Gestionarea finanțelor familiei

Soțul meu este cel care se ocupă de bugetul familiei. Nu doar pentru că este economist și pentru că lucrează la bancă, ci mai ales pentru că este un tip cumpătat și bun la calcule. Din proprie inițiativă, omul a scris un articol despre cum ne putem gestiona mai bine banii, cum putem reduce cheltuielile și spori economiile de familie. Enjoy!

Cel mai bine și mai bine este să ai atât de mulți bani încât nici să nu știi că există bani pe lumea asta… sau măcar să se ocupe altcineva de finanțele tale. Să te duci la un restaurant și să nu te intereseze prețurile și nici ce au în meniu, ci să te gândești tu ce ai vrea să mănânci și fix aia să comanzi. Să te plimbi prin mall și să cumperi o poșetă care ți-a plăcut doar pentru că ți-a plăcut, chit că prețul este scandalos. Și așa mai departe.

Cum însă nu suntem toți milionari (sau copii), este nevoie să ne gestionăm într-un fel banii. Chestia este însă că gestionarea banilor proprii nu se învață la școala, școala noastră fiind ocupată, după cum știm, să te învețe cum să tocești comentarii la română, cum să rezolvi ecuații trigonometrice și, mai nou, ce să faci ca să nu arzi în focul iadului. Din acest motiv, multă lume se află, practic, într-o stare de aproape analfabetism financiar, ceea ce duce la decizii proaste în domeniul ăsta, cu impact semnificativ asupra calității vieții. Cu toții cunoaștem măcar pe cineva care a luat credit în franci elvețieni ca să cumpere un apartament comunist la supra-preț. Eu personal nu îi blamez pe acești oameni, pentru că știu că decizia de cumpărare a locuinței implică o doză mare de emoție, iar efectul de turmă este foarte puternic, însă în același timp trebuie spus că două întrebări simple puse la momentul  potrivit ar fi putut măcar limita dimensiunea dezastrului financiar în care se găsesc unii acum. Acestea sunt: 1) care este procentul maxim din veniturile mele pe care îl pot aloca ratei? și 2) cum mă descurc dacă îmi crește rata (din orice motiv) sau dacă unul din membrii cuplului își pierde sursa de venit?

După cum vedeți, întrebările de mai sus nici măcar nu presupun cunoștințe economice, că era destul de greu pentru oricine, darmite pentru un nespecialist, să previzioneze evoluția cursului francului sau a pieței imobiliare, ci sunt întrebări care izvorăsc doar dintr-o abordare prudentă față de bani, nu din cine știe ce cunoștințe economice sofisticate.

Deci, cum ar trebui să ne gestionam în mod sănătos finanțele proprii? Este plin internetul de sfaturi, unele sunt dezinteresate, altele nu, dar e greu să depui efort să cercetezi lucrurile astea, mai ales când nu realizezi că s-ar putea să ai o problemă cu abordarea față de bani. Altceva este însă când poți citi despre subiectul ăsta pe blogul tău preferat, pe care îl citești oricum in fiecare zi. 🙂

Iată mai jos câteva reguli generale pentru o gestiune mai bună a banilor:

1. Urmărește cheltuielile lunare

Există oameni care, deși nu câștigă puțini bani, totuși au dificultăți cu banii de la o lună la alta (de exemplu sunt nevoiți să se mai împrumute din când în când) sau nu au economii la saltea. Și oamenii ăștia nu înteleg de ce. Cel mai frecvent motiv este acela că ei nu prea știu pe ce cheltuiesc banii – se știe că dacă nu ești atent, poți pierde foarte ușor din vedere pe ce se duc banii și de aceea e foarte important măcar să știi pe ce cheltuiești.

Așa că primul pas e să deschizi frumos un exceluț și să notezi pe ce cheltuiești banii, măcar în mare, pe categorii gen: rată/chirie, utilități, mâncare, benzină, haine, dixtracție etc. După câteva luni de făcut asta, o să ai o idee cam unde se duce cea mai mare parte din venitul tău (s-ar putea să ai surprize mari!) și vei putea trece la pasul doi. E important să fii sincer cu tine și să notezi tot.

2. Optimizează cheltuielile

Nu este neapărat nevoie să renunți la anumite lucruri din prima fază, adică să strângi cureaua cum se zice. Uneori poți reduce cheltuielile doar uitându-te cu atenție la ele și fără ca asta să presupună sacrificii, ba din contra. În ultimul an, eu am reusit să reduc următoarele cheltuieli:

  • Cheltuielile cu telefonia mobilă: companiile de telefonie de la noi sunt nesimțite, în sensul că dacă ai un abonament vechi, s-ar putea să descoperi că plătești mai mult și primești mai puține lucruri decât dacă ți-ai face un abonament nou – cu alte cuvinte, ești defavorizat pentru că ești client vechi; eu am reușit să reduc cheltuielile noastre cu telefonia mobilă cu 100 de lei pe lună (adică minus 30%) renegociind abonamentele sau mutându-ne la alt operator și nu numai atât, acum avem amândoi dublu trafic de internet la bani mai puțini; iar partea interesantă este că până să mă uit cu atenție la această cheltuială, nu știam exact cât dăm amândoi pe telefonie, pentru că abonamentele și prețurile s-au mai schimbat și mă gândeam că e o cheltuială pentru care nu e loc de scădere (ceea ce s-a dovedit a fi fals).
  • Cheltuielile cu televiziunea și internetul: aceeași poveste – prin mutarea la alt operator, plătesc mai puțin cu vreo 40% și am servicii semnificativ mai bune;
  • Cheltuielile cu apa: știți cât de multă apă irosim pe lună? Foarte multă – tone! Am cumpărat și montat niște limitatoare de debit (le zice aeratoare, arată la fel ca sitele de pe țeava robinetului și se montează în locul lor) și am reușit să reduc consumul de apă cu 20% – 30%, asta în condițiile în care nu am simțit aceasta reducere – pur și simplu pe teavă curgea mai multă apă decât aveam, de fapt, nevoie. Probabil că dacă mă uit cu atenție și la alte utilități, mai pot reduce și de acolo câteva zeci de lei pe lună.

Am economisit in felul ăsta vreo 170 de lei pe lună, adică aproximativ 2,000 de lei pe an. Poate că nu e mult, însă știți cum se cheltuiesc banii: o sumă mică aici, una mică dincolo, uite-așa se adună o sumă mare. Nu mai bine îi iau ceva frumos nevestii de banii ăștia sau fac un fond pentru când devin copiii majori decât să-i dau degeaba furnizorilor?

O altă chestie interesantă: de vreo câteva luni de când comandăm online cumpărăturile săptămânale (mâncare și consumabile pentru casă), am descoperit că cheltuim mai puțin cu ele, deși prețurile online nu sunt mai mici decât prețurile de la supermarket-ul unde făceam noi cumpărăturile, ba pe alocuri chiar sunt mai mari. Se pare că atunci când mergeam la supermarket mai cumpăram și niște lucruri de care de fapt nu avem nevoie, pur și simplu pentru că treceam pe lânga ele, în timp ce online comandăm doar ce știm că ne trebuie.

Următorul pas este să mai tai din cheltuielile inutile sau excesive – acum fiecare știe care sunt alea. Poate ieși prea des la restaurant, poate cumperi prea multe haine, poate ai un hobby care-ți mănâncă mai mulți bani decât crezi, poate faci multe cumpărături sub impulsul momentului, poate poate. Sau poate pur și simplu nu poți renunța la nimic – e și asta o informație bună, acum știi că ăsta e nivelul cheltuielilor tale și tu de fapt nu irosești bani, deci nu ai cum să mai reduci cheltuielile, caz în care trebuie să crești veniturile dacă simți că nu-ți ajung banii pentru tot ce-ți dorești.

3. Folosește cu atenție cardul de credit

Faptul că ai un card de credit sau unul de debit cu limită de overdraft nu înseamnă că ai bani mai mulți! Ai fix aceeași bani ca și în situația în care nu ai avea acel card – ce ai în plus este o oarecare flexibilitate, dar mai ales o ocazie de a face datorii și de a plăti dobânzi! Este bine să ai un astfel de card, dar doar pentru cheltuieli mari și/sau neprevăzute. Dacă îl folosești in fiecare lună pentru cheltuieli curente, asta înseamnă că cheltuiești mai mult decât îți permiți. Desigur, dacă veniturile sunt mici, asta e, nu te descurci fără credit, însă sunt multe persoane care cheltuiesc bani doar pentru că au această posibilitate oferită de card.

După mine, cardul de credit trebuie folosit pentru cheltuieli neprevăzute sau pentru achiziția unor bunuri de folosință îndelungată, care sunt necesare: frigider, mașină de spălat, mobilă, din astea. Televizorul ultra-hd de 40 de milioane cumpărat cu cardul de credit (sau cu credit din magazin) doar pentru că l-ai prins cu reducere de la 50 de milioane nu mi se pare o cheltuială făcută cu cap. Dacă nu ai 40 sau 50 de milioane bani lichizi de dat pe un televizor, înseamnă că nu îți permiți un astfel de televizor.

4. Dimensionează prudent ratele

Cred că sănătos este să ai credit doar pentru casă și eventual pentru mașină, deși la mașina mai întâi trebuie gândit dacă chiar ai nevoie să o schimbi pe aia pe care o ai sau dacă ai nevoie de mașină pur și simplu. Mașina nu este o investiție, ci este o cheltuială foarte mare (în mod normal ar trebui să fie și mai mare, cum e în alte țări). Acum câtiva ani aveam o mașină ieftină (Dacia Solenza) si de curiozitate am făcut un calcul după ce am vândut-o, calcul din care a reieșit că a fost mai scump să am mașină decât dacă aș fi mers același număr de kilometri cu taxiul. În cazul unei mașini mai scumpe, diferența este și mai mare. Sigur că e mai confortabil să ai mașina ta și sigur că nu este posibil întotdeauna să renunți la mașină, dar trebuie ținut minte că o mașină este o chestie foarte scumpă și cu impact semnificativ asupra bugetului lunar (rata, combustibil, asigurare, taxe, reparatii).

După părerea mea și a altora, ratele lunare pentru locuință nu ar trebui să depăsească 30% din venitul net pe familie. Ratele lunare totale pot să meargă și până la 40%, dar nu mai sus de atât. Când iei un credit pentru casă, trebuie să te gândești cum te vei descurca în caz că rata va crește cu 30%-50% (nu conteaza din ce motiv sau cât de probabil este să crească) și/sau în caz că un membru al familiei își va pierde sursa de venit. Se pot întâmpla multe, de la somaj la pierderea capacității de muncă etc și nu vrei să fii în situația în care nu e suficient că te-a lovit un necaz, acum ai probleme și cu ratele.

Asta e, știu că e foarte greu să vrei să ai locuința ta și să recunoști că nu ți-o permiți, dar este mult, mult mai bine în cazul ăsta să închiriezi, pentru că dacă te lovește un necaz, poți să te muți ușor într-o chirie mai ieftină. Este mult mai greu să renunți la locuința ta decât să renunți la o chirie, plus că dacă ești proprietar, mai ai o gramadă de alte cheltuieli pe lângă rată.

Vă dau un exemplu simplu: la un credit pe 20 de ani, fiecare crestere a dobânzii cu 1 punct procentual (adică de la 6% la 7%, de exemplu) duce la cresterea ratei cu aproximativ 8% (puteți folosi funcția PMT din excel). Acum suntem într-o perioadă cu dobânzi mici și foarte mici, deci este de așteptat ca în câțiva ani dobânzile să crească, că așa e în economie, ca și în viață: pe termen lung, what goes down must come up și viceversa. Dacă mai luăm în considerare și riscul de devalorizare a leului (riscul valutar), mi se pare riscant să contractez acum o rată mai mare de 30% din veniturile nete ale familiei.

Apropo, de unde am scos acel 30% – așa se recomandă de către diferiți oameni care au studiat problema, puteti găsi și pe internet. Acest procent poate varia de la buget la buget și puteți să faceți pentru voi următorul calcul: considerați un singur salariu (pe cel mai mare) și scădeți din el cheltuielile absolut necesare, la care nu se poate renunța sub nici o formă. Sau considerați ambele salarii, dar după ce scădeți cheltuielile absolut necesare, rezultatul împărțiți-l la 1.5, ca să țineți cont de o eventuală creștere a ratei.

5. Nu te baza pe venituri mai mari in viitor atunci cand dimensionezi ratele

Într-adevăr, pentru niște oameni tineri este de așteptat ca veniturile să crească în viitor, dar asta nu este ceva cert. Singurul fel în care aș lua în calcul asta ar fi așa: îmi dimensionez acum ratele așa încât să pot supraviețui la limita limitei cu rata crescută sau cu pierderea unei surse de venit. Orice creștere viitoare de venit va contribui la creșterea celorlalte cheltuieli, adică a nivelului general de trai, dar ar trebui să fiu capabil să supraviețuiesc și fără ea. Dacă tocmai ai terminat facultatea și ai salariu foarte mic, ai putea să iei în calcul să amâni cumpărarea unei locuințe până cresc veniturile.

6. Economisește lunar

Nu cred că e cazul să argumentez prea mult de ce e bine să economisim lunar oricât de puțin și de ce e bine să ne antrenăm, pe noi și pe copiii noștri, să avem reflexul de a economisi. În general se recomandă ca bugetul lunar să fie structurat în așa fel încât să punem deoparte lunar minim 10%-15% din venitul total – eu aș merge chiar și la 20%. Sigur, dacă veniturile sunt mici, s-ar putea să nu fie posibil. Dar așa e bine. Mai mult decât orice altceva, niște bani puși la ciorap înseamnă libertate sau, ca să nu folosesc cuvinte mari, îți dau un confort foarte plăcut în cap. Nu e vorba de libertatea de a cumpăra alte lucruri, ci de libertatea de nu te gândi noaptea la ce o să faci dacă îți pierzi mâine slujba.

Mai spun doar că după o anumită vârstă trebuie să ne gândim și la economisirea pentru perioada de pensie. Iar vârsta aia e mai mică decât ați crede, eu aș zice că 30 de ani de exemplu nu e prea devreme.

7. Fii cumpătat

Știu că sună anacronic și chiar bizar să vorbesc de cumpătare în epoca satisfacerii imediate a dorințelor („instant gratification”), dar să fii cumpătat înseamnă să nu folosești în mod excesiv creditul și să nu dai excesiv de mulți bani pe prostii.

Nici să nu folosești deloc creditul nu mi se pare în regulă, pentru că nu văd nici un rost să economisești bani 10-20 de ani doar ca să-ți cumperi o locuință fără să iei credit sau ca să ai o rată nesemnificativă. Acei ani sunt chiar viața ta și locuința proprie îți îmbunătățește semnificativ viața, dacă să ai o locuință proprie e ceva important pentru tine. La fel, nu prea are rost să strângi bani 3-5 ani pentru prima mașină, în loc să o iei imediat pe credit, dacă a avea o mașină te ajută să-ți faci viața mai ușoară sau mai bună acum. Ce vreau să spun e că nu trebuie să ne fie teamă de datorii, nu trebuie să ne ferim cu orice preț de ele pentru că plătim dobânzi. Dobânda este prețul pe care trebuie să-l plătim ca să putem beneficia de un bun acum, în prezent, alternativa fiind să așteptăm până strângem banii, și să reducem în felul ăsta timpul total în care putem să ne bucurăm de acel bun sau să pierdem o perioadă din viață în care ne-ar fi fost util să avem acel bun.

Pe de altă parte, să cumperi tot felul de prostioare (eventual și pe credit) doar pentru că sunt drăguțe și le vrei acum, pe loc, este și păgubos și ineficient, pentru că ele produc o fericire iluzorie și de scurtă durată (întotdeauna vor apărea alte și alte prostioare care sunt drăguțe și pe care le vrei acum, pe loc). Cum recunoști o prostioară: ai folosit-o puțin după ce ai cumpărat-o, iar de atunci stă și adună praf sau o folosești mult, dar după 6 luni te gândești la următorul model. Primul lucru care îmi vine în minte în cazul meu este storcătorul de fructe electric, dar în categoria asta mai intra și tot felul de gadget-uri sau haine samd. Nu e nimic de blamat dacă uneori, când ești cu moralul la cote mai scăzute, de exemplu, cumperi chestii doar ca să te simți mai bine, dar să faci din asta un obicei nu cred că e sănătos nici pentru finanțele proprii și nici pentru psihic.

Totuși, cum banii există și ca să ne facă viața plăcută, nu numai ca să ne putem susține nevoile de bază cu ei, iar pentru ascetism nu se dă nici un premiu (decât poate pe lumea ailaltă), soluția cea mai la îndemână mi se pare să economisim separat pentru anumite capricii. Adică să procedăm ca atunci când eram mici și strângeam bani să ne luam nu știu ce lucru. Să facem un fond separat (fie si mintal) pentru cutare plăcere, fie ea o vacanță mai scumpă, fie un lucru de care nu avem nevoie dar pe care îl vrem oricum. Fondul îl putem „alimenta” renunțând temporar la unele cheltuieli nenecesare. Sau, dacă nu putem să economisim, măcar să amânăm până la Black Friday.

 

Cam acestea sunt ideile mele pentru o gestiune mai bună a finanțelor proprii. Subiectul este vast și nu mi-am propus să-l epuizez cu un singur articol, dar cred că ce e scris mai sus este un punct bun de pornire. Desigur, puteți să nu vă bateți capul prea mult cu asemenea sfaturi de optimizare a finanțelor dacă reușiți să vă creșteți permanent și semnificativ veniturile, însă din câte aud chiar și oamenii cu foarte mulți bani ajung uneori să aibă probleme financiare și unii chiar ajung de la milioane la sapă de lemn, deci se pare că orice am face, este greu să ignorăm problema gestiunii corecte a banilor.

Sursa foto preview: finanțe de familie, via Shutterstock.com

96 Comments

  • Ioana spune:

    Foarte util articolul si de bun simt. As mai adauga ceva, insa: daca vrei sa investesti in ceva, fa-o in calitate, este mai bine pe termen lung sa iti iei un lucru de calitate superioara si mai scump decat 3 lucruri de calitate indoielnica ce te vor tine mult mai putin timp si pe care va trebui sa le inlocuiesti. Sau, dupa cum era o vorba, „suntem prea saraci sa investim in lucruri proaste”. Si sfatul acesta se poate reflecta in achizitia unei masini, a unui obiect de imbracaminte, a unui robot de bucatarie, a unui telefon mobil sau calculator. Mie uneia, mi-a luat destul de mult pana am invatat asta; s-a dovedit insa a fi ceva foarte folositor si culmea, economic pe viitor 🙂

  • Liliana spune:

    Eu folosesc cashcontrol.ro ca sa imi gestionez banii si mi se pare foarte util. Pun acolo absolut orice bani cheltuiti si stiu mereu cat cash am si cati bani am in cont. Are tot felul de functii utile dupa parerea mea.

    • Ileana D. spune:

      Liliana eu îți mulțumesc pentru ideea cu cashcontrol.ro E ușor de utilizat! Sper că după ce completez câteva săptămâni să îmi dau seamă care-mi sunt excesele!

    • Anda spune:

      Buna! Ma bucur ca am gasit acest blog.
      Multumesc LILIANA pentru recomandare! Am pus-o in practica de 5 minute.

  • Sint si o multime de aplicatii, gen http://www.spendeeapp.com, pe care am folosit-o noi, care sint foarte friendly si usor de utilizat. Atita doar ca trebuie sa fii consecvent.

  • Andreea Ilie spune:

    Mie mi se pare uşor să adunăm ambele salarii, scadem de acolo rate, cheltuieli cu utilitati, cosurile de Carrefour ( adică hrana+ cosmetice) si diferenţa ramasa o impartim la 30 sau 31, in funcție de cate zile are luna ( sau 28-29 in februarie :)) ). Atunci știm exact cam câți bani putem cheltui zilnic, știm că dacă azi n-am cheltuit nimic, nici mâine sau poimaine, atunci in weekend avem mai multi bani pentru ieșiri.
    Plus ca verificam des situația conturilor, sa stim unde ne aflam.

    In ceea ce privește rata la locuinţă, noi de exemplu, cu o rata de aprox. 1300 – 1500 lei pe luna, in funcţie de ROBOR, știm că putem închiria locuința la o adică cu minim 420-450 de euro, ceea ce ne dă totuşi o linişte pentru când putem capul pe perna.

    Cel mai greu mi se pare să economisesti, in condițiile veniturilor actuale din Romania.

  • Cristian spune:

    Legat de cumparaturile necesare si supermarket, daca nu ai o lista cu ce anume sa cumperi, te trezesti ca brusc iti trebuie una, alta si cheltui anapoda ceva cash.

    Pentru pensie, 30 de ani este deja cam tarziu, de la primul salariu trebuie sa economisesti pentru ca in aceasta tara bogata dar cu cetateni majoritatea saraci, acum cind scriu pensia medie este de 890RON, ca sa avem un benchmark.

    Ni se induce sistematic ideea de a cheltui, de a ne arunca la credite, insa foarte rar auzi voci respectate ce sa vorbeasca deschis, cu curaj de economisire pe termen lung, de o viata frugala si cumpatata. Da, stiu, noi am fost ca natie tinuti in cusca de comunism si apoi a venit tranzitia catre nicaieri, si oamenii vor si ei o viata mai buna, social si psihologic inteleg, dar mare atentie ca vorba poetului „viata asta e scurta, scurta ca un incendiu” si dupa o varsta incepi sa ai probleme de sanatate, iti mor parintii, lucrurile se schimba si greutatile bat la usa.

    Cardul de credit este o mare capcana, cel mai bine este sa nu il ai, ca te tenteaza si incepi sa tragi bani, putin cite putin, fara a-ti da seama ce dobanzi camataresti iti percepe banca.

    • ioana spune:

      Cardul de credit este un produs foarte bun daca stii cum sa il folosesti. Nu se foloseste cardul de credit pentru cheltuieli lunare gen mancare si produse pentru casa ci pentru achizitii mari. Pe piata sunt niste produse de genul care ofera 0% dobanda un numar de luni, ceea ce mi se pare foarte tare comparand cu „n” ani in urma cand plateai dobanzi imense. Intr-adevar, cine nu are capacitatea sa isi puna frana la cheltuit si sa ramburseze banii fara sa mai ia din ei, e mai bine sa se abtina.

    • Ileana D. spune:

      Aveți dreptate amândoi. Un card de credit poate fi folositor dar nu este pentru oricine.

      Pentru mine de exemplu este o mare capcană, mi-am dat seama la câteva săptămâni după ce l-am făcut. Eu am reușit să îl închid imediat dar am prieteni care se chinuie să închidă cardul de credit de ceva vreme și nu reușesc pentru că au intrat într-un cerc vicios. Banca se bucură în orice caz!
      Cea mai bună soluție este într-adevăr să ai niște bănuți puși de o parte pentru situații neprevăzute și pentru cheltuieli mai măricele (gen mașină de spălat).

    • ioana spune:

      Le recomand sa il taie, banii oricum trebuie depusi. Fara card fizic nu mai exista nici riscul sa cheltuie ce au depus. Dupa ce au strans suma toata, se duc la banca ,cer un alt card si o limita maxima mai mica pentru disponibilul de pe card.

    • Ioana spune:

      Te contrazic, și dacă nu ai cardul fizic poți să cheltuiești în neștire. Dacă ai numărul cardului (care apare și pe extrasul de cont) nimic nu te împiedică să faci shopping online. Sau dacă deja cardul a fost adăugat la contul de paypal e cu atât mai ușor 🙂

    • Rox spune:

      Eu am fost foarte reticenta la ideea de card de credit cand sotul insista sa-mi fac. Ziceam ca sigur o sa toc toti banii aiurea cand vad cate o chestie si apoi o sa ma trezesc ca n-am de unde sa acopar datoria la scadenta. Mi l-am facut pana la urma si n-am facut prapad 🙂 Il folosesc in principal pentru cheltuieli mari: bilete de avion (pentru ca vanez reduceri si am prins de o gramada de ori oferte valabile doar pentru o anumita zi, cazare in vacante (pentru ca avem deja banii pusi de-o parte pentru asta), cuptor in rate (in ideea ca decat sa astept sa strang bani 6 luni, mai bine imi cumpar acum daca stiu ca am de unde sa pun x lei pe el lunar).
      Partea buna si motivul pentru care il folosesc in special pt sume mari e ca obtin puncte pe care le pot folosi pt bilete de avion la o anume companie low cost, pana acum intr-un an am strans puncte cam de un bilet, daca nu plecam curand undeva, mai strang de unul 🙂

  • Anne spune:

    Foarte util articolul, incerc sa tin o evidenta a cheltuielilor lunare de cativa ani, insa tot nu reusim sa economisim, nici cand aveam minim pe economie, nici acum cand avem amandoi salarii bune… Foate frustrant, ma gandesc cu groaza ca daca ar fi nevoie de o urgenta medicala sau daca unul dintre noi si-ar pierde serviciul ramanem total descoperiti… Am reusit sa platim creditul contractat initial pe 30 de ani in avans, am injumatatit perioada, doar atat am reusit in cinci ani cu salarii peste medie.

    • Ileana D. spune:

      Păi și ți se pare puțin?! Bravo, mie mi se pare o realizare!

    • ioana spune:

      Da, si mie mi se pare o realizare sa scazi din suma sau perioada de rambursare pentru un credit mare, chiar f mare realizare.
      Acum poti sa te relaxezi un pic si sa pui si la „soseta” pentru zile negre. Sa ai o rezerva care iti va asigura o liniste psihica considerabila.

    • Anne spune:

      Nu am zis ca nu e un lucru nemaipomenit, eram sufocata de perioada uriasa de 30 de ani, insa dupa ce am redus creditul nu mai reusim sa economisim… Dupa perioada de restriste am picat in cealalta extrema, sa ne satisfacem toate poftele.

  • Nautilus spune:

    Punctele 3, 4 şi 7 se contrazic între ele.

    A-ţi permite ceva nu ţine numai de banii necesari pentru a cumpăra şi întreţine acel lucru. De fapt, poţi să ai banii necesari şi pentru maşină, şi pentru revizii, şi pentru piese, şi pentru asigurare, şi cu toate astea să dai de înţeles că nu ţi-o permiţi.

    Contraexemplu: pe vremea când era Hugo Boss pe Calea Victoriei, nu era o realizare extraordinară să îţi iei de la ei un costum. Era un efort financiar, dar unul posibil.

    Şi după aia ce aş fi făcut cu el? Îl toceam pe un birou prăfuit? Mă duceam la Pizza Hut în el? Îl afumam ca pe cârnaţi într-un bar din Centrul Isteric? Striveam ţânţarii pe el la o terasă din Herăstrău? Îl agăţam şi deşiram prin metrou? Mai ales ştiind că tot ce fac designerii mari la preţuri accesibile nu e deloc rezistent şi e prost cusut?

    Chiar dacă aveam banii, nu îmi permiteam acel ceva sau mai bine zis nu aveam condiţia socială pentru a deţine acel ceva, fiindcă nu trăiam printre oameni care să poarte regulat Hugo Boss şi care să ştie ce-i aia. Dacă aş fi trăit printre ei, în mod sigur aş fi avut destui bani încât să nu mă mai uit la cât costă şi destule ocazii de a ieşi în public cu el acolo unde ar fi fost apreciat.

    Aşa se întâmplă cu diplomele universitare, cu iPad 64, cu abonamentul 3G, cu mobilele tematice de la Mobexpert (cameră „stil indian”, „stil cubanez” etc). Sau cu sporturile extreme, când le face un corporatist. Sunt ornamente inutile, tichii de mărgăritar, cum spunea proverbul strămoşesc, jucării strălucitoare pentru cocalar.

    • Alina spune:

      Eu am o diploma de la Sorbona. In Romania probabil nu valoreaza nimic. Dar in restul lumii imi da accces la job-ul dorit. A fost cea mai buna investitie pe care puteam sa o fac. Copiii mei, daca isi cor dori, vor merge la facultate. O educatie solida e cea mai buna mostenire pe care le-o pot lasa. O diploma nu e tichie de margaritar, daca ai muncit ptr ea.

    • Alexandra spune:

      Exemplul cu costumul e ok sa zic si se aplica la lucrururile care nu sunt practice, ci dau doar un statut si aspect si nimic mai mult. Le putem inlocui cu obiecte similare, dar mai ieftine si sa aiba fix aceeasi functionalitate.
      Insa cand un om alege obiecte pentru ca ii fac viata usoara, sau ii aduc niste experiente placute, nu mi se pare ca ar fi ” jucării strălucitoare pentru cocalar”. Sunt chestii care ii imbunatatesc viata in bine!
      Un abonament 3G, gadgeturi, mobila functionala, calatorii, sporturi extreme sunt o investitie buna cand ai ceva bani in plus. Si nu toti iau chestiile astea de dragul altora. Pot spune insa din proprie experienta ca oamenii sunt rautaciosi si simt ca daca ei nu au lucrurile astea raman mai prejos, asa ca apare invidia. Doar stim proverbul: cine nu ajunge la struguri zice ca sunt acri.

    • Nautilus spune:

      Abonamentul 3G -indiferent de companie- e o păcăleală. Rată de transfer caraghios de mică, acoperire proastă, consum mare de memorie RAM, consum nesimţit de curent din baterie, foarte rar se întâmplă să ai nevoie de trafic serios de date când eşti pe câmp, în afara razei de acoperire a unei antene Wi-Fi.

      Astfel încât ofertele cu 1, 2, 3, xxx GB de trafic sunt nişte rahaturi strălucitoare făcute pentru un client cocalar. În acest caz, definiţia cocalarului e unul care ţine traficul de date deschis non-stop, încarcă bateria la fiecare 5-6 ore, plăteşte abonamente lunare de câteva sute de RON, îşi face poze cu ochelarii de soare în cap şi le pune pe Facebook ca pe vremea lui cocalari.com ş.a.m.d.

      Cineva raţional ar lua un abonament cu minimul posibil de trafic inclus, şi astfel ar plăti o sumă serioasă numai atunci când are neapărată nevoie de trafic, în restul timpului abonamentul ar costa cât 10 beri.

    • Robo spune:

      nu-mi dau seama exact de ce zici ca se contrazic punctele 3, 4 si 7, dar ce pot sa te asigur este ca eu le aplic 🙂
      creditul este si el un instrument care daca e folosit cu cap, e bun; daca e folosit fara discernamant, e rau.

    • Bogdan spune:

      Foarte adevarat ceea ce spui. Adaug la randul meu un (contra)exemplu: sunt bugetar cu salariu frumos (cred eu) de aprox. 2.000 euro. Aveam o Skoda Octavia cumparata de noua cu mari eforturi pe care dadusem 16.000 euro. Am dat-o pe 7.000 euro dupa 3 ani si mi-am cumparat un BMW pe care am dat 19.000 initial, pt. ca dupa 3 ani sa ajung cu el pe la 25.000 euro (l-am luat sh, am bagat bani in revizii si casco scumpe, diverse reparatii uzualevla pret de bmw etc.). Dupa primul an cu bmw am constatat ca face fix acelasi lucru cu skoda, pe de o parte, iar pe de alta parte sunt singurul din mediul socio-profesional in care traiesc care are o masina asa scumpa.. prin urmare, constat ca nu a fost cea mai desteapta decizie din viata mea, o decizie care m-a costat scump, chiar daca mi-o pot permite fara probleme dpdv strict financiar, nu mi-o pot permite in mod real cata vreme toti cei din jurul meu traiesc relativ normal, cu masini obisnuite etc. ati prins ideea.. sper..

  • Anne spune:

    In vederea reducerii cheltuielilor aberante, poate fi util sa mai verificati un extras de cont din cand in cand. Am observat cu stupoare ca lunar plateam in jur de 50 de ron comisioane la una dintre cele mai proaste banci de pe piata, ceea ce inseamna 600 de lei pe an. Prin urmare, am schimbat cardul de salariu la alta banca, pentru ca da, exista banci cu 0 comision la extragere numerar, verificare cont, transferuri intre aceeasi banca, incasare salariu etc.

    • Robo spune:

      da, e ceva de groaza cu comisioanele bancare in tara asta. si problema se va agrava, pentru ca dobanzile sunt mici si bancile vor cauta sa ne bage pe gat comisioane tot mai mari ca sa compenseze cumva scaderea veniturilor din dobanzi.
      macar bine ca de cateva luni au inceput sa afiseze la bancomat cat e comisionul pentru retragere, desi inca mai sunt multe comisioane invizibile sau greu vizibile, cum spui.

  • anca spune:

    Foarte misto articolul, dar voiam sa spun ca ma enerveaza de mor sa citesc de pe telefon blogul, mereu sta in mijlocul ecranului bara de cautare. Sau e de la mine? 😀

  • Mihaela spune:

    Este un articol foarte bun, multe din sfaturile scrise le pun in practica. Am inceput si eu cu Excelul si inca il folosesc, pentru cheltuielile fixe lunare (gen rata casa, intretinere, facturi la gaz, internet, etc) la care adaug si asa-zisele cheltuieli neprevazute.
    De asemenea, pentru cheltuielile mici (gen cumparaturi), folosesc o aplicatie pe telefon, se numeste MoneyLover. Pana de curand, foloseam CashBase, insa nu le-a mai mers aplicatia la un moment dat.

    Este foarte util sa vezi pe ce se duc banii, e suficient sa schimbi 100 lei si sa nu mai intelegi nimic dupa aia.
    Sunt de acord sa fii cumpatat, sa fii obiectiv de cele mai multe ori cand cumperi ceva- „am neaparata nevoie de lucrul X sau e doar un moft de moment?”, sa nu faci risipa (sa faci cumparaturi la Carrefour de 400 lei si jumatate sa arunci) si asa mai departe.

    p.s. mai astept astfel de articole din domeniul financiar, poate informatii legate de dobanzi la diverse banci, conturi de economii, de programul Prima si a doua Casa, etc.

  • lidia spune:

    Pensiile private sunt o idee buna? Am 33 de ani si vreau sa incep una anul acesta.

    • Cristian spune:

      Da, este o idee foarte buna! Vezi ca ai niste deduceri, adica nu ti se retine 16% pe suma cu care iti alimentezi contul de pensie privata, desigur cu niste limitari. Mai multe aici http://www.asfromania.ro/consumatori/pensii-private/deductibilitate-pilon-iii

      Ideal ar fi sa il convingi si pe angajator sa plateasca o parte, eventual 50% din suma, dar platile sa nu faci din net, tu singura, sa existe suma de P3 evidentiata pe fluturasul de salariu.

      Important este sa cotizezi constant, ani de zile.

    • Elena spune:

      Poate daca piața ar fi mult mai bine reglementată, ar fi un lucru foarte bun, la fel ca in alte tari. Dar am doua exemple in familie care au avut pensie privată, pe 10, respectiv 15 ani, au dus contractele la termen si nu au primit nici banii pe care i au plătit in tot acest timp. Nu mai zic de dobânda.

    • Cristian spune:

      Pensiile facultative au început să funcționeze din vara lui 2007, iar durata contractului cel mai mic in cazul tău este de 10 ani, prin urmare s-ar maturiza in 2017.
      Voi ați cumpărat o asigurare ce avea și componentă investitionala, și probabil că banii plătiți lunar au fost utilizați pentru aspectul de asigurare iar partea investiționala a fost „nice to have”

      Un produs autentic de pensie are ca durată zeci de ani, poate chiar 40…45.

      Piața este destul de reglementată, însă utopiile birocratice nu vor înlocui niciodată piața, dar să nu divaghez. Poți să îți cumperi o pensie facultativă autentică sau doua la două fonduri diferite.

  • Simona spune:

    Bun articolul, de azi imi fac un fisier sa tin socoteala cheltuielilor mai indeaproape. Pot sa te intreb de unde faveti shopping online (alimente, etc)? Multumesc

  • manu spune:

    Cred ca ar mai merita precizat ceva: disciplina financiara e diferita pentru fiecare. Si e important sa gasesti care e echilibrul potrivit pentru tine. Ca sa dau si un exemplu, noi am reusit sa avem un control decent al cheltuielilor abia cand nu am mai facut plati cu cardul. Locuim in Germania, costurile platii cu cardul sau ale contului curent sunt nesemnificative sau inexistente si era foarte comod dar si out of control sa platesti cu cardul. Si desi sunt sfaturi care te indeamna sa folosesti cardul (pentru ca atunci poti vedea in extrase pe ce s-au dus banii) metoda asta are si un dezavantaj: in general cheltui mai mult decat iti propusesei (ai uitat ca ai platit si aia, banii se trag si dupa 2 saptamani din cont etc). Cu banii cash pe o luna in casa, poate nu mai stii pe ce s-au dus (daca nu ti-ai notat cheltuielile) dar stii cati mai ai si cat te mai poti intinde intr-o luna. Un fel de damage control daca vreti! 🙂 Poate nu e cea mai inspirata metoda, dar asta ne ajuta pe noi si e potrivita sa le aratam si copiilor (12 si 5 ani) cum e cu banii, matematica, planificarea (alta chestie interesanta, care te responsabilizeaza vrei-nu vrei!) :).

    • Andra spune:

      Da, si eu fac fix la fel! Pentru ca am observat ca atunci cand plateam totul cu cardul ramaneam fara bani mult inainte de salariul urmator! Si e normal, sunt cheltuieli de care mai uiti, e mai greu sa le tii evidenta, chiar daca pastrezi chitantele, plus ca stii ca ai bani la tine si te ”intinzi” la cumparaturi 😛 Asa, mai bine cu metoda veche, stii exact care sunt banii, pui deoparte ce trebuie sa dai pe facturi, din ce ramane scazi cheltuielile absolut necesare, vezi cu ce mai ramai pentru distractie/eventuale economii. Si, la mine cel putin, functioneaza, asa am reusit sa pun si bani deoparte 🙂

  • ioana spune:

    Educatia financiara ar trebui sa fie materie obligatorie in scoli. Apoi, frugalitatea e buna din cand in cand, resetezi sistemul si vezi ce da cu minus.
    Eu am o problema cu gasirea unei surse de venit pentru pensie. Nu-mi surade ideea de a pune bani la banca, fond de investitii etc, efectiv nu am incredere.
    Ma gandeam sa cumpar aur. Are cineva alte idei, sfaturi?

    • Robo spune:

      problema in ce sa ne tinem economiile e complicata, promit sa ma documentez si sa scriu la un moment dat un articol si pe tema asta.
      si eu ma gandeam recent sa cumpar aur, dar aici sunt 3 lucruri de gandit: 1) orizontul de investire trebuie sa fie lung spre foarte lung, peste 10 ani si chiar si asa, aurul e mai mult un mijloc de a conserva capitalul in vremuri tulburi decat un mijloc de a-l mari, pentru ca pretul lui variaza in cicluri mari si te poti trezi ca pretul aurului e scazut fix cand intri tu la pensie.
      2) trebuie gasit momentul potrivit ca sa cumperi si 3) detinerea aurului costa, ca doar nu vrei sa-l tii acasa, deci trebuie cautat si un vanzator cu costuri rezonabile de stocare.
      deocamdata nu am raspuns la punctele astea, mai cercetez.

    • ioana spune:

      Ideea mea de a schimba banii pe aur pleaca de la ferma mea convingere ca banii se vor devaloriza continuu in viitor (nu sunt economist deci ceea ce gandesc poate sa reprezinte fix o nesiguranta proprie construita pe idei gresite). Intr-adevar, aurul cumparat reprezinta mai degraba conservarea capitalului si nu sporirea lui. In alta ordine de idei, un fond de investitii oare nu prezinta riscul major sa pierzi absolut tot ceea ce ai depus? Efectiv nu stiu cum ar trebui sa gestionez o situatie de genul pentru viitor, fiind sigura ca pensia de la stat va fi fix nada.

    • Robo spune:

      riscul sa pierzi tot ce ai investit intr-un fond de investitii este extrem de mic, pentru ca fondurile sunt diversificate (deci e foarte putin probabil sa dea faliment concomitent toti cei carora fondul le-a plasat banii pentru fructificare) iar in ziua de azi nu mai sunt posibile pacaleli de genul FNI (se aude Misu Negritoiu, da? :))

      exista fonduri de investitii mai riscante (la care poti intr-adevar sa pierzi o parte din capital, de exemplu cele care investesc in actiuni la bursa) si foarte putin riscante, la care este extrem de improbabil sa pierzi semnificativ.

      eu cred ca investitia cea mai buna ca raport randament/risc sunt fondurile de investitii cu risc scazut.
      chestia e ca trebuie ales un administrator de fonduri cu comisioane rezonabile.

    • Cristian spune:

      Poti sa cumperi aur, cred ca BCR vinde lingouri, insa o sa ai o problema cu depozitarea lui, ca nu o sa il tii acasa.

      Poti sa investesti in fonduri care la randul lor au expunere pe aur, si atunci ai scapat de grija depozitarii lui, insa poti sa ai surpriza ca peste N ani dupa ce convertesti aurul in cash sa ajungi pe minus, oricum tine cont si de inflatie…

    • Nautilus spune:

      Valentin Lazea, care e un tip răuvoitor, dar ceva mai bine cunoscător în ale finanţelor decât publicul obişnuit, zicea cam aşa:

      Pe termen lung, inflaţia are tendinţa de scădere. Locuinţele, pe termen lung au tendinţa de a se aprecia, chiar dacă bula, care era nesustenabilă, s-a spart. Tot pe termen lung, pe măsură ce industria renaşte, cursul valutar va migra uşor în favoarea leului. Astfel încât publicul obişnuit nu e încurajat să economisească bani, fiindcă nu simte presiunea unei incertitudini în ceea ce priveşte viitorul său. Toţi aceşti factori presează împotriva economisirii. E mai raţional să cumperi o locuinţă, la care plăteşti rate o vreme, după care rămâi cu ea, un bun suficient de valoros, pe care îl poţi vinde.

      Astfel încât, acelaşi Valentin Lazea propunea în 2009 crearea unei incertitudini în ce priveşte drepturile pensionabililor, astfel încât publicul să fie presat să economisească 😛

    • lucia spune:

      Eu mă gândesc că ar fi bune niște economii în valută, în special euro.

  • Dan spune:

    Cateva idei despre finante si investitii:

    – Nu cere parerea pe internet despre vreo achizitie in domeniul imobiliar, sunt prea multi „priceputi” (trolls) pe forumuri care locuiesc cu parintii si castiga salariul minim pe economie pentru putea fi purtata o discutie cat de cat logica pe tema asta. Sau mai bine, nu te baga la niciun credit ipotecar pana la implinirea varstei de 30 de ani.

    – Masina este un cost. Prin costurile asociate iti platesti de fapt doar confortul si imaginea publica. Daca te bagi la un credit avand asta in minte, e in regula.

    – Electronicele si electrocasnicele sunt consumabile. Pe termen lung e mult mai rentabil sa cumperi la 5-10 ani aparate scumpe decat sa schimbi la 1-2 ani aparate ieftine.

    – Telefonul e doar un cost. Aici se aplica rationamentul invers, e mai rentabil sa schimbi mai des aparate ieftine. Si da, „shop around” atat pentru aparat cat si pentru planul de voce sau date.

    – Aur, picturi, investitii la bursa: in clipa in care tu, membru al „marelui public” afli despre randamentul ridicat al vreunui tip de investire, acela e momentul in care cei care „stiu meserie” se apuca sa vanda si sa faca de fapt profit din banii tai. Sigur, nu tot timpul pierzi bani, insa niciodata nu vei castiga cat cei cu „inside info” sau care traiesc doar din asta.

    – Pensie privata: sigur ca ideal este sa incepi sa investesti de la primul job insa sunt mult mai multi factori aici (dobanzi, randamente de investitie, etc). Problema in Romania este diferenta mare intre baza si varful piramidei salariale (un junior poate castiga chiar si de 25 de ori mai putin decat un director, in timp de in tarile vestice raportul e mai degraba 1:5). In cazul unei specializari cu crestere salariala mare in timp (ex: IT) eu as amana inceputul perioadei de cotizare, insa asta tine de fiecare.

    Cam atat de la mine azi.

    • Robo spune:

      referitor la investitii, in legatura cu crahul pe care il vedem acum la bursa din China si cu cei ai scris tu, am citit recent o chestie misto;
      zice ca atunci cand frizerul tau iti da sfaturi despre ce actiuni sa cumperi la bursa, stii sigur ca e momentul sa vinzi 🙂

  • o femeie spune:

    Sa zic si experienta mea de viata. Reprezint o familie cu 3 membri si 1 singur venit mediu pe economie timp de 4 ani (acum e mult mai bine dar mentin ritmul). Si dupa lupte cu excel, cu mintea, cu ordine in mine si in lucruri, cu liste pe hartie si evaluari si raspuns sincer la intrebarea „chiar am nevoie de asta” – am ajuns sa ma descurc bine si sa am si rezerve.
    Deci se poate sa ma incadrez in incasari.

  • Lia spune:

    E foarte buna treaba asta cu optimizarea cheltuielilor. Dar… implica prea multa organizarea, strictete, etc. E usor pentru oamenii practici si organizati, dar pentru mine ar fi dezastru. Pur si simplu sunt prea hedonista si aventuriera sa astept sa cumpar ceva cand e la reducere sau sa planific o vacanta, mi se pare ca se duce tot farmecul cat astept. Am regretat doar ca nu am facut/cumparat ceva, nu si ca am luat ceva scump si inutil, desi fac asta foarte des. E drept ca nu am casa si nici nu-mi doresc, chiria imu ofera libertate mai mare, la pensie nu ma gandesc deloc, probabil de acum voi imparti salariu intre distractie si educatia copilului, cand incepe sa se educe ca acum e bebe.

    • Lia spune:

      Scuze pentru greseli, scriu de pe telefon.

    • Rox spune:

      Din cate am inteles eu de la altii mai experimentati, daca nu se schimba nimic in sistemul de pensii de la noi din tara, s-ar putea ca pe cand ajungem noi la pensie (generatia care are acum 30-40 de ani) sa nu ne ajunga pensia de la momentul respectiv nici macar de o aspirina. Metaforic vorbind. Sau nu.
      Pe mine m-au cam ingrijorat previziunile astea si ma tot gandesc la solutii pentru a avea ceva pus de-o parte pentru vremurile alea.

      Iar daca nu-ti place sa astepti reduceri sau sa planifici din timp vacantele, inseamna ca pur si simplu iti permiti, ca diferenta aia de bani e nesemnificativa pentru tine sau ca n-ai nevoie de ei pentru altceva. Si nu e nimic rau in asta. Dar daca ai avea nevoie cu adevarat, ai planifica mai mult.

    • Cristian spune:

      Schimbari s-au facut dar nu suficient de indraznete, exista pilonul 2, exista pilonul 3 – foarte slab popularizat din pacate.
      Problema este data si de valoarea salariului in .RO, si pe cale de consecinta de sumele ce pot fi investite in conturile de pensii. Este un cerc vicios, salarii mici -> alimentari mici la pensie -> pensie microscopica. Insa putine persoane sunt constiente de acest aspect.

      Cei mai afectati vor fi cei nascuti in anii ’67-70, cind a fost un val de nasteri in tara, si pentru care nu prea vor exista fonduri de la buget pentru pensia de stat. Asta este realitatea.

    • Lia spune:

      Eu am abia 28 de ani si am prins pensiile private obligatorii. S-a strans deja o suma frumusica acolo si ma oftic ca n-am acces inca la ea 🙂

    • Rox spune:

      Suma aia se presupune ca tre’ sa-ti ajunga pe mai multi ani de pensie 🙂
      Ultima oara cand am primit eu o hartie de la cei la care am pensia privata obligatorie, aveam undeva la 100 si ceva de lei pe luna (daca as iesi acum) ceea ce e fix-pix. Nu stiu cat e suma totala, dar nici daca as sti si as avea acces la ea nu mi s-ar parea o treaba inteleapta sa o toc dintr-o lovitura.

    • Lia spune:

      Eu nu ma gandesc la pensie nu pentru ca sunt iresponsabila (desi sunt un pic), ci pentru ca nu vreau sa ma pensionez. Acum cand sunt un an (11 luni de fapt) in concediu de bebelus nu imi lipseste neaparat cealalta jumatate de salariu, afectata de plafonul limitat :), ci serviciul in sine. Nici nu prea am simtit ca mi s-a injumatatit salariul, pentru ca timpul in care as putea cheltui s-a redus si mai mult. Deci pensie probabil ca nu. Oricum pe cea privata o poate primi copilul dupa ce n-o sa mai fiu eu.

    • nilufera spune:

      Adica nu vrei sa te pensionezi niciodata, muncesti pana mori la locul de munca?!:)))Foarte tare asta, insa banuiesc ca nu ai mai mult de 5-6 ani de munca pana acum, asteapta pana la 20 de ani si vei vedea ca nu vei mai fii atat de „muncitoare ” ca acum. Iar copilul este inca mic, vei vedea ca pe masura ce creste cresc si cheltuielile tale.

    • Rox spune:

      Eu am pensie privata (cred ca pilonul 3) dar nu imi place deloc compania la care o am si vreau sa renunt la ea daca pot si sa aleg alta.
      Mi-a facut cineva o prezentare a unui sistem sau program sau ce-o fi in care suma minima de plata era 500 de lei pe luna care mie mi s-a parut foarte mult din venitul meu lunar, cu atat mai mult cu cat – daca am inteles eu bine, la pensie nu ar urma sa primesc nimic mai mult (o dobanda, ceva), ci tot echivalentul de acum a 500 de lei, eventual ajustati in functie de inflatie.
      Problema e ca nu ma pricep prea bine si mi-e greu sa inteleg chestiile astea si sa aleg in deplina cunostinta de cauza asa incat sa fiu sigura ca am ales bine si ca nu ne trezim la pensie ca facem foamea.

    • Cristian spune:

      Poti sa isi schimbi compania de pensii, fie ea P2 (obligatorie) sau P3 (facultativa), suna la furnizorul existent si cere-le formularele de transfer, e dreptul tau sa te transferi.

      Cred ca ti s-a prezentat o asigurare, ceva la 500RON pe luna, un podus diferit de pensie, insa vanzatorii sunt foarte buni la a-ti prezenta doar avantajele produsului, mare atentie.

    • lucia spune:

      Ai putea economisi și în valută și/ sau găsi o sursă de venit pasiv.

  • luiza spune:

    cam 5-6 ani de la primul job noi am tot strans bani pt casa. Nu ne imaginam ca ne vom lua casa cu cash, nici vorba, doar ca ne doream sa avem un avans considerabil care sa ne reduca rata. Acum avem rata de la apart in jur de 850-1000 ron/luna. Destul de bine pt noi. Reusim sa putem mai mereu deoparte, cu toate ca eu am indemnizatia aceea minuscula. Rata mica ne-a permis sa achizitionam si alte produse financiare, de genul asigurare de viata, un depozit pt copil. Deci da, recomand cumpatare cat se poate, dar fara frustrari prea mari.

  • AlinaB spune:

    Noi traim in Germania. 3 adulti ( eu, sotul, mama ) si un copil de 2 ani. Nu sunt milionara dar am un comfort financiar care imi permite sa nu ma uit la preturi, sa nu ma uit in cont, sa cumpar ce vreau de unde vreau, sa imi fac concedii unde vreau. Ne limiteaza doar timpul liber. Nu am minus in cont dar nici pe plus cu mult nu sunt. Stam cu chirie ( avem 2 apartamenre inchiriate, unul pt noi si unul pt mama), detinem 2 masini nu foarte noi dar fiabile. Clar am putea sa facem economii, sa ne uitam mai atent pe ce dam banii, etc. Dar merita efortul? E un stres pe care noi l-am eliminat in totalitate. De cand nu ma mai uit la bani suntem atat de linistiti.

    • Robo spune:

      si daca unul din voi isi pierde slujba?

    • Andreea B spune:

      Poate si-au făcut asigurare de incapacitate de munca (Berufsunfähigkeitversicherung), pe care si-o cam face toată lumea in Germania si atunci stau relaxați. Si noi avem asigurare din asta, momentan suntem tineri, cam in vreo 10 ani o schimb cu o pensie privată.

    • AlinaB spune:

      Sa imi pierd jobul e greu de crezut. E o cerere enorma de medici in Germania. Daca se intampla vre-un accident si nu mai pot munci am asigurare. Si nu chiar pe 0 in cont. 1-2 luni pot sa ma intretin din banii de acolo.

    • Robo spune:

      makes sense.
      e bine, dar nu cred ca toata lumea poate aplica acelasi model.

      uite de exemplu eu sunt dublu expus la o criza financiara, pentru ca si slujba si economiile depind de starea sistemului financiar.
      cum ar fi sa fiu un grec care lucreaza la si are si banii intr-o banca din Grecia zilele astea :))

  • Natalia spune:

    Foarte util articolul, vreau sa stiu si eu de unde ati luat limitatoarele de debit( am cautat pe net si n am gasit)?

    • Robo spune:

      cauta dupa „aerator robinet” sau „aerator economie apa”
      eu am luat de pe un site dar am vazut si la romstal si la dedeman, se gasesc peste tot

  • Dana spune:

    Foarte util articolul, mai ales punctul 6 mi se pare important. Dat fiind ca cam toata lumea are credite pentru locuinta, e foarte bine daca poti economisi lunar cate putin, si cand se aduna o suma mai mare sa rambursezi anticipat o parte din credit. Noi cel putin asta incercam, sa il terminam cat de repede putem, ca sa avem o mai mare flexibilitate financiara mai tarziu. Si referitor la planurile de pensie, o varianta pentru cei care stau in orase mai mari si care au o suma de bani pusa deoparte ar fi sa investeasca intr-un apartament pe care sa il poata da in chirie. La inceput platesti rata din banii de chirie, iar la batranete sunt o suma pe langa pensia de la stat (care va fi sau nu…) Planul acesta functioneaza in special in orasele universitare, unde sunt tot timpul studenti care cauta cazare.

    • Misu spune:

      Care studenti, ca demografia e in scadere de te apuca plansul, multi nu sunt in stare nici sa ia bancul si se duc prin Spania si Italia la cules capsune si ardei? Nu va bazati prea mult pe chirie la batranete, pe langa pensie, s-ar putea sa aveti surprize neplacute.

    • Andreea B spune:

      Asa n-am încredere in piața imobiliară după căderea de acum câțiva ani… Apartamentul nostru valora in boom-ul imobiliar cam 150.000€ iar acum cred ca e maxim 100.000€. Pai daca ai fi cumpărat atunci ți-ai fi dat acum
      cu pumnii in cap sau nu?

    • Dana spune:

      Boom-ul a trecut, acum e relativ stabila piata imobiliara, cel putin unde stau eu. Dar da, e un factor de risc, clar. Pana la urma orice investitie vine cu niste riscuri, mai mici sau mai mari.

    • Laura spune:

      Hm mie, mai ales in perioadele in de criza mi se pare ca regele e cash-ul si disponibilitatile financiare. Eu as prefera sa pastrez sumele economisite pentru zile negre (gen daca ramane un membru al familiei fara job) din care sa ne putem acoperi traiul zilnic si ratele, decat sa platesc anticipat niste ani de credit. Nu de alta dar daca ramn fara job, ratele tot curg, facturile la fel si anii 16/30 taiati din credit nu ma incalzesc. Eu personal nu incurajez persoanele cu economii modeste sa le foloseasca pentru rambursari anticipate si mai degraba capitalizarea lor in un cont de economii, investirea in diverse petru a avea un buffer in caz de ceva…

    • Robo spune:

      da si eu voiam sa zic la fel, trebuie gandita bine rambursarea anticipata, pentru ca daca rambursezi ramai fara cash si nu mai ai buffer in caz de vreun necaz
      sigur daca dobanda la credit e foarte impovaratoare, merita sa rambursezi, dar mai intai poate merita sa refinantezi

    • lucia spune:

      Trebuie să rambursezi anticipat astfel încât să îți rămână și ceva economii.

  • Alex spune:

    Foarte interesant articolul si adevarat. Noi am trecut si prin experienta cheltuirii banilor fara sa ii numaram prea mult ( pe principiul de ce mai muncesc daca nu imi permit x chestie) dar si prin experienta nevoii de a optimiza cheltuielile (cand eu am ramas o perioada fara servici). Avem o prima casa si rata la masina si card de credit cu tableta in rate si telefoane smart si…etc. Si daca atunci cand aveam 2 salarii nu ne ajungeau banii de la luna la luna acum dupa experienta cu 1 sg salar nu doar ca am achitat din datorii dar punem si deoparte. Cel mai important mi se pare sa faci acea lista cu cheltuieli. Sa vezi ce rate ai, facturi, transport si apoi vezi ce ramane pt alte cheltuieli. Intr-adevar s ar putea sa aveti mari surprize. Apoi daca esti consecvent totul vine de la sine. Recomand eventual folosirea unui al doilea card pt banii economisiti fara a face neaparat un depozit. Iti vine mai greu sa intri in ei cand ii vezi pe toti la un loc.

  • yoyo spune:

    Fain articolul, ar trebui predate chestiile astea si in scoli. Mie mi le-a „predat” bunica, pe vremea cand isi impartea pensia astfel incat sa ne ajunga de la luna la luna.
    In alta ordine de idei, nu as da banii pe mana sotului nici sa ma bati :))))) Eu tin banii, eu ii gestionez, inclusiv salariul lui, cardul lui e la mine, nici nu s-a pus problema altfel de cand ne-am mutat impreuna. Si am reusit sa ne luam apartament, masina, si sa facem si cate un concediu pe an pe undeva in afara tarii. Si n-am nici o tangenta cu economia, daca ma bagi in calcule de economisti ma omori cu zile, eu sunt inginer 😀 Dar am asa un fler la bani, de zici ca-i simt, bunica-mea zicea ca sigur oi fi ceva soi de evreu. Si intotdeauna stau si ma gandesc de doua ori inainte sa dau banii din mana, daca chiar avem nevoie de acel ceva. Urasc sa cumpar ceva si apoi sa stea „bibelou in vitrina”.

    • Daniela spune:

      Felicitari pentru fler si cumpatare, rar mai gasesti oameni care sa-si tina banii echilibrat dar intrebare mai indiscreta: cum adica ii tii tu cardul sotului? Chiar asa cheltuitor este? Mi se pare cam aiurea chestia asta :)) eu m-as oftica sa fie toti banii la sotul

    • Cristian spune:

      Femeile sunt mai competenete in general in a administra banii familiei, YOYO procedeaza foarte corect, in plus intr-o casnicie banii sunt la comun, nu-i asa?

    • Yoyo spune:

      Pt simplul fapt ca nici sotul nu vrea sa-si bata capul cu finantele si oricum uita ce si cand trebuie platit, cardul lui e la mine. Stie tot timpul cati bani am cheltuit si cati mai avem pt ca il informez eu, dar el nu ar tine neaparat sa stie. Nu e imprastiat cu banii, doar ca uita de termenele de plata si ni s-a taiat curentul o data pe chestia asta. Si eu sunt mult mai priceputa la organizare decat el, o si recunoaste.

    • mack spune:

      Eu ştiu un cuplu în care banii îi ţine el, exact din motivele spuse de Cristian şi Yoyo mai jos – cine e mai descurcăreţ cu banii şi mai atent, ăla gestionează finanţele familiei.

  • Alexa spune:

    Ma bucur sa vad ca multi oameni sunt interesati de administrarea cat mai buna a veniturilor. Eu merg pe idea urmatoare: orice ban ramane sau intra in cont e foarte bine venit, din putin, cu putin se face mult.
    Noi nu locuim in Romania, aici in tara noastra de adoptie avem salarii undeva putin sub salarul mediu de aici. Este o tara cu salarii bune, dar si scumpa la toate in acelasi timp.
    Cand am venit aici lucra doar sotul meu si din putinul pe care il aveam reuseam sa economisim cate ceva, acum castigam mai mult si economisim mai mult.
    In primul rand trebuie sa vrei sa economisesti , sa gasesti ceea ce ti se potriveste tie, sa nu privesti peste gard la vecinul care tocmai si-a luat ultimul telefon cu toti banii pe care ii detinea, sau o masina scumpa la care in 2-3 ani o sa ii caute pe cineva care sa ii preia finatarea. Sa fii constient ce iti permiti.
    Si eu am in vedere regulile 1,2, 6 si 7. Cam de un an de zile prefer sa platesc cu bani cumparaturile zilnice, iesirile in oras, haine. Restul platilor se fac automat sau le face sotul din cont. Cand vad cum pleaca bani parca cheltui mai chibzuit. Pe langa acestea mai incerc sa imi aproximez veniturile si cheltuielile pentru luna urmatoare sau chiar mai multe: poate trebuie facuta inspectia la masina sau poate am muncit extra si atunci veniturile si cheltuielile pot varia de la o luna la alta. Si mai citisem undeva ca e bine sa ai economisit bugetul necesar familiei pentru cel putin 6 luni in cazul in care unul dintre membrii familiei ramane fara serviciu.Nu trebuie nici sa economisesti la sange si sa nu te mai bucuri de nimic, dar parca nici toata munca sa o arunci pe fereastra. Tot asa citisem pe undeva sa nu cumperi chiar toate nimicurile care iti ies in cale fiindca intr-o zi vei fii nevoit sa le vinzi fiindca nu mai ai bani.
    O sa scriu ce mi-a zis un taximetrist intalnit la Cluj, in legatura cu bani : degeaba ai bmw daca bagi benzina de ultimii tai 50 de ron, mie cand bag mana in buzunare imi place sa simt bani. Eu ma regasesc in cuvintele lui.

  • Maria spune:

    Cand eram singura gestionarea banilor era floare la ureche, in 2 se complica treaba. Mi-a luat ceva sa ma organizez cu finantele familiei, dar de la inceputul anului am gasit o solutie ok pentru noi. La inceputul fiecarei luni impart bugetul familiei in urmatoarele categorii: RATA CASA, ECONOMII, VACANTA, SANATATE, AMENJARE CASA (pentru ca inca mai avem de pus la punct una alta in apartament), si CHELTUIELI LUNARE (care la randul lor sunt cheltuieli fixe: intretinere, tel, lumina, gaz si cheltuieli variabile). Noi suntem norocosi, venitul nostru este peste medie si prin urmare in categoria cheltuieli lunare nu suntem foarte limitati, prin urmare este o categorie pe care as putea si imi doresc sa o optimizez pe viitor si din ea sa se duca mai multi bani catre ECONOMII. De asemenea consideram ca rata la banca este mai mare decat este in realitate si depunem mai multi bani in fiecare luna in contul de rata pentru a avea o rezerva suplimentara pentru banca. Banca retrage din contul de rata doar rata efectiva nu si ce depui suplimentar.

  • vio spune:

    Eu gasesc foarte util articolul tau. Desi matematician de formatie..desi capricorn ca zodie (cica astia ar fi zgarciti sau calculati sau..oricum numai nu cum sunt eu..)..sunt varza la capitolul buget. Stiu si de ce, stiu exact ce anume din lista facuta de tine (si de mine de cateva ori..) incalc. Dar..nu ma pot abtine. Sunt genul care cat are atat toaca. Fara credite, dar cu un afurisit-minunat deopotriva de card Avantaj (cine-l are stie ce zic..). Calc luna pe luna pe bec. Pana-n copil calcam pt mine..acum calc pt el. Nu ma pot abtine, ma scap in tot felul de haine-hainute-carti-masinute-puzleuri-and staff like that… De am ajuns sa am pt el tricouri si pantaloni pe care nu i-a imbracat niciodata…
    Stiu ca sunt groaznica, luna de luna imi spun ca voi pune deoparte ceva, oricat de putin..si , la naiba, nu o fac!!
    🙁

    • o femeie spune:

      pune deoparte cand iei salariul. Eu pun un procent din venit, consider ca sa ma platesc pe tine prima data este cel mai important.

    • o femeie spune:

      sa ma platesc pe MINE prima data (greseala de tastare)

    • vio spune:

      Pun, la fiecare salariu, dar la final de luna intru in ei pana la zero. …

    • Cristina spune:

      Cel mai bun plan de buget este o echilibrare emotionala/spirituala. Nevoia de a cumpara este strans legata de nevoi emotionale pe care nu le constientizam/carora nu le acordam atentie. Nu ma refer la nevoile de baza (mancare, intretinere), ci la cumparaturile inutile. Atunci cand ne cunoastem bine si ne rezolvam nevoile emotionale, nu mai apare evadarea in cheltuieli inutile. Si atunci ajungi sa faci diferenta intre dorinta-nevoie. Ai nevoie de un nou smartphone, sau e o dorinta? Ai nevoie de o masina mai mare, sau e o dorinta? Nu este necesar sa ai bani putini ca sa faci distinctia asta. Poti avea bani destui si sa traiesti mai constient. Asta nu inseamna zgarcenie. In schimb, daca ai bani mai putini decat nevoile tale, atunci un plan de buget si reduceri de cheltuieli sunt binevenite.

  • o femeie spune:

    eu nu mai sunt in Romania, dar la un moment dat o parte (mica ) din pensia privata era dedusa din impozit. Stie cineva exact daca asa e, si cum se face? In conditiile acestea oricine merita sa faca pasul asta, doar pt a specula un avantaj fiscal, dar si pt asi asigura ceva pe viitor.

  • Nilufera spune:

    Este si acum, din cate stiu eu in limita a 400 eur/an;
    asta inseamna fix pix, practic in 12 ani de abia iti asiguri un an de pensie..

    • o femeie spune:

      In momentul acesta jumatate din romani au salariu mai mic de 1000 lei net lunar. Asadar sunt multi oameni care nu isi permit sa puna 400 euro pe an deoparte – pe cand aceasta deducere e mai mult decat 0.

      Stii cum se aplica pentru ea?

    • Cristian spune:

      Nu este nevoie sa aplici, atit timp cat platile se fac de angajator, iar suma de bani ce crediteaza fondul tau de pensie este reflectata automat pe fluturasul de salariu.

      Insa tu ai scris ca „eu nu mai sunt in Romania”, ce sa inteleg, ca esti angajata la o firma din .RO si lucrezi in alta tara sau esti angajata la o firma din afara tarii?

    • o femeie spune:

      ca nu mai lucrez in Romania.

    • Robo spune:

      @nilufera
      cred ca deductibilitatea de 400 de euro inseamna ca daca ai contribut la pilonul 3 cu 400 de euro, ti se reduce impozitul pentru ei, nu ca iti da cineva banii astia
      adica avantajul este de 16% din 400 de euro, respectiv 64 de euro – cu atat se reduce impozitul pe venitul tau pe care il datorezi statului
      acum nu inteleg cum se intampla daca cineva are doar venituri din salarii, pentru ca in cazul asta impozitele sunt platite direct angajator, deci nu ai cum sa aplici deductibilitatea asta;
      presupun ca trebuie sa depui declaratie de venit si sa astepti sa primesti de la stat cei 64 de euro

      sunt curios cata lume face chestia asta

  • ilia spune:

    as avea si eu o intrebare , de fapt o situatie : lucrez dar am pe cartea de munca salariul de 400 lei pe luna , in realitate castig mult mai mult , insa banii ii primesc ” in mana ” fara posibilitatea sa ii primesc pe un card . Acum am nevoie sa ma mut si sa inchiriez o casa noua dar nu dispun de suma de care am nevoie . Exista vreo posibilitate sa mi se acorde vreun fel de credit de la banca ? Un imprumut destul de mic as vrea ..

    • Cristian spune:

      In principiu da, insa banca iti va lua in considerare pentru evaluarea bonitatii tale doar veniturile oficiale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *