Descurajată sau discriminată?

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Termini studiile. Faci şi masterat, timp în care lucrezi ca să te întreţii. Începi apoi să cauţi ceva pe termen lung. Şi găseşti, e mediul ideal – ceva nou pe piaţă, oameni tineri, creativi, pachet salarial atractiv, o mică bulă. Eşti motivată să înveţi, să creşti, să dai ce ai mai bun. Sigur, faci concesii, lucrezi peste program, sari peste concediu, dar ţi se pare că merită.

Apoi îţi întemeiezi o familie, îţi construieşti un cămin. Ba te încumeţi şi la primul copil. Nu poţi sta mai mult de câteva luni acasă, evident, jobul te vrea înapoi cât mai rapid. Ți se subliniază subtil că business-ul nu stă în loc doar pentru că ai ales tu să te reproduci, aşa că, dacă vrei să reiei de unde ai rămas, vii rapid înapoi la muncă şi te arăţi extrem de recunoscătoare că te-au primit înapoi, de parcă nu ar avea vreo obligaţie, în primul rând legală.

Şi din nou munceşti mult, eşti apreciată, motivată. Faci şi imposibilul să nu se simtă că tu ai copil, în continuare sari concedii, eşti loială şi sârguincioasă. Ţi se propun noi proiecte, ţi se deschid orizonturi. Eşti fericită, meriţi, simţi că era timpul pentru nivelul următor. Şi atunci, chiar înainte să începi sau să încerci măcar, auzi: „Trebuie să înveţi să pui familia pe plan secund, munca pe care o faci nu e compatibilă cu o viaţă de familie”; sau „You have to lose some, to win some”; „Nu te aştepta să mai poţi pleca la final de program acasă, trebuie să fii disponibilă tot timpul”; „Trebuie să iei în calcul că şi în timpul liber voi avea nevoie de implicarea ta necondiţionată”. Toate venind din partea unei femei. Care nu are copii sau soţ. Şi normal că te întrebi de ce până acum nimeni nu a mai pus problema aşa, deja ai ceva experienţă şi interacţiune cu multe tipuri de manageri…

Începi să analizezi, ţi se pare o nedreptate să fii tratată aşa. Că doar vezi în jur care sunt cerinţele la nivelul respectiv, te învârţi în lumea asta de ani buni. Şi nu ţi se pare corect, însă nici nu îţi vine să lupţi să arăţi ce poţi. Deja vedeţi lucrurile diferit, ce sens ar mai avea?

Şi, în final, nici nu ştii cum să te simţi, descurajată sau discriminată?
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Autoarea articolului este în căutarea unui job nou, în care să se simtă încurajată și tratată conform rezultatelor muncii ei. Dacă aveți vreo propunere pentru ea, vă rog să îmi scrieți la printesa@printesaurbana.ro

shutterstock_257896136

Sursa foto: femeie discriminată la job via Shutterstock.com

26 Comments

  • CR/ST/AN spune:

    Nu am job pentru autoare, din pacate.

    Insa povestea asta e trasa la copiator cu mii de alte povesti, poate nu la fel de trepidante si atragatoare, insa in .RO angajatorii, in majoritatea lor straini, nu tin cont de problematica de acasa, si promoveaza voit tot soiul de stahanoviste si demente ce muncesc iresponsabil 10-12-14 ore pe zi ca sa capete bonus si masina de serviciu. In special femeile sunt cele mai devotate firmei si tin in sah cu amenintari subtile subordonatii/subordonatele.

    In alte tari, din jurul nostru, pe straini ii trateaza foarte rece angajatii locali (polonezii, rusii, ungurii) in schimb in .RO aproape toti sunt in extaz cind au sef strain sau salahoresc la corporatie. Daca tin bine minte chiar a remarcat si dl Daianu in ZF, intr-un articol de curand, cum in .RO salariile per total reprezinta 31%-32% din PIB (~150 miliarde EUR), iar in tarile vestice procentul se duce catre 50%. Pai sa nu faci business in .RO? faceti baieti bani, foarte bine, dar mai si platiti.

  • Mihaela spune:

    Fix eu am fost in situatia asta acum cateva luni; aluzii subtile sa intru sa muncesc in concedii, „lipsa de implicare”, posibilitatea de promovare „daca…” si tot asa.

    Ma simteam ca magarusul din desene animate cu morcovul pe undita in fata ca sa mearga mai repede.

    Asa ca mi-am zis frumos fuck it, si mi-am dat demisia. In top lucruri regretate in viata, citisem undeva ca oamenii regreta ca au muncit prea mult. Si asa e. Mai ales cand e o slujba seaca, care nu te incalzeste cu nimic.

    Poate vrei sa canti si la pian. Sau sa crosetezi, pictezi, inveti tango, ai trei copiii pe care sa ii si vezi sau toate odata, oricare iti place tie. Te mai gandesti si la amintirile care iti raman, ca doar nu o sa scrie functia si numele de utilizator pe piatra de mormant.

  • Georgi spune:

    Nimic pe lumea asta nu ar trebui sa iti dea, nici macar de gandit, posibilitatea de a reduce si mai mult timpul pentru viata de familie, in favoarea jobului.
    Cine nu are familie isi permite sa munceasca, sa doarma si sa munceasca iar.
    Personal, aluziile acelei „doamne” mi s-au parut extrem de nesimtite si de discriminatorii.
    Ma bucur ca ai ales sa pleci. Problema pusa de ea, in felul acesta, vine pe fondul frustrarii. Bag mana in foc. Cum ea tragea de tine, asa si altii trageau de ea. Probabil ca se simtea frustrata ca ea muncea, iar tu vrei „privilegii” pentru ca ai copil.
    Sunt sigura ca vei ajunge intr-un loc in care vei fi tratata pe masura efortului pe care il depui si vei fi tratata ca un om , care are si familie. Nu toti sefii din lumea asta sunt singuri cuc si neintelegatori.
    Toti suntem oameni, nimeni nu e o masinarie de munca. Si la un moment dat fiecare cedeaza , mai devreme sau mai tarziu, depinde cat de tare se consuma si se sacrifica.
    Pentru ce? Nu merita. Toti banii castigati vor plati dauna fizica si psihica pe care o obtii.
    Da, toti avem rate, facturi, cheltuieli. Majoritatea ramanem cu mana in fund la sfarsit de luna si abia, abia reusim sa mai punem si ceva deoparte. Toti suntem presati de societate, sa avem o masina decenta, o locuinta faina, smart tv si mobila la moda, sa muncim sa avem o pensie mai tarziu.
    Dar nu merita. Nu merita. Am vazut in jurul meu prea multe familii destramate, din cauza goanei si suprasolocitarii la munca, pentru bani.
    Intr-adevar, mereu va fi altcineva, dispus sa munceasca 16 ore pe zi, care iti va sufla in ceafa si va astepta sa iti ia locul la cel mai mic semn de extenuare. Sunt studenti pe banda rulanta care sunt gata sa isi vanda sufletul pentru corporatie. Dar mai mult ca sigur, suflatorul din ceafa ta, nu are familie si copil.
    Toti incepem de tineri, fara sot, fara copil. Si toti putem munci atat de mult. Dar la un moment dat este bine sa punem frana, atunci cand apar alte prioritati. Vorba aia, „ne-am dus traiul, ne-am mancat malaiul”.
    Multa bafta in tot ce faci , iti doresc sa iti gasesti un job bun si frumos.
    Sanatate!

    • ady spune:

      nici chiar cei fără familie nu-și permit (sau n-au chef) să muncească, să doarmă și să muncească iar, că poate și ăștia vor o familie sau un partener, sau pur și simplu să doarmă-mai mult, să iasă în parc/la munte/la mare/cu prietenii, să citească, să ia lecții de dans sau ikebana, să iasă la film/teatru sau să lenevească pe canapea.

    • Georgi spune:

      Ah, bineinteles! Ai dreptate.
      Poate m-am exprimat eu gresit. Acum am vazut.
      Asa e…dar sunt destui si astia care nu stiu altceva decat servici. Eu la aia ma refeream.

  • Cinderella spune:

    Ieri am inceput sa plang la servici pentru ca cea mica era bolnava si nu am putut sa-mi iau concediu medical pentru ca lucram in SCRUM (metodologie Agile). Si s-ar da planeta peste cap daca mi-as lua 3 zile libere….
    Totul venind de la sefa mea care are copil dar ce e drept e mare si probabil a uitat….

    • Madalina spune:

      Sunt multe alte companii care nu lucreaza in Agile…Mai Agile si mai SCRUM decat copilul tau nu e nimic. In situatia asta mi-as fi luat cam 2 saptamani de medical, ca sa pice tocmai bine in SCRUM-ul lor!

    • Ioana spune:

      E ușor de spus, mai greu de făcut… Dacă n-ar fi banii ăștia cât de simplu ar fi. Am lucrat ca o dementă 20 de ani într-o multinațională și știu exact cum e, cunosc perfect situația copilului bolnav cu febră sau a serbărilor școlare de la care am lipsit.
      Am rezistat până au terminat facultatea amândoi copiii. Pur și simplu nu am avut încotro. Apoi mi-am dat demisia iar acum am un job de 8 ore fix, simplu și fără prea mari responsabilități. Dar cu acest gen de job n-aș fi reușit niciodată să le ofer lecții de engleză, de germană, de ski sau să-i trimit cu work & travel în America.

    • carmen spune:

      la trimiterea cu work &travel in america te contrazic:a mea colega de servici amarit retribuit cu min pe ec,…are 2fete care au mers asa in America si fara banii mamicii,deoinde de copil

  • Andra spune:

    Noi angajam pe trei pozitii diferite si din experienta proprie de mamica cu printesa acasa, pot sa spun cu mana pe inima ca niciodata nu a fost vreo situatie in care familia sa fie pusa pe planul 2. Niciodata! Este o companie kid friendly 🙂 Acum iti scriu un mail cu detalii.

  • deea spune:

    Eu cred ca e vorba, pur si simplu, de drepturi. Mie, desi am familie, nu mi se pare corect sa ii „bag un fata” doar pentru a avea parte de un tratament preferential. Nu e corect fata de nimeni, nici fata de superiori, nici colegi si nici beneficiarii serviciilor mele. E problema mea ca am copii, asa cum e problema altuia ca nu are. Nu mi se pare corect sa spun( desi recunosc ca uneori o fac) ca ala de nu are copii n-are decat sa stea toata ziua la serviciu si sa nu isi concedii cu anii. Poate cat plimb eu copiii in parc, colegul isi plimba cainele, poate cand eu imi duc copiii la mare el face sporturi extreme prin stiu eu ce colt de lume. Exista o legislatie ce trebuie respectata, exista un bun-simt pe care unii uita sa il foloseasca. Eu nu am muncit mai mult decat eram dispusa nici inainte de copii, dupa copii nu am pretentia sa muncesc mai putin. Am facut mereu cat de bine am putut. In meseria mea nu exista ” sunt necasatorita si pot fi medic excelent, dupa casatorie voi fi medic bun, dar dupa copii va rog sa ma iertati ca mai omor pe unu-altu, pur si simplu am alte prioritati”.
    In articol nici macar nu ar trebui sa fie vorba de prioritati. Pe angajator nu il intereseaza cine sau ce e pe primul loc in viata mea. Merg la serviciu, stau la program, imi fac treaba, timpul liber este strict problema mea. Nu conteaza cui il dedic, daca cineva isi petrece si timpul liber la serviciu probabil are motivele sale, dar oamenii sunt diferiti. Cu sau fara copii.

    • Mia spune:

      @Deea: in sfarsit un comentariu obiectiv, bravo! Nu e corect sa ceri regim preferential pentru ca ai copii acasa, fiecare are acasa ceva important pentru el, atunci cand alegi sa intemeiezi o familie analizezi daca se mai potriveste locul actual de munca cu aceasta decizie si actionezi in consecinta … pentru ca atunci cand te-ai angajat, fara obligatii si lucrai mult si peste program stabileai de fapt un standard si acum vrei s-l schimbi.

      „Toate venind din partea unei femei. Care nu are copii sau soţ. ” – care este relevanta?

      Foarte bine ca pleaca, exista loc sub soare pentru toti, nici firma nu se va opri in loc, nici tanara mama nu-si va petrece cei mai frumosi ani acolo unde nu-i mai place.

    • CR/ST/AN spune:

      Deea,

      Nu a cerut regim preferential, tu ai citit alt text? Autoarea a spus clar ca a muncit din rasputeri, ca nu a dorit sa impacteze cumva activitatea grea de la job cu problemele de acasa, cu copilul.

      Hai sa fim corecti, femeia nu este discriminata este ABUZATA prin supraincarcare cu sarcini de serviciu, de catre o sefa fara viata sociala, pentru care jobul este totul, chiar asa de greu de priceput este? Da, avem drepturi, si ce daca? Cine te apara in tara asta defecta?

      Asa cum am spus deja, se apasa pe acceleratie la maximum, si daca clachezi sau ajungi in starea de burn-out sau mori cu zile, e vina ta, desigur… anumite persoane vor intelege ce vreau sa spun.

      Tu ca medic, nu ai tinte de vanzari sau de business sau pe operatiuni, consulti/tratezi azi 5, maine 6, poimaine 2 pacienti, nu conteaza, viata e la fel si anume frumoasa, in special in orasele de provincie. Ai o meserie grea, desigur, insa nu te abuzeaza nimeni la spital. Si banuiesc ca uneori niste plicuri iti cresc pe birou.

    • eva spune:

      Cristian, sincer, nici nu știu ce ar putea răspunde cineva la cometariul tău.
      Atâtea absurdități ca în astea 3 propoziții: „Tu ca medic, nu ai tinte de vanzari sau de business sau pe operatiuni, consulti/tratezi azi 5, maine 6, poimaine 2 pacienti, nu conteaza, viata e la fel si anume frumoasa, in special in orasele de provincie. Ai o meserie grea, desigur, insa nu te abuzeaza nimeni la spital. Si banuiesc ca uneori niste plicuri iti cresc pe birou.” nu am citit în viața mea. Efectiv nu am cuvinte.

    • deea spune:

      As fi raspuns, dar ultima parte a comentariului ma face sa realizez ca nu merita deranjul.

    • dia spune:

      Si de cand soțul si copiii doar iti fac viața socială? Fara supărare, mi se pare ca prin dedicarea ei muncii inca dinainte de a avea o familie s-a conturat si facilitat aceasta situație? Foarte bine ca încearcă sa găsească loc in alta parte, e dreptul ei si bine face. Comentariul Deei imi pare la obiect, referirea ta la plic nu își prea are locul

    • Mira 2 spune:

      Doamna din articol își dorește sa avanseze în cariera, ăsta se înțelege din postare. Deocamdată nu o abuzează nimeni. Și, așa cum am mai spus, dacă era buna profesional, n-ar fi știut Cum sa poarte mai frumos cu ea de teama sa nu plece. Pentru ca concurenta debia așteaptă sa vadă un semn de nemulțumire. Asta se întâmplă în lumea celor care au ținte și „target-uri”.

  • Andreea spune:

    Mie mi se pare o problema de discriminare in primul rand sa tratezi diferit femeile care au copii de cele care nu au. Pana la urma, toti avem motive pentru care vreme sa fim acasa, si nu mi s-ar parea corect ca mamele sa plece la program, iar celorlalti sa li se „sugereze” sa lucreze in plus.

  • Mira 2 spune:

    La ce se referea „nivelul urmator”? La ce te referi când spui „noi proiecte, noi orizonturi”?

    Te oprește cineva sa ramai la nivelul actual?

  • Nikolette spune:

    Si mai nasol e cand aceste comentarii vin din partea unei femei care are 3 copii…si care pare ca nu intelege cu ce se mananca viata unei femei care este si mama si angajata. ?

  • alina spune:

    Exact asa vad si eu treaba. Cred ca problema vine din disperarea unora care isi sacrifica timpul liber pt job, lucru care a ajuns acum sa fie cerut pe fata si nu doar oferit de doritori.
    Daca ai jobul de 8-10 ore, atat lucrezi indiferent daca acasa te asteapta un acvariu ce hraneste automat sau 4 copii.
    Cat despre racelile si zilele libere, nu-s o rugaminte la angajator ci un drept legal pe care il exerciti.

  • Mira 2 spune:

    Problema noastră a tuturora este disprețul fata de munca. Și ca o paranteza, atunci când ești bun, condițiile le pune angajatul nu angajatorul. Și una dintre condiții poate fi libertatea de mișcare. Eu de exemplu o am.

  • o femeie spune:

    am trecut acolo. Singurul venit in casa, copil, seful care ma intreba de vin in weekend si asta vineri seara dupa 9 ore la munca. Cat m-am comportat ca o victima am fost tratata ca o victima.
    M-am ridicat si reconstruit singura: cursuri ( nopti, wekenduri), taiat facturi si buget (pot trai si fara tv si teefon nou si cosmetice, dar traiesc mult mai linistita fara datorii si cu fond de urgenta), Imi anunt concediile cu jumatate de an inainte si mi le respect, am gasit alt job, am si un mic venit pasiv, si incerc sa caut un extra venit (mic).
    Imi respect munca si task-urile, imi vad de vise si viata, sunt calma, sunt sanatoasa si da, si copilul e mai sanatos. Echilibrul interior e important.

  • Andreea Ilie spune:

    Cu sau fara copii, in Romania angajatul este in general abuzat. Sa te fereasca Dumnezeu de o raceala, ca nu concepe nimeni sa nu vii la munca. Mort, copt., numai sa produci pentru ei.
    Unchiul meu lucreaza de peste 20 de ani in Germania si il aud frecvent ca este in concediu medical chiar si 10 zile pentru o raceala. Acolo vorba doctorului este lege, nu exista tocmeala sau discriminare daca medicul a considerat ca angajatul trebuie sa fie in repaus, acasa, pentru a-si reveni. Niciodata nu a fost privit nicicum altfel si nici nu a fost ” luat la ochi” pentru ca a ” indraznit” sa se imbolnaveasca. Plus ca orele suplimentare se fac rar si atunci sunt platite dublu…
    Un lucru e cert, daca tii la drepturile tale nu o sa fii privit niciodata ca un om pretabil pentru o avansare si nu se vor sfii sa te concedieze la prima abatere.

  • Delia spune:

    Povestea ta imi aminteste de un interviu la care am fost acum cativa ani. Toate bune si frumoase, pana cand doamna care imi lua interviul, sefa de acolo, ma intreaba daca vreau sa imi intemeiez familie au ba. Am dedus ce raspuns dorea sa auda si i-am spus ca ”la un moment dat in viata, dar in urmatorii ani nu”. A fost foarte multumita si mi-a dat replica: ” perfect! noi avem nevoie de tine si in weekend, sa stai peste program si sa fii aici la ora 07 fix.( de la 07:19) O familie te-ar incurca sa iti faci treaba’. Bineinteles ca am refuzat jobul.

    Nu te lasa calcata in picioare si nu iti lasa balta familia. Cu siguranta vei gasi angajatori intelegatori. Ei exista!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *