Ocupație: Nevastă de pilot

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Când sunt întrebată cu ce se ocupă soțul meu, și spun că e pilot, de obicei nici nu mai contează cu ce mă ocup eu, sau ce am realizat până acum. Primesc cam trei tipuri de reacții:

1. – Wow, ce tare! Super!
Eventual mă și măsoară din cap până în picioare și își închipuie că acasă nu mai pot să deschid ușa de grămezi cu bani.
Sau:
2. – Ce mișto! Unde găsim și noi, fată, niște piloți din ăștia??
– Ăăă…păi știți că piloții nu stau așa pe un raft ca laptele, să aștepte să vină niște dive să-i culeagă de acolo…dar de obicei la aeroport, că acolo lucrează.

Da, chiar am fost întrebată asta de niște puștoaice de liceu. Sau alte întrebări mai voalate, dar care duc în același punct, cum ar fi: „Auzi? Da cum v-ați cunoscut?” sau „Unde l-ai întâlnit?”
Sau fix în direcția opusă, cu o privire compătimitoare:

3. – Ahhh! Ce nasol! Am auzit că ăștia și-o trag toți cu stewardesele!
Ei nu au cunoscut niciodată un pilot, dar așa au auzit, și împart prejudecata asta în stânga și în dreapta.

De fapt, piloții sunt și ei oameni ca toți oamenii, nu poți să îi tratezi de parcă ar fi vreo specie aparte. Majoritatea au familie și copii la care țin foarte mult. La fel și stewardesele. Gândiți-vă la companiile unde lucrați sau unde ați lucrat, și să imi spuneți dacă puteți băga mana în foc pentru absolut orice femeie și orice bărbat că e ușă de biserică. Adulterul se poate petrece în orice meserie dacă se dorește, nu are aviația statistici mai proaste.

shutterstock_7224181

Din cauza acestor trei tipuri de reacții, prefer să evit să spun cu ce se ocupă soțul meu, sau să răspund că e inginer, dacă mă întreabă persoane cu care știu nu o să mai am treabă sau care chiar nu trebuie să știe detalii din viața noastră.

În plus, soțul meu are colegi cărora li s-a spart casa dupa ce au zis copiii la bloc ca tata e pilot. Noi ne supărăm când se uită străinii strâmb la noi că suntem români, dar de fapt cei mai plini de prejudecăți suntem chiar noi, românii. Când o să încetăm să ne judecăm între noi, atunci putem să avem pretenția și de la alții…

Meseria de pilot este una frumoasă și plină de adrenalină, dar și extrem de grea și riscantă. Ca să ajungi pilot nu se poate altfel decât dacă asta e pasiunea vieții tale. Altfel e chiar imposibil!!!

Examenul de admitere la Academia de Aviație este necruțător! La buget intră doar cine e tobă de carte, iar la taxă e atât de scump, încât nu dă banii ăștia decât cine chiar consideră meseria asta țelul vieții lui. Apoi Academia este foarte grea, și ai de învățat manuale întregi de proceduri; în plus, trebuie să fii în stare să prezici vremea singur, după ce vezi in jur. Doar manualul de meteo are 4 kg… de celelalte zeci de manuale nici nu mai zic.

Termini academia cu 200 ore de zbor pe un avion mic. Primești cu bucurie un post într-o companie (una care primeste începători, că toți vor cu experiență, ca peste tot, și, bineînțeles, după un interviu care se lasă cu capete sparte… la figurat, evident) și trebuie să înveți avionul pe care vei zbura. Asta înseamnă cam o lună și jumătate de simulator, într-o altă țară (în România nu sunt simulatoare pentru niciun avion). Acolo mai primești cam între 7 și 11 manuale pentru avionul pe care urmează să zbori. Trebuie învățate din scoarță în scoarță.

Dai multe teste, și zbori în simulator în toate condițiile (inclusiv conditii grele, cum ar fi furtuni, vânt puternic, fără motoare sau cu fum în cabină… piloții sunt toți pregătiți pentru toate scenariile). Apoi dai testul final și, dacă îl treci, vii în țară și începi să zbori avionul, inițial cu un instructor care îți dă drumul atunci când consideră el că ești suficient de pregătit.

Și îți zbori avionul „liniștit”. Dacă este unul mic, pentru curse regionale, iei in bot toți norii, toate turbulențele și nu poți ateriza dacă vremea este prea furioasă. Pleci de acasă știind că te duci la Baia Mare, dar de fapt aterizezi la Târgu Mureș, că la Baia nici nu se vede pista și vântul este atât de nasol că ar întoarce avionul pe dos. Dar pasagerii înjură că sunt piloții nesimțiți, că nu au avut chef să aterizeze dincolo. Așa-i când te gândești la siguranța lor…

Anual mergi la simulator în altă tară câte o săptămână, ca să mai dai teste și să reîmprospătezi procedurile de urgență și de scenarii nasoale.

Simulatorul nu ți-l programezi tu, doar ești înștiințat despre perioadă, care poate fi fix cand e nunta cumnatului sau când naște nevasta. După o vreme, daca vrei și se scot locuri la concurs, ești mutat pe un avion mai mare, pe curse externe mai lungi.

Iar simulator o lună și jumătate, alte 11 manuale, alte teste. Și după ce îți dă drumul instructorul, zbori frumos la 10.000 metri, peste nori, unde sunt radiații faine care îți scurtează viața, plus radiațiile de la stațiile radio din botul avionului.

Adrenalina te năpădește de câte ori tragi de manșă să ridici avionul, și de câte ori pui roțile pe pistă. Ajungi acasă la 12 noaptea, în loc de 21, că a fost un incident la Londra pe Heathrow și au întârziat toate cursele. Soția și copilul dorm de mult. Trebuie să dormi și tu, că a doua zi ai altă cursă, dar nu poți, că adrenalina încă curge prin vene. Pe la 2 vine somnul și adormi ca valiza până a doua zi la 12 când pleci în cursă.

Pe timp de vară ai o singură zi liberă pe săptămână, și un singur weekend pe lună. Deh… sunt chartere, lumea pleacă în vacanță. Tu nu poți, că nu te lasă nimeni să îți iei concediu, cine mai face cursele atunci? Daca ai o singură zi liberă, atunci o dormi pe toată, și nici nu îți ajunge. Daca sunt două consecutive, în a doua ăți scoți familia în oraș. Și când să ieși pe ușă, sau chiar cand ești în parc, sau la restaurant, te sună de la serviciu, ca unui coleg îi este foarte rău și nu poate face cursa, și trebuie să te duci tu.
– Când trebuie să decoleze avionul?
– Păi trebuia acum jumătate de oră…

Super! În goană spre casă:
– Nevastă, am camașă călcată?

Acasă, nevasta pregătește repede uniforma cu copilul în brațe, cât bărbatul face un duș. În avion pasagerii înjură piloții și compania că sunt nesimțiți, că întârzie, și nu o să mai ia niciodată bilete de la ăștia.

Prietenii care nu sunt domeniu se supără că nu le răspunzi la telefon, că nu te vezi cu ei în oras, sau că nu pleci cu ei în mini-vacanțe. Adică dacă ai doar două zile libere pe lună, de ce să nu le petreci stând 10 ore in trafic pe Valea Prahovei?

Apoi, după ce strângi cateva mii de ore zbor, și dacă ești remarcat de superiori, ești avansat ca comandant. Altă lună la simulator, alte teste, alt stres. Trebuie să demonstrezi în plus că ești extrem de lucid în orice situație și ești în stare să iei decizii excepționale in caz de urgență. Și continui să zbori, cu mai multă responsabilitate și povară pe umeri.

În decembrie după Crăciun, pe care l-ai petrecut și pe ăla în avion, stai cu familia la masă și faci planuri de Revelion. Dar te sună de la companie să îți spună că mâine trebuie să pleci in cursă, cu întoarcere pe 4 ianuarie. S-au dus naibii toate planurile de Revelion… noroc că poți să iți iei și familia… măcar nu stau singuri acasă.

Mai sunt și cazuri cand te suna că a apărut o cursa urgentă, și când întrebi cât stai, ți se răspunde „Nu știu! Între două săptămâni și trei luni!” și de fapt stai un an (așa era la compania la care a lucrat înainte, plecau cu contracte în alte țări, și făceau zboruri de acolo pentru companiile locale). Gândiți-vă cât de obosiți sunteți după un drum cu avionul ca pasageri, și apoi imaginați-vă că piloții fac asta zilnic, în timp ce stau continuu în priză în caz că apare ceva și au responsabilitate pentru 1-2-300 de pasageri, în funcție de cât de mare este avionul…

Și tot ce ți-ar lipsi când intri pe usă acasă, mort de oboseală și de stres, este o nevastă ciufută, care te suspectează că umbli cu stewardesa nu știu care că așa zice vecina de la doi, sau discuții aprinse despre mama soacră, sau că ai uitat sa-i iei tampoane de la farmacie, sau că ai uitat de ziua ei de nume, sau de aniversarea căsătoriei, sau de Valentine’s day sau care or mai fi, și tu ți-ai dori să iți aduci aminte măcar care e propria ta zi de naștere.

Nuuu! Oamenii aștia au nevoie de iubire și deconectare! Când intră pe ușă să ii aștepți zâmbind, și să ii ajuți să se elibereze de stres. Daca nu îl iubești, nu ai cum să stai cu un astfel de om. Ca nevastă de pilot ești veșnic singură acasă… cu copilul sau copiii. Prietenii lui s-au obișnuit deja să te vadă doar pe tine sau să vorbească doar cu tine la telefon. Nu poți să îți faci planuri mai devreme de sfârșitul lunii pentru luna următoare, când primește programul. Și iți faci viața după programul ăla…. Nu poți să îți faci planuri sigure de Sărbători, pot fi date peste cap oricând. Nu prea poți să pleci în concediu vara, în schimb bărbatul are câte o lună liberă în ianuarie sau februarie….
– Ce alegem, hubby? Musonul din India, sau emisfera sudică?
– Pai mai bine stăm acasă că sunt obosit… am umblat destul tot anul….

E sătul de aceleași hoteluri, pe unde are ramâneri peste noapte, și primesc aceleași camere prin rotație. Mi-a zis că are impresia că doarme în pat cu toți colegii :))))).

Și piloții au speranța de viață pe undeva la 55 ani, dacă zboară fără întrerupere până la vârsta asta. Îmi doresc să iși schimbe cursul carierei, să se apuce de ceva la sol, nu vreau să ramân singură așa devreme, și nici copilul să ramână fără tată când are și mai multă nevoie de el…. Dar e pasiune, adrenalină, dependență….

Sursa foto: pilot, via Shutterstock.com

Tags

71 Comments

  • Corina spune:

    Majoritatea oamenilor sunt incantati atunci cand intalnesc un pilot pentru ca ei pot face ceea ce altii vad doar in filme. Chiar daca este o meserie usoara, este condusa de pasiune in primul rand si nici nu este singura meserie de acest fel.

    Cat despre prejudecati… acestea le vedem in fiecare zi… cand vezi un om cazut pe strada si spui „ahh, un betiv…” sau cand auzi de un motociclist accidentat…”ahh, pai astia merg ca nebunii..”… insa aceste prejudecati sau „judecati rapide” nu fac decat sa evidentieze „micimea” celor care le fac.

  • Georgi spune:

    Gura lumii…ce ne-am face fara ea?
    Un articol foarte frumos, l-am citit cap-coada, am zambit la sfarsit si mi-am dat seama ca acest om are langa el o femeie cu toate tiglele pe casa.
    Draga autoare, esti o femeie pe cinste si meriti tot ce e mai bun pe lumea asta. Orice barbat are nevoie de o femeie cu picioarele pe pamant, sigura pe ea si care stie ca a iubi, inseamna a darui : rabdare, iubire, intelegere, sprijin, bucurie.
    Ma bucur ca nu pleci urechea la ce zic cei din jur si iti vezi de viata ta.

    Apropo de faza cu pustoaicele de liceu :))Mi-ai adus aminte : Aveam eu o fosta colega de scoala care era nebuna dupa politisti. Visa sa se marite cu unul. Nu stiu daca i s-a indepilnit dorinta intre timp , ca nu mai stiu nimic de ea de ani de zile, cert este ca fata era obsedata raaauuu!!
    Si trebuia MUSAI!!! sa fie ceva cu rang mai inalt, nu de la circulatie…pretentii neneee! In conditiile in care a picat bac-ul de doua ori si drept urmare s-a dus sa faca scoala de coafeze, acasa urla la maica-sa daca nu ii facea curat in camera si nu o astepta cu masa pusa si alte „printesosenii”. E genul de om care vrea tot de la viata, dar nu ofera nimic.

    Deci asa si cu mamazelele astea mici : Piloti, aaaa??? Pai faceti-va parasute!! MWHAHAHAHAHA!

  • Cris spune:

    Mi-a placut sa te citesc si ma bucur tare sa te si cunosc personal 🙂 (asa cred 😉 )
    Si stiu cat de multe ai realizat si tu ca mama si femeie. Bravo, J!
    Gura lumii.. who cares anymore?! Te stiu pe tine si stiu ca nu iti pasa si nu le iei in seama.
    La inceput puneam un pic la suflet cand spunea cineva ceva, dar am invatat sa nu imi pese sau sa consider ca daca suntem mai toleranti cu ceilalti e mult mai bine si pt mine si pt restul lumii. Numai bine iti doresc si keep in touch pt orice!

  • alipety spune:

    Dumnezeule, la ce companie lucreaza al tau sot?! banuiesc ca in Ro! am avut si eu ceva legaturi cu domeniul aviatiei, ce e drept, nu in Ro, dar in nici un caz nu era asa de urat cum povestesti. ai pus in acest articol doar aspectele negative ale vietii de pilot. dar crede-ma ca pentru cel care a ales acest job, aviatia este mai mult decat pasiune, este viata insasi.
    inteleg ca treci printr-un moment mai putin placut, probabil te-ai saturat de viata fara sot alaturi, dar gandeste-te ca nu va fi asa tot timpul. poate schimba compania, poate se reorienteaza si alege un job la sol. In plus, cand v-ati hotarat sa fiti impreuna, stiai cu ce se ocupa, nu? Daca asta a fost alegerea lui, iar tu il iubesti, il accepti cu tot cu job. e adevarat ca oamenii se schimba, dar oricine isi poate reevalua convingerile, poti sa iei atitudine, nu trebuie sa duci o viata nefericita.
    Mult succes sa accepti situatia si va doresc sa aveti o viata minunata!

    • Juliette spune:

      Fireste ca sunt si beneficii. Am calatorit si eu cu el peste tot in lume. Cu copil e putin mai greu insa. Eu am vrut sa subliniez diferenta dintre realitate si ceea ce crede lumea…nu e totul asa de roz si pufos, si nu e usor sa devii pilot….trebuie depusa o munca asidua.
      Si nu, nu trec prin niciun moment dificil. 🙂
      Ne iubim enrom, si ne sustinem reciproc asa cum putem.

    • Cristina spune:

      Felicitari!

  • ralu julie spune:

    Asteptam de mult un post asa de bun! J tu esti? 🙂 Super postarea, felicitari pentru ca esti TU, apoi mama si sotie de pilot. 🙂

  • Ioana spune:

    Ai uitat să spui de controalele medicale periodice unde totul trebuie să iasă perfect. Oamenii ăștia nu trebuie să aibă nici măcar un punct pe piele ca să fie declarați apți pentru a conduce un avion. Eu îi admir foarte tare!

    • Juliette spune:

      Da, asa este!
      Exista o licenta medicala. In fiecare an trebuie sa o reinnoiasca…adica sa piarda o zi intreaga la doctor, sa faca analize, consultatii, teste psihologice….care sunt chiar riguroase. Nu merge sa dai spaga sa iei licenta. Mai sunt controale pe diverse aeroporturi ale lumii, si trebuie sa ai toate licentele in ordine.
      Si daca merg la interviu la o alta companie, li se face un nou examen medical ca parte a interviului. Trebuie sa fie sanatosi tun!

    • Alexandra D spune:

      Da , in special controalele de vedere .

  • laura spune:

    Imi place cum ai scris,si ma bucur ca sunt atat de bine pregatiti pilotii, parca e mai safe sa stii direct de lasursa:). Sigur ca judecam necontenit, din momentul in care constientizam acest lucru dureaza o viata de om pana reducem nivelul:). Din experienta mea de lucrat in terapie, din enorm de multa lectura, din experientele celor din jur, reactiile celor cu care interactionam ( familie, prieteni, vanzatori), sunt extensiile noastre. Interiorul nostru atrage toate experientele. Energia e o emotie. Atragem, prin urmare, energiile de care avem nevoie. Zău ca o data ce te deschizi spre aceasta posibilitate, se schimba lucrurile:).

  • Irene spune:

    De mult nu am mai citit un articol atât de savuros! Te-ai gândit sa te apuci de scris (blog, jurnalism…)?

  • mihaela dumitru spune:

    Daaa…..inteleg perfect!La fel e si cu nevestele de navigatori!Craciunul il facem in martie,Pastele in septembrie,zilele de nastere cand se poate…evit evenimentele(nunti,botezuri)pt ca nu mi place sa merg singura.Sunt singura cam 6-7 luni pe an.Problemele importante incerc sa le rezolv fara a-i crea un stres suplimentar asa ca iau decizii singura in cea mai mare parte a timpului desi mi-ar place sa ma consullt cu cineva….nu ne certam cand e plecat pt ca-mi doresc sa fie concentrat pe munca lui ,iar cand e acasa nu vreau sa tulbur zilele petrecute impreuna…..da,daca nu-ti iubesti partenerul o astfel de relatie nu are cum sa reziste!Si nu toata lumea este facuta pentru o astfel de relatie… 🙂

    • Juliette spune:

      Aici recunosc ca la noi e mai bine. Adica sotul meu macar ajunge seara acasa (face predominant curse dus-intors in aceeasi zi)…cele in care ramane peste noapte sunt mai rare la compania nationala.
      Dar cand vine acasa, ne bucuram unul de altul si atat. Nu pot sa il pun sa spele vase, sa faca curat, sau sa stranga prin casa, cum fac alti barbati cand vin de la serviciu la 18….trebuie sa tin eu toata gospodaria. De multe ori sunt si mester…am asamblat de atatea ori mobila de la IKEA, am vopsit, am batut cuie, am montat diverse prin casa…asta e…eu m-am obisnuit si nu-mi displace 🙂

    • Carla spune:

      Lucrezi?

    • Juliette spune:

      Am renuntat la tot ca sa ma ocup de copil.
      Urmeaza sa ma reapuc de munca

    • Adela spune:

      Cred ca sunt putini cei care vin acasă la 18! Am lucrat numai in companii de vanzari. Oamenii de teren ajung acasa numai vineri seara.
      Noi lucram amandoi pana tarziu. Daca nu aveam bunicii aproape, ramaneam cuci. Cam greu sa cumperi si casa si tot ce este necesar dintr-un singur salariu…
      Ii invidiez pe cei cu program ca pe hartie sau cu program fix. 🙂

    • alipety spune:

      si eu sunt sotie de petrolist 🙂 6 luni din an sunt singura, cat sotul este pe mare. doar ca, spre deosebire de navigatori, el are un alt program, are ture de 2 sapt la munca/ 2 acasa.
      si cum ziceai si tu, nu petrecem sarbatorile impreuna si nici zilele de nastere. iar cu nuntile e ingrozitor, unele invitatii le onorez singura.

      dar asta este alegerea lui, o respect si incerc sa-mi umplu timpul cu diverse activitati. si eu , la randul meu, cand am ales sa lucrez in aviatie, am avut sprijin din partea lui.

      succes, rabdare si multa iubire tie si autoarei articolului!

    • Juliette spune:

      Ar fi fain sa facem un club al nevestelor care stau foarte mult fara barbatii lor :-p

    • Irina spune:

      Si eventual sa-i primiti si pe sotii celor ce sunt stewardese sau piloti, ca si ei sunt singuri acasa 🙂 Vorbesc din perspectiva unei stewardese care la fel, e plecata mereu 🙂

  • Anonim spune:

    Excelent acest articol! Sunt sotie de pilot si subscriu acest articol!

  • Rox spune:

    Cred ca ai nervii foarte tari 🙂 Si o spun cu toata admiratia si fara pic de ironie. Eu mor cate un pic la fiecare zbor de-al nostru, nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa stau cu stresul ca sotul zboara (aproape) zilnic.
    Clar e o meserie solicitanta pentru ei, dar nici ca sotie nu e usor.

  • Veronica Ștefan spune:

    Adevărat, o singura precizare: nu as vrea sa-si schimbe meseria si cu siguranța nici el! Din asta e făcut, e microb, nu pasiune! Si da, înțeleg pt ca am zburat si eu ca însoțitor de bord si mi-e așa un dor! „To most of the people sky is the limit. To those who love aviation, the sky is home.”

    • Juliette spune:

      Pai nici al meu nu vrea…doar eu mi-as dori sa se opreasca la un moment dat. Asta nu inseamna ca o sa se si intample…el nu se vede facand altceva si a muncit prea mult pentru asta…si eu il sustin, chiar daca nu sunt cu totul de acord

  • Madalina spune:

    Ok, si la lista de beneficii chiar nu e nimic de trecut? Adica treaba asta vine doar cu dezavantaje???

    • Juliette spune:

      Bineinteles ca sunt!
      Pentru mine: Am calatorit si eu cu el prin lume, acces oricand la duty free, nu stam la coada la check in, cumparaturi din alte tari, avem acces cam la orice de oriunde
      Pentru el: asa cum am zis, e in primul rand pasiune. Asta si-a dorit toata viata, ii place ce face din tot sufletul…desi nu ii e usor. Cred ca e mare lucru sa poti sa spui cu mana pe inima ca iti place ceea ce faci

  • Cristina SG spune:

    F dragut articolul 🙂 intradevar, pare un pic negativ, dar in mare parte, confirm si eu din experienta proprie! Si sotul meu este extrem de pasionat de zbor, ceea ce-l face sa treaca mai usor peste toate lucrurile mai putin placute ale meseriei (despre care ai pomenit si tu in articol), precum si stressul zborului in sine. Nu pot spune ca avem o viata mult diferita de a altora, e ca si cum ar fi in delegatie 🙂 A avut program de zbor de cate 6-7 zile intr-o locatie, dar si zboruri zilnice, si de fiecare data am reusit sa ne adaptam viata si planurile de familie, astfel incat sa nu ne afecteze f mult.
    Doar ca am mereu inima stransa cand stiu ca vremea e nefavorabila pe ruta pe care zboara. A fost cumplit cand un prieten de al lui m-a sunat sa ma intrebe daca zbura in ziua respectiva, dupa ce vazuse la stiri ca se pierduse legatura cu un avion din aceeasi companie…
    Oricum, vreau sa spun ca esti un exemplul de urmat pt suportul pe care il oferi sotului tau..tare as vrea sa fiu si eu asa :))

    • Juliette spune:

      Hmmm…nu am vrut sa para negativ…am vrut doar sa fac vizibile si alte aspecte. De cate ori apare cate un articol despre aviatie sunt evidentiate doar lucrurile teribile (in sensul bun) ale meseriei, nu si cat de greu e sa ajungi acolo sau sa practici asta 🙂

    • Alexandra D spune:

      Nu chiar intotdeauna . Cateodata mai sunt si aspect negative.

    • Geta Popescu spune:

      Draga mea,
      Articolul este minunat pentru cei din lumea noastra,
      Si,da,
      Ai povestit cu mult farmec.
      Te-am placut din prima „litera”
      pentru ca,
      pe de o parte,
      sunt sotie de pilot,
      pe de alta parte,
      am fost steeardessa,
      asa ca……
      te inteleg si te admir.
      Sigur,mi-ar place sa te admir la o cafea…..
      Te imbratisez cu drag,Juliette.

  • Cr/st/an spune:

    J,

    Postarea aceasta imi aduce aminte de aromele parfumului Juliette has a gun.

  • alina spune:

    Sunt multi oameni, si barbati si femei, care au meserii/job-uri solicitante, nu au sarbatori, nu conteaza daca e zi sau noapte, pe bani mult mai putini si nu intotdeauna din pasiune…medici, militari, marinari, muncitori care lucreaza in schimburi, asta e doar ce imi vine in minte. Da, probabil ca e greu sa fii nevasta de pilot…

    • Kathy Bates spune:

      În general, joburile solicitante şi bine spre foarte bine plătite (aviator, marinar, şofer de TIR, medic chirurg, ofiţer în armată sau poliţie, sportiv, iar în ultimii ani, de după Marea Tăiere din 2010, programator) sunt prost văzute, mai ales într-o societate represivă şi conservatoare ca a noastră.

      Se crede că omul care are banii, prestigiul legitimaţiei şi mobilitatea are obiceiul să trăiască like it’s no tomorrow. Cam aşa cum făcea cu vreo 30 de ani în urmă un băeţaş cocalar pe nume Gaëtan Dugas.

    • Andreea B spune:

      Sunteți savuroasa, doamna! 🙂

  • Alexandra D spune:

    Juliette toate avantajele enumerate de tine le poate avea orice alt muritor.
    Si eu am calatorit in lume , am putut intra in duty free , la checking daca stau la coada tot in avionul ala intru , tot la ora aia pleaca , tot locul care mi l-a dat checking board-ul il am . Cumparaturi din alte tari ….se pot face si online deci nu-I musai sa mergi in Germania ca sa-ti iei ciunga cu surprize 🙂
    N-am inteles la ce te-ai referit cu ” avem acces la orice de oriunde ” . La ce anume are acces un pilot+familia si restul lumii nu?
    E drept ca-i frumoasa meseria dar nu mi se pare atat de wooow incat sa i se ridice o statuie . Ca e plina de riscuri , asta-i viata . Si ca zugrav poti sa cazi de pe schela si sa-ti rupi gatul. E adevarat ca cea de zugrav nu face furori 🙂

    • Juliette spune:

      Comentariul asta te-a facut sa te simti mai bine?

    • Alexandra D spune:

      Tu astepti doar comentarii care te fac sa te simti bine?
      Am pus doar o intrebare ce-ai sarit asa de 7 m ?

    • a. spune:

      nu stiu daca a facut-o pe ea sa se simta mai bine, dar pe mine, da :))

    • Andreea spune:

      Diferenta la riscul acestei meserii, fata de exemplul cu zugravul (desi mi se pare foarte nepotrivita comparatia, daca tu crezi ca un zugrav trebuie sa invete cat invata un pilot si are aceeasi responsabilitate…) este faptul ca pilotul e responsabil, pe lângă viata lui, pentru viata pasagerilor din avionul respectiv. Uneori si câteva sute deodata. Eu chiar cred ca e o meserie woow si sunt recunoscatoare pentru toate locurile frumoase pe care le-am văzut călătorind cu avionul , pentru fiecare data cand am ajuns cu bine acasa, pentru fiecare apus văzut deasupra norilor.

    • Mira 2 spune:

      Bine spus: „recunoascătore pentru fiecare dată când am ajuns cu bine acasă”.
      Şi aş adăuga: nu întotdeauna dintr-o călătorie de plăcere.

    • Adela spune:

      Exact!

      Textul e simpatic, dar care-i faza?
      O serie despre greutatile fiecarei profesii?

    • Ioana M spune:

      Baaaaaiiiii plictisitelor!!!!!!!!! Nu va puteti abtine de la comentarii de cacao? Va dati inteligente pe aici si nu stiti sa scoateti esenta dintr-un text. Femeia asta nu se plange ca ii e greu, nu compara viata ei cu a altora si nici nu zice ca meseria sotului ei e cea mai grozava din lume! Pur si simplu ofera o perspectiva asupra vietii ei de nevasta de pilot. Mie mi-a placut mult ce am citit si as citi cu acelasi interes si experientele altor neveste de barbati muncitori, indiferent de domeniu!

    • Geta Popescu spune:

      Alexandra, mie mi se pare ca razbate cam multa duritate si rautate din comentariul tau.
      Sincer,nu prea inteleg de ce .
      Sa fie vorba doar despre invidie ????
      Pacat.
      Sincer sa-ti spun, chiar daca tie nu ti se pare,
      meseria de pilot este WOW.
      Daca nu crezi
      Priveste putin un avion decolind si incearca sa te intrebi daca chiar oricine,
      inclusiv zugravul care ar putea cadea de pe scara,
      poate sa faca cu responsabilitate,stiinta de carte si pasiune meseria asta.
      Stiu ca nu te intereseaza comentariul meu,
      si totusi…….

    • Andi spune:

      Partea proasta, stimabila Alexandra D. este ca oricine se poate face zugrav, dar nu oricine pilot .

  • andaz spune:

    Frumos articol! Pe masura ce il citeam ma gandeam si eu ca e J…
    Stiu si eu cum e fara sot acasa, al meu pleaca 3 luni si vine in vacanta 2 saptamani. Iar in vacanta nu stim ce sa facem mai intai, sa mergem in vacanta cu copiii, sa mergem singuri, sa mergem sa isi viziteze parintii sau sa mai rezolvam si alte probleme ale casei.

  • Anonim spune:

    Alexandra D. este foarte usor sa „vorbesti” (si putin ironic, as zice) atata timp cat nu „esti in aceeasi oala” cu noi si nu stii ce presupune exact aceasta situatie! Juliette, nu iti mai pierde timpul sa ii raspunzi, cine a vrut, a inteles exact ce ai vrut sa transmiti!
    Nu te cunosc, dar inca odata felicitari pt articol!

  • Maria spune:

    Orice e facut din pasiune e minunat, inclusiv meseria de sotie de pilot. Totusi mie una mi se pare o gura de aer articolul pentru J, in sensul ca look at me, ce super sotie sunt, desi sufar ca petrec timpul mai mult singura. Toate ne-am ales sotii si in functie de ceea ce fac, sigur nu e deloc usor sa fii pilot, dar totusi ce viata frumoasa! Nu imi place articolul ca arata doar partea nasoala si cred ca daca ai scrie un blog nu l-as citi, dar te felicit ca iti sustii sotul si ca il iubesti. Asa facem toate!

    • Ioana M spune:

      Pentru ca de-asta ne aflam aici… ca sa ne comparam!!! Hai sa vedem care ne iubim mai tare sotii??? Care ne crestem mai sanatos copiii??? Plictisite ….

  • Andreea spune:

    Sincer am un mare respect pentru piloti, care au in grija viata atâtor sute de oameni, zilnic. Asta este clar una dintre meseriile pe care nu le poti face decât cu foarte multa pasiune si invatat încontinuu. Ma fascineaza avioanele, însă nu si sa fiu intr-unul. Îmi este foarte teamă sa zbor. Am zburat insa o data cu o femeie pilot (al cărei nume l-am retinut, îmi place sa încerc sa retin numele pilotilor cu care zbor – al pilotilor romani, desigur 🙂 ) si nu am simtit cand a urcat avionul, cand am deschis ochii eram deasupra norilor. Zborul acela chiar mi-a plăcut 🙂 Cat despre tot felul de comentarii si reclamatii legate de întârzieri sau anulari, pe care le si vad in mod agresiv pe fb pe pag companiei aeriene cu care zbor de obicei, unii oameni au impresia ca avionul e caruta…nu se gândesc o clipa la faptul ca responsabilitatea acestor oameni este in primul rand siguranta si nu întârzie ca au stat sa mai fumeze o țigară…

    • Adela spune:

      Nu ma pricep, dar refuz sa cred ca întârzierile au legătura cu piloții!!!

      Mi se pare absolut normal sa fiu nemulțumita de compania aeriana care îmi creeaza probleme. Ptr ca nu se asigura de toate aspectele posibile (a crăpat in zbor geamul avionului. Nu a trimis altul. A venit după o lunga perioada un avion cu geamul, si a plecat. Noi stăteam intr-un staul! fără posibilitatea sa ne cumpăram apa sau mâncare. Da, ca vitele. Nu, nu sa ne dea apa. Sa ne creeze posibilitatea excepțională sa cumpăram, chiar daca eram oficial in afara României, dar aterizasem pe Timișoara). Sa tac sa nu deranjez sotiile piloților? Cum ar fi sa încetați sa spuneti prostii despre computere? Sotul meu e IT-ist. 🙂

    • Andreea spune:

      stai un pic, ceea ce zici tu implica, din punctul meu de vedere, doua aspecte diferite 1) eu ma gandisem initial la intarzieri din cauze meteo, dar ai dreptate pot fi si cum zici tu, tehnice. sincer, daca crapa unul din geamurile avionului sau descopera ca s-a slabit nu stiu ce surub sau au nu stiu ce pbl la instalatia de aerisire (da, mi s-a intamplat; plus vezi accidentul recent cu un avion caruia i-a luat foc motorul cand se pregateau de decolare), prefer sa stau sa astept oricat de neplacut e. Asa ca … sa intarzie cat trebuie pentru a repara, inlocui, face ce trebuie facut; eroare (de orice fel, inclusiv umana) exista in orice domeniu, iar in aviatie pentru mine important e sa isi dea seama la timp; fara pierderi de vieti omenesti.

      eu nu cred ca exista vreun domeniu unde e totul perfect previzibil, cunoscut, fara nicio marja de eroare. tu stii vreun domeniu in care, cum spui tu, cineva se poate asigura de toate aspectele posibile ?

      inainte de fiecare zbor eu am citit ca au loc verificari, desigur, insa reviziile majore cu demontarile motoarelor sau ale altor componente, teste, verificat surubel cu surubel etc. au loc la un anumit interval de timp … si asta dureaza o sapt sau doua, in functie de ce trebuie facut acolo. O revizie generala costa cateva sute de mii de euro.
      repet, nu am studii in domeniu, insa asta am citit.

      2) daca, in caz de intarziere, din cauza geamului – cum ai dat exemplul, acea companie nu face ce trebuie pentru confortul pasagerilor, da – normal ca esti nemultumit si te plangi

    • Geta Popescu spune:

      Adela,
      Lasa-le naibii de geamuri crapate si altele.
      Este vorba despre un articol al unei sotii, si atat.
      Scrie si tu despre sotul tau si meseria lui,
      dar scrie frumos ca sa ne captezi atentia.
      Dupa ce vei publica articolul….vom mai vedea.
      Pana atunci,insa, ai facut „un amalgam” de nemultumiri,fara nici o legatura cu pilotul sau cu cea care a scris articolul.

  • Geta Popescu spune:

    Draga mea,
    Mi-a placut articolul tau inca de la prima litera.
    Ai farmec,ai umor si esti o sotie desteapta care,se vede clar,este iubita dar si partenera sotului ei.
    Te admir
    Pentru ca te inteleg.
    Si eu sunt sotie de pilot,dar nu sunt sigura ca am fost mereu atat de inteleapta ca tine.
    In plus,eu am fost si stewardrssa toata viata mea
    Asa ca am inteles povestea ta cum nu se poate mai bine.
    Te felicit
    si-ti doresc sa nu-ti pierzi niciodata farmecul si intelepciunea.
    Poate,vreodata,o sa te admir personal, la o cafea.
    Pana atunci,te imbratisez,cu drag.

    • Juliette spune:

      Se pare ca tot cei din bransa inteleg cel mai bine…
      Multumesc mult pentru gandurile bune!
      Daca cumva ai Facebook si scrii un comentariu pe pagina Printesei, la postarea despre articol, te reperez de acolo, ca si mie mi-ar placea sa te admir la o cafea 😀

    • Cris spune:

      Este normal, nu ca noi ceilalti nu am intelege, ai scris foarte frumos, este cu adevarat o declaratie de dragoste dar noi ceilalti nu suntem patimasi, noi intelegem, apreciem respectam si atat, noi devenim patimasi cu ceea ce iubim noi, cu oamenii dragi sufletului nostru si cu meseriile lor.

  • Veronica Stefan spune:

    Eu nu inteleg comparatiile astea inutile si comentariile ironice! Juliette a descris un aspect mai putin cunoscut al acestei meserii si atat. Cine l-a tinut pe zugrav sau pe dr sau pe avocat sa nu se faca pilot si invers???? Fiecare meseria isi are aspectele ei mai putin cunoscute de ceilalti. Nu inteleg ironiilea astea total gratuite si limitate. Si uite un alt aspect: al meu nu era pilot cand ne-am cunoscut/casatorit, eu in schimb „zburam” deja. Hai mai bine spuneti si voi cum va sustineti jumatatile si poate ne inspiram una de la cealalta in aspectele pozitive ale meseriei de sotie 🙂

    • Juliette spune:

      Mult adevar graiesti Veronica!
      Si as mai adauga un aspect din partea mea: Eu habar nu aveam ca e pilot cand l-am cunoscut. Mi-a spus ca lucreaza la o firma de aviatie si atat. Abia dupa o luna de intalniri romantice, cand a trebuit sa plece urgent la o cursa am aflat :-p

      Important este ca sotul meu a citit articolul asta si l-a considerat o declaratie de dragoste 🙂
      Pana la urma cu el stau in casa, nu cu cei care scriu comentarii rautacioase…

  • Irina spune:

    Mi-a placut mult articolul, l-am citit cu placere, dar sincer titlul m-a deranjat. Stiu ca nu tine de acest articol, dar nu ma pot abtine sa nu scriu acest comentariu.
    Sa fii nevasta de pilot este o ocupatie? Imi pare rau ca in zilele noastre in continuare sunt prea multe femei care traiesc in umbra sotului, femei care se mandresc cu ocupatia sotului, ca si cum ar fi realizarea vietii lor.

    Juliette, sa nu ma intelegi gresit, nu era un comentariu impotriva ta, doar ca prin comentarii sunt prea multe femei care vorbesc mai mult despre activitatea sotului, decat despre cariera si realizarile lor, si cum duc ele greul in familie, si cum sunt neveste bune, nu despre ce cariera au ele si cum le sprijina si le usureaza activitatile de acasa sotul.

    Aveti posibilitatea sa faceti orice in lumea asta, traiti cu aceasta posibilitate, si va rog, sa nu-mi spuneti ca asta v-ati dorit si a fost alegerea voastra. Aveti sansa si capacitatea sa faceti orice, o sansa pe care poate bunicile si mamele noastre nu le-au avut, traiti cu aceasta sansa si realizati-va visele. Asa cum sotii vostrii fac acest lucru si voi ii sprijiniti si ii scutiti de orice neplacere in viata personala, exact la fel aveti si voi dreptul sa va realizati visele, si aveti dreptul la sprijinul, timpul si ajutorul lor.

  • Juliette spune:

    Titlul este ironic…exprima fix prejudecata ca daca barbatul este pilot, femeia sta linistita acasa.
    Chiar si soacra-mea mi-a zis: „sa stii ca sotiile de piloti stau acasa!!”
    Eu am cariera mea, imi place ce am facut pana acum si o sa continui. Am facut doar o pauza ca sa pun copilul pe picioare

    • Dana spune:

      din cate am citit nu stai acasa si te uiti la TV, am inteles ca esti si femeie, barbat si mama….sa nu uitam ca uneori nu e usor ….

  • Iulia spune:

    Am savurat articolul. Cred ca tu ai scris o povestioara in urma cu vreo doua luni ( la fel de savuroasa) la care-ti spuneam ca astept continuarea. Te felicit pentru cee ce esti si pentru felul cum stii sa asterni pe hartie.

  • Mami spune:

    Ma apuca asa o tristete cand citesc postari de astea :(mai ales ca stiu cum e sa plece sotul de acasa cand ti-e lumea mai draga. Asta e, trebuie sa imbinam viata de familie cu cariera si sa facem compromisuri…

  • angelica spune:

    Ce articol frumos, daca se poate spune asa. Multumesc pentru o privire din interior; asa este, oamenii care nu sunt direct implicati (indiferent in ce domeniu/ situatie) nu stiu cum/ care este realitatea. Felicitari ca esti tare si reusesti sa faci fata! Iti doresc sa nu ramaneti fara sot/ tata si sa incercati sa va bucurati la maximum de putinele momente petrecute impreuna!

  • Marianne spune:

    Si eu credeam ca meseria de pilot e mai amuzanta si mai stralucitoare decat e, pana cand am cunoscut unul. Exact asa era, un program infernal, era foarte greu sa planuim ceva, avea teste dupa teste, mai putini bani decat s-ar crede (era la inceput de cariera), multa oboseala… L-am intrebat de ce face asta si nu altceva si a zis ca nu poate si nu vrea, ca atunci cand decoleaza simte ceva ce nu poate explica si ca nu se vede facand nicio alta meserie. Deci, cum spunea cineva mai sus, e in sange. N-avea legatura cu stewardese, cu salarii mari, cu statut social, ci era pur si simplu pasiunea vietii lui.
    N-a mers, chiar daca l-am admirat pentru pasiune. Nu am vrut sa las atata de mult de la mine pentru ca stiu ca n-as fi rezistat nici cu toata iubirea din lume si ar fi aparut resentimentele. Vorbesti de faptul ca „ultimul lucru de care are nevoie un pilot e o nevasta ciufuta” – nimeni n-are „nevoie” de un partener ciufut, dar o casnicie nu e doar despre nevoile unuia dintre parteneri ci ale amandurora, si banuiesc ca sunt multe cazuri in care sotiile (sau sotii) nu realizeaza imediat cat de greu va fi stilul asta de viata. Felicitari celor care pot si rezista.

    • Svetlana spune:

      P.S. Prietenul meu este pilot si n-am stres ca-i plecat aproape toata ziua. Avem vacante impreuna , vacante fiecare cu familia sau prietenii lui. Probabil depinde de persoana. Mie-mi place sa am independenta si spatiul meu. Daca el zboara de revelion si eu nu , merg in vacanta cu familia. La fel pentru el , eu zbor , el pleaca cu prietenii.

  • Svetlana spune:

    Lucrez în aviație ca însoțitor de bord. O zi liberă pe săptămână ?!? Nu știu pentru ce companie lucrează , dar este ciudat. În aviație exista diverse programe ( roster ) 5-3 ( pt cabin crew – 5 zile lucratoare – 3 zile libere) , 5-4 ( pt piloti 5 zile lucratoare , 4 libere)etc. Difera în funcție de companie , dar ai foarte mult timp liber. Școlile de piloți din afară , dacă plătești și ai nivelul cerut de matematică , fizică ești admis destul de ușor. Am prieteni însoțitori de bord care fac școala de piloți în paralel. Nu-i așa dramatic. Cât despre concediu. La companiile aeriene mari nimeni nu te deranjeaza cand ai vacanta sau zile libere ,ti-ai inchis telefonul si la revedere. Sunt cazuri extreme cand lucrezi in ziua libera și trebuie sa respecte procedura , știi cu cateva saptamani inainte ca lucrezi in ziua libera.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *