Participarea în calitate de speaker la Webstock anul acesta îmi dă prilejul să scriu un articol pe care îl plănuiam de ceva vreme. Pentru că știu cît e de greu la început, cînd nu știi exact ce ai de făcut, dar știi sigur că vrei să faci asta ca full-time job, am pus la un loc cîteva idei pentru bloggerii aflați la început de drum.
Întîi, despre Webstock 2015, cel mai mare eveniment inspirațional și de networking din România, dedicat exclusiv celor care lucrează sau se distrează în industria online, organizat în fiecare an de Evensys, sub bagheta lui Cristi Manafu. Nu am putut asista la sesiunile de dimineața, am avut treabă cu niște spital și niște perfuzii. După ce-am primit pe venă cocktail de glucoză, săruri, vitamine, anti spastice, antiemetice, anti de toate, m-am dus acasă, m-am aranjat și-am aterizat la Marriott ca scoasă din cutie, gata de sesiunea de debate Working with Brands, la care am participat alături de Oana Bulexa (Managing Director The Practice), Mona Botez (Managing Director Golin), Costin Cocioabă (blogger și partener în agenție) și George Buhnici. Dezbaterea a fost moderată de Chinezu, care a pus întrebări bune, la momentele potrivite. Din păcate, cele 90 de minute nu ne-au ajuns să atingem toate punctele pe care ni le propusesem cu toții, nu a mai fost timp de întrebări din public și îmi pare rău, pentru că aveam multe de spus despre experiența mea de 8 ani în meseria asta, despre ce cred eu că e important dacă vrei să ajungi să cîștigi bani din scris în propriul tău spațiu virtual și aș fi vrut să răspund întrebărilor din public, pentru că și eu, la rîndul meu, aș fi avut mare nevoie de răspunsuri de la cei cu experiență. Din păcate însă, acum opt ani puțini aveau experiență în blogging în România.
Am fost bucuroasă să văd sala plină, s-a stat în picioare și pe jos pe culoar, în sală au fost foarte mulți bloggeri mari și buni, pe care îi citesc de mulți ani, care au reacționat și interacționat frumos cu noi și cu sala: Mazi, Zoso, Lucian Mândruță, Tily Niculae, care de curînd și-a lansat proiectul de video blogging (excelentă idee, Tily), Bogdana, Toma, Alexandra de la #NUînseamnăNU, am văzut multe bloggerițe de beauty și multe prietene care au bloguri de parenting (Cristina Buja, Raluca Loteanu, Lucia Simota).
S-a discutat despre cum aleg agențiile bloggerii. Se iau în considerare profilul audienției, chimia bloggerului cu brieful și cu brandul, bugetul, experiențele anterioare ale agenției cu bloggerul respectiv.
S-a vorbit și despre cît de important e costul unui blogger în implicarea lui într-o campanie. Oana și Mona au spus amîndouă că nu e foarte important.
George a punctat despre cît de important e să spui o poveste, pentru că bloggerii asta sînt, de fapt, spre deosebire de jurnaliști, care doar informează cel mai adesea, cînd de fapt oamenii au nevoie și de povești, nu doar de fapte. A mai spus și că e nevoie să scrieți zilnic vreme de doi ani înainte de a putea cere atenție agențiilor și brandurilor.
S-a discutat despre mult comentata relație de prietenie între agenții și anumiți bloggeri, care primesc multe campanii. Concluzia este că deși colaborarea între agenții și bloggeri e foarte bună, nu se pune problema despre prietenii și favoritisme decît în cazuri izolate. Confirm, pe majoritatea oamenilor din agenții nici măcar nu i-am întîlnit. Ținem legătura pe email și la telefon, avem o relație profesională corectă și apropiată, dar nici vorbă de prietenii.
Eu am întrebat de ce unele agenții continuă să lucreze cu unii bloggeri care nu produc conținut de calitate, au reputație îndoilenică, nu scriu bine, nu livrează povești, bloggeri care ar trebui, încet încet, eliminați din blogosferă, dar care rămîn totuși pe baricade pentru că agențiile și brandurile continuă să îi valideze. Sînt mulți bloggeri mai noi care fac treabă mult mai bine ca alții mai vechi și care ar merita să primeacă bani pentru munca lor.
Oana și Mona au spus că uneori se întîmplă să lucreze din interție cu bloggeri care poate nu ar merita să fie incluși în campanii, dar că de cele mai multe ori se face un research periodic pentru ca agențiile să descopere bloguri bune, potrivite campaniilor lor.
Am mai întrebat și ce înseamnă pentru o agenție și client un eșec într-o campanie cu un blogger. Costin mi-a răspuns că principala problemă a unor bloggeri mari e lipsa de seriozitate.
Aș mai fi spus, dacă aș mai fi avut timp, că eu cred că, dacă vrei să trăiești din blog, e important să:
1. Știi să scrii. Nu mă refer doar la faptul că trebuie să cunoști limba română (asta e absolut obligatoriu), cît mai ales la faptul că ajută mult dacă știi să scrii BINE, dacă ai peniță, talent, dacă reușești să te exprimi într-un mod plăcut, ca să nu spun unic și memorabil. Existp cursuri de scriere creativă, de storytelling, puteți merge dacă vp simțiți nesiguri în zona asta.
2. Îți placă să scrii. Adică să scrii din și cu plăcere, chiar și atunci cînd scrii pentru că trebuie.
3. Scrii zilnic. Zilnic. Dacă vrei să trăiești din scris, trebuie să poți scrie măcar o dată pe zi ceva bun, relevant, interesant, puternic, amuzant sau util.
4. Spui povești. Adevărate sau inventate, în funcție de profilul blogului.
5. Scrii despre ce cunoști. Altfel nu vei fi relevant, lumea nu va veni să te citească.
6. Scrii util, viu, interesant.
7. Ții comunitatea aproape. Răspunde la mesaje, mereu, la toate mesajele. Răspunde la comentarii, inclusiv la cele care te critică sau te jignesc. Dă întotdeauna ceva înapoi cititorului care și-a luat timp să îți scrie.
8. Ai răbdare. Nu te aștepta să faci bani din scris în primul an. Se poate întîmpla, dar șansele sînt mici.
9. Prezintă-te. Pe blog, dar și în afara lui. Cu nume, prenume, date concrete care te legitimează în nișa pe care ți-ai ales-o. După ce ai construit suficient conținut, fă o prezentare business și trimite-o la agenții. Gîndește proiecte speciale: Măi Agenție X, am văzut că tu te ocupi de contul de social media al clientului Y, uite, eu folosesc produsele lui, mă gîndeam să vă propun un mic proiect special cu blogul meu, care uite cum arată, cîți cititori are, de ce e fain aici la mine pe blog. Keep me in mind și pentru alți clienți, cine știe etc.
10. Socializează. Cu alți bloggeri, cu agențiile, cu clienții, cu cititorii. Oricît de fain ar fi internetul, zîmbetele există doar față în față.
11. Fii serios. Ferește-te de scandaluri, de discuții, bîrfe și dușmănii. Vrei să scrii? Scrie, frate, nu te ține de prostii.
12. Construiește cu cap. Mindset, cum bine spunea Chinezu. Vrei să faci o afacere din scris? Fă-ți un plan. Investește în Facebook, fă-te auzit. Dar nu înainte de a fi construit conținut de calitate, să aibă lumea ce citi la tine pe blog.
13. Cînd începi să te vinzi, fă-o deștept. Nu accepta prețuri mici doar pentru că sînt mai mari decît zero.
14. Asociază-te cu cine trebuie.
15. Fii sincer. Lumea ține minte ce spui și te taxează dacă ai derapaje.
16. Instalează-ți Google Analytics, dar nu dormi cu el pe pernă. E bine să îți monitorizezi progresele, dar nu trebuie să-ți faci din a vîna trafic un scop în sine.
17. Domeniu propriu, temă responsive pentru sistemele mobile, layout lizibil, imagini bune.
Ca idee, pentru cei dintre voi care se întreabă cine mai sînt și eu, iată și niște cifre despre blogul meu:
– lansat în ianuarie 2007
– pe domeniu propriu din 2011
– peste 2000 de articole publicate, 75.000 de comentarii
– în medie, 20.000 de afișări zilnic, peste 600.000 de afișări pe lună
– peste 2 milioane de cititori unici din martie 2011, cînd am instalat Google Analytics, și peste 6,5 milioane de accesări
– timp mediu pe pagină: peste 3 minute
– 75% dintre cititori revin pe blog cel puțin săptămînal, 55% revin zilnic
– cel mai citit articol: Tratament uman pe factură, 95.000 de afișări, urmat de pagina Despre mine, cu 82.000 de accesări și de Lista necesar nou născut, cu 60.000 de accesări.
– nr. followeri pe Facebook: peste 34.000
– brandul Prințesa Urbană este înregistrat la OSIM din 2012
– al doilea brand, Viața e pumoasă, sub care sînt produse bijuterii și accesorii, este înregistrat la OSIM și el de anul acesta
– nr. de campanii în care a fost implicat blogul Printesaurbana.ro anul acesta: 68 (pînă la 1 octombrie)
– primii bani încasați pentru o campanie pe blog: 2011
– cîteva date despre audiența blogului: 86% dintre cititori au între 25 și 40 de ani, majoritatea covârșitoare a audienței e de gen feminin (99%), 96% dintre cititori au studii superioare, 91,7% dintre cititori locuiesc în mediul urban.
(Sursa: chestionar completat de 678 de cititori realizat de agenția Standout în noiembrie 2014)
Am ajuns aici scriind aproape zilnic, vreme de 8 ani. Am investit în blog cel puțin trei ore pe zi, în fiecare zi. Caut mereu subiecte, pentru care mă documentez, sînt sinceră, atentă la consecințele articolelor mele. E meseria mea, sursa mea de venit, nu tratez blogul cu ușurință, deși principalul motiv pentru care scriu a rămas acela că îmi place.
Mulțumesc celor care m-au votat în competiția Personalitatea online a anului. După cum probabil știți, cîștigătorul este un vlogger, Mihai Țăranu, care publică conținut video pentru tineri pe Youtube. Acum cîteva minute am dat și eu play unui episod de pe canalul lui, e chiar funny! Congrats, puștiu’! Pagina lui de Facebook e asta.
Dacă aveți întrebări pe care le-ați fi pus în sală, le aștept în comentarii.
De ce sa ne comercializam gandurile si experientele? De ce sa ne incadram intr-un tipar? Doar pentru ca blogul personal sa devina un spatiu publicitar?
Nu e obligatoriu sa faci bani din blog, sigur ca nu. Dar daca iti place atit de mult sa scrii pe blog incit vrei sa faci din asta ocupatia ta principala (si nu ai mostenit miliarde de la bunici), atunci ideal e sa castigi bani din blog. Eu pentru cei care vor sa faca asta am scris, cei care scriu pe blog doar ca hobby nu au nevoie de sfaturi si dezbateri, nu ai nevoie de indicatii sa faci ce iti place.
Multumesc!
Laura, pentru ca un blog serios inseamna MUNCA. Si bani, ca serverele nu le plateste zana maseluta si nici MIILE de ore nu le retraiesti sa nu-ti pese ca se ‘irosesc’. Scriu pe blog din 2007, am castigat ceva, din fericire. Altfel il inchideam, asa cum am inchis destule alte situri (sunt pe online din 2002).
Nu zic asta pentru ca-s a naibii sau ca vreau sa ma imbogatesc, dar munca pe net este MUNCA la orice ora. Si, cand ai de ales intre ceva ce-ti doar place si sa ai grija de copil, sa faci ceva ce sa iti aduca un ban etc., incepi sa renunti la placerile ‘gratis’.
De asta renunta multi la blog, de asta isi doresc multi sa castige un leu. Sa poti justifica sutele sau miile de dolari pe care le bagi pe net sau multele ore pe care le petreci scriind articole, discutand cu comunitatea, scriind emailuri, reparand wordpress-uri etc.
La faza cu anii de asteptat .. asta e in Romania, din pacate. Pe un blog bine nisat in engleza incepi sa faci bani dupa 2-3 luni de munca. Am inceput sa lucrez mai mult pe un blog de acest gen cam de prin vara si deja a facut bani cat bloaga mea cea veche. Si e vorba de un mizilic de trafic. Dar acolo altele sunt bugetele.
Deja cand incepem sa vorbim despre bani…se pierde din vedere esentialul. Ca cititor, nimic nu-mi displace mai tare ca articolele fortate sau bannerele care ,,cersesc” atentie. Vorbesc din punctul de vedere al unui cititor, ca detinator de blog…putin imi pasa de ,,reteta succesului”, scriu pentru ca imi place, scriu pentru ca intru in contact cu oameni deosebiti…chiar daca sunt putini, sunt putini si buni. Blogul, pentru mine, e locul unde ma pot desfasura, pot zbiera, pot fi eu insami. Daca mi-as comercializa si trairile, ar fi trist! Aleg sa fiu libera, aleg sa am un blog mediocru, dar care sa ma reprezinte.
@Laura
Subscriu. Cand un blog incepe sa fie despre bani parca numai prezinta autenticitate. Ma refer aici la blogurile pe care le citesc de placere si nu pentru ca vreau sa cumpar ceva de pe site-ul lor. Sunt site-uri pe care intru doar sa cumpar, daca intru din alte motive as prefera sa ramana asa.
Dar stii, oamenii aia care scriu pentru placerea ta trebuie sa si manince…
Aici te contrazic putin, cei care scriu din pasiune o fac pur si simplu. Nu e o afacere e asa cum se aude pasiune. i.e http://www.oliviasteer.ro; hrana-vie.blogspot.ro sunt doar cateva exemple care imi vin acum in minte (sunt insa convinsa ca mai sunt cateva zeci). Aici vorbim de pasiunea de a impartasi informatii cu ceilalti si de autenticitate restul e business. Nu e insa nici o suparare e loc in online pentru ambele.
Stimata doamna va contrazic…..cele 2 exemple oferite de dvs sunt cele mai pacatoase cu putinta – madamele respective (olivia, piersica, ligia si altele de gen) nu fac decat sa poarte imprastie mizerie si minciuni frumos impachetate si ambalate, pt a lua ochii cititorilor…..acolo doamna draga nu e pasiune – acolo e dezinformare crunta!….cat despre doamna pe a carei pagina comentam noi in momentul de fata – intamplarea facea acum cateva saptamani sa citesc despre articolul „Tratament uman pe factura” care m-a determinat sa corectez multe din impresii si ideile gresite pe care le au oamenii in general (doamna in particular) despre medici, consultatie, tratament, conditii si reguli! – si nu am corectat cu expresii roz si dulci, ci acid si oarecum ironic….doamna nici nu mi-a sters comentariile, nici nu m-a jignit – ceea ce nu se poate spune despre madamele prezentate in exemplul dvs…..data viitoare incercati sa faceti deosebirea intre SF si viata reala – doamna aceasta prezinta probleme reale, palpabile, corectabile – pa cand madamele dvs prezinta fantezii cu virusi inexistenti si fructul bio panaceu!….doamna asta pe care o blamati ca nu are pasiune la scris, incearca sa isi documenteze ceea ce scrie – d’aia are nevoie de bani (ca doar n-o trai cu aer bio si rabdari deshidratate, ca prajite face rau!)…..pt ca asta inseamna talent la scris – ai pasiunea din dotare, cercetezi si te documentezi asupra lucrurilor, si abia apoi te-apuci sa scrii – si pt timpul tau si talentul narator si munca de documentare – trebuie sa fii platit….ca altfel, ajunge ca madamele pe care le ridicati la rang de exemplu de pasiune – pasiune cu caru’ (da’ nu la scris, ci la vanatoare de vrajitoare) cu documentatie absenta (lipsa de informare sau de intelegere) a dus la somnul ratiunii pt ele – si uite asa s-au nascut monstrii!…. dar nu gresesc sa cred ca dvs nu munciti cu pasiune – ca altfel ori nu primiti salariu pt munca depusa, ori munciti cu scarba caracteristica romanului ceva ce nu va place!…ori ce e gresit sa faci ce-ti place si sa fii platit pt asta?!…..si doar ca un reper in viitorul dvs – una din madame face campanie pt electronice, firme bio etc, iar cealalta pune la vanzare te miri ce produse miraculoase, dar obligatoriu bio – toate strict sub forma de reclama mascata …..asa ca acum va intreb eu – unde-i pasiunea si talentul, ca doar aici la doamna aceasta le vedeti cu siguranta, dar la mademele dvs, unde s-a ascuns, dac’a existat vreodata?!
Am stat mult si m-am gandit daca sa raspund sau nu deoarece realizez ca discutia asta nu duce nicaieri, e asa degeaba. Am vrut totusi sa subliniez ceva ce poate v-a scapat din comentariul meu : sunt oameni care scriu de dragul de a scrie, NU pentru bani. Eu am dat cateva exemple, dvs ati venit cu altele pe care eu nu le-am pomenit si de care nici nu am auzit. Eu am venit cu exemplele mele dar nu cred ca era nevoie deoarece sunt convinsa ca si dvs. si eu si ceilalti cititori cunoastem sau citim bloguri/persoane care scriu cu pasiune doar de dragul de a scrie si de a impartasi informatii/impresii/stari fara implicatii financiare. Asa-i?
Discutia se transforma in ceva despre Olivia Steer si nu e cazul. Dvs. cititi acest blog si va place, felicitari. Asa cum am scris in comentariul meu anterior e loc in online pt. toata lumea si pentru cei care scriu ca sa “ manance” (citez)din asta dar si pentru cei care nu isi fac pasiune din a face bani din scris.
ce e mai nasol decat sa fii comparat cu colibia stiăr?
sa fii comparat cu ea si sa pierzi comparatia
:-)))
deh Robo……se pare ca se poate si mai rau…..
sa scrii aberatii –
„Cine mananca hrana vie ancestrala, fara sare, fara alimente deschidratate, fara nicio prelucrare mecanica, nu mai are nevoie sa bea apa!” (hrana vie)
sau
„Operatia de apendicita, asa banala cum pare ea, e una dintre cele mai periculoase prin implicatiile pe termen lung asupra sanatatii, iar ca apendicita se poate vindeca simplu, naturopat.” (colivia)
– si sa ai si adepti convinsi, care-ti iau apararea ca ai pasiune si autenticitate……
si atunci : ce poate fi mai nasol decat sa fii comparat cu colivia si sa pierzi?
sa te trezesti cu adeptii ei pe cap, sa te si jigneasca! :)))
Mai nasol decat sa fii comparat cu Olivia Steer si sa pierzi comparatia este sa ai admirator un medic spagar care vine si comenteaza la un articol gen „Tratament uman pe factura” sa … corecteze (sic!) … „multe din impresii si ideile gresite pe care le au oamenii in general”.
sa dai exemplu pe olviasteer trebuie sa fii cel putin dusa..duduia aia a prins un trend si spala pe creier oamenii mai dusi ca ea…e bun ca ea a nascut prin cezariana..a avut parte de tot ce inseamna medicina moderna si acum le spune la oameni sa trateze cancerul cu suc de morcovi si sa nu isi vaccineze copii..mare cretina, am ramas socata cand am aflat ca e sotia lui Andi Moisescu..omul ala pare tare ok..pana una alta ea castiga mai mult decat iti poti imagina tu si asta datorita naivitatii oamenilor..apreciez de o mie de ori un blogger ca printesa urbana care a spus in nenumarate ori ca scopul ei intr-un final este sa castige bani din blog full time si nu o descreierata care da sfaturi si merge pana in panzele albe cu un lucru pe care nici macar nu il intelege!!!!
Un blogger scrie, in primul rand, pentru placerea lui.
Nu ma contrazici deloc. Doar pentru ca imi place sa scriu nu inseamna ca trebuie sa o fac neremunerat. 🙂
Pai nici tu nu ma contrazici. E ok sa faci bani din scris. Ma gandesc la marii scriitori carora li s-au recunoscut meritele postmortem si cred ca noi traim totusi vremuri mai bune. Eu ma refeream la aceasta comunitate exclusivista de bloguri de succes si la postarile care emana publicitate prin toate punctele si subpunctele… Pentru mine, un blog bun nu e neaparat de ,,succes”, nu numarul mare de vizualizari ii determina calitatea. Eu prefer blogurile personale din simplul motiv ca promoveaza sinceritatea dusa la extrem. Asta e…sunt si oameni care apreciaza autenticitatea. Putini, dar sunt.
Dar v-ati gandit ca orice informatie e pretioasa? Chiar daca este cu privire la un produs? Eu am aflat despre produse de care habar n-aveam ca exista si care m-au ajutat.
Parerea mea este ca nici un blogger nu trebuie sa se justifice. Voua va cere cineva explicatii de ce aveti pretentia unui salariu la sfarsitul lunii? sau va dati mai putin interesul doar ca prestati anumite servicii pe bani?
Ai scris chestii opuse in comentariu. ‘ numai prezinta autenticitate’ înseamnă ‘prezinta doar autenticitate’; e diferit de ‘nu mai prezinta autenticitate’
Laura, exista blogging si blogging. 😉
Adica una este sa scrii relaxat, din cand in cand si alta este sa incepi sa scrii ‘serios’. Sa ai plan de articole, sa stai sa citesti zeci si sute de carti de specialitate, sa faci munca serioasa pentru a informa.
Tin situri din 2002. Am scris despre o groaza de chestii, de la arte martiale, ortodontie, carti sau finante personale, trecand prin forum management si web design. Nu zic sa ma laud, iti spun astea doar pentru ca am trait si TRAIESC foarte intens chestia asta.
Este pasiunea vietii mele, am pus zeci de mii de ore de munca, multi bani si nervi. Am platit hosting, am platit domenii (in jur de 60-70 in total), am platit diverse ‘scripturi’ sa-mi duca siturile (pentru forum, e-commerce etc.). Am incercat chiar un fiverr pe web development pe care l-am inchis dupa 2 ani si 2000 de dolari ‘scufundati’ in el.
Stiu si partea cu pasiunea, dar stiu si partea cu timpul pe care-l dedici, de cele mai multe ori fara niciun multam.
Am deschis acum niste ani o comunitate ce se adresa romanilor ce folosesc un anumit script de forum (irelevant care). Am stat zile intregi sa traduc COMPLET platforma, am platit oameni sa ma ajute, cand nu mai ieseam la liman, ca erau sute de mici pagini de tradus.
Am oferit support gratis luni bune, am muncit ca animalul pentru forumul in cauza si altele similare.
Apoi nu am mai avut timp.
Am fost nevoita sa inchid zeci de situri, pentru ca trebuia sa muncesc pentru clientii mei si nu mai aveam timp si energie pentru ele. Majoritatea nu-mi aduceau bani deloc, deci alegerea a fost usoara. Si acum primesc mesaje ca ‘e pacat ca s-a inchis x site’. Asa este, este pacat. Dar orice proiect ce se doreste cat de cat serios te ‘costa’ timp enorm. Plus niste bani.
Dupa ce am nascut, pana si blogul principal l-am lasat ‘mai moale’. Pentru ca am 2 ore max. pe zi de munca (dupa ce adoarme copilul, seara, cand sunt deja rupta dupa o zi de umblat dupa ea) si orele alea trebuie sa le lucrez ‘profitabil’.
Il mai tin pentru ca este totusi de peste 8 ani, este respectat si inca imi mai aduce clienti sau cate un ban. Daca nu ar fi fost cazul, il inchideam si gata, pentru ca nu poti merge in pierdere ani intregi doar pentru ca este pasiune.
Din toata reteaua cea mare, pe care odata o pastoream, am pastra foarte putine situri. Unul dintre ele este pe finante personale, in engleza (de asta ‘combateam’ ideea ca trebuie sa scrii 2 ani sa faci bani din blog) si merge bine ca incasari desi este mic si la inceput. E alta piata.
Incerc sa-i dedic timp, chiar fac un efort serios sa scriu chestii FOARTE documentate si istete, pentru ca nu mi-am batut niciodata joc de cititorii mei, dar o fac pentru ca face deja bani. Nu mult, dar are potential de crestere.
Am ajutat in peste 13 ani de scris pe net mii de oameni cu cate o informatie. Ca i-am ajutat sa isi inceapa o afacere pe net, sa dezvolte un blog / forum puternic, le-am dat informatii despre indreptatul dintilor, turism sau karate, am facut-o mereu cu cea mai mare seriozitate si pasiune.
Din nou, te rog nu o lua ca o lauda, ca nu asta incerc.
Doresc doar sa explic cum e cu faza asta a ‘vandutului’ pe bani, cum se vede totul din pozitia unui om care din asta a trait si cu asta a fost obsedat de peste un deceniu. Pentru ca in cazul meu a fost probabil aproape clinica faza, sunt obsedata cu siturile.
Sa fii fericita daca exista oameni care fac bani din situri. Acestia au tot interesul sa tina proiectele ‘sus’, sa le faca mai bune, sa iti aduca si mai multa informatie. Tu insati incearca sa faci un ban, nu este furat, nu este nemuncit. Crede-ma ca faci efort, sacrifici din timpul tau (o resursa pe care nu o mai primim niciodata inapoi), MUNCESTI, chiar daca te relaxeaza si simti ca nu e mare efort. Si nu e nimic gresit sa mergi mai departe si sa iti sustii pasiunea in urmatorii ani prin banii castigati absolut onest 🙂
Cand o sa ma intereseze artele martiale, o sa ma informez direct de la sursa, crede-ma. Sunt tot felul de carti de specialitate, exista instructori. Nu e nevoie sa citesc opinii mai mult sau mai putin obiective din partea unui blogger. E o idee buna de afaceri, cum spuneti voi, dar asta nu inseamna ca un cititor nu vede mesajele subliminale din anumite postari. Sa fim seriosi.
Laura, am practicat treburile alea ani buni si absolut tot ce am scris era verificat de instructor. Deci nu toti scriem povesti de adormit copiii. Si in 2002, is curioasa cate carti de specialitate gaseai (mai ales pe online), cand situl in cauza a fost printre primele (daca nu primul) in Romania pe tema in cauza 🙂
Dar, o lasam asa cum este, nu are rost sa ne certam din chestii din astea 🙂
Si da…ai zis bine, pare a fi lauda!
„Oana și Mona au spus că uneori se întîmplă să lucreze din interție cu bloggeri care poate nu ar merita să fie incluși în campanii”
Dap, si noi suntem niste miei nematurizati ce pasc iarba Patriei.
Daca e un business, si este, or sa apara si favoritismele si asa zisul „barter” si regii goi continua sa fie imbracati de agentii in toga stacojie a gloriei artificiale.
Pauza!
Se dau niste ticniti pe pod cu motocicletele chiar acum cind scriu si eu asa frumos. Karma nu doarme… aviz amatorilor. Poate e un semn sa imi cumpar si eu motor si eventual un pod.
Bun, am revenit, suntem in direct pe blogul Printesei.
Ioana, tu ce intrebare ai dori sa asculti din public, care ar fi intrebarea cea mai dificila sau una la care ai raspunde cu mare placere?
Am eu o intrebare pentru tine. Cum ti-a modificat, in bine si in rau, viata de familie activitatea aceasta de blogger?
Eheee…dar ce bună întrebare! Dar nu are răspuns….
La intrebarea asta am raspuns anul trecut la Social Media for Parents, in 20 de slide-uri si 20 de minute. 🙂
Pe scurt, daca nu aveam blogul asta, nu l-as fi cunoscut pe omul meu, nu as fi avut copiii mei. Deci na, as zice ca activitatea de blogger mi-a modificat voata de familie intr-un fel incontestabil si intr-un sens nemaipomenit de bun!
Apoi, faptul ca reusesc sa castig bani lucrind de acasa iar e genial, pentru ca stau mai mult cu copiii mei si ei cu mine. Basca, fac ce-mi place, in ritmul meu.
Dezavantajul e ca nu am un venit constant si garantat. Si ca uneori ma recunosc pe strada oameni care nu ma plac si care ocazional ma iau de guler (la propriu sau la figurat).
O solutie ar fi sa porti mai des haine croite la baza gatului… 😉
Interesant articol…Ioana tu ce crezi, un blog despre viata la sat, cu experiente frumoase si mai putin frumoase…ar avea sanse de supravietuire in lumea blogurilor? Ms pt timpul acordat.
Eu l-as citi!
Eu citesc din când in când un blog de bucureșteni mutați la sat. E super fain si ma relaxează, plus ca obțin si ceva informație interesantă. 🙂
Si eu l-as citi ! 🙂 si as contribui si cu experiente proprii, dupa 2 ani de stat ”la tara” :))
Cu ocazia asta ,poate ar vrea printesa sa publice un guest post despre viata la tara. Pe noi de multe ori ne.a batut gandul sa plecam catre sat si inca ne mai gandim sa fugim din corporatie. Ne.ar prinde bine un articol sa ne impartasesti experienta ta !
Dorim informații despre viața în rural. Am observat că tinerii au început să ia în calcul această zonă. Hai cu blogul. Chiar este loc. Şi dacă merge în română, îl scrii şi în engleză, pui şi de.o pensiune faină…
„Printesa rurala”! ^__^
Scuze pentru bancul tampitel. Si eu l-as citi!
Dar nu e tâmpițel deloc 🙂 Mie chiar mi-a plăcut replica ta 🙂
Si eu l-as citi cu siguranta!
Înțeleg că nu ți-a fost din cale-afară de bine dacă ai ajuns la perfuzii.
Ia-o mai încet și ai grijă,ultimele luni au fost poate puțin prea mult.
Cum te simți?
Ioana, as vrea sa stiu daca ai o echipa sau lucrezi singura pentru blog. Si inca o intrebare: care este forma de organizare juridica pe care ai ales-o? SRL? PFA?
Multumesc anticipat pentru raspunsuri.
Ma mai ajuta sotul: modereaza comentarii, verifica erori de afisare, se ocupa de rezervari pentru evenimente. Nu am firma, nici PFA, lucrez pe contracte de drepturi de autor.
Multumesc pentru raspunsuri! Eu eram convinsa ca ai macar un asistent sa te ajute cu toate lucrurile pe care le faci (evenimente etc) 🙂
Da, pai ar cam trebui sa iau un ajutor, insa e complicat, pentru ca majoritatea lucrurilor pe care le fac sint personale (decizii, raspunsuri, texte).
Iti doresc din suflet mult succes in continuare!
Buna Ioana,
Ce trafic aveai pe blog inainte sa treci pe domeniu propriu?
Recomanzi ca un incepator sa isi ia domeniu de la inceput, sau sa testeze terenul inainte?
Multumesc!
Nu mai stiu exact ce trafic aveam inainte si dupa mutarea pe domeniu, nu retin sa fi fost vreun boom semnificativ imediat dupa mutarea pe domeniu propriu. Eu as zice sa te joci un an pe blogspot/wordpress, sa vezi daca intr-adevar asta vrei sa faci pe termen lung, apoi iti cumperi domeniu si incepi sa platesti hosting.
Felicitări pentru tot ceea ce faci!
Un articol foarte util pentru mulți bloggeri care se află la început de drum.
Mult succes în continuare!
Am pornit propriul blog intr-o perioada de hiatus profesional. Imi ofera un surogat de activitate intelectuala si e si usor terapeutic pentru mine. Nu cred ca va aduce bani. Umple un gol, elibereaza niste trairi, deocamdata cel putin. Iti multumesc, Ioana pentru ca m-ai inspirat sa scriu!
Ma ocup cu handmade ul. Am o pagina de facebook, de Un an , cu 2000 de aprecieri. Lucrez acasa cat pot pentru ca am doua fetite. Vreau blog. Sa fac tutoriale despre ceea ce fac , sa scriu si sa explic diverse proceduri. Bineinteles ca mi-as dori candva sa am succes, colaborari, etc. Insa intrebarea suna cam asa: nu cumva au parte de notorietate, colaborari si alte evenimente , mult mai mult cei din capitala decat cei din provincie? Intreb asta pentru ca asa am observat. In capitala se intampla majoritatea lucrurilor, sa zic asa. E mai greu pentru cineva dintr-un orasel mic .Parerea mea. Poate nu e chiar asa. Mult succes in continuare!
E adevarat, blogurile din Bucuresti au vizibilitate mai mare si sanse mai mari sa fie monetizate, dar sa stii ca sint multi bloggeri in provincie care fac bani buni din blog. Trebuie doar sa STAND OUT, branduri sint si in provincie… Poti aborda chiar tu branduri locale, nu ai nevoie de agentii pentru asta.
Mult succes in continuare!
Este o idee foarte buna dar care trebuie sustinuta cu multa munca dar si talent!
E…si aici incepe drama…poate multi dorim dar nu avem acel „ceva” atat de necesar.
Mai vrem intalniri de parenting, nu am ajuns toti cand au fost si sfaturile despre cresterea copiilor sunt, zic eu, binevenite oricand.
Blogul ofera sub confortul anonimatului o libertate absoluta celui care scrie. Transparenta pe care o oferi, sau nu cititorilor, de la nume la imagine si informatii personale e controlabila si fiecare o ajusteaza dupa bunul plac.
Te intreb insa, privind blogul ca sursa de venit, crezi ca e loc de oameni timizi in afacerea asta?
Hm… buna intrebare. Greu. Dar se poate! Poti sa fii atit de bun incit sa nu conteze ca nu stie nimeni who you really are!
Pe vremuri (weblog, ă-hăăă) citeam vreo 6 bloguri care erau leşinător de bine scrise. Am cunoscut 2 dintre autori, pe ceilalţi nu, dar pe cuvînt dacă asta m-a împiedicat să-i citesc cu aceeaşi plăcere!
Draga Printesa, tare ma bucur ca ai abordat acest subiect, si mai ales asa frumos si informativ. Mi-ar fi placut tare mult sa pot participa la un astfel de eveniment (cine stie, poate exista si prin tara cu lalele).
M-am bucurat mai ales pentru ca ma bate gandul sa incep un blog, care prin nisa pe care ar ocupa-o ar avea obligatoriu nevoie de colaborari cu branduri ca sa fie „relevant”. Asa ca partea asta de selling your work mi se pare fascinanta. Mi-e o frica de a imi „vinde” continutul de nici nu pot sa explic, chiar daca eu cred in el. Si atunci ma ajuta sa invat de la altii cum se fac observati, cum creeaza si mentin o relatie cu un brand si o agentie.
Multumesc pentru experientele si informatiile impartasite!
Scrii diferit de cand ai devenit comerciala? (Subiecte, titluri, stil) Mie asta mi se pare cel mai mare pericol! Sa te „vinzi” pt bani! Adica sa schimbi usor si sigur modul tau de abordare al blogului doar ca asa e pe trend.
Mi-e greu sa iti spun, pentru ca stilul meu de scris a evoluat si s-a schimbat mult in ultimii ani, pentru ca am crescut, pentru ca am citit mult, mi s-au schimbat prioritatile, vrerile, habar n-am, nu stiu sa iti raspund.
am citit recent cateva postari de-ale tale de la inceput…si mi-au placut! Sunt pline, grele, din tine! Desi ce scrii acum se numeste ca sunt tot personale, sunt mult prea „polished” (jur ca alt cuvant nu imi vine in cap…engleza asta!!). In fine, zic ca poate intr-o zi o sa te trezesti si o sa ai chef sa scrii si o sa iti faci alt blog, de-adevaratelea! :))
Ce rau imi pare ca nu te-am mai prins…am auzit ca sesiunea aceasta a fost „exploziva”. Tks de info.
Eu mi-am facut blog initial pentru a oferi business-ului meu imaginea unei persoane (a mea in speta) si imi place tare. Nu am experienta deloc, muncesc enorm la el si nu cunosc oameni din agentii pentru ca am lucrat in turism extern inainte. Daca ai continut de calitate si curat, te cauta ei pe tine. (si asta dupa 4 luni de blog).
Succes !
Cred ca esti unul dintre cei mai departe de barfe, discutii si scandaluri bloggeri din blogosfera si te apreciez enorm pentru forta de munca depusa pentru blogul asta.
Nu stiu daca iti dai seama, ca mamica nu sunt, si totusi citesc des chiar si articolele de partenting! Esti un fel de superwoman! 🙂
Keep up the good work!
Multumesc!
Felicitări Ioana! Daca tu n-ai fi nu s-ar povesti despre atatea emotii, despre parinteala, despre lucruri scrise dupa o documentare profunda. Ma bucur ca exista blogul tau zilnic!
Am și eu o întrebare: Cum ai început să ai primele colaborări? A fost la inițiativa ta, adică ai trimis tu mailuri de prezentare sau te-au abordat firmele?
Mulțumesc!
Nu, nu am trimis eu, pentru ca la vremea aceea nu-mi trecea prin cap ca pot face bani din blog. M-a contactat o agentie. Am lucrat bine, apoi m-a contactat inca una. Apoi un client. Apoi inca unul si tot asa. S-a intimplat de citeva ori sa fac eu propuneri agentiilor, dar asta de curind, in ultimii doi ani, nu mai devreme. Au iesit proiecte foarte frumoase!
Nu pot sa cred ca pustiul ala a castigat personalitatea online a anului. Se vede ca au votat mai multi pusti decat oameni intregi la cap.
As vrea ca „personalitatea anului” sa fie mai mult despre cum iti poate schimba perspectiva asupra vietii omul ala decat o serie de glume mai bine sau mai prost asezate intr-un video.
Au fost atat de multe variante acolo, atatia oameni care au avut ceva de spus ca mi-a fost greu sa aleg, as fi vrut macar 3-4 voturi sa mai ofer cu drag.
Te-am votat pe tine pentru ca mi se pare incredibil demersul asta pornit aproape spontan de-a schimba perspectiva parintilor vis-a-vis de educatia copiilor lor, puterea ta de a face din cuvinte un mesaj care merita dat mai departe si exemplul pur, curat, ca putem fi mai buni in relatia cu cei mici si cu toti cei din jurul nostru.
Imi pare rau ca n-a primit mai multe voturi macar unul din celelalte variante pe care mi-ar fi placut sa aleg, nu stiu cine e acest videoblogger dar nu pare sa schimbe destine (cel putin nu din primele secunde ale videoclipurilor lui) in pasi de-o egala bataie cu bataia inimilor care se aduna aici la tine.
Eu te citesc de suficienta vreme sa sti ca meritai premiul asta si desi nu te face mai putin Printesa faptul ca n-a ajuns la tine, sa nu uiti – te rog – ca pentru toti cititorii tai esti personalitatea marcanta a fiecarui an de cand te citim!
Felicitari pentru tot, sper sa te imbogatesti din blog si din carte, eu am sa te citesc si putred de bogata, numai sa nu te lasi de scris! Schimba formatul – online sau hartie, culoarea sau subiectul, dar nu schimba niciodata felul tau de-a fi care ne-a facut pe toti sa ne indragostim iremediabil!
Te imbratisez de la Constanta si sper sa am bucuria sa te cunosc si personal candva, pentru o imbratisare reala! (pe cea din carte am primit-o deja!)
Adica pustii nu sunt intregi la cap?de unde e concluzia asta?:)
Nu neaparat in sensul rau ci in sensul „lipsiti de obiectivitate”. N-a sunat cum trebuie dar asta am vrut sa spun! 🙂
Cand pentru tine „personalitatea online a anului” e un copil simpatic dar care face mai mult glume decat ceva care sa influenteze pozitiv auditoriul nu esti neaparat obiectiv ci mai degraba entuziast, votezi ca iti e drag mai mult decat ca merita sau pentru ca esti la varsta la care nu conteaza si chestiile mai serioase.
Vin la Constanta curand, cu lansarea de carte! O sa ne super mega imbratisam!
Intresant articol … atat pentru cei care sunt la inceput cat si pentru cei care sunt de ceva timp in bransa (sa zic asa).
Intentionezi sa faci bani din blog pe termen lung? Adica se poate iesi la pensie ca sa zic asa,doar din blog? Fara un job cu carte de munca,zic.
Eu cred ca se poate. Ramine de vazut daca am dreptate sau nu. Si daca o sa mai vreau sa fac asta si peste 10, 15 ani. Poate descopar ca imi place altceva mai mult, poate o sa consider ca am spus deja tot ce aveam de spus…
Multumesc pentru informatii! Sunt foarte utile pentru mine, tocmai incepand un blog, in primavara acestui an.
Vreau sa te intreb daca sunt concursuri anuale pentru bloggeri debutanti? La fel, ma intereseaza daca exista comunitati de bloggeri pentru schimb de informatii, la fel ca cele publicate de tine in articolul de azi. Multumesc mult!
Felicitari pentru tot ce faci!
@Narcisa, există concursuri pentru bloggeri și nu contează dacă sunt debutanți sau nu. De exemplu SuperBlog care tocmai a inceput si deja s-au publicat primele 3 probe. Prima are deadline mâine seară (07.10) , daca vrei inca te mai poti inscrie.
Salut, Narcisa. Concursurile te pot ajuta mult, daca ai timp si chef de ele. Comunitati de bloggeri eu nu prea stiu, in afara de cea a bloggeritelor. Uite, asta e: https://www.facebook.com/groups/bloggerite/
Eu deja folosesc titlul de „Prințesa rurală” pe care i l-am acordat fetiței mele (locuim la tara de aproximativ 8 luni și e mirific) 🙂
Si eu te-am votat si o sa te mai votez si la anul cand o sa iesi câștigătoare.
Multumesc pentru articolul folositor. Sper sa câștig si eu bani din asta, cândva ; faza cu ” sa-mi vând trăirile ” , nu e pentru mine.
Ma bucur ca te-am cunoscut. Esti exact asa cum te imaginam, calda si prietenoasa.
Multumesc!
P.S. Te astept cu drag in Timisoara cu lansarea de carte! Narcisa
Mi-a placut mult articolul asta si eram sigura ca o sa fie si comentarii in contradictoriu. Oamenii sunt diferiti. Unii citesc pe nerasuflate postarile de pe un blog in timp ce altii se uita chioras la acelasi blog, asta pentru ca suntem firi diferite. Nu poate fi toata lumea multumita. E ca si cu cunostintele. Cei pe care tu poate nu ii agreezi au la rândul lor prieteni buni. In plus, tot timpul o sa existe carcotasi..
Buna Ioana,
As vrea sa sesizez o problema pe care am remarcat-o in ultima vreme pe blog, nu am stiut unde sa o pun, asa ca am lasat-o aici:): De regula intru pe blog de pe telefon / tableta (pe asta se incarca in varianta de computer). Seara vreau sa vad daca a mai aparut vreo postare noua sau daca au aparut comentarii la ultima postare. De regula nu apare textul nou, iar la ultima postare, pe pagina principala, inainte de a deschide articolul apar 2/3/6 comentarii, ceva de genul asta, un numar mic…atunci cand deschid insa postarea, vad ca sunt zeci de comentarii, iar cand derulez pagina, sa le citesc, observ in partea dreapta, unde apar cele mai noi comentarii, ca sunt unele la o postare noua, pe care nici nu o vazusem incarcata cu maxim un minut in urma, deci nu cred ca era timp sa si comenteze cineva (de regula, in ultima vreme, intai ma uit la lista de comentarii, dupa ce am observat acest lucru, ca sa vad daca sunt postari noi). Nu stiu daca e o problema numai la mine, sau e in general, dar poate asa pierd noile postari persoane care altfel ar fi interesate (eu sigur am pierdut unele in ziua respectiva), pentru ca nu vad pe prima pagina nimic si inchid blogul. Am vrut doar sa te informez, daca e doar la mine, ma bucur 🙂
Zi buna,
Larisa
Salut, cred ca e o chestiune legata de cache-ul telefonului, cu alte cuvinte, informatia se improspateaza mai greu pe unele browsere, adica eu public si telefonul tau afla ceva mai tirziu ce si cum am publicat. Din pacate nu e ceva ce eu pot rezolva…
ok, eu doar am intrebat. dupa ce sesizasem problema pe telefon si eu m-am gandit ca are el o problema, si am incercat si de pe tableta, dar tot asa am patit. or fi ele mai speciale 🙂
cred ca de pe majoritatea sistemelor mobile se intimpla asta. noroc ca nu dureaza mult. 🙂
Si eu am remarcat aceeasi problema – folosesc 3 desktopuri si 2 sisteme mobile diferite si se intampla acelasi lucru. Asta se intampla cam de vreo 1-2 luni. Inainte nu am remarcat asta. Poate sa dureze si o zi pana vad pe pagina principala ca este un nou articol.
Hm… o zi… asta nu e bine. Investighez.
Am remarcat si eu, dar am gasit si un truc. Daca exista un articol nou si încă nu e vizibil din start apas butonul „Articole anterioare” din josul paginii si îl vad acolo.
Subscriu la antevorbitoare!
Comentez si eu… prima data. Nu prea citesc bloguri decat de curiozitate uneori, sa mai aflu cum gandesc oamenii. Sunt surprinsa ca se castiga bani din asta. Eu nu cumpar si nu voi cumpara nici o data un produs cu reclama pe un blog. Am mai citit din Printesa Urbana, pentru ca apareau Like-uri pe pagina mea de Facebook. Sunt dezamagita sa vad cum toate mamele au uitat ce inseamna sa fie mame. Se bat cap in cap cum au nascut, alaptat, etc., apoi isi trimit copiii la gradinita cu program prelungit si transforma cei 7 ani de acasa in cei 7 ani de gradinita. Nu vor sti nici o data cat de mult au de pierdut atat ele cat si copiii lor. Clipe, momente in care te topesti alaturi de copilul tau sunt transferate educatoarelor, bunicilor, bonelor… Ei, asta imi pare rau, pentru ca nu am gasit pe nicaieri un blog… cat de minunat este sa iti cresti copilul, cat de minunat se simte copilul daca il duci doar 2-3 ore la gradinita, la activitati (nu l-a masa, asa ca sa scape mama de gatit, ca de, nu are timp)… Cu riscul ca toate mamele imi vor sari in cap, las acest comentariu si nu voi reveni la el… sa nu imi fac un obicei in a sta pe bloguri. Toate cele bune!
Buna,
o sugestie de upgrade a blogului tau, daca nu te superi- poti adauga un favicon? Uneori am foarte multe pagini deschise in browser si mi-ar fi mai usor sa o identific pe a ta. Toate cele bune!
da, de fapt, eram convinsa ca am favicon. adica la mine se vede, verific, multumesc.
Corectez: (la masa
Cum afli cu ce agentie lucreaza un brand, sau cu ce branduri colaboreaza o agentie? Uneori eu scriu direct brandului care imi place, dar de cele mai multe ori nu primesc nici un raspuns, oricare ar fi el.
Buna intrebare! Cel mai simplu e sa urmaresti portofoliul agentiilor, ele anunta proiectele, new business, mai gasesti referiri pe paginile lor de FB, sint articole si pe IQAds. Daca nu gasesti asa info care te intereseaza, poti intreba bloggerii care au campanii cu clientul respectiv, sau direct pe client.
Multumesc mult!
Citez de pe site-ul Webstock:
„Jurizarea efectiva revine unui grup format din specialisti in marketing si persoane din agentii de comunicare online si se desfasoara in perioada 8-21 septembrie. Acesta va lua in calcul urmatoarele criterii: originalitate, design, structura, navigabilitate si functionalitate, relevanta si interactivitate, insa in aprecierea proiectelor va conta foarte mult creativitatea si experienta generala oferita de acestea.”
SERIOSSSSSSSS? Adică juriul Webstock este MISTERIOS???? În aceste condiții, de ce ar fi credibile premiile lor cu care s-au împăunat diverși prin social-media????? De ce ar fi acest Webstock altceva decât o vrăjeală la care organizatorii pupă în fund ce agenții și ce clienți au chef, în timp ce voi, toți ceilalți, le faceți jocul??? De ce ai girat tu, personal, o astfel de șușă?