Cum fac să fiu prezentă și să-mi învăț și copiii să fie

Am spus și am scris asta de multe ori: cel mai important lucru pe care l-am învățat de când sunt mamă (și pe care l-am învățat cu și de la copiii mei) este să fiu prezentă aici, acum, să mă bucur de secunda asta, de ei și de mine, de soare sau de ploaie, de fiecare durere de măsea care îmi aduce aminte că-s vie, să mă iert, să mă accept, să mă văd frumoasă cu toate defectele mele. De curând am aflat că astea toate la un loc se cheamă mindfullness și există cursuri și cărți întregi despre asta.

O vreme am exersat prezența în viața mea la modul programat, apoi, după câteva săptămâni, mi-a intrat în sânge și-n cap și asta a devenit starea mea aproape permanentă. Așa se face că acum mă vedeți sau mă simțiți aproape tot timpul energică, bucuroasă, zâmbind aproape tot timpul. Nu e un zâmbet fals, de poze, e starea mea de spirit constantă, care se datorează tuturor lucrurilor bune din viața mea, dar mai ales faptului că sunt conștientă de ele de-adevăratelea, nu doar așa, într-un discurs pentru alții.

Pentru că am primit acest dar grozav de la copii, sunt foarte atentă să-l ofer înapoi lor, dar și altora. Sigur ați observat și voi cum copiii ȘTIU. Ei vin pe lume știind o mulțime de lucruri despre esența ființei noastre, din păcate (sau din fericire, nu m-am decis încă) în timp, ei le uită, ca să facă loc altor informații fără de care ei n-ar supraviețui în societate. Eu cred că și această prezență conștientă, bucuria lui aici și acum, e în pericol să fie uitată de copii pe măsură ce cresc, și mi-am propus să nu-i las să piardă contactul cu ei înșiși, cu propria lor viață, cu fericirea asta de a fi exact aici acum.

M-am gândit să scriu mai mult despre asta, poate vă e de folos. Despre cum fac să nu pierd contactul cu frumusețea vieții mele, despre cum nu las trecutul să mă întristeze și nici planurile de viitor să-mi ocupe prea mult din prezent. Și despre cum le arăt și copiilor asta fără să le dau lecții de mindfullness la patru, respectiv un an și jumătate.

Imediat cum deschid ochii dimineața, sunt atentă la corpul meu. Îi dau bună-dimineața întinzâââându-măăăă bine de tot. Inspir adânc. Zâmbesc. Mă bucur că nu mă doare nimic, că mă așteaptă o nouă zi. Ivan, care e lângă mine atunci, sau Sofia, care dă năvală în cameră, văd moaca mea bucuroasă și imediat îmi zâmbesc înapoi. Înainte de copii eram ultra urâcioasă dimineața. O oră nu se putea vorbi cu mine. Răspundeam în doi peri, trânteam, boscorodeam, nimic nu-mi era pe plac. Exact așa e Sofia și mă umflă râsul când o văd toată îmbufnată, cu moacă de pernă. Dar dacă o las în legea ei și îmi văd de scurtul meu ritual cu mine, funcționează și asupra ei. Cânt încetișor Bună dimineața, vă șoptesc, în fiecare zi tot mai mult vă iubesc (știți voi cântecelul acela vechi de la HiQ, ne binedispune pe toți). Da, fac asta și în nopțile în care am cârpit două ore de somn adunate, și în cele în care dorm șnur opt. Nu mă dau jos din pat înainte să mă întind bine, să zâmbesc, să plescăi mulțumită de ce tocmai am realizat: că am în față o nouă zi în care suntem sănătoși și împreună.

Un alt lucru pe care-l fac pe tot parcursul zilei este să laud lucrurile plăcute care-mi ies în cale, oricât de banale ar fi. Descriu în detaliu cât de mult îmi place omleta cu ou și telemea pe care am făcut-o și împărțit-o la patru farfurii. Imaginea perfectă cu cimitirul înghețat pe care-o văd pe geam. Melodia de la radio. Halul simpatic în care îmi stă părul. Cartea pe care vrea Sofia să i-o citesc. Copiii sunt martori la toate micile mele bucurii și văd la Sofia că a înțeles mecanismul. Se uită lumea ciudat la ea când, pe stradă, admiră în cinci propoziții un țurțure, dar eu știu că asta-i aduce bucurie și-s bucuroasă la rândul meu.

Din când în când iau pauză de la ce fac și mă gândesc la un om drag care este sau a fost în viața mea. Dacă am timp și nu-i nepotrivit, îl sun sau îi dau un mesaj. Bucuria care se întoarce spre mine de fiecare dată îmi dă aripi, entuziasmul cu care omul drag răspunde la gândul meu sincer și dezinteresat e uimitoare de fiecare dată!

Ah, încă ceva. Deşi stau groaznic de prost cu timpul pentru mine, am găsit acest compromis: am identificat un lucru care-mi place muuult, care mă ajutã să mã deconectez şi pe care-l fac orice-ar fi cât de des pot (citesc dintr-un roman). Pot fi mai multe lucruri (băutul cafelei pe pervaz, mersul la salã, masatul mâinilor cu cremă, colorat, un episod din Friends, orice te ajută sâ dai pauză la ce te preocupă). Fă-ți timp pentru el/ele dacă nu zilnic, măcar de două ori pe săptămână, ajută enorm.

Altă strategie care dă roade de fiecare dată este să spun ceva plăcut tuturor oamenilor cu care interacționez. Copiilor le spun mereu că sunt frumoși, perfecți, minunați, bonei îi laud o haină sau mâncarea, curierului îi zâmbesc și-i spun că-mi pare rău că-i dau pachete grele de cărat, doamnei de la farmacie îi spun că-mi plac ochelarii ei (și chiar îmi plac). Oamenii nu sunt obișnuiți să primească vorbe bune și reacționează atât de frumos! 🙂

Da, neapărat fac același lucru și cu mine. Mă privesc cu drag și indulgență, îmi admir părul sau hainele sau orice arată bine la mine în ziua cu pricina. Am avut din nou probleme cu tenul în ultima vreme și mi-a fost greu, mai ales că nimic nu părea sã funcționeze şi fața mea arăta tot mai rău. Dar am ridicat privirea, m-am îndrăgit cu tot cu bubele mele, am zâmbit, acum au trecut.:)

Când mă întreabă cineva ce fac, nu mai spun aproape niciodată doar Bine. Spun că fac nemaipomenit, uite, iubesc sau mă joc sau tocmai dansam în pijamale, daaa, ne distrăm ceva deosebit. Sau spun că abia ími țin ochii deschiși după o noapte albă, daaar curând o să mă bag în pat şi ce bine o să fie atunci… Ați prins ideea, cred!

Seara la culcare joc singură şi cu Sofia (Ivan e deocamdată prea mic să facă raportul) joaca de-a ce ne-a plăcut azi. Ea enumeră ce a mâncat bun, eu îi povestesc despre ceva interesant ce am citit pe internet sau despre chiotele ei când am făcut baie împreună, mergem la culcare cu zâmbetul pe buze şi adormim bucuroase şi nerăbdătoare pentru a doua zi.

Da, şi mă culc devreme seara, încerc să fiu în pat la 10:30, să am timp de citit puțin, pânā la 11 dorm dusă. E greu să fii bine cu tine când eşti epuizat, aşa că eu dau mereu somnului ce e al Cezarului. 🙂

Nu știu în ce măsură lista mea e în linie cu teoria specialiștilor despre mindfullness, nu am apucat să citesc mare lucru în ultimele luni, ce știu sigur e că pe mine mă ajută mult, mi-au intrat deja în reflex, în ultimul an am avut mult mai puține supărări care au durat mai mult de câteva ore, m-am bucurat mai des și mai mult de toate, m-am împăcat repede cu evenimentele neplăcute din viața noastră, am avut mai multă energie, putere, inspirație, spor.

Ceea ce vă doresc și vouă, în fiecare zi. Fiți aici acum, e cel mai bun dintre locurile și momentele posibile.

shutterstock_364286117

Sursa foto: mindfullness via Shutterstock.com

36 Comments

  • Irina spune:

    Ioanaaa, eu te iubesc pe tine pentru ca mi-ai deschis ochii sa vad viata mai frumoasa.
    Datorita tie am inceput sa citesc si sa fac sa-mi fie mie mai bine cu mine insami, cu sotul meu, cu familia si cu colegii.
    Sunt mai mindful dupa ce am citit parenting neconditionat, retete de jocuri, toxic parents, the disease to please etc.
    Te pup!

  • CR/ST/AN spune:

    Trecutul este consumat, mort, nu se mai poate schimba iar viitorul nu exista inca.

    Ciudat, dar de fapt, gandurile nu au consistenta, se ridica si coboara si ne impiedica sa vedem Realitatea, asemeni picaturilor de ploaie rece, toamna tarziu, usor gelatinoase, ce se dilata halucinant si diform pe parbriz cand conduci.

    A sta in prezent, perfect calm si lucid, cu un ego moderat si conditionari putine este singura cale de a fi conectat la Realitate.

  • alexandra spune:

    Doamneeee, ce la tanc au venit vorbele tale!!!

  • Teodora spune:

    Eu aveam o problema cu ziua de luni, cand deveneam un mic hater. Atunci cand am citit intr-o carte despre viata traita la jumatate si am avut revelatia ca in majoritatea zilelor de luni eu nu traiam, ci mai degraba ma taram, am decis ca e momentul sa schimb ceva. Acum si luni a devenit a good day to have a good day 🙂

  • Elena spune:

    Ioana, esti minunata. De ceva timp citesc pe tema asta, printre care si Eckart Tolle – The power of Now.(Oprah este fan Eckhart Tolle si are tot timpul o carte de-a lui ne noptiera). Sunt niste lucruri atat de mici pe care le putem face si care ne pot schimba total viata, modul cum privim lumea. La inceput e mai greu sa fii Prezent, dar cu timpul ne intra in reflex. Iti multumesc ca impartasesti cu noi si ca ajuti la „deschiderea ochilor” tuturor cititorilor.

  • Corina spune:

    Pur si simplu superb! Am incercat si eu asta o perioada…si m am simtit mai bine. Acum cred ca am „uitat”, merci ca m-ai reactivat. Ma bucur ca ne dai si noua din starea ta de bine. E molipsitoare 🙂

  • wlfp spune:

    Foarte frumos. Am sa incerc si eu strategia pentru ca am nevoie sa ma mai inveselesc un pic.

  • Munteanu Raluca spune:

    Cuvintele tale ajung la suflet si le citesc cu mare drag de fiecare data. Avem atat de multe in jurul nostru de care sa ne bucuram in fiecare clipa ! Multumesc pentru impartasirea strategiilor tale!

  • Elena spune:

    Hei si noi ne începem ziua cu buna dimineata te iubesc zi de zi de tine ma „indagotesc” si chiar daca nu am mai dormit neîntrerupt de nu stiu de cand dimineata am suficientă energie sa i multumesc Domnului ca ma bucur de minunea mea una langa mine cealaltă in pântec ?De doua zile lucran la mutatul in camera ei caci intr o luna vine frățiorul dar mi se rupe sufletul alt motiv de nesomn … Chiar ieri cat de rău mi a fost m am apucat de pictat păcat ca nu ti pot atașa aici.. Si cu dureri daca ne am trezi ar trece instant simțindu-le doar mirosul a lapte si îmbrățișându-i.. Esti vocea mămicilor si citind aici conștientizez ca sunt o mamica normala.. Pooopici

  • Mili spune:

    Iti multumesc pt tot ceea ce faci! Esti un exemplu pentru noi toti! O zi minunata!

  • Adina spune:

    Ce frumos spus! Ce mai fac eu e sa imi iau cateva minute in care sa ma uit la omul meu sau la copil si sa ma gandesc (sau mai degraba sa ma las sa simt) cat sunt de fericita ca ii am in viata mea. Am facut asta si cu jobul la un moment dat. 🙂

  • Ana spune:

    Tu stii ce norocoasa esti pentru omleta aia cu telemea pe care o imparti in 4?
    Iti spune salivand mama unui copil alergic la oua si lactate…
    Dar si eu sunt norocoasa, chiar daca nu le-am mai mancat de mult, gasesc eu sa mancam ceva, important e ca am un botz cu care sa le impart 🙂

  • o femeie spune:

    esti o minunata! iti multumesc ca imparti asta cu noi!
    Unele ritualuri de ale tale le avem si noi, dar mai adaug vreo 2, aia cu omleta 🙂

  • Marina spune:

    La serviciu am o pauza de 10 min de la 10:50 la 11:00 si o astept cu placere sa-mi fac un ceai verde pe care il savurez cu biscuiti de diverse feluri, in fiecare zi altii. Ma reconectez la mine astfel. Seara, inainte sa adorm, ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate momentele frumoase, valoroase in orice fel, de peste zi. Le rememorez si multumesc pentru fiecare in parte. Este una dintre practicile care, pt mine, verifica si valorifica principiul crestinesc „daruind vei dobandi”. Aduc multumire lui Dumnezeu,iar el imi aduce in suflet pace. Ca tot se vorbea intr-un alt articol despre Dumnezeu… tot ce a scris Ioana sunt verificari ale existentei Lui, nu palpabila, nu dovedita de procente, ci, in mod absolut, de ganduri pozitive si plenitudine sufleteasca. Pe care le primim daruindu-ne pe noi noua si celorlalti.

  • Alina spune:

    Buna, Ioana! Cred ca ai incercat multe tratamente pt tenul tau cu probleme. Iti spun ca eu dupa ce am nascut, m-am ales pe langa un botz de om frumos foc si cu o dereglare hormonala care mi-a umplut fata de bube 🙁 si cu niste dureri grozave de spate de la care astept peste vreo doua sapt sa vad ce e cu ele, dar asta e alta poveste. Vroiam sa-ti zic, dc vrei sa mai incerci si dc mai ai incredere in medici dermatologi, la spit victor babes, intrarea pe la boli tropicale adica pe la baba novac, in primul pavilion, la et 1 intr-un cabinet de 2/2 m o gasesti pe dna dr trifu rodica, o doamna probabil mai in varsta si decat mama ta dar f buna. Eu am fost in decembrie si de atunci sunt pe tratament iar situatia s-a imbunatatit mult si vizibil. Nu accepta spaga !! Dc doresti o gasesti acolo de luni pana vineri mai putin miercuri cam de la 8-12, si n-am nici un interes sa-i fac reclama…dar stiu cum te fac sa te simti niste bube 🙁 ….eu iti urez succes!

  • Ionela spune:

    Printesa, tare te mai iubesc eu pe tine! Spion mic ce esti! (imi pare rau dar ma mir zilnic, parca e o legatura intre noi, intre scrisul tau si nevoia mea de citit, d-asta! e pe interes iubirea, recunosc)

  • Ana spune:

    Oarecum inconștient aplic și eu o parte din strategii, mai ales aprecierea mărunțișurilor. M-a ajutat să nu pic în depresii și chiar și unor convingeri foarte pesimiste le-a dat o aură de acceptare. Mi-e totuși că goana asta pentru grăunțele de farmec din viață ne îndepărtează de problemele mari care trebuie rezolvate.

  • andreea spune:

    Draga Ioana te admir in tot ceea ce faci si iti urez mult mult succes!!Din pacate nu toata lumea poate fi asa pozitiva ca tine..stresul cotidian ne face sa fim mereu imbufnati, nemultumiti iar de adevaratele lucruri care conteaza refuzam sa ne bucuram. Din toata inima incerc sa iti urmez exemplu si sper sa si reusesc!!!!

  • ce sfaturi practice si bune! o sa ma mobilizez sa aplic si eu o parte din ele astfel incat sa fiu cat mai prezenta. Multumim

  • Ramona spune:

    Foarte optimist punct de vedere.Orice lucru cât demic ar fi trebuie să ne bucure.Trebuie doar să îl observăm.Bravo mămico.

  • Complex Compas spune:

    Sunt grozave articolele din seria „Cum fac sa… „!

  • Ana spune:

    Buna Ioana, pentru problemele cu tenul iti recomand derminax. Anul trecut am avut si eu probleme cu tenul, imi apareau cumva sub piele cosuri mari care se inroseau destul de tare, care erau voluminoase dar care foarte greu ieseau la suprafata ca sa poata fi stoare. Imi era efectiv rusine sa mai ies din casa. Am incercat tot felul de solutii, unguente etc. Am ajuns la un dermatolog – cosmetician care imi curata fata, scotea punctele negre/cosurile cu acul si apoi imi facea peeling cu acizi de fructe. Insa ea curata doar efectul nu si cauza. Pe principul asta am inceput sa caut solutii pt cauza. Asa am gasit derminax. A facut minuni cu tenul meu. Nu mai am nici macar puncte negre. Ti-l recomand cu mare incredere. Daca ai nevoie de detalii suplimentare nu ezita sa ma intrebi.

  • Carmen spune:

    Hai mai Ioana, poti mai mult decat Coelho style.

    • Rox spune:

      Habar n-am daca e Coehlo-style ca nu sunt fan, am citit doar o carte si mi-a ajuns, dar si eu aplic multe dintre principiile astea de cativa ani buni fara sa le fi citit de undeva. Mai putin cele legate de copii, deocamdata, pentru ca nu am. Da, a fost nevoie de un mic ajutor din exterior (un psiholog) dar sunt oricum principii ale unui om optimist prin definitie. Le poti aplica foarte usor daca ai pozitivismul in sange, dar ti se pt parea imposibile daca esti mereu plouat si negativist.

  • Alina spune:

    Mama mea gândea exact cum scrii tu in acest articol si a incercat mereu sa ne insufle si noua aceasta atitudine. De fapt citindu-ți cartea si blogul (te citesc de f mult timp) am realizat că a aplicat multe principii de-ale tale in educația noastră – chiar dacă nu existau acum 30 de ani cărți de parenting – asa a simțit ea că e bine. Mama mea a fost un om minunat, asa cum esti si tu, însă in octombrie o boală nenorocită ne-a răpit-o prea devreme, la doar 51 de ani, in doar 3 luni. De atunci tot încerc să mă incarc cu energie din aceasta pozitivă de la copilașul meu si să ne bucurăm împreună de fiecare zi care ne este dată să o petrecem noi doi, împreună. Este foarte greu si recunosc că sunt zile când nu reușesc nicicum (pentru că dorul de ea e prea mare), dar imbolduri precum acest articol al tău ajută. Multumesc!

  • Cinderella spune:

    Vreau si eu numele psihologului tau:)

  • Ioana spune:

    Ha ha si eu ii cant fiului meu „Buna dimineata” si dansez putin cu el prin camera 🙂

  • Anca spune:

    Draga Ioana,

    Multumesc pentru gandurile pozitive. Uitasem sa fac anumite lucruri care acum cativa ani erau si pentru mine un ritual.

    Am o singura nelamurire, pentru ca sunt in aceasta faza a vietii. Vorbesti nemaipomenit de relatia ta cu copiii, dar cu sotul cum e? Cand mai ai timp si energie si cum faci sa fie cat mai pozitiva relatia cu sotul in aceasta perioada in care copiii sunt dependenti de tine?

    Pentru el ce investesti?

    Multumesc.

  • vio spune:

    Comentariu pe scurt la ce-ai scris: bravo, Printeso, e misto asa ! 🙂

    In genere, cam asa fac si eu…daca nu cumva sunt mult prea apasata de ..fix de prezent. Ma rog, sunt intr-o faza nashpa a existentei mele cand (vreau- nu vreau) tb sa ma concentrez pe viitor, dar incerc din rasputeri sa nu pierd clipa, sa o traiesc cu fiul meu, sa nu ratam momentul acesta (ce trece) pentru cel ce va sa vina..

    Un singur lucru nu mai pot face, pentru ca la mine diminetile sunt asa pe repede inainte de nu-ti poti imagina…sa ma intind dimineata.. :(( Doar in weekend mai prind, din cand in cand, asa ceva. 🙂

    Multam’ de postare. Prinde bine.

  • Irina spune:

    Dadada, foarte frumos 🙂 Starea asta de bine intrinseca e intr-adevar molipsitoare. M-ai facut sa zambesc.

    Mie mi-a fost recomandat mindfulness training ca remediu impotriva anxietatii, dar intotdeauna mi s-a parut putin.. cum sa zic.. vrajeala. Un fel de auto-hipnoza, hai ca mi-e bine, hai ca totul e ok, ia uite ce senin e cerul (nu conteaza ca eu fac atac de panica in timp ce ma uit la el). Si de aceea am tratat mult timp acest aspect cu un maxim de sictir si circumspectie.

    Pana cand secretara echipei, o zuza hiperactiva ca un titirez cand am cunoscut-o prima data, s-a intors din concediu de maternitate complet, dar complet zen. Si mi-o serveste – ca sa ai un copil e „the ultimate mindfulness training”. Si atunci mi-a filat ceva sinapsa, si am luat-o in serios. In lipsa de copii, am facut din nou trainingul. E cam pe acelasi principiu cu ideile tale, fii bine cu tine acum, ca ce se intampla mai incolo e pentru alta data.

    Pe mine m-a ajutat enorm. Tot mi se pare un pic de vrajeala, uneori, dar vad cat de mult s-au schimbat, in bine, relatiile mele cu cei dragi.

    Nelegat de subiect, observ din downvotes-urile pe care le primesc comentariile dragute de mai sus ca regatul a dobandit ceva hateri/ lurkeri. Sa ne fie de bine 😛

  • Elena spune:

    Uite ca o sa-ti urmez si eu sfatul si o sa incerc sa schimb diminetile cand ma trezesc si sunt imbufnata. Partea cu zambetul mi se pare cel mai bun tratament.

  • moonlight spune:

    Câți hateri pe aici (mă uit la numărul de thumbs down la comentariile frumoase ale cititorilor), aproape că ai crede că ne place să ne bălăcim în negativism. Acum aproape doi ani am ieșit dintr-o relație toxică și am decis atunci să încep să mă bucur de lucrurile mici, fără să știu că acest lucru se numește mindfulness. Mă bucur de mine atunci când mi se pare că arăt bine, mă plimb aiurea pe străzi și admir case și copaci, zâmbesc la copii pe stradă, mănânc ceva bun, dansez aiurea prin casă în timp ce șterg praful și am încetat să mă mai stresez la muncă. Mă simt bine cu mine cam 80% din timp, mai am puțin de muncit.

  • Se spune ca dimineata cand te trezesti e bine sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru ca nu a uitat sa te trezeasca si ca are o noua misiune pentru tine.

  • Renata spune:

    Wow. Ce sa zic ? Tactica asta cu joaca de-a ce ne-a plăcut și de-a ce nu ne-a plăcut o fac și eu de vreo doi ani.
    Nu știu de unde am început, știu doar ca mă ajuta mult sa comunic cu stumful meu. Mă ajuta sa îl înțeleg mai bine.
    Dar tare v-as ruga , o recomandare de carte de genul mindfullness.
    În engleza dacă nu e greoaie sau în romana.
    Va rog mult. Chiar nu știu de unde sa încep.
    Multumiri

    • Adriana spune:

      „The power of now” sau „Puterea prezentului” de Eckhart Tolle.
      Iti va schimba viata, cu siguranta.
      Numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *