Bariera de rulou, sau când tati doarme cu bebe

Nu v-am mai povestit de mult: copilul nostru cel mic tot nu doarme noaptea. Adică, mă rog, el doarme în felul lui, însă niciodată singur, iar adultul care doarme cu el face orice numai să doarmă nu, pentru că e foarte greu să dormi, în general, când o altă persoană fie se aruncă pe tine, fie îți trage câte-un cap în ureche sau, în serile bune, doar te mângâie fără pauză pe mână sau pe picior, ore în șir. Asta dacă nu se trezește din oră în oră să îți ceară: suzi, apă, lapte, mama, cățel, purcel. Dar de cele mai multe ori se și trezește să ceară, se și zbate în somn, să se asigure că sclavul părintele care doarme cu el nu ațipește în post.

În majoritatea nopților, doarme tati cu el, pentru că el adoarme mai ușor după ce e trezit, pentru că se trezește mai greu, are țesut adipos de protecție și în general e mai rezistent la oboseală. Ca să nu mai zic că el poate să se prefacă cum că muncește la serviciu în zilele în care e distrus, eu, acasă cu copiii, nu prea pot doar să mă prefac că am grijă de ei.

Ca să supraviețuiască nopților cu bebe, omul a inventat o metodă revoluționară, pe care o testează (cu insucces) zilele acestea: se numește bariera de rulou, poate doriți să o încercați și voi.

Mai întâi a pus nevasta să-i coasă o pernă lungă și tubulară, ca un rulou. Scopul ei este să împartă patul în două zone.

Apoi, cu perna în brațe, l-a băgat în ședință pe bebe.

– Flăcău, fii atent aici. Așa nu se mai poate. Din noaptea asta instalăm între noi acest rulou molcuț. El împarte patul în două jumătăți. Jumătatea mai mică, cea dinspre perete, e a ta. Poți face ce dorești în ea, poți să dansezi, să dai cu capul în perete, să cazi din pat pe la picioare, important e să nu sari în jumătatea mea. Clar până aici?

Bebe încearcă ruloul cu capul.
– Nani? întreabă el.
– Nani! Amândoi, tu acolo, eu aici. Bun. Mai departe. Un alt lucru important e că, indiferent ce planuri ai tu, pe mine mă lași să dorm. Îți pun la dispoziție suzete multe, apă, o bluză de-a lui mami, cu miros de mami, ca tu să crezi că e și mami aici. Ea doarme ca porcul în altă cameră. Ești băiat mare, ai un an jumate deja, trebuie să înveți să te descurci. S-a înțeles?
– Mami? întreabă bebe cu oarecare speranță.
– Tati, că mami are 44 de kg, e de ajuns că nu mănâncă, măcar somn să primească. Ești atent, da? Bun. În caz că ți se face foame, mă trezești. Îmi spui, Tati, lapte, și eu atunci voi ști că trebuie să îți dau să mănânci. Mă voi întoarce pe partea cealaltă și voi mai dormi o oră, că prea-mi va fi lene să amestec laptele în biberon. Tu o să te mai foiești o vreme și apoi o să-mi dai un cap în gură, ca să fie clar că vrei lapte.
– Papa?
– Mai târziu mâncarea, acum facem instructajul. Îți voi da laptele bombănind că de ce nu poți dormi și tu noaptea ca toți oamenii, apoi o să te rog să mergi înapoi în jumătatea ta ca să dormi. Tu o să încerci să te dai jos că doar e ora 5 și ești fresh, iar eu o să te ignor și o să mă culc. Treaba ta, poți să revii în pat să dormi sau să stai acolo lângă ușă până la 7 când se trezește mumă-ta și vine să te ia, ca să mai dorm eu oleacă. Limpede?
– Mami?
– Mami s-a dus să se culce că era terminată. Tu și cu mine ne băgăm la nani, fiecare pe partea lui de rulou. Bine?
– Nani, zice bebe resemnat și se aruncă în jumătatea lui mai mică de pat, unde doarme tun 15 minute.

A doua zi la 7, mama intră în dormitorul băieților. Tati zace răpus călare pe rulou, cu o suzetă pe piept. Bebe, proaspăt ca un ghiocel, sare în brațele mamei.
– Ați dormit bine? întreabă ea.
– Daaaa, zice bebe fericit.
– Nu, mormăie scurt tati. Repetăm instructajul și diseara, cred că n-am fost suficient de clar la partea practică.

Când doarme mami cu bebe, ruloul e sărit constant și de mami, și de bebe. Bebe doarme bine, mami cu greu cârpește trei ore adunate. A doua zi umbla ca un zombi, cu cearcănele guler. Încă n-a găsit soluția salvatoare, alta decât „lasă că se face el mare și o dormi singur după ce pleacă la facultate”.

shutterstock_358239455

Sursa foto: tati în pat cu bebe via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4192

83 comentarii

  1. Daria mea are 3 ani si 3 luni si inca folosesc ruloul as survival kit. Nu ca nu se urca pe el, mine, perete, animal de plus, etc, dar măcar nu se urca toata noaptea. Atât doar ca ruloul meu e o perna sănătoasă nenică, are cam 15-20 cm latime, fix in speranta ca măcar uneori se plictisește sau adoarme la jumatea escaladarii și nu ajunge până în capul meu 🙂
    Deci succes, nu e 100% eficient, dar fără as fi fost zombie până acum!!

  2. Cred ca ai nostrii juniori se aseamana foarte mult unul cu celalalt in privinta somnului. Al meu are 1 an si 9 luni si asa doarme de cand s-a nascut ,absolut in fiecare noapte.
    Am fost cu el la doctor pe la 8-9 luni cand am vazut ca desi creste fiul nostru tot se trezeste noaptea foarte des. Nicio problema de sanatate,asa e somnul lui. Se trezeste uneori din ora in ora,bombane,se urca pe mami,cere apa de 2 ori pe minut,papa,brumba(adica masinuta),o cheama pe Lela(adica sora-sa),purtam munca de lamurire despre cat de obosita e ea,ca acum doarme si maine cand vine de la gradi o sa se joace cu el si multe rugaminti:” Hai ,mai puiule sa facem nani ca uite e 3 dimineata si mami e obosita,etc,etc”.
    Partea proasta e ca nu doarme cu taica-sau. Daca nu e muma-sa se invarte ca un titirez,o cauta prin toata camera si pe hol,apoi incepe concertul.
    Nu mai zic ca adoarme extraordinar de greu,o ora ,doua dureaza procesul. Pentru el o jumatate de ora de somn e mai mult decat necesara ,parca are surse inepuizabile de energie. Restul suntem storsi.
    Noroc cu sora lui care de la 3 luni doarme pana pe la 7 dimineata fara probleme.
    Totusi nu-mi pierd speranta ca o sa fie mai bine macar pana face vreo 3 ani…..

    • stiu…stiu….aici se sustine gentle sleep. Si eu l-am sustinut…vreo 5 luni pana am clacat de epuizare (apropo….nu stiu cum puteti sa rezistati…1..2..3..5!!!! ani..pe bune…that´s amazing). Si am incercat si the no-cry sleep solution a lui Elisabeth Pantley…no cry my ass…imi urla in brate cate 2 ore 🙁
      Da! L-am ‘ferberizat’ (controled crying)…o oroare de mama, o sa ajunga copilul handicapat..si prost si neatasat.
      Oare? A plans in prima noapte vreo 35 de min plus cate 10 min la cele 3-4 treziri. In a doua noapte vreo 15 min si s-a tretzit o singura data. Din a treia doarme 11 h cu o trezire de alaptat…de cele mai multe ori nu plange, cateodata se maraie, de f putine ori plange maxim 10 min. Ziua e mai complicat..inca nu avem un pattern.
      Evident ca…. fiecare copil e diferit, dar e totusi ‘ciudat’ cum in 1 sapt a trecut de la adormit doar dupa cel putin 40 min de supt/leganat/plimbat si trezit cam la 1,5 h pt inca o repriza de supt/leganat/plimbat la 11 h de somn.
      Evident ca….. mi-e dor noaptea de el, de mirosul lui si ca primele zile au fost horror dar avantajele sunt evidente. In primul rand nu-mi mai vine sa ma arunc de la etaj (dap, REM-ul e cel mai bun antidepresiv), el doarme bine, se trezeste bine dispus nu ca inainte cand maraia toata ziua, mai exista si viata de cuplu….ma simt o mama mult mai buna, mai implicata, am timp si energie pt joaca, plimbari, bazin, sala pt mine, etc.
      Eu nu cred ca 2-3 zile de plans il vor nenorocii, cum credeam cand citeam ca nebuna Dr. Sears& Co.
      Ce vreau sa spun e ca pt noi nu a fost dracu´ atat de negru (chiar deloc). Imi amintesc ca sleep training-ul era un mare no-no pe lista mea de mamicenie…eram convinsa ca il nenorocesc…nuuuu…o sa invete sa doarme singur..eventually…din cate vad…eventually asta poate dura pana la 2-3 ani….ain´t nobody have time (or brain) for thaat….

  3. Wow! Really? Si eu sunt in aceeasi situatie, in genunchi de oboseala, dar niciodata nu as putea sa pun pb ‘el poate sa se prefaca la job ca munceste’, insa eu care stau acasa sunt dead meat daca nu dorm’. Adica daca ar claca la serviciu de oboseala am fi in pom cu totul, genul asta de texte ‘cel mai important job este cel de mama’ ma lasa speechless…

    • Cred ca se intelege putin gresit din text… eu sunt ala care a spus, mai in gluma mai in serios ca e ok, ca eu oricum dorm la scarbici. Adica nu a decretat Ioana ca ce face ea e mai important din oficiu…
      Desi daca ma gandesc bine pe cuvant ca pt mine nu exista ceva mai important decat asta.

    • Mie se pare foarte urat sa zici ca e ok ca dormi la „scarbici” (si cuvantul asta in sine mi se pare asa o bataie de joc) chiar daca nu in sensul propriu (presupun ca nu-ti pui capul pe birou si te culci pur si simplu), ci doar ca nu conteaza daca esti semi-adormit si nu-ti faci treaba. Cam urata atitudine fata de locul de munca desi am inteles din alte postari ale Ioanei ca nu e totusi vreo lada de gunoi, ci un job mai mult decat decent si care va asigura un trai mai mult decat decent. Urat, oricum.

      In rest … ce sa zic, noroc ca nu esti controlor de trafic aerian, pilot, anestezist, chirurg sau ceva de genul.

    • N-am zis ca e ok ca dorm la scarbici, ci ca e ok sa fiu distrus de nesomn, ca oricum dorm la scarbici.

      Dar clar e urat. Noroc intr-adevar ca nu sunt chirurg si noroc ca intreprinderea la care prestez nu are sentimente.
      Deci nimeni nu a fost afectat negativ de remarca mea. Pe care oricum nu a auzit-o decat nevasta (si acum voi).

      Las la o parte faptul ca remarca asta are legatura doar cu mine si cu nici o alta persoana, fizica sau juridica, pentru ca e mai greu de explicat ca ea e de fapt o auto-ironie auto-depreciativa cu accente de haz de necaz. Asta e problema cand scrii pe internet chestii, nu poti transmite exact ce vrei sa spui de fapt, ca nu se vede partea non verbala, care uneori face toti banii.

      edit: hai ca acum am vazut ca nu am contrazis direct chestia cu „nu-mi fac treaba” si din experienta mea pe internet, chestiile de genul asta se pot umfla ca broasca din poveste.
      realitatea e ca imi fac treaba foarte bine.
      problema e ca cerintele jobului pe care il am acum sunt destul de mult sub ceea ce as putea sa fac, deci de aici vine chestia cu „oricum dorm la scarbici”.
      iar asta e un esec al meu, ca nu am reusit sa-mi gasesc un loc in care sa ma intrebuintez intr-un fel care sa ma excite si pe mine – deci nu are nici o legatura cu intreprinderea, care e unul din cele mai bune locuri de munca din Romania, obiectiv vorbind.

    • Doamnă Prințesă, de ce nu l-ați adus pe și pe domnul Robo la joacă cu noi tații când ați fost la Timișoara? Sunt convins că suntem mai mulți care încurajează „porcii de mame” să se odihnească în altă cameră pentru a putea avea energia să îngrijească pe perioada zilei micile sugative de energie. Btw, în descrierea voastră regăsesc comportamentul gușterului (a se citi fiului) meu într-o proporție covârșitoare. Sunt totuși mici diferențe referitoare la partajarea patului: de obicei eu stau pe o mică parte, cam 1/5 din pat și într-o dungă si gușterul (a se citi fiul) ocupa restul de 4/5. Dar de astăzi m-am hotărât să pun piciorul în prag. Voi lua perna de gravide a familiei și voi face o barieră de nepenetrat între el și mine. Sincer nu cred că va conta mult dar merita încercat.
      Acum două nopți a căzut din pat dar nu pe lateralele patului, acestea fiind blocate într-o parte de mine și într-o parte de pătuțul lui care este lipit de pat. A căzut pe la picioarele patului. Și ieri noapte m-am trezit cu un picior în .. de efectiv am văzut stele albe. La propriu. Îmaginați-vă cum este să te trezești pe la 4-5 dimineața cu un șut sub centură.
      Oricum, noi credem că în momentul concepției unul dintre noi a avut degetele în priză. Altfel nu se explica de unde atâta energie la un gușter de 1.5 ani.
      Domnu’ Robo, ne organizăm de-o tabără?

    • Daca chiar vrei sa fii credibil si nu doar sa-ti pupi in fund angajatorul ca sa nu-i vina o idee sa te dea afara, nu mai posta comentarii pe blogul lui nevasta-ta in timpul programului de lucru…

    • da ar cam trebui sa nu mai pun comentarii pentru ca mi-a cam ajuns in ultimele saptamani toata meschinaria si rautatea asta mica de care dau dovada unii comentatori si mi-ar face bine o pauza.

    • Daca tu consideri ca e ok sa dormi la servici, fie si la modul figurat, nu stiu, ori te situezi in varful „lantului trofic” acolo, ori …pt ca in ziua de azi nu se prea doarme la servici decat in posturile unde se castiga cat sa ai bani de intretinere si niste cafele matinale :))
      Spusele tale imi intaresc ipotezele, daca aveam oarece dubii, nu mai am 🙂

    • Uite, si eu am inteles ca omul a spus-o in gluma, dar cu tot respectul, mi se pare o gluma foarte neinspirata. Eu daca as avea angajati / subordonati sau chiar colegi care sa considere asta, n-as gusta astfel de glume despre jobul lor. Da’ poate am eu o lipsa de umor cand vine vorba de locul de munca.
      Si nu e nici invidie. Am avut un job la care puteam sa „dorm” sau ma duc semi-adormita pentru ca era prea putin de lucru si sub nivelul meu de pregatire si ma plictiseam de moarte, dar mi-am gasit altul mai satisfacator si am plecat.

    • Doamne iarta-ma!!! Da voik e gluma stiti fratiloir??? Sau sunteti toti patroni si va e frica sa nu va doarma angajatii in post? Ce-i cu aplombu asta capitalist p toti??? Nu mai stie lumea sa guste o gluma. Pun pariu ca va mangaiati toti pe umar de ce angajatii anului sunteti voi. Eu zic sa va asteptati la o statuie de la angajatior. Silly cum s-a denaturat mesajul in sine.

  4. Eu am lipit o canapea de patul conjugal, pe canapea a încăput la fix o salteluta de pătuț ( cred 90 pe 140 cm)așa a ajuns canapeaua la nivelul patului. Alăptat copilul, adormit copilul, împins ușurel pe canapea. Când am dormit doar eu cu ea in pat, ne învârteam amândouă in tot patul, acum ca a revenit si soțul in patul conjugal, nu mai e loc de manevre. Se trezește noaptea, si fratele ei a fost la fel, dar va veni si vremea aia când o sa dorm legat măcar 5 ore. Elisa are acum 2 ani.

  5. Eu nu am copii, dar ma gandesc cu groaza ca nu o sa ma trezesc.

    Dorm bustean si dimineata imi pun 3 alarme daca musai sa ajung undeva.

    In alta ordine de idei, nu ar fi o idee sa nu il mai lasati sa doarma ziua? Asa o sa fie foarte obosit noaptea.

    Daca sunt parinti cu experienta aici care sa stie mai bine, chiar va rog. :))) in teorie suna bine ….

    • O sa te trezesti… trust me and trust us parents. Nu trebuie sa iti faci nici o grija, dar absolut nici una. E o chestie mult mai puternica decat somnul tau si ni se intampla tuturor fara exceptie, ca e instinctul de protejare a puiului. In special mamelor le creste un set special de antene cu care pot detecta plansul copilului si de la 3 camere distanta, in somn ;-))

      Ref la dormit, un copil obosit e o calamitate pe langa un copil odihnit, oricat ar fi de dificil copilul odihnit. Situatia e contra intutiva, in sensul ca la copiii mici cu cat sunt mai obositi cu atat adorm mai greu si cred ca si mai prost pt ca devin supra-excitati si nu stiu sa gestioneze asta decat prin plans. Pt copiii mici somnul/ somnurile de zi fac parte din ritmul normal, fara ele e ca si cum un adult nu ar dormi suficient noaptea.

    • Copiii obositi dorm si mai prost, cu cat e mai odihnit copilul, cu atat doarme mai bine (si mai mult). Dovedit cu studii, explicat logic (cand esti obosit, corpul secreta multa adrenalina, ca sa te tina alert, sa nu te manance vreun leu, iar adrenalina nu te lasa sa adormi, e un cerc vicios foarte periculos pentru un copil mic.

    • Sau se poate si sa nu, trust me 🙁 Am incetat sa ma mai consum ca nu imi aud bebele noaptea (la inceput deloc, acum juma’ de noapte-s functionala) si sa ma consider o mama denaturata. Noroc cu sotul ca se trezeste si mi-l aduce el la san.

      Uneori lucrurile sunt asa cum sunt si daca te consumi nu faci decat sa nu te bucuri de minunea mica din viata ta.

      Dar un copil obosit clar nu e o solutie, e total opusul oricarei solutii posibile ;))

    • eu uneori as vrea sa nu ma trezesc si nu pot.
      asta pt ca o parte din trezirile baiatului nici macar nu sunt treziri de-adevaratelea, doar da un semnal ca de plans sau vrea suzi sau mormaie prin somn si n-are nici un rost sa ma trezesc, plus ca daca ma trezesc si-i dau atentie el invata ca cineva e tot timpul acolo ca sa-l asiste la somn, ori eu vreau sa-l invat sa-si gestioneze singur aceste micro-treziri.
      dar nu reusesc, ma trezesc la fiecare scancet al lui.

    • Si eu am problema asta….cand am adus o acasa la inceput, ce i drept ma simteam si rau dupa operatie, nu aveam absolut nicio reactie cand ea se trezea. Al meu ii facea biberon, caci atunci nici lactatia nu era suficienta. Asa ca am luat o cu noi in pat, prin somn asa reusesc s o pun la san cand plange, dar inca am momente cand nu o aud deloc.

  6. Fetita nici la cinci ani nu a invatat sa doarma singura.Toata noaptea se foieste.Cere apa,vrea la wc,ii este prea cald.Pana acum nu a functionat nici o metoda.Si daca ma mut in celalalt dormitor in maxim 15 minute este peste mine.Asa ca nici o sansa sa invete mai devreme.

    • Fiul meu are 4 ani si nu se mai trezeste deloc peste noapte. Pana pe la 3 ani jumate mai avea o trezire ca sa vina dupa mine sa ma readuca in patul lui:).
      Stau cu el pana adoarme, seara, dar apoi (daca nu cumva adorm si eu cu el cu tot) ies din dormitorul lui si merg in al meu. Pana dimineata nu ne mai vedem:)))
      Si asta in conditiile in care primul an mi se trezea de 11 ORI PE NOAPTE si nu adormea decat plimbat in brate prin toata casa.
      Dupa 1 an jumate a inceput sa aibe cam 2 treziri pe noapte (NU [pt apa, jucarie..ci pentru alta jucarie..mami..). Efectiv ma verifica, se ridica in fund sau intindea o mana si daca ma vedea/simtea langa el se trantea pe perna si adomrea instant. Nu si eu..desigur..:(
      Pe la 2 ani jumate a trecut la o singura trezire…
      Iar acum..iupiiiii..pot sa fac petrecere dupa ce adoarme. 🙂
      (adica ori gatesc, ori citesc, ori vad filme..Ceea ce..orisicat..e mare realizare..)

      Asa ca…eu cred cu tarie ca fiecare copil isi are ritmul lui. Cand ma sacaiau toti ca vai de mine, n-o sa scapi niciodata de asta..am zis mereu ca sigur n-o sa se trezeasca toata viata dupa mine:). Cresc..si uneori mie mi-e chiar dor de talpitzele lui, lipa-lipa, noaptea, pe hol, alergand dupa mine…:))

      Rezistenta si rabdare. Stiu ca le aveti voi:)

  7. Ma speriati. Si eu asteptam aici sa mai creasca mititelul si sa nu ma trezeasca dupa fix 2 ore, mai ceva ca un ceas. Banuiesc ca schimbarea poate fi invers: treziri mai dese si mai lungi 😐

  8. Ceva de genul asta si la noi cu bebe de 1 an si 10 luni. Cu singura diferenta ca nu doarme noaptea decat cu mine :((. Si nu accepta suzeta, nu folosim biberon, vrea doar la san (uneori putin si adoarme, alte ori non-stop).
    Dar la al meu am remercat de cele mai multe ori ca atunci cand e foarte obosit adoarme mai repede si doarme mai profund dupa aia, asta se cam contrazice cu teoria aia cu adrenalina (la mine se confirma, daca sunt foarte obosita, nu pot sa mai adorm), deci nu cred ca sunt toti la fel.

  9. 3 ani jumatate are fetita mea si inca „doarme” asa. Leganat pe picioare, leganat pe perna, leganat in brate, tras de par fir cu fir(doar de parul meu e atrasa), cerinte de apa, jucarii, mers la toaleta, jucat cu umbre pe pereti, cantat alunelul-alunelul sau elefantii pe panza, trecut in revista toti copilasii de la gradinita si parintii lor, Minnie Mouse, frig, cald, tinut de manute etc. 13 kg am luat si cearcane adanci ca noaptea. Cand dorm cate doua ore legate, simt ca as putea sa mut muntii de fericire. Primul an a fost asa de greu ca nu vreau sa-mi amintesc mai nimic din el, am inchis usi peste usi peste amintiri, am ferecat, am pus lanturi de fier peste ele, sa nu mai stiu nimic. Nici pe fotografii nu am curaj sa ma uit. Am ales sa ma bucur de clipele de fericire pe care mi le ofera acum, nu de cele de nesomn si agitatie din timpul noptii. Uneori ma gandesc sa-i cumparam iar patut 🙂 Dar nu…cand se cuibareste la pieptul meu sau cand ma ia de gat cu manutele ei mici si rade de bucurie ca sunt mereu langa ea, uit de toate.

  10. Va pot spune putin din experienta mea. Bebe 8 luni, inca alaptat, am dormit impreuna pana la 6 luni si jumatate cand am zis ca nu mai pot. Se trezea de zeci de ori pe noapte sa manance sau pur si simplu sa suzeteze. Disperată pt ca ziua doarmea doar in brate (de la 4 luni nu a mai vrut altfel) am apelat la un consilier în somn. Eram pur si simplu epuizată, cu dureri groaznice de spate( inca le mai am). Am inceput sa-l culc in patut, bineanteles cu plâns controlat. Spre uimirea mea nu a plâns asa mult , doar cateva minute. De atunci doarme in patut, atat ziua si noaptea. Are perioade cand adoarme singur, perioade cand a doarme la san si apoi il pun in patut. Oricum e mai Bine. Ziua mai pot face si eu ceva prin casa. Noaptea inca se trezeste de 1-3 ori in zilele bune, nu pot sa-l las sa plangand. Daca nu doarme ziua suficient, nu doarme nici noaptea. Oricum faptul ca I-am facut program De somn a contat mult. Nu pot sa spun ca acum e usor sa ma trezesc si sa ma deplasez la el in camera noaptea, insa el doarme mai mult si e mai odihnit.
    Ca mama de copil care nu doarme, oricand, oriunde, va recomand sa apelati la un consilier in somn pt ca ajuta mult. Si daca respecti can tot ce it I spune poti sigur sa -l faci sa doarma toata noaptea. Eu am ales sa-l alaptez Inca noaptea , asa ca momentan ma adaptez situatiei.

    • Dupa 2 ani si jumatate, si eu am apelat la un consilier in somn (de fapt este o clinica specilaizata in probleme de somn). Analize, discutii, masuratori, nivel insulinic, glicemie, evaluare vizuala a somnului- concluzia: corpul copilului cere o masa in timpul noptii; asa este metabolismul lui- punct.

  11. Exista exceptii 🙂 am baiatul care doarme cand cu parintii, cand la el in patut, depinde de dispozitie (cand e bolnavior ii place sa se cuibareasca langa noi). A fost alaptat un an si 3 luni, a dormit langa mine cand nu mai eram in stare sa ma ridic sa-l pun in patutul lui. Iar fetita (mai mica), doarme numai in patutul ei, singura, fara papusa sau ursulet de plus. in timpul zilei e in brate la mami sau la tati, dar noaptea nu vrea alt corp sau obiect langa ea, are nevoie de spatiu sa se desfasoare, face gimnastica in timpul somnului 🙂

  12. Si alaptatul pe timp de noapte? E out? A mea se trezeste sa tzitzileasca de foame, sete, confort, orice….Sunt de-o varsta copii nostri si tot avem multe nopti cu treziri si la 30 de minute, si cu mufat non stop , dar si nopti in care se trezeste DOAR de 3 ori. A doua zi mai merg si la serviciu unde nu prea pot sa dorm,cand vin acasa trebuie energie maxima , dar suntem ok. Eu sper ca va trece si perioada asta desi nu cred ca prea curand la cat e de indragostita de tzitzi. Nu pot macar sa imi imaginez cum ar dormi cu tati, dar cred ca merita un experiment. Partea „proasta” e ca nu avem suzeta, biberon sau alte nebunii de supt noaptea…uf

  13. @Robo – Este urat ce ai scris despre sotia ta : ” Ea doarme ca porcul în altă cameră”…. Asta nu este gluma! Este extrem de urat.
    Nu inteleg de ce cuplurile adopta felul acesta de a vorbi intre ei „la mishto”, cu comparatii insolente si cuvinte care ranesc…

    • Mie mi s-a părut o glumă…
      Nu ai de unde să şti cum vorbesc Robo şi Ioana între ei.
      Şi chiar şi aşa, contează tonul si contextul.

    • chill…
      ceea ce este insolent si jignitor pentru tine poate fi considerat dragut in alt cuplu ..
      eu de exemplu imi alint sotul ‘porc’ / ‘purcel’ / ‘porcoi’ si el ma alinta ‘miel’ / ‘purcica’ si te asigur ca ne respectam f mult..
      este doar amuzant..
      in alta ordine de idei.. de ‘dirty talk’ ce mai spui atunci?

    • Mie mi s-a parut extrem de comic! Ca expresia ‘taci ca porcu’n papusoi’. Unele lucruri suna asa, un pic Creanga, a povesti cu mult umor.Dar na, depinde de fiecare cuplu ce limbaj adopta si ce conotatii dau unor cuvinte.

  14. Cred ca Bubulina mea este i excepție din cate văd/citesc pe aici☺️. Doarme de la 4 luni singura in pătuțul ei, in camera ei,(de când am si terminat de alăptat) si acum la 1 an si 7 luni aproape, tot acolo doarme?. Clar, ca la început nu am putut sa dorm liniștita de grija ei,… cum doarme, ce face, dacă se întâmpla ceva…dar a fost ok. Mai a avut momente când s-a trezit noaptea, speriata si țipând „mamiiiiiii,mamiiiiii” dar momentan au trecut si alea (acum adoarme la loc singura??). Iar cu lăpticul am terminat de mult pe timpul nopții. Il bea seara pe la 21:00 cu un biscuite si pana a doua zi dimineata (cam pe la 8:00-8:30) nu mai cere…
    Ce sa zic, chiar ma consider o norocoasa! ?☺️?

  15. Ar trebui sa incerci sedinte de bowen. Pana la 1 an si 10 se trezea in fiecare noapte. Dupa sedintele de bowen au inceput sa apara si noptile in care sa doarma si sa se trezeasca la ora 6, aceasta ora fiind ora de trezise si in prezent la aproape 3 ani.

  16. 🙂 ma consider fericita. Fiica-mea la 9 luni reuseste sa doarma de vreo saptamana toata noaptea. Am alaptat pana la 7 luni si pana atunci a fost mai greu cu trezirile noaptea. Iar dupa un puseu de crestere(de vreo 3 saptamani) si treziri din 2 in 2 ore, nu prea mai era lapte pt asta mica, asa ca ne-am bucurat amandoua cand am trecut la biberon. Acum lucrurile sunt clare: pe la 8 seara se adoarme, mai scartaie dupa suzeta uneori, mai nou ne trezim dimineata la 7, cand suna alarma pt tati.
    Bine, mai avem nopti semi-albe cand o chinue dintii.
    Si cel mai important : mereu a dormit in patutul ei – patut de lemn la care am pus roti sa-l pot muta unde am nevoie : noaptea lipit de patul nostru. Langa noi ajunge doar dimineata. Si nici atunci nu are rabdare sa stea. Are chef de evadare. Asta e. Vrea independenta acum ca a descoperit mersul in 4 labe :))

  17. Mie si fratelui meu ne punea mama intre noi o patura facuta rulou cand mai dormeam impreuna ca sa nu ne mai furam perna in somn 😀

  18. Hihihi…..si noi….ne-am jucat de la 3 la 5 prin pat, pe langa pat, l-am batut pe tati ( ghinion , noi dormim toti trei..pentru ca asa vrea tati, nu de alta). Dar ma consolez cu faptul ca peste 3-5 ani mi-as dori ca fiul meu (acum de 1 an si 1luna) sa-l mai pupe pe tati pe burta cand el doarme cu ea la vedere sau sa-i bage degetul in nas , gura lui mami chicotind de bucurie ( eu ma prefac ca dorm in timpul asta) si n-o sa se mai intample minuni din astea.

  19. Să nu dați cu ouă în mine:)) dar bebelu meu a dormit de la început la el în patut. Are 8 luni jumate si adoarme seara pe la 22 si noaptea foarte rar se trezește, doar pt suzeta iar apoi somn de voie până pe la 9. Nu am făcut nimic deosebit, pur si simplu nu am vrut să îl luam cu noi în pat din moment ce dormea în patutul lui. Am alaptat până la 2 luni si poate deaia nu se trezește acum noaptea; nici nu stiu exact ce să spun dar sper din suflet ca si al doilea copil să îi semene când va veni pe lume.
    Ioana, te citesc cu mare drag în fiecare zi si esti o sursă de inspiratie pentru noi toți.
    Îți doresc numai bine si sper să vină cât mai repede vremea când veți dormi toată noaptea amândoi.

  20. Primele doua luni din viata copilului (referindu-ma strict la noapte): se trezea la inceput mai des sa ceara de mancare, stateam in pat, in fund, il mufam, adormea, adormeam si eu, ma trezeam in scurt timp sa il mut in patut. Repetata actiunea de 3-4 ori pana dimineata.
    Treptat, pe la trei luni a inceput sa se trezeasca doar la 7:30 dimineata, iar la patru luni pe la ora 9. Minunat pana aici..
    Sase luni: brusc, a inceput sa se trezeasca din ora in ora noaptea, pediatrul mi-a zis ca nu are cum sa ii fie foame, deci sa nu ii dau de mancare, ca poate se obisnuieste, am mers la diversi medici sa descoperim ca nu are nicio problema (analize, controale neurologice, etc). Incercam sa il plimb prin toata casa, doar sa nu ii dau de mancare (mare greseala)
    Sapte luni (ai lui) productia mea de lapte nu prea mai exista, dar obosita dupa atatea nopti de facut „sant” pe hol si cantandu-i toate melodiile cu elefanti si pupeze in miez de noapte, am capitulat si l-am luat in pat, il mufam, adormea, dar in scurt timp se trezea din cauza lipsei de lapte; il linistea si suptul acela in gol (suzeta nu a acceptat ever)
    Un an: Se trezea din ce in ce mai des noaptea (productia de lapte era de vreo luna plecata pe alte taramuri, deci inexistenta). Am inceput sa ii dau lapte praf/apa (transpira ca un mic purcel, pentru ca era foarte-foarte cald)
    Trei ani si opt luni: patul cel mare lipit de patul cel mic (inca exista speranta ca se va muta la un moment dat in patul cel mic); copilul adoarme doar cu mama (adica eu) intorcandu-se de o mie de ori pe toate partile, cu mainile cautandu-ma pe mine si impingandu-ma din ce in ce mai tare de patul mic, lovindu-ma cu mainile in somn, ocazional dand si din picioare, dezvelindu-se incontinuu; in maxim doua ore se trezeste si striga dupa mama (aceeasi eu, daca nu cad rapusa langa el cand il adorm); in somn, mai striga de cateva ori „mama”, pana il iau de manuta, sau in brate; eu, evident, ma odihnesc foaaarte mult, si nici nu ma trezesc de o mie de ori pe noapte..
    Insa, speranta moare ultima 🙂

  21. mesaj PENTRU „PRINTESA” cu toate ca isi rezervase dreptul sa isi selecteze clientele pe blog :)) – Eu raman la ideea ca esti norocoasa sa fii menajata de sotul -tatic, care, functie de tabloul descris de tine, e perfect din toate punctele de vedere:
    – lucreaza si nu pe bani de nimic
    – contribuie cu comentarii si moderare la blogul tau, ceea ce nu e putin, ma repet, altii nu ar face-o
    – doarme cu copilul mic cu toate ca a doua zi se ridica si merge sa presteze la birou, unde chit ca zici ca poate dormita in hainele statului….e clar ca nu huzureste
    – nu face comententarii potrivnice fata de nimic din ce faci sau „decretezi” tu ca mama si sotie

    Eu de ex, nu vad de ce ai 44 de kg si spui ca nu mananci, ca nu ai timp cand zilnic o ai si pe bona cu voi pana la ora x dupa amiaza. Consider nu ca nu poti ci ca nu VREI sa te alimentezi, din cine stie ce motive, poate te temi sa nu te ingrasi etc etc.
    Nu inteleg de ce nu ai putea sa dormi cu amandoi si ziua sa gatesti, scrii pe blog, faci cumparaturi, menaj, si ingrijesti si copiii. Doar atatea mame o fac ! Eu sunt una dintre ele. Nu-s mama eroina, dimpotriva, doar o mama. Cu doi copii inca mici, cand am aterizat din maternitate cel mic avea 2 ani si 5 luni doar. Si am ramas singura in casa cu ei pana la orele 18 cand venea sotul si nervii mei erau deja pe bigudiuri, vezica plesnea si miroseam a iepure transpirat de la fugareala de peste zi. Oalele cu mancare arsa erau in standing by…. Mancarea buna era in burta la copilul de 2 ani si 5 luni, iar bebelusa de 0 luni era in marsupiu, ca avea crampe si nu suporta pozitia orizontala. Plus reflux, plus intoleranta la lapte, plus etc etc etc. Noaptea patul conjugal il imparteam cu el, maimutelul de 2 ani si 5 luni. El la perete eu la margine. De-a stanga mea, ca sa nu cumva sa cad din pat, sau cazand intr-un somn mega adanc pusesem patutul buburuzei. Ea avea un talent dat de Dumnezeu la vremea aia: nu plangea de foame. Ca nu voia sa manance. Punct. Deci nu se trezea noaptea. Deci nu-l trezea pe fratior, eu imi puneam ceasul de pe mana cu alarma sa ma trezeasca s-o alimentez. Caci da, desi poate nu ati mai auzit asa ceva, o alimentam in somn cu laptele ei special pe care burtica ei il putea tolera. Numai in somn a supt luni intregi de zile. Si ziua asteptam sa adoarma sa -i dau biberonul. Altfel strangea buzele si zbiera cand vedea hrana venind spre ea.
    Ziua eram verde la fata, mancam ce-mi pica in mana, intre doua drumuri spre sau dinspre bucatarie, pe afara imi luam o cafea la aparat, si un covrig, in drum spre piata, cu copiii, unul agatat de manerul carutului,altul in carut. Cu termosul dupa mine, ca trebuia sa hranesc si buburuza norocoasa in cele 6 ore in care patrulam parcurile, pietele si strazile. Campam pe o banca, schimbam scutecul si puneam la somn marmota, apoi o si hraneam. Gateam. Nu tu bona, ca oricat am incercat, pe toate le-a concediat micul tigru. Am zis ca nu mai merita sa fac casting aiurea. Am renuntat.

    Cam asta e….sa stii, in caz ca ma crezi rautacioasa, de aci de la mine nu se vad lucrurile prea grele acolo la tine in regat. Iti place sa te alinti, ca unei printese, insa ai o viata regala. Ai ocazia sa faci ce iti place, cu ajutorul unui sot exemplar, ai ocazia sa scrii, sa organizezi lansari de carte, iti faci unghiile, pui de niste brunch-uri, etc. Nu e rau deloc, poti fi lejer invidiata ! trust me 🙂

    • Draga doamna Lia, parerea mea este ca Printesa trebuie admirata, nu invidiata. Si o sa spun si de ce: pentru ca a stiut sa ceara ajutorul sotului atunci cand a avut nevoie, pentru si-a facut un job din ceea ce-i place si in acelasi timp poate sta si cu cei mici, pentru ca se organizeaza foarte bine sa-si lanseze cartea si sa aiba aceste intalniri, din care invata si ea dar si multe alte persoane, pentru ca nu uita de ea si are grija sa isi faca unghiile si pentru ca… Multe altele lucruri. Eu cred ca de noroc au parte cei care cunosc perimetrul in care isi desfasoara actiunea si stiu sa foloseasca toate elementele pe care le au la indemana (in toate domeniile).

    • nu știu dacă am mai comentat vreodată aici deși citesc zilnic blogul (și nu am cumpărat cartea, nici nu am primit-o cadou, am copil de 24 de ani-chiar nu sunt în zona de interes. Citesc de pe timpul cutiei TV și atât). De azi dimineață de când am citit comentariul doamnei de mai sus tremur de nervi și la vârsta mea nu-i ok!. Atâta invidie, atâta răutate… nu știu, or mai fi fost în ceva comm moderate. Să-i explicăm doamnei că ”ai ocazia sa scrii, sa organizezi lansari de carte, iti faci unghiile, pui de niste brunch-uri, etc.” se face cu multă muncă (și în timpul în care e bona în casă), cu multă fantezie, talent (scrii de niște ani), prietenie (ai o comunitate), ca Robo nu-și caută un serviciu ”excitant” acum tocmai pentru că ce are acum oferă o stabilitate în detrimentul plăcerii… E INUTIL. Doamna știe doar că-i (mai) eroină. Și ca să închei apoteotic în stilul drăguț-porcesc pe care-l abordați și voi în scris și oripilează alte gingașe eroine, Doamna Lia, ai de la mine un eroic și sincer Mai lasă-ne, invidioaso!

    • Acum abia am priceput ! Pai Asa pot sa scriu Și eu poezii despre cate luna daca am dormit noaptea si am bona! Incearca sa gandesti trandafiriu cand lesini de epuizare Și nimeni nu te ajuta! Nu sunt invidioasa, eu una dar acum inteleg. Gabriela, draga mea, incearca 3 – 5 ani tratament intensive de nesomn, dus la serviciu , gatit Și nimeni sa nu te ajute Și Mai discutam despre parenting, draga mea! Nu Mai vorbim ca nu ai timp sa bati spa- uri. Pai, la mama dracului, asta e chinul unei mame ! Noptile nedormite! Și tot menajul!

    • Ahaaaa, deci daca dormi noaptea si ai masina de spalat vase, nu esti mama? Am inteles bine? Ca sa stiu cum sa ma prezint in continuare…

  22. Al meu când era mai mic ma trezea de 5-6 ori pe noapte și era agitat. Ma plimbam cu el în brate prin casa ca sa adoarma inapoi. Acum la 2 ani doarme seara de la 21:00-22:00 pana a doua zi dimineața la ora 7.30 când îl trezesc eu pentru a merge la cresa. La prânz doarme cel puțin 3 ore în fiecare zi. Noi am lucrat în primul rand la partea cu dormitul bine pe timp de zi și apoi pe timp de noapte totul a decurs de la sine. S-a întâmplat de câteva ori sa nu doarmă ziua și noaptea dormea câteva ore și în restul orelor se plimba prin pat încercând sa ne atragă atenția. 🙂

  23. A venit la fix articolul ăsta,tocmai astăzi când simt că „mi-aș lua câmpii” din cauza somnului celei mari.Am doi copii : unul de 2 ani și altul de 2 luni.Cea mare a dormit de mică în camera ei,cu foarte puține treziri pt suzeta. Nu o leganam, nu o plimbam, nu îi cântam pentru somn.Pur și simplu o puneam în pătuț și adormea. Însă de o săptămână aproximativ nu e chip să doarmă singură.Vrea mereu să fie cu cineva, cu mine sau cu tati, luată în brațe. Cum ne ridicăm din patul ei cum se trezește și vine singură după noi.Tot cam de o săptămână I-am luat și suzeta, nu făcea decât să o muște și să le rupă pe toate. Mă gândeam că asta poate fi cauza. Astăzi am vrut să fac un compromis și să ii redau suzeta să văd dacă adoarme din nou singură. Nu a mers.I-am dat-o dar tot voia să doarmă și cu mine. I-am zis că nu se poate, că trebuie respectata înțelegerea și I-am luat din nou suzeta fără gând să I-o mai dau. Eu sunt singură toată ziua cu amândouă și nu pot sta cu ea la somn căci nu știu cum se face dar chiar atunci cea mică plânge ori de foame, ori că vrea schimbată ori că pur și simplu vrea să mă știe pe aproape. Și uneori nu știu cum să mă mai împart când amândouă plâng. Seara tati se punea cu ea la somn și cum adormea venea în dormitor la noi. Acum e imposibil. Cum te-ai mișcat, cum se trezește și plânge să nu pleci. Concluzia: astăzi nu a dormit deloc la prânz. Nu știu cum vom rezolva problema asta. Cel puțin cea mică doarme toată noaptea, poate cu o trezire sau două pentru lapte dar adoarme înapoi fără probleme. Dacă ați avea soluții, tare bine mi-ar prinde.

    • Nu cred ca exista solutie la problema ta…e normal sa se intampla asa când e un bebeluș mic in casa…cea mare simte ca va pierde in favoarea la cea mica…I sa treacă cu timpul…sunt schimbări mari pt o fetita de 2 ani 🙂

  24. Bebe al meu are 11 luni si tot asa doarme doar cu mine si cu multe treziri pe noapte. De cele mai multe ori se trezeste plangand chiar daca sunt langa el. Il alaptez si adoarme repede. Ma gandesc serios la sleep training desi nu sunt de acord cu plansul, chiar si controlat. Ma gandesc ca poate pe termen lung este mai sanatos sa dorma neintrerupt toata noaptea. Oare la un moment dat va putea sa doarma singur la el in camera fara sleep training? Ce parere aveti?

    • Și eu ma gândesc la sleep training, dar numai când sunt foarte obosita. Atunci cel mai bine e sa o iau mai ușor, sa dorm cu bebe și ziua și după aceea îmi vine mintea la loc pt ca nu exista sleep training fără sa îți lași copilul sa plângă. Oricum i-ar zice ei tot aia e, ba chiar metoda blada, aceea cu plânsul controlat în care stau lângă el dar nu îl iei în brate mi se pare și mai bolnava. Instinctul de mama va urla în tine sa îl iei în brate dar nu ai voie! Oribil pentru amândoi! Tortura! Rezista, vor veni vremuri mai bune, când e pregătit copilul va dormi! E o mare manipulare a celor care vor sa își vândă cărțile de sleep training când iei spun ca nu se poate altfel. Se poate, în mod natural, asa cum e de la începutul lumii, sau cred ei ca toți am fost sleep trainuiti de dormim acum toată noaptea?

    • Eu as incerca prima data the no cry sleep solution de elisabeth pantley…la noi nu a mers..chiar deloc dar macar esti cu inima impacata ca ai incercat o metoda blanda. Intr-un final am folosit metoda ferber..si acum dormim toti..iti spun sincer ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am facut…el e odihnit si vioi si noi suntem iar oameni nu zombie, ne bucuram pe deplin de el, avem o tona de activitati impreuna, suntem iar un cuplu…

  25. Wow… E așa de rar un tată care participă la creșterea copiilor și la treburile casei? Eu credeam că asta este normalitatea… Amândoi muncim, chiar daca joburile diferă (unul la serviciu, altul acasă cu copiii). De ce seara ar trebui sa nu participe la ce mai este de făcut (cina, băită, adormit copiii)? Căsătoria este un parteneriat, copiii îi facem de comun acord deci ne asumăm amândoi responsabilitățile…

  26. Chiar asa haotic doarme sau e usor exagerat de dragul literaturii? Al meu de 9 luni doarme intre 8 si 12 ore pe noapte (ma trezeste doar cateva minute cat suge) plus ziua 3-4 ore. Dormim toti trei in acelasi pat fara probleme. Isi mai schimba rutina de somn sau pot rasufla usurata ca am noroc?

    • Al meu face 4 ani în curând. Doarme maxim 8 ore legate!! Indiferent de condiții (gen zi grea, lipsa somnului de prânz etc.).

      A fost o singură excepție recentă. A dormit 13 ore, dar după o periodă de 2 săptămâni de antibiotice (din care prima cu febră) și două kg pierdute.

      N-are rost să vă povetesc de începuturi. Important e c-a trecut fără să ne dăm seama.

      Noi am zis că doarme repede. Așa e el, mai eficient 😀

  27. Ce s-a intampla? Ai pierdut lapticul de-odata sau l-ai intarcat? Deja imi fac mustrari de constinta ca ma gandesc la intarcat,acusi face anu’ dar eu presimt ca o sa omor pe cineva de oboseala…cu tasu exclus sa doarma,nu-si permite sa fie obosit la munca pt ca jobul lui necesita fff multa atentie..pfff,o sa mor de tanara:))

  28. Draga doamna Elena, am spus doar ca „ar putea fi lejer invidiata”, nu ca si este, cel putin eu nu practic invidia. Nu sunt si nu doresc sa fiu in papucii altora. Nu e constructiv. Aprecierile mele se refereau strict la modul contrastant in care pune problemele: pe de o parte are totalul suport al sotului si al bonei cu casa si copiii, si pe de alta parte se descrie ca fiind nemancata si obosita, cu cearcane etc. Ei bine, am sesizat o oarecare discrepanta.
    Daca ar fi atat de obosita nu ar mai avea timp si energie de brunch-uri, lansari de carte, din care sigur nu castiga mare lucru in afara de ceva recunoastere intr-un anumit sector al anumitor mamici, recunoastere de care are nevoie si o face sa se simta bine, psihic. Nu cred ca este invers, adica e obosita pt ca are de organizat brunch-uri, sa faca menaj, gateasca, shopping, piata, teme, calcat, plimbat si ingrijit si educat copii.
    Ea are oportunitatea sa aleaga ce componente din rolul de mama si sotie i se pare mai comod sa si le asume pentru a-si mai rezerva energie si timp si pentru acele lucruri de care are nevoie ca sa se simta bine profesional, social etc. Sunt mai multe categorii de femei
    Nu toate femeile, mame si sotii au aceasta sansa, a printesei de a -si alege ce componenta din rolul de mama sa isi asume, din prea multe motive ce nu isi au locul aici spre dezbatere, fiind off topic.
    Unele femei isi asuma intreg atelajul format din casa, sot si copii si sunt multumite cu aceasta ocupatie, lasandu-i sotului drept responsabilitate primara sustinerea financiara a familiei, pt ca, poate, el are oportunitati profesionale mai bune.
    Sotii decid cum e mai bine pentru ei si familia lor.
    Nu judec deloc modul cum cineva traieste sau isi organizeaza viata, eu ca orice om care citeste ceva, si mai si cugeta la ce a citit, trag concluzii. Uneori aleg sa le postez, alteori le tin pentru mine 🙂

    • ok, ține-le pentru tine în atelaj, Lia. Nu suntem toate la fel, nu suntem toate limitate ca tine. Felicitări, Ioana, că poți fi și mamă și scriitoare și porcușor cu manichiura făcută, și soție iubită și fii obosită, slabă și fericită ca până acum și nu doar mamă eroină precum Lia-ea își poartă ”atelajul” (asta fac iepele, nu?) și atât!

  29. Offf Doamne,dar de ce trebuie sa fim atat de rai unii cu ceilalti? Nu e cazul sa se apere scriitoarea blogului in caz ca se simte vizata de vreun comentariu?
    Oare de ce e cazul sa o faca altcineva si intr-un mod atat de jignitor?
    Ati simtit ca cineva o judeca sau o invidiaza sau o acuza de ceva anume pe autoarea blogului si raspundeti acelei persoane jignind-o? E ok?

  30. Multumesc, Alexandra, nu merita sa ma apar pt ca asemenea persoane nu ma pot atinge cu rautatea si lipsa lor de bun simt.
    Atunci cand scriu un mesaj si imi spun o parere vis a vis de un articol citit pretind ca o pot face de o maniera decenta, cultivata, eleganta. Si cum am mai spus-o, nu fac judecati punctuale, doar sesizez anumite lucruri. Asta inseamna comunicare deschisa pe un bloc public la o adica. Daca autoarea raspunde – ok,daca nu, iar ok. Nu ma lezez. Nu jignesc, nu inghit jigniri. Nu ma autoproclam nici mama eroina, nici personaj public de succes, nici VIP, sunt un om.
    Imi cunosc punctele tari si pe cele slabe, si doi bani arunc pe parerile celor ce nu si-au insusit nici la o anumita varsta niste norme minime de bun simt, un cod de maniere si de reguli in comunicarea scrisa. Nu-i judec nici pe ei, atata pot, atata stiu, au si ei o placere limitata pe lume, aceea de a sari la beregata 🙂 Cu siguranta au si ei rolul lor pe lume, in lumea lor, in cercul lor limitat de cunostinte etc.
    De-asta-mi place mie sa evit anumite locuri, pana la un moment dat e amuzant dupa care e …altfel, cand vezi cum in loc de comunicare apare un soi de inganare intre participantii la discutie pe un blog.

  31. hold your horses, madam Gabriela 🙂
    Invata sa citesti si sa si pricepi mesajul scris, pana una alta, inainte sa sari cu capul inainte la interpretari

  32. Buna. Vad ca foarte multi parinti se plang din ce in ce mai des de problemele cu somnul ale celor mici, chiar si dupa ce au implinit varsta de 1 an. Vreau sa va semnalez o posibila cauza majora cu care personal ne-am confruntat. Sper din tot sufletul ca experienta noastra neplacuta sa va ajute sa eliminati cauza agitatiei si a nesomnului copiilor vostri.
    In urma cu 5 luni am introdus un router wireless in camera in care dormim toti 3 -eu, sotul si fetita noastra, care pe atunci avea 7 luni. Cand l-au montat cei de la respectiva firma, tin minte clar ca am intrebat insistent despre efectele nocive ale aparatului si mi s-a raspuns amuzat, de parca eram de pe alta planeta:”Nu mai sunt routerele de acum cativa ani doamna, stati linistita! Nu afecteaza nici macar animalutele foarte mici precum pestii de acvariu!” Ok… Oricum, preventiv, sceptica din fire, l-am trimis pe sot dupa cablu de internet si urma sa trecem exclusiv pe cablu. La vreo saptamana fetita a inceput sa fie agitata in somn, sa se trezeasca des, sa nu mai doarma bine nici ziua, sa se trezeasca noaptea si sa nu mai poata sa adoarma la loc, desi era obosita. Prin urmare, au trecut saptamani bune in care am eliminat durerile cu eruptia dintisorilor caci nu a fost cazul, febra, colici tarzii si alte cauze medicale si psihologice si am revenit la ….router. Si ne-am dat seama ca, luati cu grijile si treburile zilnice, am uitat sa trecem pe cablu. Instantanteu am inceput sa caut pe net despre efectele nocive ale acestui device wireless si… m-am ingrozit: dureri de cap, insomnii, agitatie, nervozitate, adhd la copii si alte cateva efecte atat de nenorocite ca nu mai vreau sa ma gandesc la ele. Chiar si dintr-o camera vecina, la 10 metri si un perete de o fiinta umana, acest wireless emite puternic radiatii electromagnetice de inalta frecventa, iar in imediata apropiere emite de 2 ori peste limita acceptata de radiatii in UE si in celelalte tari civilizate (vedeti n filmulete pe youtube pe acest subiect). Asta e adevarul pe care cei care comercializeaza astfel de routere il tin ascuns, scriind pe prospecte ca nu depasesc anumite valori, DAR masuratorile cu aparate care detecteaza radiatiile electromagnetice de inalta frecventa contrazic aceste declaratii.
    Revenind la situatia noastra, am uitat sa mentioneaz ca si eu si sotul incepusem sa avem dureri groaznice de cap, adevarate migrene si nu ne mai puteam odihni noaptea. Era o durere acuta, de parca cineva iti baga un cui in creier. Daca reuseam sa ne odihnim, ne sculam mai obositi decat eram cand ne-am culcat. Iar fetita noastra, care pana la 7 luni adormea fara probleme in patului ei, acum trebuia adormita, facuseram santuri plimbandu-ne cu ea prin camera, ca dupa o ora sa se trezeasca iar plangand si sa o luam de la capat. Saracuta, probabil avea si ea mari dureri de cap!
    In ziua in care am citi pe net grozaviile provocate de acest emitator, am trecut pe cablu, am dezactivat total din laptopuri si din device optiunea wireless si a urmat prima noapte in care am dormit cu totii bustean, de parca nu ne mai puteam trezi. De atunci dormim fara problema iar iubita noastra fetita rar mai schimba pozitia in somn! Doarme si ziua fara niciun fel de probleme. Starile de nervozitate au ramas o trista amintire. Ca prin minune, nu ne-a mai durut deloc capul de atunci…si culmea, ne trezim odihniti.
    Acum cateva saptamani, o fosta colega de munca a sotului se plangea ca nepotelul ei de 2 ani nu mai doarme noaptea. Fiica ei fusese cu el la pediatru se nenumarate ori si erau disperate ca nu identificau cauza pt ca baietelul era sanatos si se dezvolta intr-un mediu armonios. Sotul a intrebat-o atat: e cumva vreun router wireless in camera copilului? Ea i-a raspuns uimita ca este exact la capatul patutului, langa capul lui. L-a scos de acolo in acea zi si de atunci copilul doarme neintors si ne multumeste de fiecare data cand vorbim. Spune ca in 100 de ani nici ea nici fiica ei nu ar fi facut legatura intre somnul nepotului si aparat.
    PS: Sper sa va ajute postarea mea macar pe unii dintre voi

    • Ați făcut DVS măsurători de radiații electromagnetice de înaltă frecventa ca sa afirmați ca sunt mult depășite normele? (Nu, nu lucrez în industria routerelor wireless dar am văzut măsurători de felul ăsta și întâmplător știu sa le și interpretez)

    • Eu am scris experienta noastra, iar alta legatura cauzala nu am identificat. Scriam mai sus ca am gasit pe internet multe filmulete cu specialisti care interpretau aceste radiații electromagnetice de înaltă frecventa plasand, pur si simplu, aparatul de masurat langa un astfel de router. Apoi se indepartau cu aparatul de router si analizau valorile afisate pana cand ajungeau la o distanta la care deveneau nesemnificative ca impact pentru fiintele umane. Concluzia era evidenta: cu cat dormim mai departe de un astfel de device, cu atat e mai bine. Tot acesti specialisti atrageau atentia asupra faptului ca producatorii acestor routere ”omit” sa mentioneze faptul (care reiesea in mod evident din masuratori) ca in imediata apropiere emit radiatii care depasesc cu mult valorile permise. Oricine poate da o cautare pe net si sa gaseasca nu numai filmulete, ci si documente/cercetari pe aceasta tema. Asa le-am gasit si eu, pornind de la problema cu care m-am confruntat. Deci, NU nu am facut eu masuratori. Ar fi culmea sa cumpar eu acum aparat de masurat radiatii electromagnetice ca sa fac ce au facut altii cu pregatire in acest domeniu, cu mult inainte sa am eu habar de aceste lucruri. E ca si cand as spune, hai sa inventez si eu roata, ca n-am incredere ca ea exista pana nu o fac eu cu mana mea…

    • Ideea era că netul este plin de teorii ale conspiraţiei, pe care cei care nu se pricep le iau de bune.

    • Probabil de-asta n-am dormit niciunul si ne-a durut capul ingrozitor inainte sa cautam pe net niste masuratori filmate. Era o autosugestionare cu intoarcere in timp :). Si mai functiona si la cea mica…Stiu si eu cum arata un filmulet gen teoria conspiratiei, multa vorbarie si texte subliminale, dovezi partiale, interpretabile sau dovezi false, pe care nu le gasesti din alte surse, cu teorii emise de pseudo oameni de stiinta, sau fosti profesori goniti din universitati, paria ai sistemului…Dar aici lucrurile sunt cam negru pe alb: vorbarie putina, masuratori multe. Chiar si asa, sa zicem ca e o alta terorie a conspiratiei bine pusa la punct cu aparate de masurat masluite, valori false, interpretari malitioase etc. Si toti care fac masuratori si le posteaza (oameni de stiinta sau amatori, din diverse tari) sunt prinsi in acest paienjenis conspirativ…Stau si ma intreb cine ar avea mai mult de castigat: o persoana care masoara nivelul de radiatii al unui device wirelless oarecare si poasteaza filmarea pe net sau industria colosala care scoate sute de milioane de astfel de device-uri si poate fi serios afectata financiar de rezultate? Stiu, postacul de masuratori are cel mai mult de castigat! El castiga din plin injuraturile producatorilor de routere si ale furnizorilor de net…:) Asta da castig!

    • Unii „au boală” pe cei care castiga bani, de asta cred ca încearcă sa-i discrediteze. E vorba de manipulare. Din invidie sau pe româneşte „de-al dracu”.
      Cuiva care nu se pricepe la chimie şi formula chimică a zahărului poate fi de speriat.

    • La asta chiar nu m-am gandit…in logica mea am omis aceasta „calitate”umana. Adica sa-ti pierzi timpul facand masuratori doar sa discreditezi pe altii…fara niciun alt „tel”. Pot intelege treaba asta la un adolescent frustrat, dar mi se pare aiurea ca oameni in toata firea, autori de carti, poate si ei parinti, fac treburi de-astea.Urat, chiar malitios! Eu m-am macinat si m-am invinovatit o buna perioada de timp ca am afectat copilul si inca nu sunt complet convinsa ca nu am facut-o. Poate ca mine s-au macinat multi oameni si au ramas cu un mare dubiu inoculat. M-as bucura sa fie cum spuneti, daca spuneti ca va pricepeti sa interpretati aceste valori. Mi s-ar lua o piatra de pe suflet sa stiu ca totul a fost doar o coincidenta bizara.
      In acest caz, legal, firmele ar trebui sa se apere. Nu neaparat sa se interzica astfel de filmulete, ca asta ar inseamna cenzura, dar daca sunt aberatii si fantezii sa fie postate la „SF”, nu la „Documentare”.Geez!

    • Sincera sa fiu eu nu am auzit pe nimeni pana acum sa ia în serios asemenea idei. Nu se coboară nimeni la mintea celor care lanseze astfel de zvonuri, mi s-ar părea ridicol sa se apere cineva împotriva unor asemenea afirmații.

  33. Nu pot sa cred ca un articol asa haios poate declansa asa reactii absurde. Poate ca e un subiect delicat pt parinti si trezeste amintiri puternice din vremea noptilor nedormite. Si eu merit o statuie pt noptile nedormite. Macar un pahar cu apa la batranete…

  34. Ptu, acum doi ani, in perioada sarcinii am descoperit dormitul la birou. Aveam reprize de cate 30-60 minute, de regula dupa pranz. Culmea este ca din cei 20 colegi din departament nu se supara unu!
    De multe ori ma trezeam cu mana pe mouse si cu o selectie intr-un tabel. Ai crede ca munceam pana la epuizare?.
    Sunt oameni eficienti care isi pot termina treaba in cateva ore…
    Iar dormitul la serviciu este o gluma veche, merge mai ales la it-isti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *