit dinitisorii foarte târziu, mânca meniul pregătit de mine de acasa. Din momentul ala am vb la gradi si el nu primește desert.
    Sunt trista ca n-am avut puterea sa ma lupt pana in pânzele albe cu toată lumea si sa le explic cat sunt de ignoranti. E incredibil cum aici toată lumea are impresia ca dupa un an copilul poate si trebuie sa mănânce de toate. Ciocolata, jeleuri, Înghețata, chipsuri, suc…bring It on! Nici un fel de interes pentru informație.. Si e greu sa te lupti cu ceilalți părinți, mai ales cand fac parte din familie si ii servesc copilului lor care e lângă al tau, ciocolata, prăjituri, maioneza, croissante…socrii mei la fel…ma doare gura de cat le-am zis sa nu ii mai dea prostii sa mănânce.. De fiecare data cand am explicat, am argumentat cat de nociv e zaharul si junk foodul in general toți, dar absolut toți m-au privit ca pe o nebuna, ca si cum ar fi doar un trend toată povestea asta, si o sa-mi treacă. Ce, ei n-au mâncat de toate, si uite ce bine sunt acum..pfff..
    Rezultatul? Copilul știe ca dulce înseamnă buuun, întreaba, cere, insa partea buna e ca nu insista, de obicei ii atrag ușor atenția spre altceva. Revenind la Grădinițe… Cred ca dacă pui genul asta de întrebări ii pufneste rasul…

    • dydy spune:

      Cami cam asta e situatia si-n Germania. Cand fetita mea avea 1,8 ani am fost la Munchen la un consult oftalmo si pt ca a „colaborat” a fost rasplatita cu 3 ursuleti haribo. Eu eram ocupata sa platesc consultatia iar cand m-am intors si-am vazut ce are in gura m-am blocat si nu din pricina zaharului ci de frica sa nu se inece cu cauciucurile alea! Tot cabinetul de asistente si doctori s-a amuzat pe seama mea cum incercam sa-mi pastrez calmul, sa conving copilul fara sa-l sperii si sa aspire vreo minune de ursulet sa scota din gurita tot ce are! In alta ordine de idei cred ca nu are nici un rost toata agitatia asta legata de dulcegarii atata vreme cat copilul nu este obisnuit acasa cu ele. Copila mea (3 ani) acasa nu primeste dulciuri dar orice vizitator primim sau in orice vizita mergem este servita cu diverse prajiturele „de casa”,ciocolatele,napolitane,etc. La primele ” expuneri” am stat cu inima stransa de curiozitate apoi m-am relaxat… fie refuza din start doar cand vede „preparatul”, fie pune manuta si-apoi abandoneaza pe un colt de masa, fie musca si scuipa, foarte rar s-a intamplat sa inghita 2-3 guri. Nu a cerut acasa pana acum nimic din toate cele cu care a fost ofertata prin vizite. Doar tort vrea… ca sa sufle in lumanari si sa cantam La multi ani! Concluzia mea: cu cat facem mai multe valuri si isterii legate de orice( alimentatie, compartament, etc)cu atat mai abitir o sa scape ca si cainele din lesa!

  • Andreea spune:

    incearca gradinita Monterra. Au 2 sedii, stefan cel mare si muncii si chiar la sf lunii mai deschid un nou sediu, tot in stefan cel mare. Gasesti informatii pe site-ul lor, dar iti zic sigur ca nu au zahar la gustarea de la ora 4. Bafta cu cautarile

  • Albastrica spune:

    Nu esti singura, stai linistita! Problema e insa ca cei din jur se uita ciudat cand aduci argumente contra. E foarte greu sa schimbi sisteme si mentalitati.
    Vreau sa te intreb ceva: ai glumit cand ai spus 1900 ron costul gradinitei pe luna?

  • Anne spune:

    Exsita gradinite fara Negrese… 🙂 Recomand Echilibria Montessori din Pipera. Este minunata … pedagogie Montessori, hrana sanatoasa. Faceti o vizita! Merita!

  • Luiza spune:

    Iese din calcul sa-i trimiți mâncarea de acasa zilnic. Eu asta fac. Din cate imi aduc aminte in meniul lor nu apăreau dulciuri, dar ma tem de celelalte alimente. Nu am încredere ca puiul nu este din comerț, nu am încredere ca legumele nu sunt din Turcia, nu am încredere in general in alimentele pe care nu le vad cu ochii mei. Asta in ceea ce privește Alimentația lui Stefan. Cu noi, Adulții sunt mult mai relaxata.

    • dydy spune:

      Eu zic sa-ti cultivi legume si cereale la balcon si sa cresti pui ” de casa” in baia mica ca sa-i poti vedea mereu.

  • noemi spune:

    Ciao,draga printesa

    Si pentru mine asta e o mare dilema.Cat dulce e ok pt un copil de 5 ani.Nu vreau sa ii dau mult,dar nici sa cad in extrema cealalta,nu e in regula.Spun asta din proprie experienta.Mama mea nu imi dadea dulciuri nici la 10 ani(mama a fost prin anii ’80 cateva luni in SUA si a venit de acolo foarte pornita impotriva ”dulcelui”).In casa la noi se facea extrem de rar duciuri,doar de Craciun si Paste,pentru asta eu sunt dependenta de dulciuri,crede-ma ca 3 sferturi din dulciurile pe care le primeste fiica-mea le mananc eu, pe ascuns.Verisorii mei,crescuti,nascuti in SUA,cu un tata autoritar si care le-a impus un regim de viata,f sanatos,zic eu,au ajuns in facultatea,cind au plecat de acasa sa faca abuzuri in privinta alimentatiei.Nici asa nu mi se pare ok.Verisoara mea in anii de facultate,cind nu mai statea cu parintii,aproape a ajuns obeza,manca doar junk-food.Dulciuri mananca si in ziua de azi de ma ingrozeste si pe mine cind o vad(eu care sunt mincatoare mare de ciocolata),dar pentru asta crede-ma, la 37 de ani nu are nici macar o carie!Deci,eu zic ca si genetica are un rol important!

    • Liliana spune:

      Eu am avut nutritia proasta a unui copil ceausist. Dulciuri cat cuprinde, fructe de la tara de sezon, cate 3 portocale iarna, in rest compoturi si dulceata. Erau momente cand mancam si jumatate de borcan micut de dulceata.
      Nu am fost niciodata grasa si nu mananc dulce. Am o dieta cumva echilibrata, dar si cand nu aveam, odata cu varsta, ceva s-a schimbat; dulce la mine inseamna ceva de rontait si, de regula, sarat. :)) Rad prietenii de mine ca dulce inseamna sarat…
      Ciocolata mananc, probabil, o bucatica la 2 ani. Imi amintesc ca imi era pofta in sarcina de ciocolata, m-am dus in magazin si nu stiam ce sa iau… :)) toate imi erau necunoscute.
      La 90 la suta dintre aniversari NU GUST tortul. Nu il gust, pur si simplu, ca nu ma atrage. Implacabil, toti imi spun, mereu, ca e foarte bun. :)) De parca toate torturile de pe planeta sunt megabune.
      La ziua lui fii-mio am cumparat doua torturi rawvegane, niste porcarii de bombe calorice cretin de dulci. Cu miere si alte bla-bla-uri, nu stiu cum naiba poate considera cineva asa ceva sanatos. Crunte, alergogene, foarte bogate caloric, niste baclavale gretoase cu zmeura, pe cuvant (peste 100 de lei kilu’). Anul urmator i-am facut eu in casa tort cu branza si fructe, un deliciu si nutritiv.
      Cred ca echilibrul e mai bun decat extrema.

  • Anca spune:

    Relativ la subiectul „zahar”: eu am facut o pasiune pentru o gelaterie fantastica in Viena, ii spune „Veganista” (devenita foarte faimoasa si super vizitata) – inghetata cremoasa, cu ingrediente perfect naturale, fara coloranti etc, cu fructe din plin, cu o gramada de condimente, fara lapte de origine animala (deci numai de soia, migdale, cocos, ovaz, etc). Pana aici totul OK. …asta pana cand m-o pus pe mine naiba sa-i intreb „mai oameni buni, dar voi cu ce va indulciti inghetata?”. – „pai cum cu ce, cu zahar alb!”. me: ….si mai si insist, „pai bun dar regimul vegan nu presupune atentie la toate aspectele, hranit sanatos etc?”; „uhm, dar clientii nostri ne-au zis ca ok, toate sunt sanatoase, dar ei nu vor sa manance ceva indulcit cu chestii dubioase, trebuie sa fie dulce pana la capat, adica cu zahar alb”. Mda…. ce sa mai zici. Nici inghetata nu mai am chef sa mananc. Daca in epoca in care informatiile iti stau aproape pe tava in fata nasului, tu nu esti in stare sa macar pleci o ureche…. problema nu e la furnizorii de servicii, ci la noi ca nu ne informam sau decidem sa nu ne pese.

    • deea spune:

      Apropo de regimn vegan si natural: cate persoane isi pun problema cantitatii de fitoestrogeni inghitita de persoanele ce sunt adeptele unui astfel de regim? Soia, semintele de in, lemnul-dulce, toate actioneaza la nivel hormonal, din ce in ce mai multi specialisti tind sa creada ca mai curand acestea dau sexualizare precoce si probleme hormonale, nu „pui injectati”. Soia este folosita pe scara larga in alimentatia unor copii, oricat de bio si nemodificata genetic tot se recomanda sa fie consumata cu mare prudenta de catre copii si femei. Semintele de in sunt o mare „moda”, iar lemnul-dulce este folosit atat ca indulcitor cat si ca tratament naturist pentru o serie de probleme, de la cele respiratorii pana la digestive si articulare. Multe ceaiuri si siropele pentru copii contin lemn-dulce. In unele tari exista reglementari si este specificat pe ambalaj cat produs poti sa consumi fara sa iti fie afectat semnificativ organismul. Evident, fitoestrogenii au rolul lor benefic, protejeaza la randul lor de o serie de boli. Tocmai de asta se spune ca moderatia este cheia. Orice, in doze nepotrivite( sau potrivite), poate fi fatal.

    • Cristina VQ spune:

      Mi-am pus si eu intrebarea cu fitoestrogenii. Si am pus-o si unui vegan care s-a documentat si a fost si pe la niste cursuri. Si mi-a spus ca specialistul a explicat ca fitoestrogenii nu sunt acelasi lucru cu estrogenul produs de organismul nostru. Si ca nu influenteaza la nivel hormonal organele si sexualitatea.
      Pe mine ma bulverseaza „moderatia” asta. Cum o definim exact? De unde stim noi cand i-am depasit pragul? Eu in clipa asta n-o vad decat ca o justificare a lipsei de informare la marea majoritate a oamenilor.

    • deea spune:

      Depinde in ce era specialista acea persoana. E curios cum fitoestrogenii au aceleasi efecte ca si estrogenul cand e vorba de efectele benefice( protectie impotriva osteoporozei, boli cardio-vasculare) dar sunt complet diferiti de estrogenul secretat de corpul uman cand e vorba de efecte nedorite. E la fel de ciudat cum totusi se recomanda prudenta in consum la femei insarcinate. Nici specialistii astia nu se pot pune de acord.
      Cat despre moderatie si gandire critica, eu as da exemplul intolerantelor si alergiilor alimentare. Pana de curand, recomandarea era ” cu cat mai tarziu cu atat mai bine”. Glutenul era complet interzis inainte de 6 luni, dar era de evitat chiar pana in 1 an. Glutenul nu aduce nimic bun organismului, ba chiar umfla inutil corpul unui bebelus. Cerealele fara gluten au fost mult timp preferate de parinti, mai ales daca au antecedente de obezitate in familie. Uneori copii de 2 ani nu stiau ce e ala gluten, se insista mai curand pe legume proaspete. Totusi, studiile au aratat ca fix acesti copii au sanse mari sa dezvolte intoleranta la gluten( consumul este inevitabil la un moment dat si chiar nu iti doresti un copil intolerant la gluten). Asadar recomandarile oficiale actuale sunt fara gluten inainte de 6 luni dar obligatoriu inainte de 8 luni. In mod similar, alergia la arahide, o majora problema de sanatate in unele tari, a starnit controverse similare. Desi recomandarile erau sa fie introduse cat mai tarziu in alimentatie, dupa ani de zile s-a concluzionat ca acei copii ce au primit arahide prima data dupa o anumita varsta au dezvoltat alergii mai severe decat cei ce au fost moderati in administrare( nu imi aduc aminte exact varstele). Aceste rezultate ma fac sa ma gandesc ca cei ce zic ” cand o sa dea de ele va fi ciucuri de boli” nu au cumva dreptate. Unele zicale au la baza ceva, povestile cu copii ce s-au imbolnavit grav odata iesiti din globul de sticla au ceva la baza. Pana la urma, si in articolul acesta autoarea sustine ca e ok dulce din cand in cand, intrebarea era daca e ok de 4 ori pe zi dulce cu zahar la 3 ani.

  • Cristian spune:

    „- ciuperci la cuptor”
    Aici nu ai nimerit, nu sunt bune absolut deloc aceste legume, gindeste-te numai in ce mediu se dezvolta.

    • Cristian spune:

      Am senzatia ca opinia mea te-a iritat.

      Cresc in acel mediu plin de umezeala, jilav, in intuneric.

      Organismul nostru nu este definit doar de oase, tendoane, ligamente, carne, sange si hormoni, exista si o doza de energie subtila ce ne sustine, iar ciupercile sunt prea „intunecoase”, si ne afecteaza negativ. De aceea ar trebui evitate, in special de catre copii si tineri.

      Si fructele exotice, gen avocado, papaya, guacamole – cresc pe un pamint cu alte vibratii, cu alte armonii absorbite in interior si este de preferat sa nu se abuzeze de aceste fructe, deoarece copii si/sau adultii ce le consuma au o alta „linie melodica” interioara.

      Am zis.

    • Ana spune:

      :))this is wrong on so many levels:))nici macar nu stiu daca ati scris serios sau e doar troll..in orice caz,daca asta e opinia dvs, cine suntem noi sa judecam?

    • Cristian spune:

      Ana,

      Am scris foarte serios.

      Eu nu judec persoane, chiar asa pe cine am judecat? Am exprimat citeva idei, si-n plus nu oblig pe nimeni sa imi urmeze sfaturile.

      Fiecare isi hraneste copilul cu ce crede ca este mai bine, dar daca alta persoana exprima o idee ce nu rezoneaza cu atitudinile materialiste quasi generalizate, nu vad de ce este etichetata ca fiind „troll”.

      In plus ma lasa rece numarul de like/dislike, da’ cine da dislike… i se strica mouse-ul.

    • Andreea spune:

      Bravo, Cristian!!:)

    • Cristian spune:

      Multumesc pentru suport!

    • Andreea spune:

      „Ciupercile ne afecteaza negativ” WTF de cand? :)))

    • Cristian spune:

      De cand le maninci, normal:)

    • maddy spune:

      asa se explica! tu vorbesti de ciuperci halucinogene!

    • Cristian spune:

      Nuuuuu, de cele atomice.

    • Andreea spune:

      Jesus nu imi vine sa cred ce aberatii zici :)))

    • Cristian spune:

      M-ar ajuta sa enumeri asa zisele aberatii. Multumesc.

  • Miruna spune:

    Si noi tot la Montessano. Sunt „mai catolici decat Papa”. au un meniu super echilibrat, fara zahar, paine facuta in casa, fructe si legume si pui bio, combinatii optime de alimente. eu nu reusesc acasa sa am asa echilibru. plus educatia cu respect despre care vorbeai…aici vorbesc despre grupa de germana 3-6 ani. in rest nu imi dau cu parerea.

  • Buna seara. La Little Team (www.thecollege.ro – Calea 13 Septembrie 191) toate aspectele legate de sanatatea, siguranta si educatia copilului sunt atent analizate, iar parerile parintilor conteaza: meniu fara negresa (cereale, lactate bio, combinatii raw vegan, legume si fructe), fara pedepse si recompense, personalizarea activitatii in functie de unicitatea fiecarui copil.

    Nu intreaba nimeni de ce nu ai zahar in meniu sau de ce faci smoothie cu lapte de migdale, spanac etc. Important este ca in ancheta alimentara sa se regaseasca necesarul de nutrienti/categorie de varsta, iar combinatiile sa fie cele corecte 🙂

  • Tatiana spune:

    Ce putem face? Suntem multi dar putini. Am auzit părinți foarte încântați ca de Crăciun copiii au promit o sacoșă de dulciuri din partea grădiniței, si eu întreb naiva „de banii aia nu era mai utila o jucărie?”
    Problema mea e ca al meu copil desi nu i-am oferit dulce până la doi ani si spre 3 ocazional ce pregătim in casa, mananca dulce concentrat si alte alimente mai puțin sănătoase, oricând daca are acces.Nu are, dar grădinița va fi o problema. De aceea evit sa merg in zone cu multi copii cunoscuți unde invariabil se mananca pufuleți, ou de ciocolata, se bea tedi. Cum sa ii explic copilului ca mu e bun si sănătos când lângă el alti 3 copii înfuleca. Nu mai zic de părinții jigniți care vor anula prin afirmații ce spun eu.

  • irina spune:

    Te apreciez pentru ca esti neobosita in lupta asta impotriva bataii/umilirii copiilor si impotriva zaharului la copii.
    Felicitari!

    • Windi spune:

      Nu pot in ruptul capului sa inteleg cele 6 dislike-uri! Chiar atat de indobitociti sa fie parintii romani?

      Bataia / umilirea unui copil = CRIMA

      Zaharul dat copiilor – un lucru extrem de nociv (vezi poporul de mutanti pe 2 picioare si infestarea intregii planete cu fast-food-urile lor)

      De 10 luni am renuntat totalmente la zahar.

      Urmariti acest documentar socant, poate Printesa urbana face o postare speciala cu acest filmulet. Eu l-as difuza in toate scolile si liceele.

      http://www.filmedocumentare.com/indopati/

  • Adriana spune:

    La Scoala Libera Waldorf ati incercat?

  • Roxana spune:

    Anul trecut, prin august, incepusem si noi cautarile pentru gradinita si, dupa ce am facut o lista scurta, am dus-o pe Irina cateva ore, sa vedem cum se acomodeaza. Citind meniul din ziua respectiva, am vazut ca la gustarea de la 10:00 aveau piersica si am fost tare bucuroasa, numai ca a fost inlocuita in realitate cu niste piscoturi la pachet din alea cu un strat considerabil de zahar pe ele, din care au primit cate 2. Mentionez ca era o gradinita particulara, la care costul pentru programul scurt era 670 pe luna.

  • Gabriela spune:

    Incearca la Waldorf Christophory. E langa Cismigiu. Sora mea are acolo fetita si au meniul in mare parte bio si foarte sanatos.
    La Montessori se prefera sa se peimeasca copii doar in septembrie pentru ca se gandesc la binele inrregii grupe, iar pentru ceilalti copii din grupa daca vine un copil nou dupa ce grupa este ” normalizata” atunci are efect negativ asupra desfasurarii activitatilor grupei si ii poate aduce ai pe alti copii mai sensibili din nou la stadiul de adaptare. Deasemenea se practica un sistem special de integrare care nu e posibil dupa inceperea anului. Sper sa-ti fiw de ajutor informatiile de la mine.

  • Catalina Chingaru spune:

    Este o gradinita Montessori, Kids at Work, care nu ofera zahar, au dulciuri asemenatoare cu ce propui tu, dar e departe de casa, in schimb aproape de serviciul sotului tau. Cauta pe net despre ea. Eu am lucrat acolo si stiu ca aveau meniul de la FIibrio. Tariful e mare, in schimb…

    • Printesa Urbana spune:

      O stiu, e insa departe. In plus, Sofia maninca multa carne, iar meniul lor e vegetarian. 🙂

    • catgal spune:

      Uau, nu pot să cred că au meniu vegetarian pentru copii…adică sigur că nu face rău dar poate nu face nici chiar atât de bine. Eu cred că e esențial ca un copil să mănânce cât mai variat. Dar dacă părinții asta vor, grădinițele asta oferă. De asta mă miră că uite pentru fără dulciuri nu sunt variante.

  • Raluca spune:

    N-ar fi o varianta sa o iei pe Sofia de la gradi inainte de servirea gustarii? La gradinita (de stat) unde e baiatul meu programul de somn e intre 1 – 3, gustarea la 3.30, eu merg dupa el chiar la 3, astfel reusim evitarea gustarii minune. De obicei ii duc eu o banana, ceva facut de mine, mananca in drum spre parc…

  • Andreea spune:

    De indulcitorii naturali ce spuneti? Pudra de salvie, sau sfecla rosie? Zahar brun/brut?

  • Pamela Popescu spune:

    Dati-mi voie sa ve contrazic putin: asta cu zaharul creeaza dependenta e o abureala sincer, mai nou totul e nociv, totul e cancerigen, pana si apa imbuteliata si probabil ca si aerul deci soultia ar fi s anu mai bem apa si sa nici nu mai respiram. Nu mai zic ca acele fructe si legume cica sanatoase sunt si ele pline de pesticide, coloranti etc. Daca ajungi s acrezi in toate astea ajungi usor la spitalul de nebuni probabil.
    Fetita mea a inceput sa primeasca dulce dupa 2 ani cand a mers la gradi, nu i-am refuzat daca cerea, insa evident ca ii dadeam cu portia, cate putin. Si surpriza: copilul stie ca daca cere primeste drept urmare nu mai cere decat cateodata cand isi aduce aminte, deci daca ar fi sa creeze dependenta ar cere insistent zilnic probabil. Sunt absolut convinsa ca daca i-as fi interzis oricum ar fi gustat la gradi, ar fi vazut alti copii prin parcuri mancand dulce, si i-as fi creat o fixatie pt dulce, pt ca stim probabil cu totii ca ce e interzis e mult mai apetisant. Nu mai zic ca de ex copilul meu nu mananca paine decat putin, max 2 feliute de paine integrala, si niciodata la pranz langa ciorba de ex, pt ca nici noi acasa nu facem asta, deci ea refuza si la gradi painea langa ciorba. Mai mult decat atat, la gradi de stat unde merge, li se da gustare din comert pe langa fructe, adica cate un strudel cu mere/corn cu gem etc, si ea nu le mananca, nu le vrea pur si simplu. Cand mai fac prajitura acasa de ex, de multe ori nici nu cere, deci asta cu dependenta este clar o gaselnita. Daca ii oferi copilului cu moderatie cate putin din toate, va creste ff sanatos cu siguranta, tocmai interzicerea nu este sanatoasa pt ca va ajunge sa manance dukce pe furis probabil, ceea ce este mult mai nociv.

    • Printesa Urbana spune:

      clar. si toate studiile care arata clar in cel fel se creeaza dependenta de zahar si cit este ea de periculoasa, alea sint prostii, stim noi sigur ca nu e asa, e o conspiratie a vinzatorilor de hm… de briose cu legume, care vor sa ne prosteasca.

    • Larisa spune:

      Din proprie experienta, pot spune ca dependenta de zahar exista. Acum cativa ani, combinatia de cola, ciocolata si alte dulciuri zilnic ma adusese in stadiul in care daca scadea putin glicemia incepeam sa tremur si nu eram in stare de nimic. Nu ma puteam gandi decat la cum sa fac rost de ceva dulce (aveam bomboane in geanta pentru astfel de momente).
      Cu multa vointa am scapat de asta, dar lupta cu dorinta de a manca ceva dulce (ca nu cred ca e nevoie), e prezenta in continuare, mai cedez, dar limitez mult cantitatea…

    • Liliana spune:

      Cantitatea o fi fost problema…
      Eu am mancat tone de dulciuri toata copilaria mea, pe la facultate n-am mai avut chef, nu-mi mai cerea organismul ca inainte. Azi mananc infim dulce, fara sa ma feresc.

    • Iuliana spune:

      Da, cred ca problema dependentei de dulce e discutabila. De fapt ca orice alta dependenta banuiesc. Nu toti oameni care beau ocazional bauturi alcoolice devin alcoolici, nu toti oamenii care fumeaza in adolescenta cate o tigara de moft devin fumatori, chiar si cei care incearca cate un joint cu marihuana sau chiar cocaina din cand in cand nu devin dependenti de droguri.
      Asa ca eu cred ca si despre oamenii de orice varsta care mananca dulciuri din cand in cand nu se poate spune ca devin dependenti de ele.
      Din cate stiu eu inca se studiaza de ce unii oameni dezvolta dependente si altii nu, in aceleasi conditii de viata. Se pare ca tine mult de structura bio-chimica a creierului.
      Tot ce pot sa spun e ca mie imi e oarecum confirmat acest lucru, cand ma uit la baiatul de 9 al sotului meu (sot care e cu adevarat dependent de dulciuri). Calin, desi a mancat dulciuri de mic, este o persoana care nu are mereu chef de ceva dulce. Daca ii oferi tort sau ciocolata dupa masa in 90% din cazuri refuza. E posibil sa vrea mai tarziu, dar de cele mai multe ori nu vrea. E adevarat ca la fel de des refuza si fructele, dar pe mine care am ajuns abia la maturitate sa mai si refuz desertul, acest model de copil m-a surprins foarte tare. Deci trag concluzia ca ceva in organismul lui nu-i solicita „ceva dulce”, asa cum ii solicita lui taica-su 😀

    • Denisa spune:

      Generalizarea pe baza unui singur exemplu, fiica dvs., e incorecta si periculoasa. Aveti noroc ca fiica dvs. nu vrea dulciuri, insa nu puteti afirma ca „dependenta e o abureala” folosind acest singur argument.

  • IQ spune:

    cu riscul sa supar toate mamicile de prin zona….N-am copii (deci puteti arunca cu castraveti, stiut fiind ca cei care n-au copii nu au niciun drept la opinie in astfel de chestiuni), dar macar privesc situatia din exterior, si poate asta va ajuta.

    Am citit meniul „dulce” propus pentru copil. Inteleg ca asta mananca si acasa si este perfect multumita cu astfel de hrana. Care hrana este total OK, dupa parerea mea (poate un pic cam fada pentru un copil). N-am eu timp sa gatesc, ca as cauta si eu variante care sa excluda zaharul (pe care incerc sa-l reduc momentan).

    DAR, copila va intra intr-un mediu social foarte presant. Acum e la gradinita, inca i se poate controla dieta, atat acasa cat si la gradinita. Poate ca si la scoala, in primele clase, o sa manance cuminte pachetelul de acasa. Lasand la o parte ca imediat se va observa de catre viitorii colegi ca mananca „diferit” (daca e fata desteapta, si cred ca e, o sa treaca peste asta), va veni momentul cand va dispune de banutii ei, poate chiar inainte de adolescenta. si atunci o sa o ia valul. Iar la adolescenta o sa se arunce pur si simplu in astfel de mancaruri (junk food + zahar) din doua motive: 1) integrarea in grup, foarte importanta la aceasta varsta; 2) ea n-a avut parte de asa ceva, e totul nou si trebuie incercat (asa cum este incercat sexul la varsta aceea). Chiar si cel mai bine crescut si echilibrat copil poate sa aiba o criza de rebeliune.

    Desigur, nu e traiectoria batuta in cuie a unui copil care n-a gustat zahar cand era mic. Dar e o posibilitate demna de luat in calcul. Ea va creste si va socializa cu diversi oameni si diverse tipuri de personalitati. Cand va putea decide pentru ea, nu vad de ce s-ar crampona intr-o astfel de dieta, decat doar daca ar fi ridicata la rangul de religie. Chiar si cei mai seriosi copii, cu educatie buna de acasa, s-au apucat de fumat in liceu. Think about it…

    • Printesa Urbana spune:

      pai, pentru ca e inteligenta si a inteles ce ii face rau si ce nu? nu asta e rolul educatiei? daca pot sa i invat ca drogurile sint rele, de ce sa nu pot face asta si despre dulciuri?
      sigur, sint sanse sa incerce si heroina pentru a fi placuta de grup, eu o sa ii ofer insa toate argumentele pentru care ar trebui sa n-o faca. sau ar trebui sa ii dau acum putin din toate, ca sa fiu sigura ca n-o sa fie tentata mai tirziu? ce logica e in asta?

    • Rox spune:

      Comparatia cu heroina mi se pare deplasata rau. In schimb poti sa compari zaharul cu alcoolul. In cantitati mari dauneaza foarte mult, poate da dependenta, dar consumat cu moderatie si echilibru nu moare nimeni nici de zahar nici de alcool.
      Desigur ca sunt sunt varste diferite pentru fiecare (simt nevoia sa precizez asta ca sa nu ma trezesc cu vreun raspuns de genul „atunci hai sa le dam si alcool de mici ca doar au primit si la botez”), dar trebuie sa recunoastem ca nu orice copil care mananca dulciuri ocazional devine dependent de zahar, la fel cum nu orice tanar (am zis tanar, nu copil) care gusta o bere va incepe sa bea cu cisterna. Dependentele de orice produs vin pe fondul unor tulburari, nefericiri, suferinte, nu asa ca ai mancat o prajitura si gata esti condamnat.
      Daca tot se fac studii, eu zic sa se cerceteze si mediul de viata si starea psihica a persoanei din momentul in care a inceput sa-si inece amarul in dulciuri, sigur incerca sa compenseze niste lipsuri de acasa, din relatia cu parintii, etc. Altfel am fi toti dependenti pentru ca toti am mancat dulciuri la un moment dat in viata noastra si totusi nu toti suntem dependenti, nu toti mancam o tava de prajitura o data (unii se multumesc cu o bucata ocazional), nu toti bem sucuri (unii se descurca f. bine doar cu apa) etc.
      Sunt de acord cu tine la faptul ca prea multi copii primesc prea multe dulciuri in general si dulciuri din comert in special. Pe cele din comert si eu le-as exclude definitiv, de altfel daca eu nu le mananc, nu o sa le dau nici copilului. Dar un desert normal facut in casa din cand in cand nu cred ca e chiar asa otrava. Hai sa nu fim asa de extremisti cand nu e cazul.
      In locul tau m-as ingrijora mai tare in legatura cu ingredientele din mancarea de la gradinita, mai ales Vegeta asta atat de iubita de romani si plina de toate porcariile, de cat de unsa/prajita e mancarea etc. Si m-ar ingrijora si cantitatea zilnica de fainoase.

    • Andreea N.V. spune:

      Bine zici, Rox! Eu m-am nascut in anii ’90, adica fix in perioada in care au explodat toate porcariile de e-uri periculoase si cate si mai cate, de totul era sintetic. Nu prea ma tentau si nici nu imi luau parintii, doar ciocolata, napolitane, kinder si ce parea mai ,,inofensiv”. Nu imi luau mereu, o data pe luna aveam o ciocolata doar pt mine. Imi zicea mama sa mananc doar o bucatica pe zi (aveam 4-5 ani): stiu ca mancam maxim 3 zile la rand si apoi o lasam sa se strice. Mancam si dulciuri de casa (gogosi, clatite si altele, da nu ceream: cand mi se dadeau bine, cand nu aveam iarasi bine). Am continuat asa pana in gimnaziu unde am imceput sa ma duc la 2 olimpiade pe an, faza pe Bucuresti, deci destul de mult de invatat. Si atunci am descoperit nevoia de carbohidrati pentru ca invatam vreo 3 ore pe zi, stateam la scoala 6 si creierul meu era in permanenta functionare). Mancam ciocolata, paste cu branza sau sos, orez si mi-a prins bine pentru ca n-am clacat. Pana pe la 17 ani la asta s-a rezumat nevoia de dulce la mine: cum prindeam o perioada aglomerata, cum.cerea creierul. Si e perfect normal din punct de vedere fiziologic. Apoi am intalnit nevoia de dulce fara motiv: sucuri, prajituri, ciocolata. Abia dupa 3 ani am aflat ca e psihologic: am stat in stres continuu din cauza familiei. Pana nu am plecat de acasa si m-am linistit, nu a disparut dependenta. Bine, nu era dependenta in sensul.ca faceam urat daca nu mancam dulce, dar eram trista rau. Nu degeaba se zice despre depresie ca se trateaza cu inghetata.

    • Alexandra spune:

      Eu sunt in contradictie un pic. Mama ne-a dat doar dulciuri facute de ea. Cand am plecat de acasa pe la 20 si ceva de ani, si am avut banii mei am avut o perioada in care am incercat doate prostiile posibile, desi stiam ca nu sunt sanatoase. Insa eram curioasa si vroiam sa explorez 🙂 M-am ingrasat 10-15kg atunci, mi-a fost greu sa slabesc inapoi, si sa realizez ca am o dependenta de zahar.

      Factorul determinant au fost kilogramele in plus, nu ideea ca sunt nesanatoase. Trebuie f multa maturitate si auto-conservare sa te abtii de la dulciuri pt ca nu sunt sanatoase. Nu prea tine chestia asta la copii, adolescenti si nici chiar la tineri de 20 de ani.

      Da, dependenta exista pentru ca se secreta dopamina in creier (care se secreta si la consumul de droguri si altele de genul) si genereaza placere. Asa ca vom cauta sa mancam dulciuri, pentru ca creeaza placere, fericire. Este o mare pacaleala. Cei care neaga sunt intr-un cerc vicios deja si nu vor sa accepte.

      Povestea se termina frumos insa. Am renuntat la dulciuri, mamanc f rar si doar dulciuri facute cu ingrediente de calitate. Nu mai simt nevoia de dulce dupa fiecare masa. Mi-a luat cam 1-2 luni sa trec peste asta, dar am reusit. Voi avea un copil in curand si voi incerca sa nu ii dau dulciuri pana merge la gradi la 3 ani. Insa imi este teama ca interdictia ulterioara sa nu il faca sa experimenteze si el, asa cum am facut si eu.

    • Adriana B spune:

      Diferenta este ca va vedea in jurul ei consumatori de dulce, in schimb probabilitate sa interactioneze cu persoane din cealalta categorie este mult mai mica. Un copil cu care s-a vorbit despre nutritie, care a fost invatat sa aleaga optiunea cea mai sanatoasa, sau cum sa combine alimentele este mai putin expus la presiunea despre care vorbea IQ, asta am constatat eu pana acum (copilul are 8 ani). Insa nu este complet ferit (nu neaparat pt acceptare, uneori este vorba doar despre pofta, sunt insa si alimente care nu il atrag in nici un fel, desi nu a gustat din ele pana acum). Atunci cand vine vorba despre alimentatie, abordarea noastra a fost urmatoarea: i-am spus ca nu ii este interzis sa guste ceva ce nu mananca in mod curent, ca este de preferat putin si bun decat mult si prost, ca sunt anumite alimente pe care este bine sa le evite, sau sa le inlocuiasca cu o varianta home-made (la care poate controla ingredientele si ajusta cantitatile). Referitor la droguri, discutia a fost complet diferita si a avut cu totul alta concluzie (nu mai detaliez, ca e evident).

      Revenind la subiect… constat ca in ultimii ani lucrurile s-au imbunatatit considerabil in ceea ce priveste alimentatia in gradinite, sunt multe alternative ok (in comparatie cu ceea ce se intampla acum 7 ani, cand am inceput noi gradinita). Cred ca e un aspect mai important decat distanta fata de casa.

  • alexandra spune:

    Al meu merge la o gradinita privata dar fiecare-si duce gustarea de acasa, inclusiv masa de pranz o duc de acasa si acolo doar e incalzita si mutata din cutii in farfurie. Eu nu-l las decat patru, cinci ore, asa ca duce doar gustarea de la 10 cu el. Si eu ii pun ba iaurt simplu, ba fructe, ba briose cu branza. Cateodata mai scapa cu cate un covrig (asta de-l duce ta-su la gradi). Probema e ca vede ce mananca ceilalti copii si eu una ma ingrozesc. Mergand la supermarket a inceput sa-mi arate pe rafturi tot felul de minuni pe care pana atunci nici nu le baga in seama. Iaurturi cu bilute de ciocolata, branza topita, cornuri cu ciocolata. Are un prieten care mananca in fiecare zi paine de toast cu nutella. Mie mi-e rau doar cand ma gandesc la painea aia lipicioasa. Prietena mea de aici e nutritionista si ea merge in fiecare saptamana la cate o gradinita si le face „educatie alimentara” dar cum zicea ea, degeaba le spui copiilor, pana la urma parintii le baga mancarea-n ghiozdane. La gradinitele unde se serveste si mancare, situatia-i ca in Romania (am uitat sa mentionez, noi traim in Grecia). Ce sa mai zic, la control la dentist, ca de la 2 ani mergem in fiecare an, drept „premiu” ca are dintii buni si sanatosi a primit o acadea si caramele din alea pudrate cu zahar, la discretie. De am crezut ca o musc de cap pe stomatoloaga. Am indrugat doar „Ha ha, in ritmul asta o sa aveti clienti pana la pensie…”

  • ioana spune:

    Ai mei baieti, neinvatati cu dulciurile, nu le mananca la gradi , pe motiv ca ori se incleiaza, ori nu stiu sa manace o negresa ori nu vor si gata. In schimb, fructele le mananca cu placere.
    ……..Dar, o data pe saptamana am un mare of, primesc cate o caramica la desert si aia pt ca e ambalata frumos si intra usor in gurita, si mai ales ca e cu „vai , carameleee!!” din partea copiilor, aia nu se refuza…

  • Elena spune:

    O gradinita la care as dori sa imi dau baietelul mi-a trasnmis urmatorul meniu (si o sa va spun in cele 3 saptamani doar partea de „dulce”) Mie mi se pare mai rezonabil decat „negresa” si ca are destul de putine prajituri de casa :
    Prima saptamana:
    1.Iaurt cu miere, nuci, fructe uscate, seminte.
    2.Chec cu banane
    3. Crumble de mere cu fulgi de ovaz
    4. Crema de zahar ars
    5. Placinta cu branza dulce si stafide
    Saptamana 2:
    1. Prajitura cu foi de miere si gem de casa
    2.Mere coapte la cuptor cu scortisoara, miere si seminte
    3.Clatite cu gem de casa/branza si stafide
    4.Orez cu lapte si scortisoara
    5. Prajitura de casa
    Saptamana 3:
    1. Placinta cu dovleac si nuca
    2.Salata de fructe si seminte
    3.Ecler de casa
    4.Placinta cu mere
    5. Poale`n brau

    Nu stiu daca e bine sau rau, baietelul meu are 1 an si 10 luni si pana acum nu i-am dat dulciuri. El nu e prea mancacios si nu il atrag nici macar dulciurile…

  • mihaela vezentan spune:

    Buna, rezonez cu multe din cele de mai sus. Chiar sunteti destul de multe mamici care ati putea face impreuna o gradinita cu meniu fara zahar. Recunosc ca eu ma regasesc printre cei 90% care nu prea verifica meniul copilului de la gradinita, desi pana la 2 ani nu i-am dat copilului nimic cu zahar. Dar, exista si un dar, faptul ca o persoana care nu mananca zahar nu garanteaza nimanui ca nu va avea carii sau diabet, iar cei care mananca zahar nu-i musai sa faca diabet sau carii….Pana una alta, ma duc sa-mi beau cafeaua cu zahar brun, nu de alta, dar nu pot sa o indulcesc cu banane sau cu smochine, iar mierea (dupa umila mea parere) ii schimba gustul 🙂

  • yoyo spune:

    Nu toti copiii fac urat dupa zahar/cacao. Al meu doarme beton. Si tot al meu seamana cu mine si cu mama, cu glicemia genetic la pamant. E un fapt dovedit medical, noi chiar avem nevoie sa mancam zahar ( stiu ca se poate regla si altfel dar e mai greu si ia timp mai mult). Tot noi putem bea 4 cafele italienesti si sa avem tensiunea abia 90 cu 60 dupa asta si sa dormim bustean. Genetica face mult in anumite cazuri si eu personal nu cred ca dintii tai Printesa s-au stricat doar de la zahar. Predispozitia genetica exista si mai devreme sau mai tarziu tot acolo ajungeai. Am un prieten care se spala pe dinti de sarbatori, fumeaza tigarile sudate si bea cafea non stop si nu are nici o carie!!! Concluzia? In viata noastra 10% e control si restul… Doamne ajuta!

    • Liliana spune:

      Sotul meu mananca dulciuri fara numar si are dintii impecabili. Eu mananc dulce de sarbatori, uneori si atunci si am dintii frumosi… de portelan. :))
      Anul asta am reusit sa gust dintr-un cozonac, mi-a placut crema cu nuci, n-am ajuns sa gust si din aluat… nu mai e cozonac, a avut grija sotul de rest. :))

  • ildi spune:

    Eu sunt curioasa. Ce vei face in aceasta situatie?
    Ai sa mergi la o gradinita mai departe de casa?
    Ai sa tii copilul acasa? „Home schooling”?
    Sau ai sa „give-in” si o sa dai copilul la gradinita la care raul este cel mai mic?
    Pentru ca „let’s face it” ma indoiesc ca vei gasi gradinita care o doresti tu, sau ca ai sa reusesti sa schimbi meniul la vreo gradinita.

    • Printesa Urbana spune:

      o sa mai caut, mai incerc, sint increzatoare ca vom gasi ceva ok.

    • Maya spune:

      Draga Printesa,
      Sunt sigura ca nicio gradinita nu va intruni criteriile voastre selective.Ne povestesti ca al tau copil mananca mult si foarte variat, bravo ei si un stress mai mic pentru tine, eu iti recomand sa te relaxezi, sa ai incredere in educatia pe care i-ai oferit-o si sa faca mult sport.Daca nu rezonati cu niciuna mutati-va in jungla si fiti fericiti.Prea razvratita esti si 80% din cititoarele blogului.Agresivitatea asta nu va ajuta sa va cresteti copii echilibrati asa cum sustineti in cor.Realax dear si succes.

    • Alina spune:

      E drept ca e bine sa fim supusi, nu „razvratiti”.

      Serios acum, nu pricep de unde pana unde tonul acesta superior si agresiv. Nu e ca si cum Ioana a cerut imposibilul.

  • Ariana spune:

    Eu nu am probleme de genul asta inca. Al meu cum e alergic la multe chestii nu are voie sa manance prea multe. Iar dulciurile contin de multe ori lapte, gluten, nuci sau oua ceea ce el nu poate manca. Asa ca el la cresa primeste doar fructe sau pure de fructe (fara adaos de zahar) la desert. I-am facut odata mango lassi cu lapte crema de cocos si am pus un pic de miere de artar dar nu a mancat ca era prea dulce :))).

  • Cris spune:

    Parerea mea e ca moderatia si echilibrul e cheia. Asta cu „zaharul otrava” e cam dusa la extrem. Incercam si noi sa-l folosim cat mai rar dar nu suntem sugar free. Eu am fost copil crescut cu dulciuri, semi obez cu probleme de dinti de la 3 ani si ma lupt si in ziua de azi cu mancarea si dietele, sotul crescut exact la fel dar fara nici o problema de geutate, sanatate, stie sa manance moderat si controlat. Diferenta (in afara de ceva gene de calitate): sportul. El a facut sport de performanta toata copilaria, eu am citit si mancat ciocolata in fata televizorului. Pe aici copii mananca ocazional dulciuri, faina, cartofi prajiti si-s toti sanatosi si slabi. Dar…fac foarte multa miscare, la cresa stau minim 4 ore pe zi afara indiferent de vreme. Mie una (crescuta cu 2 caciuli in cap) mi se pare ca si exagereaza dar na, or stii ei ceva. Off topic: cand termin cu viata de „capsunar” ma intorc in tara si in loc de casa cu turnulete imi fac cresa. : )))

  • Luiza spune:

    Inchipuie-ti ca eu locuiesc intr-un oras unde cred ca 15 gradinite sunt in total, iar conceptiile invechite sunt la ele acasa pe oriunde. Adica lumea crede ca am eu ceva la cap cand zic ca sare pana la un an nu vede bebe, iar zahar si mai mult timp, ca un copil tb obisnuit cu orice, ca bataia are rolul ei in educatie si cate si mai cate. As vrea si eu sa schimb ceva, dar ce? Ca toti sunt nascuti invatati, ca ei au crescut atatia copii si ce stiu eu, o copila? O sa o iau razna cand o sa trebuiască sa caut gradinita. Eu deja o iau razna cand ma gandesc ca o sa trebuiasca sa il duc uneori si la socri. Si ei sunt cu sucuri, prajeli si dulciuri gramada. Nu stiu cum o sa ii fac sa priceapa
    http://mamisicopilul.blogspot.ro

  • laura spune:

    Doamne! De ce vorbiti unele dintre voi si dati sfaturi cand nici nu intelegeti ce va ajunge pe la urechi? Ganditi, doamnelor! E cel mai bun lucru pe care-l puteti face pentru copiii vostri. Folositi-va instinctul, nu va mai lasati cuprinse de turma si nevoia de a va da suprem-atotstiutoare. Zahar, carbohidrati care cum sunt… ca si pe mine m-ati naucit de-atata stiinta!
    Studiu de caz: copil nefericit bolnav de cancer! trist, crunt de rupt sufletul in doua! Zile numarate…vede la colegul din salon o negresa azi, maine un barni…poimaine clatita cu gem. Vrea si el! Mami, ce-i aia? Ii dati?! Ori ii puneti studiile si stiinta voastra, ferma cat un balon cu sapun in brate?

    • catgal spune:

      Ce are a face un caz tragic cu alimentația de zi cu zi a unui copil care merge la grădiniță? Cam subcenturian comentariul. Și dacă să gândească mamele și să își urmezi și instinctul cum le reconcilează la final?

  • Ileana spune:

    La gradinita noastra exista optiunea sa vina cu mancarea de acasa, ceea ce noi si facem. Cand am vizitat alte gradinite, am discutat si varianta asta si desi nu erau foarte incantati, nu au refuzat.
    Cred ca mai degraba o sa accepte sa o trimiti cu pachet de acasa, decat sa schimbe meniul.
    Din ce am vorbit cu cei de la gradinita unde mergem noi meniul este cum este pentru ca „asa le place copiiilor si asa cer parintii”, si acesta este motivul pentru care nu doresc sa il schimbe. Asa cum ai spus si tu, directorii de gradinite sunt comerciali si ofera ceea ce doresc majoritatea parintilor.

  • Michelle spune:

    Hello

    Ce sa mai spun ca in Franta am gasit cresa care ofera in meniu dupa 12 luni gustare dulce gen biscuiti, galettes, ciocolata. Am vorbit cu pediatra noastra si i se pare si ei exagerat. Si aici nu gasim usor loc la cresa deci nu avem o paleta larga de alegere. Mi se pare incredibil la asa varsta. O sa spun ca nu vreau gustare dulce si nu stiu cum se vor uita la mine- nici nu ma intereseaza.. Deja nu ii dam carne de porc si somon la 7 luni si n-o sa-i dam prea curand.. Succes si multumim pentru ideile de meniu de mai sus. Daca mai ai idei de gustari sanatoase, fara zahar le primim cu placere.

  • Andreea spune:

    Nu cred ca ” negresa ” e raul cel mai mare intr-o gradinita, parerea mea e ca ar trebui sa iei in calcul alte aspecte atunci cand alegi o gradinita. O sa-ti spun si din experienta mea si…poate te mai gandesti 🙂 Fetele mele , gemene 5 ani, sunt la o gradinita de stat in zona Tineretului; a fost prima la care m-am inscris pt simplul fapt ca stau la doi pasi de ea ; nu m-am gandit dinainte ce vor manca, cati copii sunt intr-o grupa sau cum sunt educatoarele, cum s-ar zice am mers la noroc si am avut un f mare noroc; de fapt mint, m-am gandit ca daca ceva nu le va prii fetelor mele, le voi muta cu siguranta 😉 la prima sedinta ni s-a spus ca suntem intr-o grupa de 30 de copii cu doua educatoare care fac cu schimbul, fiecare cate 5 ore/zi ) si 4 ingrijitoare ( pt 4 grupe cat are gradinita ); din cei 30 de copii, cred ca max 16-18 vin zilnic, iar cei care raman la programul prelungit sunt vreo 12-14. Dnele educatoare sunt de varste diferite, una in jur de 55 ani celalalta in jur de 40 si sunt doua doamne minunate, le-as ridica statuie daca as putea; la fel si dnele ingrijitoare; avem asistenta medicala, bucatarie interna si medic care vine cam de 2 ori pe luna; meniul este facut impreuna cu un nutritionist, asistenta si bucatareasa; la fel ca si alte mamici, am fost contrariata de faptul ca uneori li se da la micul dejun tartine cu nutella, iar la gustari, tot felul de produse de patiserie; fetele mele n-au fost obisnuite cu astfel de gustari; le-am sugerat sa renunte la astfel de gustari si vreau sa mentionez ca dnele sunt f receptive, inclusiv directoarea gradinitei, si au schimbat painea cu nutella, in paine cu miere, si gustarile in iaurturi simple sau cu fulgi de porumb, pandispan, placinta cu mere sau gustari sarate, gen sandwich. Bineinteles ca mai scapa cate un croissant sau o mini pizza, dar……cam toate aceste gustari le iau acasa, fetele mele nu le mananca, si nu sunt singurele; in rest, meniul e f echilibrat si variat si sunt printre putinii parinti care studiaza acel meniu :(, cei mai multi habar n-au de ceea ce mananca copilul lor ” atata timp cat mananca „. nu mai vorbesc de faptul ca la grupa mica au fost copii cu pampers si ai caror parinti n-au fost dojeniti de faptul ca n-au fost in stare sa-l obisnuiasca pe copil fara ( asa cum am auzit la alte gradinite chiar si private ); despre activitatile pe care le fac….sunt f multumita si mentionez ca sunt unul dintre parintii implicati activ in astfel de activitati ( cand pot aduc materiale sau particip efectiv ); minusurile noastre ar fi : activitati in aer liber ffff rar, spatiul de joaca de afara e destul de mic si ies doar vara; optionalele ( dansuri si engleza ), cam dam banii de pomana, intru-cat profesorii nu-si prea dau silinta sau pur si simplu n-au experienta sa lucreze cu cei mici si……cam atat; In concluzie, nu ” negresa ” sau cant de zahar ar trebui sa te ingrijoreze, atata timp cat copilul tau nu este obisnuit cu ele…. si nici varsta dnelor educatoare sau nr de copii dintr-o grupa; ti-am dat exemplul meu care cred eu e unul pozitiv. Si-am mai citit ca-ti faceai griji de perioada in care o duci pe Sofia…..din pacate lunile martie-aprilie sunt cele mai pacatoase, cele mai multe epidemii de gripa, varicela, scarlatina si care-or mai fi …acum sunt; sunt constienta ca nu peste tot e asa si am si cateva exemple negative si de la stat si de la privat, dar oricum, sper sa gasesti din prima gradinita potrivita fetitei tale. Mult succes 🙂

  • Raluca spune:

    Medicii pediatrii recomanda zahar in alimentatia copiilor. Directorul medical pediatrie Medicover , medic cu vasta experienta in domeniu recomanda administrarea de zahar la un copil de 1 an. Ce pretentii sa mai ai de la un director de gradinita, copiaza acelasi meniu ca acum 30 ani. Si noi am mancat acelasi lucru la gradinita si am crescut mari….

    • Pink spune:

      Da !! Chiar am crescut mari ! Am fost crescuta de bunici mei de la tara pana pe la 3 ani cand am inceput gradinita, asta se intampla desigur, inainte de anii ’90! Si am mancat ce era si am primit si dulciuri, de care erau la vremea aia! Si sunt un om normal, cu o greutate in grafic, cu toti dintii in gura, fara sechele si traume !
      Evident, nu trebuie sa traim in trecut…ne educam, invatam si evoluam odata cu omenirea! Nu vi se pare totusi ca este mai grav sa ai un copil frustrat, care nu are voie sa…sa…sa…, decat sa il educi in spiritul moderatiei si al cumpatarii??? Nimic nu este perfect sanatos in zilele noastre! Imi pare rau dar in varful muntelui sa ma fac agricultor nu se poate, sa-mi cresc singura rosiile si ardeii….si curcanii, si sa-mi tin in acelasi timp copilu la gradinita de 20 de milioane, si sa am servici 10 ore pe zi si sa gatesc 3 mese sanatoase si 2 gustari pe zi !Voi puteti? SINCER ???
      Si-apoi, felicitari acelora dintre voi care au copii ATAT de intelegatori la varste ATAT de fragede, carora le explicati si pur si simplu se conformeaza, al meu nu e asa, noi mai si negociem ! Educatia, la toate nivelurile este esentiala insa nu va poate garanta nimeni ca rezultatul va fii acela la care va asteptati ! Si pe voi v-au educat parintii si totusi multe dintre voi nu ati iesit asa cum au visat ei, corect ?

  • Ecarulan spune:

    Eu nu stiu daca as reusi sa invat copilul ‘moderatia’, daca i se ofera una-doua prajituri pe zi. Mi s-ar parea foarte dificil. Sper sa gasesti o gradinita care sa te ajute sa duci mai departe ce ti-ai propus pentru Sofia si Ivan.

    Dulciurile imi plac foarte mult, sunt o ‘inventie’ minunata – viata mea ar fi mai ‘plictisitoare’ fara dulciuri de toate felurile. Asta numai daca le mananc pentru ca imi plac atat de mult; daca le mananc pentru a-mi indulci ‘amarul’ vietii de zi cu zi, nu mai e ok.
    Imi vine greu sa-mi cresc copilul in spiritul vremurilor ca ‘zaharul nu e bun’ cand cu zahar se fac toate minunatiile astea. Nici nu vreau; as vrea sa-l invat moderatia in toate, dar cum spuneam mai sus, mi-ar fi foarte greu in conditiile in care ar primi la gradinita dulciuri in fiecare zi si chiar de mai multe ori pe zi.

  • Marius spune:

    Nu stiam ca exista fobia de zahar.Otrava gradinitelor.
    Inteleg, sa nu fie la fiecare masa zahar, dar prea mare tam-tamul, pentru un risc care se refera la consumul exagerat de zahar. Alimentatia echilibrata cu cat mai putine chimicale si cam atat, sunt multe lucruri la care trebuie sa ne concentram, grija exagerata dauneaza educatiei copiilor nostri.

  • Andreea Prislopan spune:

    Mai exista o varianta: sa stea la gradinita doar programul scurt , pana la pranz si sa manance acasa.
    Problema este ca atunci cand va intra la scoala, va fi foarte greu sa mai controlezi lucrurile. Eu sunt invatatoare si pot sa-ti spun ceea ce vad zilnic. Cei mai multi parinti le dau pentru pauza de la 10 biscuiti Oreo, Belvita, Barni ,iaurt Danonino , covrigei,probabil din comoditate. Destul de putini mai vin cu clasicul sandvis sau cu cate o banana.
    Cred ca cel mai important este este exemplul vostru personal si stilul de viata al intregii familii.
    Desi… eu am o fetita in clasa care este crescuta de parinti ,,sanatos ” ,in sensul ca are la ea mancare sanatoasa, fructe ,tot felul de expandate din astea cu orez etc(e mai grasuta ).
    Ce credeti ca facea in primele zile ? ,,Fura ” dulciuri din ghiozdanele celorlalti copii.
    In momentul in care e ziua cuiva si vede cutia cu bomboane pe catedra ,numai cu ochii pe ea este abia asteapta momentul in care vor fi servite.
    Cred ca echilibrul este secretul.

  • Dan spune:

    Textul mi se pare emotional. Sunt experiente personale („easting disorder” pe fond de stres – relativ comun pentru cineva crescut intr-o familie disfunctionala, dependenta de glucoza – la fel o problema extrem de comuna a generatiei ’80, probleme cu dantura mai grave decat media – aici nu am niciun comentariu) impreuna cu studii efectuate de esantioane mari de populatie. Problema cu aceste studii este ca ele au tot timpul doar o relevanta statistica, sunt utile pentru organisme publice de reglementare (ministere, agentii etc) si nu pentru cazuri individuale. In cazuri individuale intervin mult mai multi factori, plus ca suntem diferiti, avem nevoi diferite, avem capacitati diferite de metabolizare, rezistenta diferita la dezechilibre chimice. Nu poti sa asumi faptul ca toate gradinitele din tara asta vor sa lichideze in mod constient o intreaga generatie de copii. Eu as fi mai degraba focalizat pe gasirea unei educatoare bune sau cel putin a unei directoare cu care sa poti discuta; crede-ma ca nu obezitatea sau diabetul sunt riscurile cele mai mari.

    • Printesa Urbana spune:

      asta spuneam in text, ca restul lucrurilor de pe lista mea le-am gasit si sint multumita, dar ca acest aspect, al dulciurilor zilnice, este pentru mine un deal-breaker. adica nu voi accepta dulciuri zilnic indiferent de cit de buna e educatoarea. voi cauta pina voi gasi o gradinita cu educatoare buna si care nu ofera dulciuri de 3 ori pe zi. aud ca se poate, doar nu am gasit-o noi.

  • OAna spune:

    Incearca gradinita micii poznasi (e aproape de zona budapesta) au si cresa separata, dar in ala curte. Daca vrei mai multe detalii cel mai bine e sa ii intrebi pe ei. Daca ai intrebari pentru o mama de copil din cresa respectiva iti stau la dispozitie 🙂
    Noi avem copil la cresa lor de un an si 3 luni si suntem foarte multumiti, plus nu avem problema cu dulciurile.
    De exemplu, cel putin in cresa, (pana la 3 ani) de zilele de nastere nu primesc tort adus de parinti la cresa, ci unul special pentru copii, facut acolo in ziua respectiva.

    Bafta!

    • Corina spune:

      Buna, am tot cautat opinii despre cresa Micii Poznasi. Mergem in curand la vizionare si tare as vrea sa fie potrivita. Nu sunt extrem de stricta, vreau sa aiba hrana si ingrijire de calitate. Stii detalii? Mai ai copilul acolo? Mersi mult.

  • andreuta spune:

    asta e un subiect la care ma aprind si care ma intereseaza max. pe mine ma ajuta sa stiu ca mai sunt si altii care gandesc ca mine. si ma lasa rece explicatiile astea cu tot o sa manance mai devreme sau mai tarziu. eu cred ca baza alimentatiei are o importanta f mare, ca e impt cum ii crestem, ce le dam de mancare. mor sa aud parinti care spun ca ei nu is de acord cu dulciurile dar le dau bunicii. serios, si a cui e copilul, a bunicilor sau al meu?eu am de gand sa ma lupt pt copii mei si sunt sigura ca voi gasi solutia cea mai buna pt ei.
    din experienta unui sot obez, copil unic de bunici si parinti indopat ca pe un carnat si caruia ii este f greu sa dea jos kg acumlate si caruia ii este f greu sa adopte un stil de viata ordonat, sunt pornita pe alim nesanatoasa.
    nu is pt exagerari dar consider ca ai dreptate, printeso. cu burta la gura, insarcinata cu bebe 2 am mers la o gramada de gradi sa vad meniul – soc si groaza(de la carnea de pui inclusa zilnic in meniu, pana la sunculita si pastramioara si minunatele dulciuri date zilnic. eram disperata si neinteleasa ca si tine si n-am putut sa accept asa ceva. asa ca am ales varianta unei gradinite cu program scurt, avantaj avand ca eram in concediu de crestere.au si ei cornul si alptele(niste porcarii) dar le da la sf programului si l-am invatat sa i le dea lui tati. ii pun si o gustare la pachet, mai vede pe la copii sandvisuri (cu branza si sunca de obicei) dar eu i le adaptez si ii pun paine cu avocado, paine cu unt, branzica de tara. a fost putin mai greu cand m-am intors la servici ca a trebuit sa gasesc pe cineva sa mi-l ia de la gradi si sa i-l aduca bonei care sta cu bebe 2 dar e bine acum. imi mai e groaza de vacante ca nu se poate descurca bona cu amandoi dar o sa gasim o solutie si pt asta.
    sunt si eu la fel de frustata de ce vor unii sa le ofere copiilor, mai ales pe motiv de pofta, de ce urat reactioneaza si cum te privesc ca pe un ciudat ca nu le-ai dat sa guste ciocolata, cum poti sa ii faci un asa rau copilului, si cum, nu ii dai sare? si lista poate continua
    dar is copii mei si ii cresc fix asa cum cred eu si tatal lor si odata cu ei ne-am schimbat si noi f mult stilul de viata

  • Mirona spune:

    Un pic off topic, poate. 🙂 Cand mi se face pofta de dulce, daca beau o cana cu apa trece. Nici nu vreau sa stiu care-i legatura. :)))

    • Iuliana spune:

      Citeam acum mult timp un articol despre pofta de dulciuri si am aflat ca uneori pofta asta de dulce vine pentru ca organismul are defapt nevoie de altceva. Nu e mereu glicemia sau obiceiul sau placerea. Uneori corpul are nevoie de apa. Ce provoaca mancatul de dulce ? Sete. Chestia asta cu bautul apei e mai complicat decat pare. Putini sunt oamenii care isi adapa organismul cum trebuie. Pentru ca in fapt atunci cand ti-e sete corpul este deja deshidratat ! Setea e un semnal de alarma. Cei mai multi oameni beau numai cand le este sete. Indicat e sa bei apa oricum. Cum multi dintre noi nu ne-am autoeducat sa bem apa, corpul creeaza pofta de dulce pentru ca stie ca va primi apa apoi. Cam asta era articolul. Poate de aia iti trece pofta.

  • Emma spune:

    gradinita castelul bucuriei nu raspunde la telefon (contat luat de pe Facebook) si au site-ul inchis. oare mai functioneaza? cum ii putem gasi?

  • Cristi spune:

    M-am oprit cand am citit 1900 /luna. WTF?

  • Madalina spune:

    Mancatul nu e niciodata o activitate pur biologica, mancarea, ingredientele, modul de preparare au semnificatii care trec dincolo de corpul uman. Ce punem in gura se traduce intotdeauna si la nivel cultural. Asa ca, daca iti inveti copilul sa spuna nu multor alimente/ingrediente, s-ar putea sa-i ingradesti nivelul de intelegere a unor comportamente diferite, sa fie mai putin deschis la receptarea identitatii altora (culturile in ansamblu se definesc si prin specificul lor culinar, nu?). Un churro mexican, o ciocolata belgiana sau un flan portorican nu sunt numai niste deserturi.
    In alta ordine de idei – eu sunt adepta moderatiei. O invat pe fiica mea sa refuze o caramea, dar sa accepte o bucatica de ciocolata neagra, daca i se ofera ca alternativa, sa manance intotdeauna chestii facute in casa, decat ceva cumparat de la supermarket. De asemenea, la 4 ani, stie cat de important e sa se spele pe dinti de doua ori pe zi, sa foloseasca apa de gura si ata dentara si sa accepte sa-i fie curatati dintii la dentist o data la 6 luni. Eu as fi mai bucuroasa sa vad ca lumea se preocupa mai in detaliu de chestii de igiena dentara, sport, invatarea unui instrument muzical si alte activitati de-astea well-rounded care ne vor defini cu adevat la varsta adulta, nu lupta inutila cu niste grame infime de zahar …

  • Madalina spune:

    Lupta asta cu zaharul (care oricum e in cantitati mici, dupa cum rezulta din comentariile multor parinti, ca doar nu-si imbuiba nimeni – sau nu multi – copilul in mod deliberat) mi se pare inutila si pe ici-colo ridicola. Alimentele, ingredientele, modul de preparare a mancarii au semnificatii care trec dincolo de corpul uman. Ce punem in gura se traduce intotdeauna si la nivel cultural. Un churro mexican, o ciocolata belgiana, papanasii romanesti sau un flan portorican o sa fie intotdeauna mai mult decat niste deserturi. Daca iti inveti copilul sa spuna nu unor alimente/ingrediente – risti sa-i ingradesti modul de intelegere a unor comportamente diferite, a unor identitati cu care va vrea sa se identifice la un moment dat (culturile in ansamblu sunt definite si prin specificul lor cultural, nu?).
    In alta ordine de idei, eu sunt adepta moderatiei. O invat pe fiica mea sa spuna nu unei caramele si sa accepte o bucata de ciocolata (neagra), daca i se ofera ca alternativa. O obisnuiesc cu mancaruri preparate in casa si ii spun ca ce e cumparat gata de la supermarket nu e bun. De asemenea, la 4 ani stie ca e foarte important sa se spele pe dinti de doua ori pe zi, sa foloseasca apa de gura si ata dentara si sa accepte sa-i fie curatati dintii de catre dentist o data la 6 luni. Mi-ar placea sa vad ca mai multi parinti se preocupa de igiena dentara a copiilor lor, de practicarea unui sport, de invatarea unui instrument muzical sau alte activitati de-astea well-rounded care ii vor defini cu adevarat pe copiii lor la varsta adulta si mai putin de fantome gen numarul de grame de zahar ingurgitat zilnic …

    • Madalina spune:

      Oops, am scris de 2 ori (cam) acelasi mesaj. Nu mi-a aratat niciunde cum ca primul post era in curs de publicare. Scuze!

  • yoyo spune:

    Sa sti ca exista si persoane genetic predispuse la o glicemie la pamant, asa cum sunt eu, mama si copilul meu. Avem tot felul de teste facute si am ajuns la sfatul medicului de a manca zahar. Se poate si altfel, dar trebuie sa mancam cantitate mai mare si mai des, deci avem liber la zahar oficial. Partea buna e ca nici nu ne ingrasam fara el. Partea rea e ca daca nu avem ceva de mancare la indemana tot timpul, de preferat cu zahar, lesinam. Si tot noi avem si norocul de putea bea oricate cafele italienesti si apoi sa dormim tun, cu o tensiune ce abia atinge 100 cu 60, dupa consumarea cafelelor. Asa si copilul, nu conteaza cat zahar sau cacao mananca intr-o zi (de ziua lui am experimentat), doarme tun, cele 12 ore neintrerupte. Nici vorba de suprastimulare sau lipsa de chef de somn. Imi pare rau dar eu nu inteleg curentul asta asa contra zahar (si sare, la unii oameni cu care am stat de vorba). Acuma evident ca nu mancam doar zahar (sau sare, care mie imi place enorm), dar in nici un caz nu le evitam. Iar la partea cu dintii cariati, am un prieten care se spala pe dinti de sarbatori, fumeaza tigarile sudate si bea cafea in loc de apa. Si ghici ce? Nu are nici o carie. Si am o prietena cu un copil cam de o varsta cu al meu, care mananca bio, fara zahar, sare, etc si se si spala pe dinti de la primele semne de dinti. Si ghici ce? Are deja carii!!! Concluzia mea este ca daca este o predispozitie genetica, poti sa stai si in cap si tot o s-o patesti, mai devreme sau mai tarziu. Si inca o concluzie dupa aproape 30 de ani de existenta: in viata 10% e control si 90% Doamne ajuta! 🙂

  • Gigi spune:

    Me too! 1900 RON , adica 19 milioane pentru gradinita, cresa etc lunar! WOW, adica ar fi cazul sa ne intoarcem in Romania si sa ne deschidem crese si gradinite private!
    ON topic! E alegerea fiecarui parinte cum si cu ce isi creste copilul! Nu aruncati cu rosii doar pentru ca cineva are o parere diferita de cea a sectei Sugar Free!
    Mult succes Printeso in cautare.

  • Ioana spune:

    Eu as mai gasi vreo 3 „nebune” ca mine si impreuna cu ele, as ruga educatoarea sa ne lase copiii sa manance separat mancarea de acasa. Nu stiu cat de fiabila este solutia dar as incerca-o pentru ca nu sunt deloc de acord cu alimentatia de genul acesta. A fi de acord cu „putin zahar” este egal, din punctul meu de vedere cu a-i mai da o palmuta cand nu „ma asculta”, a-l lasa vreo 3 ore la tv cand am eu treaba samd. Normal ca un copil crescut ca noi, generatia anilor 80, va creste mare dar va fi si sanatos? Ma indoiesc. De ce sa nu ii oferi toata grija ta, atat cat iti sta in putere, de ce sa nu lupti pentru el si pentru ceea ce crezi? Ne-am obisnuit sa lenevim din multe puncte de vedere, sa preluam ceea ce pare normal si sa ii facem loc in vietile noastre, fara sa mai gandim sau sa cercetam mai departe. Uitati-va pe youtube la macar un documentar legat de zahar si veti intelege de ce nu este bun si ce ii face corpului uman. Pana si experientele pe soareci au demonstrat ca zaharul este preferat cocainei, adica aduce o dependenta mai grava creierului decat acel drog de care, cu totii, am auzit. Voila si un link, daca este permis: https://www.youtube.com/watch?v=xDaYa0AB8TQ
    Si inca unul, ca m-a luat valul 🙂 https://www.youtube.com/watch?v=dBnniua6-oM

  • picatura spune:

    dulciurile agree!
    dupa 3 copii personali si 20 de ani de invatamant, te inteleg perfect in materie de comunicare, DAR, daca madamele alea stau la sedinte all day long si iti scriu e-mail-uri zilnice, n-o sa mai aiba ever, timp, calm, rabdare si atentie REALE pentru copil. comunicarea zilnica si ultradetaliata cu parinti ueber-grijulii f…te timp si energie. as adauga , usor sadic, e si inutila!

    • Printesa Urbana spune:

      nu educatoarele stau pe emailuri cu mine, ci directorii gradinitelor. si e vorba despre 2 emailuri, nu despre o suta, dureaza 3 minute cu totul.

    • picatura spune:

      directorii au sa-ti spuna orice doresti tu sa auzi, mai putin ce-i real relevat pt tine. target-ul tau real e educatoarea si ce reuseste sa lege/construiasca cu, copilul tau. directorii iti vor banii. da! directorii stabilesc „strategia”, dar aia nu se schimba saptamanal. 2 mail-uri, all parents in care iti comunica programul si meniul saptamanal si 1-3 pt exceptii sunt strict necesare. restul sunt marketing pt neavizati.

    • Liliana spune:

      De acord, pe tine te intereseaza daca a mancat copilul, daca i-a fost bine sau rau, de ce a plans azi, ce a suparat-o dimineata, de ce a lovit pe altul, de la ce jucarie nu s-au inteles… nu te intereseaza zilnic stereotipii compuse de acum un an de directorul educativ. Or astea, personalizate, se afla de la educatoare.
      Cata calitate si cata individualizare pot avea mailuri zilnice despre copilul tau, cand la directorul ala se aduna povesti de la 30-70 de copii? Evident, e o cerinta inutila.
      In afara de munca cu pruncii, educatoarele mai au si sedinte educative, sedinte cu parintii, intocmiri de programa scolara, lucruri care cer timp.
      Mailurile sunt saptamanale in general si, dupa mine, ar trebui sa ramana asa, eu una nu as vrea ca banii dati de mine sase duca pe a plati educatori care sa trimita mailuri la parinti sau sa faca informarea inutila despre fiece copil. Si nici pe camere n-as vrea sa se duca banii, ca sunt moduri de a umili calm un copil in fata camerelor. Daca exista chimie intre educator si copii, nu ai de ce sa-l supraveghezi. Daca nu ai incredere in copilul tau si in puterea ta de a evalua, atunci poate camerele te ajuta, dar nu in mare masura. E doar nevoia ta de control, copilul tau nu primeste siguranta in plus.
      Mai bine s-ar lua materiale didactice de banii aia.

  • Irina spune:

    si eu la gradinita unde-mi duc eu copilul se ofera desert si 2 ori pe sapt gustarea a doua consta tot in desert, dar am rugat educatoarea sa nu-i dea desertul si in zilele cu gustare tot desert, la fel sa nu-i dea. si imi respecta decizia. copilul meu in loc de dulce, manance altceva, de regula ce au avut la pranz sau mic dejun, un pic, cat sa-i tina de foame pana ma duc sa-l iau. Cred ca daca vorbesti cu personalul de acolo poti chiar sa umbli la meniu si sa-l adaptezi conform preferintelor tale. Noi asa am facut si e minunat. Toata lumea e multumita, inclusiv copilul, care mananca cu drag! deci nu dulciuri

  • Nautilus spune:

    ” turta dulce nu are ce căuta săptămînal în meniul unui copil de 3 ani”

    De multe ori, turtele dulci nu mai sunt nici ce știam noi de pe vremuri (turta dulce de casă a bunicii) și nici ceea ce fac în mod obișnuit fabricile de pâine, ci vreo imitație dezgustătoare.

    Exemplu: ”turtă dulce cu gem” și ”turtă dulce cu miere” de la Boromir, mici ca niște gogoșele. Aparent, dulciuri de post (nu au gelatină, unt, ou), în schimb sunt grețos, insuportabil, vomitiv de dulci. Zahărul mâncat direct din pungă cu lingura pare mai puțin dulce. Și suspect de ieftine, 2,5-3 lei o pungă.Nu pot să fie atât de ieftine și în același timp atât de grețoase decât în cazul în care le-ar face din deșeurile de cocă rămase de la celelalte produse ale fabricii și ar turna peste ele zahăr ca să nu se observe, junk-food în sens propriu 🙂

    • deea spune:

      Turta dulce servita la gradinite este preparata ca pe vremea bunicii, nu stiu daca sunt gradinite ce au in meniu turta dulce din comert. Cred ca asta este ideea la unele gradinite, educatia socio-culturala si prin mancare. Foarte multe respecta meniuri traditionale, exact cam ceea ce ne trezeste noua amintirea legata de bunica, de vacante, de tot ce este traditional. Desertul este, in general, clatita cu gem, turta dulce, salam de biscuiti, chec, placinta cu mar/branza. Uneori copiii pregatesc cu mana lor taietei de casa si ii adauga in supa, fac gemuri pe care le mananca ulterior, clatitele de asemeni sunt facute de manuta lor, pun muraturi la borcan, pregatesc ceaiuri din plante si il servesc intre ei etc. Nici painea nu este de comert, se vede ca este paine coapta la bucatarie, arata asimetric si e foarte gustoasa. Nu in toate gradinitele este asa, dar in foarte multe.

    • Printesa Urbana spune:

      dar oare bunicilr astea faceau prajituri in fiecare zi? a mea facea de sarbatori si in unele duminici.

    • deea spune:

      A mea nu facea zilnic, dar ce facea ajungea pentru macar 5 zile. Nu prea tin minte fiindca nu eram atat de incantata de prajituri de casa, eu am fost cu ciocolata mare prietena. Inca mai sunt. La noi in famili ( a mea si a sotului) majoritatea curelor tinute au fost de ingrasare, bunici,parinti toti cu kg in minus. Fata mea este slabuta tare, cam cea mai slaba din orice grup de copii, e si in permanenta miscare dar sunt si genele de vina. La 6 ani are inaltimea unui copil de aproape 8 si greutate de 5 ani. Mananca de sparge, logic ca eu m-am stresat dar pediatrii au spus ca e semn ca e a noastra si a ne bucuram de genele astea. Mie imi este clar ca ea are nevoie de un plus de material ce sa ii asigure energia, iar asta se ia din glucide. Organismul oricum isi fabrica singur glucoza pe seama lipidelor, iar ficatul saracul numai el stie cat are de lucrat. Tocmai de asta am spus ca problema alimentatiei nu e chiar asa simpla, trebuie vazut dincolo de fobii si actionat concret, tinand cont de date stiintifice. Meniurile de gradinita ar putea fi schimbate in sensul ingredientelor mult mai sanatoase, dar numai de catre cineva care sa stie ce face. Sigur ca e mai usor sa prepari un chec decat o tarta cu legume, e si mai ieftin ( desi eu la 2000 ron m-as astepta sa le dea caviar) , sigur ca e mai comod sa pui zahar decat sa te chinui sa faci combinatii gustoase si sanatoase. O schimbare probabil ar merita sa fie facuta, dar cu argumente ce pot sta in picioare oricunde, oricand. Meniuri adaptate varstei si cerintelor organismului.

    • dee spune:

      Nu am raspuns la intrebarea daca mi se pare normal ca un copil de 3 ani sa primeasca dulciuri de 3 ori pe zi deoarece parerea mea nu conteaza. Eu am facut alegeri pentru copilul meu, mi le asum pe toate, am cateva cunostinte in domeniu care ma indreptatesc sa am sfaturi medicale cu privire si la alti copii, dar cam aici ma opresc. Internetul a devenit cel mai mare dusman al sanatatii, desi altul ar fi trebuit sa fie rolul sau. La fiecare articol despre cat de daunator este zaharul exista un articol despre cat de toxic si cancerigen este laptele de vaca. Articole la indemana oricui, iar comunitatile se formeaza usor pe net, in cateva zile ai forumuri intregi discutand despre nutritie, boli, tratamente. Au aparut lapte de migdale, ulei de cocos, sirop de curmale, nici nu conteaza ce cred medicii despre ele. Daca avea o problema majora cu meniul de la gradinita as urma niste pasi: in primul rand abordarea nutritionistului ce le-a autorizat. Intr-o discutie fata in fata poti vedea daca stie despre ce vorbeste, daca s-a gandit vreodata ca se poate si mai bine sau „merge si asa”. In functie de asta as decide ce este de facut mai departe.

    • Nautilus spune:

      Asta e foarte adevărat, dar nu e relevant cât timp trăim în România. Fiindcă la noi nu contează calitatea alimentelor, ci maniile şi obsesiile celui care se ocupă de gătit.

      Adică la cantine / internate / cazarmă se va găti de fiecare dată un aliment cât mai ieftin (din cele mai proaste ingrediente), la un fast food se va condimenta totul până îţi ia gura foc, ca fraierul de client să nu observe că totul e pe cale să putrez… expire, iar Dorel cu Unirea când îşi va găti acasă va face totul cât mai gras. Ciorba cu lentile de grăsime în ea, sosurile grase, maioneză multă, friptura mai mult din grăsime decât din carne 😀

  • Cristina VQ spune:

    Eu habar nu aveam ca este rutina sa se dea copiilor desert la gradi, pentru ca la fiica-mea gustarile constau in fructe si iaurt. Si ocazional un pachet de biscuiti simpli sau corn (nu ca as fi incantata de asta, dar no). Eu am avut alta problema la gradi, cu mezelurile si produsele din branza. Mi se pare complet deplasat sa apara in meniul unui copil sunca Praga, muschi file sau Almette si Hochland. Drept urmare am ridicat problema la sedinta. In afara de o singura (repet UNA) mamica, absolut toata lumea se arata nedumerita de nemultumirea mea. Directoarea insa, a fost deschisa si mi-a sugerat sa discutam si sa vin cu propuneri. Am propus inlocuirea mezelurilor minune cu pate de ficatei fierti acolo, pasta de linte sau pasta de peste (tot preparata loco) iar minunatele branzeturi sa fie inlocuite cu branza proaspata de vaci cu sare si marar sau cu alte preparate fara conservati si saruri de topire. Am fost surprinsa sa vad schimbarile in meniul de saptamana imediat urmatoare. Dezamagirea a venit de la aflarea revoltei parintilor care se plangeau ca au scos bunatate de carnita din meniu, sau ca nu mananca copiii nu stiu ce amestec dubios (aka linte). Pai cum sa manance daca acasa primesc hamburgeri si cartofi prajiti? Drept urmare au reintrodus muschiul file, zi in care ma asigur ca imi hranesc copila acasa si o aduc dupa micul dejun.

    • una spune:

      Si ficateii de pui sa fie binenteles din pui crescuti in curtea proprie a gradinitei pe langa vacutele care pasc iarba rasarita natural… ! Mda ….

    • Cristina VQ spune:

      Trecand peste sarcasmul tau, DA, prefer un pate facut de ei, chiar daca ficateii sunt cumparati din hipermarket, decat un pate la cutie facut din toate zgarciurile si resturile ramase, tratate cu fel de fel de substante ca sa reziste luni intregi pe rafturi.

  • madalina spune:

    Noi locuim in spania.Fata mea are 2 ani si 3 luni si inca de la 21 de luni merge la cresa din dorinta mea de a se relationa cu copiii, eu in acea perioada aducandu-l pe fratiorul ei pe lume, dar si pentru a nu pierde locul la stat, nepermitandu-mi un lok la particular. cand am vazut meniul am hotarat ca o sa o duc doar cateva ore dimineata. Acest meniu pe care il schimba saptamanal si care este chipurile ales cu mare grija de catre Asociatia Pediatrilor din Spania, contine spaghete cu carne tocata de porc, jambon de porc, proscitto de porc(din pct meu d vedere prea sarat), ciocolata pe paine ca gustare, sucuri in loc de apa, iaurt zaharat ..In zilele cand am pediatru cu bebe o mai las la masa de pranz dar de la inceput am spus ca ea nu mananca porc sau dulciuri, din motive religioase (heheh, pt ca altfel am fii intrat in polemica si nu ar fii respectat cerintele mele). Ca sa nu mai spun ca intr-o zi am ajuns mai devreme si copiii erau la masa iar a mea copila se umfla de apa si se uitau la altii cum mananca, ingrijitoarele nu ma vazusera ca ajunsesem devreme si m-au mintit pe fata ca fata a mancat f bine..Ca sa nu mai adaug ca i-am vazut cu ochii mei ca nu ii spala pe maine de fiece data inainte de a ii pune la masa sau ca odrasla mea muia painea scoasa din gura in apa cu sapun in care se spala alt cochil si educatoarea/ingrijitoarea nu spuneau nimik pana sa ma aprpii eu de ia si sa ma innegresc la fata…Cam asta e treaba cu cresa de stat, si aici in Spania, nu numai in Romania…

  • Diana spune:

    Dar noi cu asta am crescut. Cat am fost copii am mancat bine, dar acum nu mai e ok? Nu imi amintesc ca in anii 80 sa fi avut banana bread la gradinita…

    • Liliana spune:

      Nu, da’ aveam mere… mere mereu!! 🙂 Mai sanatos totusi, nu? Sigur, cu zahar fara numar in gemurile zilnice.

  • ana spune:

    Legat de gradinitele care fac progrese privind felul in care integreaza copiii, privind prezenta zilnica a asistentei, emailurile zilnice…si tot ce-ai mai scris tu ca te incanta, nu baga mana in foc ca este real 100%…si eu am fost la fel de incantata de tine si apoi m-am dezumflat treptat cand am vazut ca desi era zilnic asistenta intrau copii bolnavi carora le curgeau secretii verzi din nasuc, ca mailurile zilnice sunt lipsite de vreo informatie interesanta sau care sa priveasca copilul…erau mai mult bla-blauri…poate voi o sa nimeriti la o gradinita care chiar isi respecta promisiunile…dar din cate imi dau eu seama e mai mult marketing…

  • Elena spune:

    Foarte misto articolul si sunt intru totul de acord. Atentie, insa, la paragraful „De parcă, copiii se nasc cu această nevoie intrinsecă de dulce. Nu, părinți, nevoia asta voi le-o induceți, cînd le oferiți dulce ca pe un premiu sau răsfăţ şi-apoi le sorbiți bucuria. Dependența de zahăr se instalează foarte rapid, le alterează gustul şi preferințele.”
    Specia umana a dezvoltat, in timp, preferinta pentru gustul dulce ca modalitate de adaptare la mediu si, mai ales, de supravietuire. Stramosii nostri au invatat in ani si ani, sute, mii, ca gustul acru inseamna necopt, gustul sarat va cere apa potabila care nu se gaseste peste tot, iar gustul amar inseamna otrava. Toate acestea le-a invatat omul prin prisma selectiei naturale care i-a secerat pe cei cu preferinte anormale sau care nu stiau sa interpreteze gusturile. Slava domnului, dependenta asta de dulce, de fructele si legumele dulci ne-a salvat! (de asta si laptele de mama este suficient de dulce cat sa placa bebelusilor, dar este potrivit la fix cat sa nu afecteze dintii).
    A lupta impotriva zaharului „artificial” in dieta copiilor este cat se poate de normal, din pricina ca e nociv pentru cam tot corpul, nu doar pentru dinti, stomac si creier. Totusi, a lupta cu preferinta pentru gustul dulce inseamna a lupta pur si simplu impotriva naturii, lucru care pe mine personal nu ma deranjeaza defel, dar cunosc ceva mame bio, AP etc care s-ar afla aici in plina contradictie.
    Mie, cel putin la fel de revoltatoare mi se pare prezenta in meniurile de la gradinita a laptelui de vaca cu care am incercat sa ma bat, dar am pierdut partida, pentru ca educatoarele nu pot concepe ca cineva fara intoleranta la lactoza sa nu manance lapte de vaca.
    Felicitari pentru site si pentru articole!

    • Alexa spune:

      Chiar la fraza asta m-am oprit si eu. Da, sunt studii care arata ca singurul gust cu care ne nastem este „dulcele”. Orice copil va cauta prima oara gustul dulce, restul este invatat. 🙂

  • anca spune:

    Draga Ioana, pana la urma ai gasit gradinita?

  • mioara spune:

    foarte interesant articol… am dat de el intamplator, cautand informatii despre gradinite si mi-a facut placere sa-l citesc… probabil ca suntem multe persoane carora chiar ne pasa, dar ne pierdem in masa amorfa de consumatori-la-raft.
    ieri copilul meu a refuzat pufuleti in parc, adaugand: „nu sunt buni”
    dar oare daca zilnic va primi portia de dulciuri, iar ceilalti copii le vor consuma, nu va ajunge la concluzia ca e ok ?! devine greu sa ii oferi exemplul tau, daca majoritatea timpului zilnic il va petrece in noua „familie”; acesta ii va impune propriile exemple 🙁
    e o tamenie sa accepti un asemenea meniu, in condiriile in care tu adult nu consumi atata dulce zilnic!!! indiferent de sarcasmul unor comentarii, eu chiar NU consum zilnic duciuri!

    si mai mult – problema nu e zaharul in sine, ci combinatia ZAHAR+GRASIME!!! adica: iaurt cu fructe inducit, prajitura cu branza, orice combinatie unt/margarina si zahar. cred ca trebuie sa fim rationali si echilibrati, adica sa nu mancam dulciuri in fiecare zi!
    da, oamenii isi satisfac nevoia de dulce mancand miere, banane, struguri, pepene…zilnic 🙂 dar pe rand, nu toate in aceeasi zi! plus o negresa!

    in copilaria mea, bucuresti anii ’80, se pregatea „ceva dulce” duminica. iar prin magazine cam batea vantul, nu inteleg amintirile unora; am incercat si eu eugenia, napolitana danutz sau bomboanele cu marmelada – nu aveai motive sa consumi zilnic :))) ciocolata era teribila, avea un fel de umplutura pe care o numeam „rumegush”, iar sucurile erau mai rele ca siropul de tuse. acum totul e aromat, colorat si gustos!

  • zumzi spune:

    Daca va spun ca eu locuiesc in Suedia si aici mancarea de baza a tuturor copiilor la toate gradinitele e ‘pannkaka med sylt’ adica pe romana clatita cu gem (aici se mananca pe post de mancare, nu desert) sau ‘raggmunkar’ adica un fel de clatita din cartofi razuiti, faina si lapte care se mananca cu… ati ghicit, gem probabil ca nu ma credeti. A, sau kroppkakor, un fel de bile din cartofi si faina umplute cu cel mai adesea somon si apoi fierte (arata ca niste galuste cu prune) si servite cu gem si smantana.
    Aici se mananca gem la orice, si lumea nu prea e crizata cu zaharul. Bine, copiii primesc dulciuri doar sambata, se cumpara in magazine din niste raioane speciale, varsate, ti le amesteci si cantaresti singur. Iar notiunea de ‘desert’ nu exista, se mananca fructe la gustari si eventual un biscuite ceva.
    Mie treaba asta cu ‘nu ii dau copilului niciodata dar niciodata dulce, nici cacao cu lapte ca il agita’ nu se pare usor extrema. Zaharul in alimentatie are rolul lui in procesele metabolice ale organismului, evident ca in cantitati exagerate e nociv, dar sa nu il folosesti niciodata in mancare si sa il inlocuiesti cu… miere (alergena, mult mai calorica si saraca in minerale) sau pudra de roscove sau mai stiu eu ce mi se pare chiar periculos.

    • Nautilus spune:

      Vezi mai sus: maniile şi obsesiile celui care găteşte sunt mai importante decât raţiunea.

      O norvegiană spunea aşa: înainte de război (notă: pe timpul ocupaţiei, norvegienii au trecut printr-o foame comparabilă cu a românilor în timpul Marii Secete din 1946), lumea căuta ca porcul să fie cât mai gras, era apreciat după stratul de slănină. Modernii ar vrea ca porcul să fie culturist, făcut numai din muşchi 😀

      E o manie vizibilă şi la noi în generaţiile vârstnice: totul cât mai gras. Ciorba cu lentile de grăsime în ea, sosurile grase, maioneză multă, friptura mai mult din grăsime decât din carne. Mie, ca mâncător de fast-food, mi se pare absurd, totul e prea soios, friptura care nu e un muşchi zdravăn n-are gust.

      Aşa cum generaţiile tinere au dat într-o manie la fel de caraghioasă a zahărului, se isterizează când e vorba de dulciuri. Fiindcă stresul şi măgăriile celor din jur în anii 1990 te făceau să te refugiezi în ceea ce era mai la îndemână. Eugenia, ciocolata, cola, biscuiţii, ronţăitul continuu care te făcea să uiţi de scandaluri, lipsa banilor, notele proaste sau cine ştie ce alte rahaturi.

      Dar când vezi cum ţi se rotunjeşte anvelopa ca la Omuleţul Michelin, te repezi la soluţii extreme, regim de înfometare şi ierburi, care să compenseze.

  • Andreea spune:

    Si mie mi se pare de importanta maxima meniul zilnic, de aceea am ales Castelul Bucuriei, desi traseul nu ne avantajeaza, am ales sa ne sacrificam pt binele copilului. Acum, dupa ceva timp de cand merge acolo, vazand meniul saptamanal, faptul ca a slabit si ca a fost racita mai tot timpul, nu stiu daca e tot ce conteaza mai mult…Lactatele mi se par obligatorii pt copii, dar aici nu primesc la fiecare mic dejun lactate, carnea si pestele exista in meniu doar o singura data pe saptamana, si iarasi mi se pare prea putin pt un copil care are nevoie de proteine de calitate zilnic. Iar gustarea de dupa-masa este un DULCE, adevarat ca e facut cu stevia, miere sau ceva „sanatos”, dar nu inteleg si asa de ce trebuie sa existe zilnic!! Se poate f bine o portie de fructe cu seminte cu sau fara fursecuri de casa. Chiar si cu indulcitori „naturali” un dulce pe zi mie mi se pare prea mult; o sa mai stau de vb cu dna Mariana sa vedem ce se poate face in aceasta privinta…

  • CAMELIA spune:

    Evitați GRĂDINIȚA BEL-SORRISO VOLUNTARI!Personalul didactic nu este calificat(unele).Lipsă de organizare.Mâncarea nu este de calitate și desertul nu este mereu de casă,așa cum primeam meniul.Prețul nu reflectă REALITATEA!Teatru-film sau alte ieșiri erau la preț dublu.Unele opționale erau plătite dar nu se făceau!!!!!!!DE EVITAT!

  • VIVI spune:

    Întâmplător am dat de acest comentariu despre grădinița Bel Sorriso Voluntari.Am avut aici,copilul.Nu se făceau activități,foarte proastă mâncarea.Copilul meu refuză să mearga la alte grădinițe.Unele cadre se comportau urât cu,copii.Nu este de recomandat!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *