Călătoria cu copiii spre Praga cu avionul

Am plănuit din vreme totul, cunoscându-mi copiii, procedurile din aeroport și avion. Din experiența mea, în vacanțele cu copiii e bine să fii pregătit pentru cât mai multe situații problematice, în felul acesta ele nu se vor întâmpla. 🙂

20160512_075853

Principala problemă la zborul cu avionul este durerea de ureche la aterizare și decolare. Se întîmplă și adulților și copiilor, dar pentru cei mici e mai dificilă, pentru că nu înțeleg ce li se întâmplă, nu știu să caște sau să înghită, se panichează, încep să țipe, toată lumea se uită urât înspre voi, tu transpiri și te enervezi, copilul se panichează și mai tare și uite-așa începe un mic dezastru la 10 km înălțime.

Bun, pentru a rezolva această situație, eu mă pregătesc de zborurile cu avionul după cum urmează:

  • pentru cel mic (aproape 2 ani): lapte, apă, suzete, acadele din fructe
  • pentru cea mare (4 ani): acadele din fructe, apă, grisine și biscuiți de casă
  • pentru amândoi: povești cu personaje care călătoresc cu avionul (inventate de mine), ce temeri au ele, cum le rezolvă, ce se întâmplă de fapt, cum le dor urechile și ce fac să le treacă. Le spun poveștile astea câteva seri la rând înainte de plecare și pe drum spre aeroport. Le plac, le cer singuri de câteva ori la rând, strecor și glumițe, majoritatea panicilor sau îndoielilor le sunt spulberate din fașă.

20160511_193534

Îi las să-și facă singuri bagajul de drum. Pot lua acolo o jucărie, apă, 1-2 cărticele, biscuiți, grisine, acadele.

Iau neapărat activități pentru avion, pe care le ofer atunci pentru prima oară.

În avion îi descalț și îi las să se foiască în scaune, pe cât posibil cu centurile puse.

Tati le explică tot felul de chestiuni tehnice despre avion și zbor, le arată pe geam lucruri.

Alte detalii despre zborul cu avionul am scris deja anul trecut, aici. Important e că aveți prioritate la toate cozile și puteți lua în bagajul de mână apă și mâncare de orice fel pentru copii.

Despre zborul către și dinspre Praga, aproape numai de bine. A durat două ore pe segment, am zburat cu Tarom. Am avut prioritate la check-in și la controlul corporal, ne-au văzut cu copiii și ne-au chemat în față. Copiii s-au plimbat prin aeroport, pe scări, printre rafturile din Duty Free, au văzut avioane pe geam, până la îmbarcare a trecut timpul rapid. La decolare au ronțăit amândoi acadele, așa că nu a am avut probleme. Apoi s-au plimbat puțin cu mine de mână, le-am dat activitățile, a venit momentul aterizării.

La zborul spre casă, Sofia a decis că nu-i plac acadelele, așa că, desigur, au durut-o urechile. Ea fiind pățită cu niște otite mai afurisite, imediat s-a pus pe urlat. Degeaba îi explicam noi că dacă înghite sau cască îi trece, ea încerca să rezolve problema urlând. Doamna din spate mi-a oferit o ciocolată kinder, cea din dreapta îmi oferea priviri dușmănoase. În fine, am convins-o să bea apă, a trecut. A zis decisă:

    – Nu mai vreau să mai merg niciodată cu avionul!
    – Deci nu mai mergem în Grecia?
    – Ba mai mergem, dar nu ne mai întoarcem.

Două zile mai târziu a uitat de durere și mi-a zis ca ea mai vrea cu avionul, că n-a fost așa rău. Doar că să fac rost de niște acadele mai bune. 🙂

Ivan n-a zis nici pâs nici la dus nici la întors, a stat în brațele mele, a ronțăit diverse și s-a uitat la lumea din jur.

La capitolul utile, vă las aici linkul cu rețetele mele rapide și sănătoase, găsiți acolo și indicații pentru grisine și biscuiții de fulgi de ovăz. Sacii cu activități sunt de la Busy Kids. Acadelele fără zahăr le iau de la Rangali, astea sunt.

20160512_093243
20160511_193601

Revin cu articole despre cazare, activități și mâncare child-friendly la Praga (mulțumesc, Ada, pentru ponturi, foarte utile). A fost tare frumos, deși am prins un frigălău de-am stat cu mucii hățuri de dimineață până seara! Vă recomandăm să mergeți cu copiii la Praga! Dar în august. Și cu haine groase la voi!

39 Comments

  • ioana spune:

    Zborul asta l-am facut de multe ori cu un copil dar in iulie il vom face cu doi copii iar la intors voi fi singura cu ei. Pentru cel mare nu imi fac griji pentru ca are experienta si ii plac avioanele, am facut un drum pana in China cu el si a fost foarte ok (la intoarcere tot singura am fost cu el) Acum are si o valiza trunki pe care se poate da ca pe un scuter de jucarie si in care ii punem lucrurile lui.

    Ma interesau pachetele de la busykids dar personal nu mi se par practice pentru calatorit pentru ca sunt prea multe bucati mici care se pierd si apoi sunt alte drame. Eu in general sunt de parere ca nu trebuie sa ii distram noi excesiv de mult, se distreaza ei si singuri si lumea inconjuratoare ofera multe distractii asa ca profitam (cum ziceai tu ca tata explica cum e cu avioanele, asta e o distractie ptr mine). In general il las sa_si aleaga jucariile, o masinuta de pilda una de la duplo, o carte, plusul lui preferat. Companiile aeriene de multe ori au in avion sau in lounge reviste, foi, creioane, trebuie doar sa ceri. CSA ofera o revista super misto, ok e in ceha dar inventezi, sunt jocuri, etc.

    Pentru cel mic va fi poate mai dificil. E mare, la 3 luni are peste 6 kg si e si lung, in Beco nu pot sa-l tin in timpul zborului (merci cezariana), e alaptat la san si refuza biberonul. Va fi amuzant.

    Sunt curioasa ce inseamna mancare child friendly in Cehia pentru tine. Eu pana acum nu am gasit mai nimic child friendly la meniurile pentru copii asa ca mereu comand chestii pentru adulti gen orez cantonez, orez cu legume, pizza cu spanac, supe. Am luat o data pizza pentru copii pe care am mancat-o eu ca lui nu i-a placut si nu mi-a placut nici mie.

    • Maria spune:

      Da, si eu iau carti din acelea cu stickere si cate o papusica noua de imbracat-dezbracat-coafat. In masina noastra mai iau plastilina, cu avionul nu merge ca riscam sa murdarim. A, si un plus moale de tinut in brate cand vrea sa se odihneasca putin, e obligatoriu, altfel vrea sa stea in brate, si cu centurile e imposibil.

  • Cosmina spune:

    Stickerele sunt cele mai bune la zbor cu avionul! ?

  • Ana spune:

    Nu inteleg de unde ideea de teama si panica la un copil mic in ceea ce priveste zborul cu avionul. Cred ca mai degraba ideea de teama si panica e a parintilor si e transmisa. Al meu ar trai in avion daca se poate (ma rog, doar la decolare daca s-ar putea). Merge cu avionul de la 6 saptamani si n-am avut niciodata probleme, desi sincer mari pregatiri n-am facut niciodata. Iar zborurile noastre dureaza 4 ore pe segment.
    Devine din ce in ce mai usor cu cat e mai mare. Cel mai „dificil” era cand avea sub 2 ani pentru ca era foarte dezvoltat pentru varsta lui si imi era imposibil sa-l tin in brate timp de 4 ore. Asa ca spre disperarea mea faceam sute de ture de avion cu el de mana.
    Dar incepand cu anul trecut, cand avea 3 ani, sta aproape doar pe scaun, nu accepta sa stea fara centura (puterea obisnuintei), o cere cu disperare singur daca nu i-o pun din initiativa mea, isi gaseste singur jocuri din cele 3-4 jucarii mici si 2-3 carti mici pe care le iau cu mine in avion. Cel mai relaxant e cand are un partner de joaca in apropiere. Acum 2 saptamani cand am fost in Romania, pe scaunul din spatele lui era un baietel de exact aceeasi varsta cu el. Timp de 4 ore s-au distrat copios, au ras, s-au jucat in felul lor, nici n-am simtit cum a trecut timpul, desi am aterizat la 2 noaptea si el era treaz de la 7 dimineata.
    Asa ca toata tevatura cu zborul e 90% in mintea parintelui si nimic din ce credem noi ca ar fi o problema, nu e de fapt o problema pentru copil.

    • Simina spune:

      Cred ca ai doar intr o masura dreptate. Nu poti spune ca toti copiii pot reactiona ca al tau la drumul cu avionul, pentru ca sunt copii si copii, fiecare cu temperamentul, cu preferintele si temerile lui, un copil se poate plictisi mai repede, pe cand un altul se poate distra cu aceleasi jocuri ore in sir. Sigur ca starea parintilor influenteaza dar cred ca deinde in foarte mare masura si de temperamentul copilului.

    • alexandra spune:

      Asa este si la noi. Bebe de 1 an, zboara cu avionul de la 4 luni, zboruri de 3 ore. In majoritatea am fost singura cu ea. La primul zbor mi-a fost teama de infundatul urechilor (eram singura, imi era ca urla, etc). Am luat suzete pt decolare ca ma gandeam ca nu o sa vrea san si sa nu I se infunde urechile. Nu le-a vrut. A mancat lapte si a adormit. Restul zborurilor au fost fara jucarii, mancaruri. Cand vedea scaunele, centurile imediat baga nasul sa vada ce e acolo :))

    • AlinaV spune:

      Al meu are 2 ani si efectiv nu are stare . Avem câteva zboruri la activ cu el . Se plictisește foarte repede de orice . La penultimul zbor l-au apucat crizele cu 10 minute înainte de aterizare când trebuia să stea legat pe scaunul lui cu centura . Efectiv nu vroia si pace . Urla ca din gura de șarpe. Am încercat si varianta centurii legate de noi și până la urmă a adormit după 10 minute de urlat si zbătut în toate direcțiile. După ce că si noi eram terminați și de urletele lui și de oboseală se trezește un alt pasager să urle : faceți-i ceva să tacă. Negru am vazut în fața ochilor încât nu m-am putut abține să nu mă ridicde pe scaun si să îi zic vreo 2 vorbe. Chiar nu înțeleg genul ăsta de persoane care nu pot sa tacă când văd că oricum situația nu este roz. Nu cred că există părinte nebun care să fie încântat de zbierătele propriului copil la 10.000m altitudine. Normal că ne dorim să nu miște câteva ore cât durează zborul dar sunt și situații în care nu mai reușesti să te intelegi cu ei .

    • dojo spune:

      Bun, ideea este sa fii pregatit pentru orice, chiar daca ai un copil in general mai relaxat. Fii-mea a racnit ca nebuna 15 minute pe ceas la decolare si la aterizare. Daca mosteneste durerile mele de urechi in aceste momente senzationale, incep sa-i dau dreptate. Pe mine ma dor de-mi vine sa le rup cu mainile. A mai fost si probelema ca era cald ca la nebuni si asta mica face urat la caldura. Dar, oricum, la 3 ore juma’ cat a fost un zbor, ma declar multumita, ca in rest a fost super relaxata.

      Asteptam inca 2 ani sa incercam un zbor transatlantic, nu de alta dar ne ia cam 24 de ore sa ajungem la destinatie (2 zboruri, 3 ore juma’ cu masina, plus orele pierdute amboulea prin aeroport). Nu prea am chef sa supun acum un copil de 2 ani unui asemenea calvar.

    • AlinaV spune:

      Oricât de pregătiți suntem tot reușesc să ne ia prin surpindere. Si eu visez la o vacanță mai îndepărtată . La fel aștept să mai crească. 20 de ore de avion sunt chinuială maximă.

  • deea spune:

    Treaba cu urechile depinde mult de la om la om. M-am pregatit mult pt dureri groaznice, nu am avut niciodata nici cea mai mica senzatie de disconfort, nici macar urechi infundate. La fel fiica-mea. Sotul in schimb se face verde de durere. Pentru copii primele zboruri cu avionul sunt fascinante, poate devine mai greu cand zborul face parte din rutina. Noi de exemplu facem des drumuri cu masina de 2-3 ore, cam aceleasi cateva drumuri ( spre rude) si alea mi se par adevarata provocare. 2-3 ore cu avionul sunt relaxare pe langa cele cu masina. Iar frica/anxietate legate de zbor nu am vazut nici eu la copii, anxietatea in general este imprimata de comportamente parentale.

    • Printesa Urbana spune:

      La mine am observat că depinde de linia aeriana cu care zbor, ceea ce e foarte ciudat. Nu am probleme cu Tarom sau Blue Air, în schimb la Wizz, de absolut fiecare dată, mor de durere de urechi.

    • Diana spune:

      Posibil, eu am patit-o rau cu urechile doar la Air France (dar rau, de genul ureche infundata vre-o 3 zile pana ce plonjat in piscina de pe un tobogan si mi s-a desfundat atunci brusc urechea). Cea mica nu a avut probleme.

    • Oana spune:

      Depinde si de presiunea din cabina si de cat de repede coboara pilotul

    • Oana spune:

      Da…subscriu.asta am observat si eu.cu cat coboara mai repede te dor mai putin urechile si de asemenea si de cat de bine sunt presurizate avioanele.

    • Cristina spune:

      Si eu am niste dureri groaznice cand aterizeaza avionul, dar din fericire exista o solutie. Dopuri de urechi speciale pt asa ceva care regleaza cumva presiunea si te scapa de dureri. Exista si pt copii. Trebuie insa infipte bine in ureche .Sunt minunate. Nu exista de cumparat la noi dar se pot comanda pe ebay. Se numesc Ear Planes. Sper sa vada toata lumea comentariul pt ca sunt extrem de bune pt cine are nevoie. Eu am cautat f mult pana am descoperit solutia si ma dureau atat de tare urechile incat imi venea sa nu mai zbor deloc.

  • Elena spune:

    Foarte interesanti sacii cu activitati. Ai putea trimite un link, sau o poza cu ce continea al lui Ivan? Multumesc mult!

  • Alina spune:

    Mamica care zboara cu placere alaturi de copil mic si se lauda de zor , bravo ei! Lauda – te , dar daca tu ai noroc de copil caruia ii place sa zboare nu e cazul sa ii iei pe sus si sa ii faci pe ceilalati parinti sa para prost in fata priceperii tale .Nu e meritul tau ca ii place sa zboare copilului , asa ca nu ti- l mai atribui si nu te mai mira ca alti copii sunt diferiti fata de al tau.

    • o femeie spune:

      mie ca mama imi place sa zbor. Abia astept: inseamna vacanta, inseamna plimbare (si facem des). Si copilul face la fel: isi face bagajul de avion cu atata incantare 🙂
      In rest, cele mai multe crize le gasii pe cursele ormanesti. Pe cele straineze nu se intampla! ( e drept, am fost doar in zboruri europene)

    • mack spune:

      am avut noi parte de două ore de zbieret constant, pe ruta viena-oslo, cu austrian airlines. stai liniştită, nu depinde de companie.
      biata mamă era verde, nu ştia ce să mai facă.

    • Ana spune:

      E vorba despre lauda aici??? Adica atunci cand Printesa povesteste lucruri frumoase despre copiii ei tu asa crezi, ca se lauda? Mi se pare firesc sa spun ca poate nu-i chiar asa dificil sa zbori cu un copil mic. Exista si situatii in care nu trebuie neaparat sa te agiti atata. Mi se pare firesc sa existe un echilibru si mamicile sa stie ca exista si varianta in care copilul e mai relaxat decat s-ar astepta ele si ca lucrurile pot sa mearga fara mari probleme si pregatiri deosebite.

      Daca tu crezi ca asta ii face pe parinti sa se simta prost, atunci presupun ca asa te-ai simtit tu si atunci imi cer scuze, n-am intentia sa lezez pe nimeni si sa dau peste nas nimanui.
      Am spus cumva ca e meritul meu? Evident ca nu, evident ca depinde de copil. Dar asa cum exista copii care nu reactioneaza bine la zbor, exista si copii care nu au nicio reactie deosebita, sunt obisnuiti cu ideea de avion si nu necesita mari pregatiri pentru un zbor.

  • Angela spune:

    Frumos articol si foarte util! Multumim!

  • Alina spune:

    Copiii mei au 9 , 8 si 1 an. Am.zburat cu ei de o groaza de ori din Romania inspre Sua si invers , in fiecare an , iar uneori si de 2 ori pe an .Nu e usor .Cel mai greu e sa ii multumesti pe oamenii din jur care vor liniste , vor sa doarma si sunt stresati. Oamenii din jur au impresia ca tu ca mama nu faci nimic si ca ai putea sa ii faci la 1 an pe copii sa nu mai planga , ca si cand ai apasa pe un buton si gata. Zborurile lungi sunt cele mai grele , oboseala , conectiile , asteptarile. Cel mai greu a fost sa zbor cu bebe de 4 luni. In primul avion transatlantic a fost perfect si a dormit tot drumul , insa zborul.continental spre Romania a fost cosmar si a urlat de nu mai avea aer vreo 3 ore in continuu si eu nu mai stiam ce sa fac decat sa plang alaturi de bebe , efectiv imi curgeau lacrimile si epuizasem orice solutie ca sa o calmez. A mai fost greu cand am zburat 11 ore legat in Sua cu Delta in urma cu 7 ani si a trebuit sa stau cu sanul in gura copilului meu in continuu , cum nu ii mai dadeam san urla groaznic de tare. Cat au fost copiii mici a fost greu cam pana la 5 ani , apoi au inteles cam ce implica un zbor si am primit numai cuvinte de lauda de la vecinii de zbor , in sensul ca nici nu realizat ca zboara langa copii si ca au fost cuminti. Pana la 5 ani , maxim 6 este foarte greu si trebuie sa ai noroc ca sa iti adoarma pe avion , sa nu planga , sa nu se plictiseasca prea tare si trebuie sa ai pregatite la tine o groaza de activitati si tableta etc ca sa ii tii ocupati .

  • o femeie spune:

    Si noi depindem de avion si mergem des (am avut si 5-10 zboruri pe an). Fata de voi, eu iau ceva jucarii surpriza (niste prostioare de achtzibilduri, leucoplaste, din astea, le pun in pungute si gata, carti de joc dar avem si jocuri cu palme/numarat etc ); la rontaieli eu iau legume si fructe (bastonase: morcovi,telina, mere etc), si ii dau niste bani sa isi cumpere de la stewardese pt ca este extraordinar de interesant asta 🙂 . E drept ca pe drumuri scurte facui asta, de 2.5 ore. Pe drumurile mai lungi de 4 ore era mancare inclusa sau avui sandvish de branzici sau omleta si legume/sau o caserola cu rosii, motzarella, chiftele de legume etc.
    Dupa decolare eu ii dau voie sa alerge prin avion, dar de obicei din aeroport isi gaseste 1-2 copii asa ca vin aia in vizita/sau merge la ei, si se mai joaca impreuna. Nu e liniste, dar nici dezastru :D, dar se distreaza si consuma energia in timpii de asteptare din aeroport. Noi mai stam si pe langa pianele din aeroport (gasii vreo 3 ) pt ca sigur vin oameni ce ne canta ad hoc, si e fantastic ;). Cand sunt doar eu cu fiica mea, de pe la intrarea in aeroport stau pe langa alte familii cu copii de o seama ca sigur se apuca de o joaca. Ultima data fiica mea s-a lipit de un garcon francez (gagicar, gelat, rupt din filmele franzuzesti) si au jucat un fotbal cu un carton de la o hartie igienica 1 ora :), apoi in avion Le garcon a luat-o pe fiica mea pe scaun cu el (duuuuuh) si s-au uitat la un film. Imi pare rau ca nu am o poza cu el cum o tine fata pe dupa umar, sa fi aratat si lui tati 😀 .

    Despre urechi, depinde de om dar si de presurizarea avionului. Avioanele noi sunt mai etanse. La noi merge cu apa bauta.

    Despre agitatia copilului, eu declar ca e 100% de vina parintii (iar la romani nevroza balcanica e bine pronuntata – gasii si o carte faina unde e argumentata asta). Si zic asta pentru ca am calatorit nu doar ro tari din vest, ci si tari din vest alte tari din vest, iar cel mai bun exemplu sunt cateva calatorii charter cu Thomas Cook, cu aprox 1/3 din pasageri copii (erau pachete pt familisti, cred 😀 ), si familii cu 1-2-3-4 copii, si cele 4 ore de zbor au fost PLINE de rasete si chicoteli, bebelusii au plans la aterizari, iar cozile de imbarcare si de vama erau mult mai ordonate decat orice alte cozi (mda, copiii mai disciplinati ca parintii, stateau in rand si bateau marunt din picioare 😀 de entuziasm si incantare si importanta momentului).

  • Roxana spune:

    Noi am zburat de multe ori cu Taromul, dar n-am avut NICIODATA prioritate la check-in sau la controlul de securitate!! Am avut, intr-adevar, prioritate la imbarcare. In cazul nostru, cel mic (4 ani in curand) asteapta foarte nerabdator mancarea servita in avion, mai trece timpul si cu asta, iar ultima oara s-a conversat foarte mult cu domnul care statea alaturi de el si care era foarte simpatic. Nici n-am simtit cand a trecut timpul. In curand veti avea nevoie de 4 locuri in avion, asa ca veti avea si alti vecini de scaun – potentiali parteneri de conversatie 🙂

  • interesante idei 🙂 cred că foarte puțini părinți se gândesc la chestiile astea și da, într-adevăr… să zbori 3 ceasuri cu urlete de copil în surdină nu e cel mai plăcut 🙂

  • corina spune:

    de unde ai cumoarat saculetii cu activitati?

  • Izabella spune:

    Asta cu durutul de urechi e cel mai des motiv pentru care copiii/ bebelușii plâng in avion.
    Cu asta am si eu grija, „indop” copilul la decolare si aterizare cu apa, lapte, acadele, rontaieli, orice! Doar sa înghită cât mai des..
    Ne așteaptă un drum lung in curând, sa văd cum ma descurc cu activitățile. Mulțumesc de idei

  • Rox spune:

    Ce e de facut in cazul in care amandoi parintii sunt stresati de zbor? Cum calmezi copilul sau cum te ocupi ca lumea de el daca nici pe tine nu te poti calma prea bine?
    Varianta de a pierde 4 zile e concediu (2 dus 2 intors) cu drumul cu masina cade (nu mai vorbesc de costuri), deci avionul e un stres necesar.

    • o femeie spune:

      Evitat ce nu va face bine si gasit alt loc de vacante. Eu nu suport in masina ( mi se face rau) asa ca vacantele le facem fie cu tren fie cu avion, familia imi respecta si intelege asta.
      Am avut cunostinte ce ea a insistat ca el sa zboare (desi el are o frica din aia cu tremurat). El a baut ceva votca inainte. Mi s-a parut trist din partea ei sa il forteze sa zboare; cred ca asta inseamna dragoste: respectat si gasit o solutie buna pentru toti din familie.

      Daca unul dintre noi nu s-ar fi simtit bine in avion, cu siguranta ca nu am fi ales asemenea calatorii. De aceea nici nu zburam mult: pt ca vazui ca deja 4 ore pt oricare dintre noi e prea mult sa stam pe scaun, asa ca vom evita calatoriile in afara europei pentru muuulti ani.

    • Rox spune:

      Pentru mine asta nu e o optiune. Stam la 800-1000 km de cea mai apropiata mare, asta inseamna o zi de mers cu masina, doar ca am fost deja in respectivele locuri / tari, nu vreau sa ma duc toata viata in concediu in acelasi loc si aceleasi 2-3 tari, vreau sa vad locuri diferite, plaje diferite, oameni diferiti, mancare diferita, macar din Europa, daca nu chiar si de mai departe, asa ca trebuie sa zburam.

      Iar exemplul tau merge in doua sensuri: dragoste e si cand el accepta sa traiasca 1-2-3 ore cu frica de dragul ei. Nici nu mi se pare cine stie ce tragedie ca s-a relaxat omul cu o tarie. Si eu as fi baut un pahar de vin de multe ori, dar trebuia sa conduc dupa, asa ca n-am putut. Se poate face un compromis – un an cu masina, unul cu avionul, noi am facut asa, dar cum ziceam se cam epuizeaza locurile de pe o distanta decenta de mers cu masina. Iar noua ne e frica amandorura, nu ne constrangem unu pe altul la nimic. Ideea mea era cum faci sa nu-i transmiti copilului starea de agitatie pentru ca, gandindu-ma in perspectiva, e mai comod sa-l duci cu avionul 2 ore decat cu masina o zi intreaga.

    • Alina spune:

      Asa am patit eu. Prima oara cand am zburat eram doar eu si fetita de 1 an si 4 luni. Mi-era atata de frica de zbor, incat am crezut ca lesin. Asta pana a inceput sa urle fata foarte urat, atata de urat ca vecina de scaun mi-a zis „Doamna, faceti ceva cu copilul asta ca pateste ceva!” Asa am uitat si de frica si de toate, imi doream doar sa se linisteasca copilul 🙂 Si alta solutie, daca sunt ambii parinti in avion: parintele mai panicat sa bea un pahar de vin in avion, dar sa-l bea repede 🙂

  • Simona spune:

    In August e plina Praga ochi de turisti. Nu știu daca e cea mai buna idee. In toata vanzoleala din Praga cea prea aglomerata risca poate sa se si piarda.

  • Maria spune:

    Anul asta zburam si noi 3 catre Romania.Fetita mea are 18 luni ai habar n-am cum o sa se comporte..Cat despre durerile de urechi ,am aflat dintr-un film ca se face masaj (la copii) in spatele urechii spre carotida si trece durerea!Sper sa fie adevarat!:)

  • Iulia spune:

    Nu in august ca ploua!!! 😀 pe bune! Aici nu e luna lui cuptor e luna ploioasa. Mai, iunie, iulie cel mai bine. Tu ai avut mare ghinion, cu o sapt inainte a fost vreme frumoasa iar dupa ce ai plecat pana acum e tot soare, 23-26 de grade, ideal pt batut orasul la picior.

  • Cinderella spune:

    Tocmai ne-am intors din Turcia cu avionul. 1h30 a parut ca o eternitate. Toddlerica era f agitata, nu a vrut sa treaca de pasapoarte si nici de check in pentru ca s-a suparat ca i-au trecut papusa prin raze. Desi functionarii i-au dat papusa imediat inapoi, ea nu a mai vrut sa se miste. Am luat-o cu frumosul pana cand am luat-o pe sus. Se calmase apoi totul a culminat cu un tantrum f mare cand la aterizare nu a vrut centura. I-am pus o cu forta pana la urma pentru ca se misca tare avionul. In momentul ala a urlat: Ajutor, sa ma ajute cinevaaaa, nu mai pot, ma doare. Desi nu avea ce sa o doara. A dat in mine,in ta-su, a aruncat cu sticlele de apa. A fost circ. Nu cred ca o sa mai merg prea curand cu ea pe undeva. Cred ca a agitat-o prea tare calatoria.

  • Alina spune:

    Mie mi-a zis medicul sa nu-i fac baie copilului pe cap cu vreo 2-3 zile inainte de zbor, astfel incat sa nu ramana apa prin urechi si sa aiba dureri din cauza asta.

    • Cinderella spune:

      Ea nu plangea de urechi, ci ca i-am pus centura cu forta si taticul tinea centura ca sa nu si-o deschida. Urla: Ajutor sa ma ajute cineva , ma doareeee. Ca sa atraga atentia si ca sa iasa din centura. Drama Queen

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *