Când am văzut numele petiției și al campaniei, m-am oprit în mijlocul trotuarului, să cuget (da, asta e, ocazional scanez Facebook pe drum, nu prea mai am alt răgaz pentru asta). Avem nevoie de moașe? Dar stai așa, ce e moașa?
Dacă moașa e doamna aceea care ne spune că ecografia e moartea și că e absolut ok, ba chiar recomandabil, să naști acasă în România, atunci eu spun că nu avem nevoie de moașe. Până când România n-o să pună la dispoziția gravidelor în travaliu o ambulanță în fața blocului, până când moașele n-or să aibă sistem de resuscitare la ele, până când moașele nu vor lucra împreună cu medicii și alți specialiști pentru a ajuta cu adevărat gravidele, nu pentru a-și mângîia orgolii și a-și umfla „portofoliile”, până atunci, nașterea acasă planificată în România mi se pare un act de iresponsabilitate din partea tuturor. Pentru că oricât de bine ar fi mers sarcina, se poate întâmpla mereu ceva. Iar timp să intervii să salvezi copilul și mama e scurt, vorbim de câteva minute. Copilul poate muri, mama poate muri. Cunosc câteva cazuri cu final dramatic, n-am nevoie de cifre și statistici să știu că așa ceva este de nefăcut.
Sigur, se poate întâmpla să naști acasă pentru că travaliul e prea rapid și nu ajungi la spital. Asta e, uneori nașterile sunt și atât de imprevizibile (cunosc și două astfel de cazuri). Dar să stai să planifici nașterea acasă, să-ți asumi chiar și acest minim risc ca ceva major și groaznic de dramatic să se întâmple… nu, nu pot încuraja niciodată.
Între timp, după ce-am citit zeci de articole, mărturii și interviuri, după ce am discutat în amănunt problema moașelor cu Alexandra Dincă (inițiatoarea campaniei „Avem nevoie de moașe”), am înțeles ce e de fapt moașa, ce nu e ea, și de ce avem nevoie de ele. Am ucis-o pe Alexandra cu întrebări și liste cu procente, cu întrebări despre colegele moașe din Olanda, de exemplu (unde au existat controverse legate de procentul mare de bebeluși decedați în timpul sau imediat după nașteri acasă care s-au complicat, însă un studiu realizat ulterior a concluzionat că nașterea asistată acasă nu prezintă risc considerabil mai mare ca nașterea în spital, sursa, au și ei așa numitele „moașe spirituale”, care nu sunt moașe licențiate și nu respectă legea, nu au plan B etc, și multe dintre decese s-au petrecut în astfel de situații). Am vrut să fiu sigură că mesajul pe care-l transmit aici e unul responsabil și cât mai aproape de realitate.
Găsiți mai jos pe scurt concluziile mele (pe scurt, și tot am scris o grămadă, varianta pe lung e atât de lungă încât am decis s-o arunc) și câteva mărturii de la mame care au născut cu moașe (pentru care le mulțumesc). E important, cred, să se înțeleagă corect care e miza. Așadar:
Moașele adevărate nu-și doresc să asiste nașteri acasă în condițiile actuale din România. Nașterea acasă este ilegală aici, în absența unui medic care să asiste. O moașă adevărată, responsabilă, nu vă va propune așa ceva.
Moașele adevărate sunt absolvente ale Facultății de Moașe din cadrul Universităților de Medicină (Carol Davila în București, dar și Galați și Craiova). Ele sunt specializate în fiziologia gravidei, nașterii și noului născut. Ele pot asista nașteri după ce încheie o practică de 40 de nașteri asistate în calitate de studente ale facultății de moașe (în prezent, puține moașe fac pe bune această practică, multe se descurcă cu actele și trec direct la treabă).
O moașă adevărată va merge în mediul rural, să facă educație sexuală, peri și post natală tinerelor, pentru a reduce numărul de sarcini printre minore. Tot ea poate îngriji sarcinile fără probleme acolo unde nu sunt suficienți medici să facă asta.
O moașă adevărată poate identifica probleme ale mamei sau fătului din burtă. Ea va trimite gravida la analize și ecograf și va lucra cu medicul ginecolog și cu ecografistul pentru a găsi problema și a o rezolva.
O moașă adevărată nu vrea să ia locul și pâinea unui medic și nu își asumă riscuri inutile, ea îl poate ajuta pe acesta să nu irosească timp acolo unde medicul e supraspecializat. Teoretic, o naștere fără probleme se poate desfășura doar cu moașa, nu este nevoie de ginecolog. Prezența lui devine necesară atunci când apar probleme. Medicul trebuie să fie aproape, dar nu este obligatoriu să asiste la naștere. În foarte mule țări civilizate, nașterea se petrece doar cu moașe, în spitale sau în centre de naștere din apropierea spitalelor sau cu ambulanța disponibilă la ușa centrului (așa numitul plan B, în caz că se întâmplă ceva și nașterea nu mai are cursul ei firesc, natural).
O moașă adevărată poate oferi sfaturi competente despre alăptare și despre îngrijirea nou-născutului. Îți arată cum speli copilul, cum să-l legeni, te ajută să te îngrijești pe tine, lăuza.
O moașă poate face diferența în locuri în care medicii nu ajung niciodată, adică la țară. Ea poate identifica probleme cu mama și cu fătul și poate trimite mama la control și analize.
O moașă în spital poate ajuta o femeie sănătoasă să nască mai ușor. Oferă sprijin emoțional, pe lângă asistența medicală.
Dacă mă gândesc la toate acestea, da, avem nevoie de moașe adevărate. Campania Avem nevoie de moașe își dorește să convingă Ministerul Sănătății că avem nevoie de un Ordin adevărat al Moașelor (acum este comun cu cel al Asistentelor), care să controleze mai bine activitatea moașelor (să nu mai avem doule care se dau moașe sau moașe care asistă ilegal acasă nașteri), să permită plata acestora prin sistemul de asigurări de sănătate, să permită moașelor să asiste nașteri în absența unui medic, în spital.
În acest moment, moașe sunt numite (în mod greșit, ele nu sunt moașe adevărate, ci asistente obstetrică-ginecologie) și absolventele de postliceală (majoritatea celor mai tinere pe care le găsim prin spitale). Campania își dorește inclusiv înființarea în cadrul unui spital a unui centru de nașteri cu linie de gardă asigurată complet de moașă, cu echipă de medici aproape.
Conform OMS, 87% din îngrijirea peri și post natalî poate fi făcută de o moașă. Una adevărată, aș completa eu.
Câștigul uriaș ar fi, cred eu, pe lângă mai puține sarcini nedorite și mai puține decese la naștere în mediul rural, pe lângă o economie de resurse, căci medicii ar putea să-și vadă de cazurile grave, o naștere mai confortabilă pentru majoritatea dintre noi. Dacă am fi asistate la naștere de moașe adevărate, persoane care fac asta din vocație, au studiile și practica necesare, au empatie, sunt motivate și recompensate prin salariu (acum, de exemplu, vizitele acasă nu sunt plătite, dar ar putea fi decontate de CNAS, dacă Ministerul decide să înființeze Ordinul Moașelor, care ar împrumuta toate reglementările din celelalte state UE), atunci poate am putea avea, mai multe dintre noi, nașteri blânde. Poate așa ar mai scădea numărul cezarienelor la cerere, multe provocate de frica de nașterea naturală. Care ar scădea dacă am avea moașe adevărate să ne consilieze.
În fine, asta am avut de spus pe subiect. Petiția este aici, un număr cât mai mare de semnături ajută oamenii din Minister să vadă că există interes și o nevoie reală de moașe adevărate, de un ordin al moașelor, de nașteri blânde, pe care o moașă le poate facilita. Mai jos câteva mărturii ale unor mame care au născut cu moașe, majoritatea în alte țări.
„Aici, în Spania, ginecologul îl vezi doar la eco( 2-3 toată sarcină) și la naștere, când vine în vizită. De născut, naști cu moașa. Am născut de două ori în Spania și a fost la fel de fiecare dată. Test de sarcină pozitiv, îți faci programare la moașă, ea îți dă trimitere pentru setul de analize de sânge, te măsoară, cântărește, îți ia tensiunea, îți dă rețetă de acid folic și fier, ascultă bătăile inimii lui bebe, îți da programarea la eco, aceeași moașa toată sarcină. Când a sosit momentul nașterii, mergi la spital, unde te întâmpina moașele, te duc la aparatul de monitorizat contracții, te consultă să vadă dilatația și între timp poate trece ginecologul să întrebe cum stă treaba. Naști cu moașa, te coase moașa dacă e cazul, îți da bebele pe piept. După o oră vine moașa să ia bebele la control, măsurat și spălat”
Deea, Spania
„Eu am născut acum 3 ani, în Danemarca, doar cu moașa și cu soțul de mână. Am numai cuvinte de lăuda. Am avut o sarcină fără probleme și am fost foarte mulțumită de serviciile lor. Am avut 2 moașe pe parcursul sarcinii dar numai cu una am născut, cea care era pe tură în ziua aceea. Moașa mi-a monitorizat sarcina, dar cel mai mult în trimestrul 3, medicul de familie a fost și el implicat. Ecografii am făcut doar 2 cu doctor la un spital mai mare. Danemarca are un sistem foarte bine pus la punct. Se pune mare accent pe nașterea naturală. Cezariana e doar în cazuri de urgență. Moașa m-a întrebat la început cum vreau să nasc: natural, cezariană sau în apa. Eu una habar nu aveam la început, mi-a zis ce e bine și ce nu pt fiecare tip de naștere și m-a pus să aleg. Și am ales natural. Moașei i-am pus sutele de întrebări pe care le-am avut în timpul sarcinii, pe ea am sunat-o la 2 noaptea când nu mai puteam de dureri și nu eram sigură dacă să pornim spre spital sau nu. A stat cu mine la telefon 20 de minute la 2 noaptea, explicându-mi că totul e în regulă, își dădea seama după cum respir, și să mai aștept. Aici stai cât mai mult acasă, vb cu moașa la telefon și împreună decideți când să veniți la spital. Acasă e cel mai bun mediu să aștepți și să stai cât mai mult. Mi-a spus dacă pot să stau la duș, dacă nu, să pun apa caldă în sticle și să pun unde mă doare. Și a ajutat mult de tot. Dar desigur să o sun din nou când am contracții la 3-4 minute. La ultimele contracții la spital eram terminată, soțul îi traducea, ea îmi spunea ce să fac, când trebuie să împing, să respir, mi-a dat apa. După ce am născut, mi-a pus fata direct pe piept și la scurt timp la pus pe tati să taie cordonul feței. După ceva timp, mi-a adus o tavă plină cu mâncare și apa, suc. Apoi după vreo 2-3ore m.a ajutat să mă ridic și să mă duc la baie, m-a spălat, m-a îmbrăcat și m-a dus înapoi la pat. A fost o femeie de nota 10.”
Laura
„Povestea mea: sarcină monitorizată de doctor, plus moașe pentru chestii de rutină. Curs prenatal ținut de moașă. La naștere am fost asistată doar de moașe, cu toate că în Belgia în mod normal vine și un dr, dar în cazul meu era Crăciunul și medicul de gardă era acasă cu familia la masă. Dar moașele s-au descurcat f bine, au monitorizat copilul în travaliu, mi-au spus ce să fac, mi-au pus perfuzie și au verificat dilatația și au asistat expulzia. Nu au făcut epiziotomie pt. că au tot sperat că apare doctorul și după oră magică de bonding au cântărit/măsurat copilul și ne-au trimis în salon (atunci a apărut și dr de gardă). După naștere au avut cel mai important rol pt mine, ajutând cu alăptatul și cu îngrijirea bebelui. Copilul fiind nonstop cu mine, nu îngrijeau efectiv ele copilul, dar ne ajutau să ne descurcăm să facem tot ce e nevoie. Apoi oferă vizite acasă și suport în alăptare. Eu nu am văzut neonatolog cât am stat în spital, doar moașele verificau copilul. Cel mai important la moașe mi se pare faptul că sunt o interfață umană, primordial de suport pt un act fiziologic normal. Medicii sunt antrenați pt tratarea patologiilor și e normal să caute probleme sau să încerce să evite probleme prin proceduri invazive (cezariene la cerere), pe când moașele sunt super calificate să se ocupe de nașterile normale”
Cătălina, Belgia
„10 ore cât am stat în travaliu în sala de naștere după ruperea membranelor am avut o moașa de nota 10 lângă mine! Ea a ținut legătura cu medicul meu și îl suna non stop să îi spună cum evoluează situația (care nu era roz). Ea a monitorizat mândra constant. Nu m-a scăpat din ochi deloc și chiar a fost un real suport fizic și psihic. Îi povestea soțului fiecare mișcare și ne răspundea la toate întrebările, care nu au fost deloc puține. Deși am avut o naștere foarte grea și un travaliu neplăcut de lung și dureros, moașa chiar a făcut diferența!”
Aana Maria, București
„Prima sarcină (Franța), toată perioada am fost monitorizată de o moașă cu care m-am înțeles foarte bine și mi-a răspuns la orice întrebare am avut legată de sarcină, naștere, alăptare! Spitalul la care mergeam era spital școală pt moașe iar moașa cu care am născut era chiar o tânără în training 🙂 E drept că sarcina mea a fost normală și fără probleme, dar mereu m-am simțit în siguranță, chiar dacă nu am născut cu moașa care mi-a monitorizat sarcina. A fost super blândă și caldă, și, deși tura ei s-a terminat la ora 4, a stat cu mine până la 7:45, când am născut! Pt mine a fost foarte importantă perioada de după naștere, când m-au învățat enorm despre alăptare și toate pozițiile posibile, despre cum să îi facem baie (o zi m-au învățat pe mine, o zi pe tată), ce e normal și ce nu e normal la bebe. Fata a stat mereu cu noi, neonatologul și ginecologul au venit doar a doua zi la control. Acum la a doua sarcină a fost more or less the same doar că fiind o barieră lingvistică (chineză) nu a fost așa ușor de comunicat, dar la fel le-am simțit binevoitoare și ele și-au dat interesul să alăptez cât mai ușor deși le-am explicat că sunt la al doilea copil și mă descurc.”
Flavia, Franța
„Am născut în Belgia. Maternitatea unde am născut are personal doar moașe. Face parte dintr-o clinică mai mare, au și secție de ginecologie și medic de gardă pe gineco. Dar în maternitate moașele fac totul. Șeful maternității e o moașa bărbat. Un moș adică. El a fost cel care a mi-a făcut turul maternității și mi-a explicat procedura de când sunt admisă și până la externare. Asta când încă eram însărcinată. De travaliul meu s-au ocupat în principal moașele. Protocolul în Belgia zice că la expulzie asistă și medicul ginecolog, deci de născut am născut cu doctorița mea. Dar moașa a fost în sală cu ea și a ajutat tot timpul. Am avut epidurală, dar nu m-au lăsat să zac în pat. Oricum nu mi-am pierdut mobilitatea. Veneau des să verifice dilatarea și să îmi schimbe poziția astfel încât să ajute la coborârea copilului. Până la urmă a fost sugestia și decizia moașei să mă pună în 4 labe, moment în care fii-mea a înțeles mesajul. 🙂 După ce am născut, copilul a fost măsurat, cântărit și aspirat de un pediatru și apoi repus pe mine. Doar cu scutec, exact cum am cerut. Alt medic nu am mai văzut în următoarele zile și până la externare. Moașele au avut grijă de mine, să vadă cum sunt lohiile, să îmi facă toaletă (în prima zi au insistat să poată verifică epiziotomia). Tot moașele mi-au arătat cum să îmbăiez copilul și m-au ajutat cu alăptatul. Mi-a plăcut mult că erau echidistante. Adică nu încercau să te convingă să alăptezi sau să dai lapte praf. Te întrebau ce vrei să faci, nu schițau nici un gest de aprobare sau dezaprobare indiferent care era decizia ta. Tot în maternitate am luat contact și cu moașe stagiare. Își cereau scuze la fiecare mică greșeală, erau acolo că să învețe și se vedea clar că vor asta. Făceau și ture de noapte. Camera moașelor era plină de felicitări de la copii născuți acolo, flori și alte semne de mulțumire.”
Mirona, Belgia
„Eu am născut de două ori în Danemarca cu moașe. În Copenhaga e puțin mai aglomerat și nu am avut aceași moașă, am schimbat vreo 4. Toate notează într-un jurnal pe toată durată sarcinii, astfel încât oricine te preia să știe cum stai. Primești o cărticica informativă despre ceea ce urmează. Acolo e notat în ce săptămâna să mergi la control și la cine: medic de familie, moașa sau specialist eco spital. Am avut contracții false în luna a 7-a și moașele m-au trimis la Urgență unde un medic mi-a făcut analize și mi-a dat antibiotic pt infecție urinară. La naștere moașa a văzut că am apa verde, ceea ce înseamnă că bebe e stresat și i-au pus monitor cardiac. Ritmul părea OK, însă au chemat un medic specialist care a stat într-un colț de cameră până am născut, că să preia copilul în caz de Urgență. Am născut cu moașa și o asistentă studentă și cu soțul de mână. Mi-au pus bebelul pe piept și medicul s-a apropiat să-l vadă. Mi-a zis că e roz și frumos, mi-a urat felicitări și a plecat fără să atingă copilul. Am o prietenă căreia monitorul cardiac i-a arătat că ceva nu e în regulă și în 10 minute era urcată pe masa de operație cu o armată de oameni gata de cezariană, medici cu care nu a intrat niciodată în contact. După ce am eliminat și placenta, un medic ginecolog a venit så verifice dacă am rupturi severe și a instruit moașa despre cum și ce så coasă. Apoi am stat două zile în hotelul spitalului, unde o armată de moașe stă de gardă gata să te ajute cu alăptatul sau orice altceva. Înainte de a doua naștere, medicul de familie a suspectat că aș avea un stafilococ, a ieșit pozitiv la analiză, moașa a notat în jurnal că trebuie så primesc antibiotic înainte cu câteva ore de expulzie.”
Diana, Danemarca
Sursa foto: naștere via Shutterstock.com
Aștept și gândurile și poveștile voastre despre acest subiect. Și, desigur, nu uitați să semnați, dacă simțiți că avem nevoie de moașe adevărate. 🙂 Petiția e aici.
Mvai, acuma mi-am dat seama cate detalii am dat. :)))
In alta ordine de idei, am uitat sa precizez ca am ajuns de doua ori la urgente pe perioada sarcinii. Aceeasi clinica unde am născut. Moasele m-au preluat, m-au examinat. Doar dupa ce au terminat ele au chemat ginecologul de garda ca sa confirme diagnosticul. Totul a fost rapid si eficient.
Și dacă moașa ar veni cu echipament de resuscitare, ai avea curaj să naști acasă? Eu nu am avut. (deși ginecolocul care m-a văzut o dată mi-a zis că soția lui a născut de 3 ori doar acasă.)
Eu sigur nu, insa eu nu sunt deloc o curajoasa.
Cu toate echipamentele pământului, pentru a naște acasă, trebuie să fii mai mult decât o curajoasă: o mare norocoasă. Dar na, asta e părerea mea.
În Anglia, voiau ăștia să ofere femeilor cu sarcină cu risc scăzut, care aleg să nască acasă 3000 de lire. Ca să le încurajeze și să își reducă ei costurile în spital.
In Olanda, majoritatea femeilor din anturajul meu au nascut acasa (si-s educate ). DAR cu ambulanta la poarta -in maaaxim 10 min ajungi la spital in orasul in care sunt . Unele dintre ele la a doua sau a treia nastere acasa, desi primele fara complicatii, au folosit ambulanta si au ajuns si la cutit. Eu n-as avea curajul asta, desi mi se pare safe sistemul, adica nu te incurajeaza sa mori si nici nu te incurajeaza sa nasti natural ca e in trend, dar nici nu te prea lasa sa iti dai tu cu parerea. Adica o amica isi dorea sa nasca natural, dr a avut o suspiciune de nu stiu ce cu plqcenta, n-a stat la discutii metafizice cu ea, cezariana programata si gata
nu cred ca exista termen de comparatie ce se intampla aici, de ex, cu ro
Si iti permiți sa plătești o ambulanță privată 10 ore sau cât durează travaliul? Eu as încerca daca s ar face studii si ar exista specialisti acreditați. Oricum bunicile mele au nascut împreună 10 copii acasa. Puteau sa moară oricand. Rata mortalității era mare in acea perioada in sat. Povestea bunica de femei care mureau de hemoragie la a cincea nastere. E un risc major sa nasti acasa.
Ideea de a sprijini petitia e una frumoasa, dar articolul contine o gramada de informatii incorecte sau inexacte. Rata relativ mare (pentru Europa de vest, nu pentru Romania, sa ne intelegem) a deceselor bebelusilor in perioada nasterii din Olanda nu este legata de nasterile acasa, ci de nasteri in general. Si stiti unde rata este si mai mare? In Franta, tara in care si sarcinile si nasterile sunt super-medicalizate. Deci rata deceselor nu are legatura cu nasterea acasa, ci cu varsta relativ inaintata a mamelor la prima sarcina, mai aproape de 35 decat de 30 de ani si in Olanda si in Franta. Aceste moaste spirituale mentionate in articol nu exista sau nu a inteles persoana care a comunicat aceste informatii despre ce este vorba. Moasa este o persoana cu studii medicale, al carei pret este platit integral de asigurarea de sanatate. Nicio asigurare serioasa nu ar plati o moasa spirituala si nicio mama nu va scoate bani din buzunar ca sa plateasca o persoana fara acreditare. Poate este o confuzie intre moasa si doula, care are intr-adevar un rol de sprijin psihologic, deci in niciun caz nu inlocuieste moasa si a carei existenta nu este foarte raspandita in Olanda, unde femeile sunt in general destul de informate si increzatoare in capacitatea lor de a nastere si nasc cu sprijinul sotului, rareori si a unei doula. Iar despre cat de periculoasa este nasterea acasa in Romania… este cu siguranta periculoasa. Dar in spital este mai sigura? Copiii aia multi care mor la nastere in Romania mor acasa sau in spitale mizere cu conditii mai proaste decat cele din evul mediu? Nu ar fi mai cinstit sa spunem ca nasterea nu este in prezent sigura in Romania si aceasta situatie trebuie schimbata? In afara cele cateva clinici private de luxe unde majoritatea populatiei nu are acces?
Am realizat articolul impreuna cu Alexandra Dinca si Irina Popescu, Moasa, Asociatia Moaselor Independente, bazandu-ma pe statistici oficiale, Alexandra si irina care au citit si avizat toate informatiile, n-or fi complete, putine lucruri pe lume sunt, dar nu cred ca sunt eronate sau inexacte.
Statisticile si cercetarile sunt la nivelul europei de vest unde sarcinile sunt investigate. In conditiile in care in Romania 80-90% din nasteri sunt din sarcini neinvestigate (nu e de ajuns o hemoleucograma toata sarcina), asa zisele „moase” (in spital) nu au o instruire profesionala, sectiile OG cu medic de garda nu investigheaza gravida nici pe ultima suta de metrii – ideea de LIPSA MOASELOR in Romania este greu de realizat. Exista o mare lipsa de informare minima a mamelor in devenire si nu numai.
Sunt multe aspecte de discutat si ideea nu este rea. Insa eu consider ca se fac lucruri in procent foarte mic pentru ajutorul societatii, aici primand alte aspecte (in mare parte financiare).
Miruna, off topic, site-ul tau nu mai merge de cateva zile. Sunt probleme tehnice? NU mi se mai deschide nici de pe laptop, nici de pe telefon.
In niciun caz nu as naste acasa si nici la spital doar cu moasa. Din cate inteleg de mai sus, in strainatate se urmareste reducerea costurilor, dar stim bine ce conditii sunt acolo. Este adevarat ca un doctor se ocupa de patologie, iar sarcina si nasterea sunt normale, nu sunt boli, dar nu as renunta la un doctor specializat, care a vazut atatea cazuri, la ecografii (am facut lunar ecografii normale plus doua de morfologie fetala) pentru nimic in lume.
Eu am fost la un curs de lamaze la un centru pentru gravide, curs prezentat de o tipa care era consilier in alaptare, fara nici o legatura cu medicina. Ne-a dat informatii de genul ca medicii vor neaparat cezariana si ca obliga pacienta la cezariana (desi in grupul meu de prietene, ele au cerut expres cezariana de frica durerii). Ca sa nu ne ducem la spital decat daca avem contractii din 5 in 5 min, ca altfel medicul (raul absolut), o sa ne rupa el apa sau o sa ne dea oxitocina (cel mai rau lucru ce se poate intampla pe Pamant, in viziunea lor). Si bineinteles ne recomanda o „moasa” prietena cu ea. Imi pare rau ca nu am reclamat-o pe tipa pentru ca daca o ascultam eu si/sau copilul puteam muri. Nu am avut niciodata contractii la 5 min desi apa mi se rupsese de 12 ore si puteam face infectii.
Deci nu mai plecati urechea la toate aceste tipe care nu dau nici macar bon fiscal.
Stiu o prietena care nu a vrut sa si asculte doctorul si sa faca cezariana, a luat o moasa de pe internet si a nascut la spital. Desi era in spital, era sa o pateasca rau, copilul s-a nascut prin cezariana de urgenta si aproape mort.
In Romania cumva frica asta de durere e si incurajata.
In opozitie e nasterea complet naturala, neasistata medicamentos care devine un Sf Graal. Parerea mea din ce se vede pe Internet.
In Belgia, cu ginecolog roman (scolit in Romania), cezariana a fost o optiune doar in caz de urgenta. Mi-a explicat calm ca e mai bine sa nasc natural, ca exista solutii pentru managementul durerii etc. Am mers pe mana ei si nu regret nicio clipa. Cu tot cu epidurala, oxitocina si rupt membrane. Personal cred ca medicina a evoluat cu un scop. Dar e opinia mea si nu as incerca sa o impun altcuiva.
Pe de alta parte am avut prietene cu plan de nastere naturala care au ajuns la cezariana de urgenta. Si nu a stat nimeni la discutii. Medicul a explicat clar de ce, mamele au acceptat si gata.
Stiu un caz. Mama cu 6 cm dilatatie toate bune. Dintr o data pulsul copilului era 90. In 15 minute l au scos prin operatie. Daca era acasa 15 minute făcea doar pe drum. De ce e asa rea perfuzia cu oxitocina? Eu cred ca am primit multa si rapid ca in doua ore am nascut.
Nu inteleg de ce nu se vorbeste mai mult despre nastere vaginala cu peridurala (eu nu am avut nicio durere in timpul nasterii).
Alternativa „fara durere” NU e doar cezariana, dar si o nastere normala, asistata de oxitocina si peridurala (doamne, mare inventie!).
Cum ar fi sa mergem la dentist pt o extractie, fara anestezie ?! Asa e si peridurala, te ajuta sa nasti zen, sa profiti de moment fara sau cu dureri diminuate, sa te bucuri de prima intalnire cu bebe!
Si revenind la articol, moasa nu face anestezii, iti trebuie un medic specializat pt asta (ca sa nu intram in discutii despre toate pericolele anesteziei, care oricum o faci daca vrei cezariana).
Eu nu inteleg cum vine asta cezariana=fără durere ca eu am avut tot felul de dureri si disconfort chiar si 2 săptămâni dupa.
Pai ca sa folosesc argumentul principal folosit de mamele sanatoase care cer singure programare la cezariana, fara nicio presiune din partea medicului. Desi banuiesc ca imposibil sa nu ai dureri dupa o operatie, dar nasterea sperie mai mult decat recuperarea post-natala.
Insa sunt cu totul de acord cu cezariana, ca act medical executat in conditii specifice, un alt progres minunat care a permis salvarea atator vieti!
Cred ca moase bine pregatite si cresterea increderii mamelor in ele ar rezolva cele 2 mari probleme pe care le intampina gravidele din Romania: faptul ca nu sunt tratate bland in timpul nasterii, si numarul mare de cezariene de urgenta.
Cat timp esti in travaliu treaba moasei e sa te ajute, fie ca asta insemna proceduri medicale sau ajutor psihologic. Pentru asta vine la serviciu si la asta se pricepe.
Pe de alta parte, in Romania aud multe mamici ca in momentul nasterii il cheama pe medicul lor. In primul rand, cei mai multi medici nu sunt atat de bine pregatiti sa asiste nasteri naturale. In al doilea rand, oamenii sunt ocupati. Au si alti pacienti programati in acelasi timp, sau poate l-ai chemat de acasa si ar vrea foarte tare sa ajunga la cina cu familia sau mai stiu eu ce.
Nu spun ca toti sunt asa, dar cred ca asta duce la o grabire a procesului nasterii, si cautarea de pretexte pentru o „cezariana de urgenta”.
Am nascut si eu in Italia, intr-un sistem as zice de bun simt. Cand am inceput sa am contractii m-am dus la spital, acolo m-a intampinat o moasa draguta pe care nu o mai vazusem in viata mea. Am avut incredere totala in ea, si nici nu mi-a trecut prin cap ca ar putea sa fie probleme, desi stiam ca am un bebelus foarte mare. Am fost consultata si de medic (din nou, nu o mai vazusem in viata mea), dar moasa a stat cu noi pe durata travaliului.
Cred ca e nevoie de o revolutie a sistemului medical romanesc in ceea ce priveste nasterile, trebuie schimbata atat mentalitatea cadrelor medicale, cat si a mamelo. Da, avem mare nevoie de moase.
eu am vrut sa nasc natural, insa m-am blocat la dilatatie 7cm pret de cam 6 ore, pitica si-a schimbat pozitia astfel incat nu putea iesi pe undetrebuie, insa moasa, sau ce mama naibii era aia, m-a distrus psihic exact in momentele in are aveam nevoie de cineva langa mine. am fost lasata cu orele singura sa urlu (ca am ajuns acolo), fara sa ma bge in seama nimeni. plus, m-a marcat f tare faptul ca am auzit atatea femei nascand s urland pan sa ajun si eu pe masa de nasteri incat am impresia ca blocajul meu a fost mai mult psihic decat fizic, sau blocajul psihic a determinat blocajul fizic. astfel ca, dupa 22 ore infernale de travaliu m-au bagat in operatie, moment in care multumeam tuturor sfintilor posibili si imposibili ca in sfarit scap; eram terminata efectiv.
Clar, a doua noastere va fii cezariana, LA CERERE, pt ca eu una nu mai risc sa mi trec incao data prin ce am trecut.
Si in Italia am nascut de 2 ori natural, in spital, asistata doar de moase. Ginecologul de garda a stat intr-un colt pana la sfarsit, cand a intervenit doar ca sa ma coasa. Aici sarcina e monitorizata de doctori, insa de tot restul se ocupa moasele. Cu moasele am facut cursul despre sarcina, nastere si ingrijirea copilului, cu ele am nascut, ele m-au consultat in spital dupa nastere (doctorul trecea in fiecare dimineata dar se limita sa citeasca notitele moaselor si sa imi puna una-doua intrebari), ele mi-au explicat cu sa alaptez si cum sa ingrijesc copilul, si tot cu ele am facut si reabilitarea musculara (pt perineu) dupa nastere. Am intalnit doar persoane extraordinare, competente si care se vedea ca isi fac treaba cu pasiune. Au empatizat cu mine si m-au incurajat inainte, in timpul si dupa nastere, si m-au ajutat in foarte multe privinte. Faptul ca am reusit sa imi alaptez natural copiii, de exemplu, se datoreaza in mare parte lor. Le sunt foarte recunoscatoare si cred ca ar fi extraordinar ca si in spitalele din Romania sa existe moase.
Categoric avem nevoie de moase calificate.
Eu am nascut cu moasa, intr-un spital de provincie din Romania, si a fost super. Doctorul care m-a urmarit era in spital desi nu era de garda, a venit de cateva ori sa ma verifice, dar moasele m-au asistat pe timpul travaliului. La ultima verificare a doctorului mi-a spus ca e totul ok si ca trebuie sa plece (urgenta de familie), eu m-am panicat si am intrebat cu cine voi naste, iar moasele mi-au spus ca au ele grija de mine si daca, Doamne fereste e vreo problema, e un medic de garda,
M-au lasat sa ma plimb pe hol, m-au lasat sa schimb pozitia (la un moment dat eram pe spate cu picioarele ridicare pe perete), m-au ajutat sa nasc, tot ele mi-au facut epiziotomie si m-au cusut atat de bine incat asistentele de la lauze credeau ca m-a cusut medicul.
E mare nevoie de moase adevarate. Tin minte ca pe vremea anilor de facultate, profesorii de OG ne povesteau cu nostalgie vremurile cand aveau moase in spital, ce mult ajutau. Sunt de acord cu toate ideile articolului, e nevoie de moasa ca si parte din echipa medicala, nu in opozitie cu aceasta. E foarte periculos ce se intampla in ultima vreme, acest curent anti-medicina si anti-stiinta in general. Ideea ca corpul unei femei stie ce sa faca, nu e nevoie de interventii medicale, ca nasterea e naturala si natura nu gresteste niciodata. Nici macar la selectia naturala, as adauga eu. Exista bloguri facute doar pentru a atrage atentia asupra riscului de a naste acasa, mai ales cu persoane „dubioase”. Cu toate astea, puterea lor de a influenta femeile este extrem de mare. Majoritatea femeilor ce cad in capcana sunt de obicei femei ce se simt inferioare, complexate, iar aceste discursuri ” tu ai puterea sa alegi, o femeie puternica naste singura etc” prind de minune.
Eu una ma.bucur ca am nascut in tara. E unul din putinele avantaje. Ma bucur ca am fost lasata sa aleg cum sa nasc ( eu cred si mereu voi crede ca o femeie are dreptul sa aleaga cezariana, asa cum are dreptul sa aleaga lapte formula din prima clipa ) , ca am fost monitorizata de un medic si ca am facut ecografii lunare. La prima sarcina am avut iminenta de avort si problema s-a vazut doar la eco- eu eram bine, ma miscam perfect si nicio durere, pe eco dr a vazut contractii multe, fat coborat, col deschis. O eco facuta in sapt 15-16, cand nici nu ar fi trebuit. Fara tratament si repaus incepand din acel moment probabil nu as fi ajuns cu bine la morfologia fetala. Oricum nasterea a fost prematura dar in afara zonei de risc.
Nu am inca copii desi imi doresc dar cred ca in momentul nasterii prioritara este siguranta mamei si a copilului. Asa ca din punctul meu de vedere nasterea acasa este foarte periculoasa, cel putin in Romania. Nu iti garanteaza nimeni ca ajungi la timp la spital daca se intampla ceva si indiferent de cum ajungi sa nasti important este sa ai un copil sanatos si tu sa fii in regula dupa. Restul e marketing de ambele parti. Si cred ca trebuie sa avem mai multa incredere in medici pentru ca pana la urma au vazut mai multe cazuri si pot anticipa mai bine ce ar putea merge rau.
Am nascut natural, fara epidurala, la recomandarea unei moase de la regina Maria care era de garda cand am ajuns eu la spital, la 6 dimineata. Mi-a spus ca e copilul mare si e posibil sa nu iasa copilul daca nu imping „de-adevaratelea”. Am ascultat-o fara sa clipesc, am avut incredere mare in corpul meu. M-a durut ca naiba, sotul isi aminteste mai bine ca mine ca eram mov si ma uitam tinta doar la moasa si la medic :)) Erau colacul meu de salvare cand veneau contractiile ACELEA. Am nascut un copil sanatos, m-am recupersat aproape instant, epiziotomia s-a vindecat perfect iar laptele la venit fara probleme. N-as naste acasa, sunt situatii in care si 10 minute pana la spital sunt prea multe…E copilul meu, n-as risca pentru nimic in lume, nu in Romania cel putin. Si in strainatate nu-s toti cu doua creiere, mai fac si ei greseli din care invata…N-as vrea sa invete nimeni gresind pe pielea mea…
Am nascut in Franta cu moase la spital de stat, acesta este sistemul aici, asa cum aici se naste by default pe cale vaginala dar cel mai adesea cu peridurala. In zona unde locuiesc nu exista ideea de nastere la privat pentru ca de cele mai multe ori maternitatile de stat sunt performante. Nimeni nu se gandeste la cezariana in afara urgentelor adevarate. Dar moasele au scoala si practica adevarate aici. Tot cu moasele faci pregatire inainte de nastere de vreo 20 de ore in total in ultimele luni, tot moasele te urmaresc pe tine si pe copil in primele zile si saptamani dupa nastere. Tot moasele te invata si cum sa alaptezi si de cele mai multe ori te incurajeaza sa o faci. Cu atatea cezariene in Romania nu stiu cati vor mai stii sa asiste si sa intervina la adevaratele nasteri naturale. Scuze dar in Romania nasterea prin nepasarea statului a devenit o afacere prin care ajungi sa iti cumperi copilul cu bani grei dupa 9 luni. In Franta in 9 luni am facut 4 ecografii, vreo 6 controale la ginecolog /moase, monitorizari la final, analizele de sange necesare si nu am platit nimic. Nice one.
Sincer nu stiu daca sunt atat de multe cezariene in Roamania. Eu stiu personal ( in fine, prin medici de familie) copii care nu au certificat de nastere, care nu figureaza nicaieri, nascuti in camp, caruta, podul casei. Nu doi- trei ci zeci. Mai stiu femei in sate izolate care nasc singure, in cel mai bun caz cu fosta moasa a satului. Unele au noroc si prind cabinetul de MF deschis sau macar asistenta medicului disponibila si nasc acolo. E vorba de femei la a n-spea nastere, ce nasc in maxim o ora de la prima contractie, nici vorba de ajuns la spital. Femei care nu fac analize, nu monitorizeaza sarcina deloc, unele o ignora complet. Sincer nu stiu de unde procentele astea, probabil e vorba de copii rezultati din sarcini monitorozate si care se finalizeaza in spital.
E ceva ce romanii nu inteleg. Am tot zis-o si mi-am reamintit cand am citit un articol despre o gravida cu probleme la nastere, al carei medic ” a refuzat sa vina sa o asiste”. In afara nasti natural cu moasa, cu medicul de garda, nu alegi tu medicul ginecolog X si ai pretentia sa se prezinte la orice ora din orice zi din orice luna sa te asiste la nastere. Nastere care poate nici nu are loc atunci ci e doar alarma falsa. La noi, dupa cele 2 liniute, se face cam asa: se alege un medic, se merge la el la toate controalele si se asteapta ca tot el sa fie acolo cand nasti. Nu e logic ca omul ala ar vrea treaba oarecum programata? Cum ar putea medicul de garda sa te oblige la cezariana? Dimpotriva, sa intre in operatie e ultimul lucru dorit atat de medicul ginecolog cat si de medicul ATI. Eu am vazut zeci de garzo de gineco, gravidele veneau cu ambulanta/masina personala etc, erau internate, preluate de un medic rezident si apoi travaliul era monitorizat de catre asistente. Cand aparea ceva deosebit asistenta chema medicul rezident, acesta asista de regula nasterea, daca iarasi apareau complicatii carora nu le putea face fata atunci era chemat medicul titular de garda. Rareori era necesara cezariana.
Unul dintre cele mai importante roluri pe care le-ar putea juca moasa este tocmai in comunitatile in care femeile nasc in cel mai bun caz la spital, dar pe care nu le-a vazut nimeni toata sarcina. Avem nevoie de un sistem de monitorizare si ingrijire la firul ierbii. Este singurul mod in care vor scade mortalitatea materna si infantila.
„Ajungi sa iti cumperi copilul” – oribil
Eu imi doresc o nastere naturala dupa cezariana si mi-as dori mult sa fie intr-un centru de nasteri pe langa un spital, cu moase blande si rabdatoare care sa monitorizeze sarcina si travaliul.
Cred in cele ce ti le-a zis Alexandra, mi le-a povestit si mie (e colega mea de facultate, mi-a fost fotograf la nunta), mi le-a povestit si Irina Popescu (moasa licentiata, co-initiatoare a petitiei, regret ca n-am nascut cu ea), si sper sincer sa exista si aceasta optiune de nastere. E unul dintre motivele pentru care nu grabesc sosirea unui nou bebelus, desi mi-l doresc.
Povestea mea am scris-o. Mie nu mi-a fost frica de durere, ci de abuz. Din pacate, simt ca am avut parte de asta, am nascut la stat, moasele de-acolo au ras de mine si de burta mea (ca sigur are copilul epste 4 kg – n-a avut – ca e pacat de fata mea ca-s grasa – sunt, dar nu vad legatura cu nasterea..), deci uite ca tine de un pic mai mult ca sa fie totul bine.
L-am asteptat pe doctorul meu cu sufletul la gura, a venit suparat – si in momentul ala am intrat in panica. M-am simtit parasita si luata in bataie de joc. Si nu m-am dilatat, m-au lasat 12h in travaliu (juma asistat de oxitocina), la pat, cu monitorizare continua, nedormita si nemancata si nebauta. Si apoi au zis cezariana si nu voiam decat sa plec de-acolo intreaga (si eu, si bebe). De fapt asa as rezuma experienta mea de nastere: thank god ca am scapat teferi.
Dar sa ne concentram pe pozitiv, pe faptul ca lucrurile se schimba, pe bucuria ca fetele astea au energie sa se implice.
Ce as mai adauga, din ce mi-a povestit Irina, e ca in Romania au existat astfel de centre ne nastere inainte ca Ceausescu sa le desfiinteze. Si ca au si rolul de planificare familiala – ceea ce mi se pare super in contextul in care generatia mea a luat pastile contraceptive dupa ureche, not ok!.. zic fetele ca-i important pentru ce se intampla la tara, dar iata ca nici in oras, cu exceptia unor cercuri privilegiate din care am simtit ca fac parte, lucrurile nu-s roz..
Sunt mama a trei copii născuți în mod diferit.
Primul a fost născut natural într un spital de stat, si din păcate am rămas traumatizată de indiferenta cu care am fost tratată. Am fost lăsată să zac de durerea cauzată de epiziotomie pe un pat de spital care nu avea nici măcar așternut, fără să se intereseze nimeni de starea mea câteva ore bune, până am putut sa împart atenții în stânga si n dreapta. Copilul am putut sa îl văd abia după 12 ore de la naștere – ceea ce ma doare cel mai mult.
A doua naștere a fost tot naturala, dar cu epidurala, într un spital privat. Nemulțumirea a venit din faptul că medicul care ma asista făcea presiuni cum ca nu nasteam mai repede, el fiind iesit deja din garda Si grăbindu-se sa ajungă la Mall unde îl aștepta familia. Am născut la 12 ore de la internare, însă travaliul activ s a instalat în ultimele 3 ore.
A treia oară, am luat decizia minunata de a naște cu moasa, asistată de medic. Medicul a stat pe scaun până la final si a intervenit doar pt coasere. A fost o naștere fulger, cam la 40 min de când am ajuns în spital, însă bucuria de a fi prezenta si a participa activ la naștere nu mi o poate lua nimeni. A fost minunat si minunata a fost si toată colaborarea mea cu moasa care m a consultat si postnatal si mi a scos chiar si firele.
Din experienta proprie recomand cu toată inima nașterea cu moasa, si sunt pro inițierii programului propus „avem nevoie de moase”
Este extrem de important sa avem moase competente si mai ales empatice. Eu cred ca ducem mare lipsa de empatie din partea personalului medical… daca medicul este ok, pentru ca ti-l alegi la recomandari si stii cu cine ai de-a face, nu la fel sta situatia si cu restul personalului medical. Eu am avut o nastere foarte ok, cezariana de urgenta ce-i drept, insa intr-o atmosfera ok, nu m-am simtit aiurea nici macar o secunda.
Insa nu as fi ales niciodata o nastere acasa. La cate probleme am avut in sarcina, nici eu si nici copiii nu am fi supravietuit nasterii. Cred cu tarie ca este nevoie sa fii intr-un spital, nu degeaba mortalitatea infantila la nastere a scazut foarte mult comparativ cu perioada cand toate femeile nasteau acasa. Este riscant sa nasti acasa chiar si cand ambulanta este la poarta pentru ca nu stii in cat timp ajungi la spital. Iar uneori un minut in plus poate insemna o viata in minus…
Insa nu avem nevoie de moase super pregatite dar care sa se comporte rau cu gravida. Si asta porneste de la salariu, de la motivatia care le-a ghidat in alegerea meseriei, de la multe considerente de genul acesta. Cand cineva face asta din pasiune, se simte. Numai ca la noi nu prea se intampla – si ma refer mai mult la personalul auxiliar, mai putin la medici.
Eu am nascut in Bucuresti la spital, dar in prealabil am stat acasa cu moasa pana la dilatatie 7. La spital am ajuns in 20 min cu dilatatie 10, pregatita de expulzie. Moasa vorbea in permanenta la telefon cu doctorul care ii zicea ce sa faca. Per total a fost ok experienta. Dar acum ma gandesc ca puteam sa nasc acasa sau in masina, la cum s-a accelerat dilatatia. Si n-ar fi fost bine. Puteau sa se intample atatea complicatii. Eu sunt ok pentru moasa, ca sprijin moral. Dar cred ca si mai important este sa ai si un doctor in care sa ai incredere. Si sa te bazezi pe instinct. Eu as fi vrut sa merg la spital mai devreme sa-mi faca epidurala pentru ca durerile au fost oribile. Dar moasa m-a convins ca e prea devreme, aveam abia dilatatie 2. Si dupa aia…s-a accelerat totul. Deci, faceti ce e mai bine pentru voi!
Ti s-a parut ok faptul ca desi ai vrut sa mergi la spital pentru epidurala, moasa te-a convins ca nu este cazul?
Nasterea acasa exista in Romania doar ca un fenomen „intamplator” declansat de o categorie de viitoare mame care risca de comun acord cu o moase sau o doula de ocazie. Sunt moasa, am participat la nasteri acasa in Olanda, dar nu am incurajat sau participat niciodata la o nastere acasa in Romania datorita lipsei de legislatie, care poate pune in pericol viata mamei si/sau a viitorului copil ca si statusul celei care se implica in asa ceva.
Intr-adevar moasele trebuie sa fie absolvente ale Facultatilor de Moase, facultati care in Romania nu le dau o valoare reala absolventelor la terminarea facultatii in lipsa unei practici adecvate, care necesita asistarea directa a 40 de nasteri. Doula, preluata ca model de peste ocean, actioneaza intr-un cadru ilegal in Romania si isi depaseste de foarte multe ori atributiile. Ca moasa, cu o activitate sustinuta in Spitalul Universitar de Urgenta, dar si cu activitate independenta, fiind prima moasa independenta din Romania, prin Asociatia Moaselor din Romania militam in primul rand pentru moase educate & responsabile, ca si pentru schimbarea conditiilor in spitalele de stat. Rata mare a nasterilor prin operatie cezariana este o decizie care in acest moment depinde de medic, mosele in lipsa unor norme de practica, fiind doar simple executante a unor acte medicale aferente nasterii. „Avem nevoie de moase”…dar multi inchid ochii refuza sa recunoasca acest lucru.
Dragi Doamne, haideți sa privim nașterea si din alta perspectiva ! In primul rind, suntem create sa dam naștere de cind lumea si pământul ! Sarcina si Nașterea nu sunt boli așa după cum sunt percepute in zilele noastre, in care se intervine de multe ori invaziv prin diverse metode, intervenții care de multe ori sunt fără rost !
In al doilea rind, la facultățile astea de moașe, ar fi bine sa se prezinte numai acele femei care au intr-adevăr chemare spre aceasta îndeletnicire (care din punctul meu de vedere e Sacra, fiindcă sunt participante active si ar trebui sa acompanieze cu multă Conștienta un Rit de Trecere al unui/unei Spirit, Suflet, Ființe – cum doriți sa-i ziceți – si apoi sa fie primite doar acele femei care au dat naștere deja ! Căci numai o femeie care a dat naștere poate simți si acompania o alta femeie la naștere !
Moasa e si medic, si moașă, si vraci, si mamă, si doulă, si mama spirituală la ritul de trecere, și și și … E toate femeile la un loc pe linie ancestrala care au tot dat naștere !!! Moașa se conectează cu tine si copilul tau, moașa te mîngîie afectuos pe creștet si te încurajează, moașa se roagă pentru tine si copilul tau, moașa îți face masaj, moașa te șterge la fund, moașa îți prepara mincare si-ti si da sa maninci, moașa se asaza in pozițiile cele mai inconfortabile ca sa te ajute, moasa te spală, stringe si curăță după actul nașterii, moasa îți pune pruncul la sân si te-nvata despre alăptare, moasa îți recomanda leacuri din plante ca sa te refaci mai repede după naștere, moasa face baia ritualica pruncului, moasa îți răspunde la orice ora din zi si din noapte la orice mică neliniște, moasa îți face „Închiderea” energetică post naștere, atit de importantă si aproape nemaiîntâlnită in zilele noastre, moasa face aproape TOT la o naștere acasă (ce-am enumerat mai sus e din propria mea experiență de naștere acasă, cu o Minune de moasa care practica nașterea la domiciliu de 40 de ani, in care timp nu a avut nici un bebe, nici o mama decedați).
Moașele erau preotese inițiate in trecut, căci nu oricine își putea asuma așa răspundere !
Deci dragi Femei, haideți sa ne reconectăm cu Energia creatoare, cu Matricea sau Vidul dinauntrul nostru, căci acolo in Vid se naște Viața, si sa facem din actul nașterii un act sacru trăit cu conștiență !
Cu drag,
Anca
Ba eu cred ca la acea facultate trebuie sa intre persoane capabile sa inteleaga medicina si sa o aplice. Toata miscarea aceasta e facuta exact pentru a inlatura” moasele spirituale”, care te aburesc cu chestii fara sens. Sigur ca moasele ar trebui sa aiba si ceva pregatire in psihologie, sa fie blande si empatice, dar mereu de partea medicinei bazata pe dovezi. Iar realitatea zice ca in trecut cauza numarul unu de mortalitate in randul femeilor de varsta fertila era nasterea. Nu mai vorbim de mortalitatea in randul nou-nascutilor. Ani intregi s-au luptat femeile pentru a avea parte de asistenta medicala la nastere, mi se pare incredibil ca unele lupta acum fix pentru opusul acestui lucru.
Eu am născut primul copil în România, prin cezariana, cu medicul care mi-a urmarit sarcina, la privat, iar al doilea în Germania, pe cale vaginala. Am avut o moasa in Germania, dar nu de când ar fi trebuit, ci doar cu vreo 2 săptămâni înainte de naștere. Rolul ei a fost sa ma sprijine, sa ma pregătească pentru naștere. Am inteles ca inainte de nastere tine cursuri de pregatire impreuna cu parintii.
Am născut la spital, cu moașele care erau de servici( soțul mi-a zis ca erau moașe, eu am crezut ca erau asistente).Doctorița de servici doar mi-a facut ecografie, si alta doctorita ( pentru ca s-a schimbat tura) doar a privit în ultimele minute de expulzie și m-a cusut. Moasa mea a venit apoi acasă, mai des la inceput, apoi mai rar. Cantarea bebelusa, o verifica, m-a sfătuit în privința alăptării, m-a verificat la cusături, mi-a făcut masaj la burta si m-a ajutat cu orice nelamurire aveam.Decontata de casa de asigurări, în limita unui număr de vizite. Nu mai știu cate (poate 15, poate mai putin). Cu ea am facut si gimnastica de recuperare ( impreuna cu alte mame) tot platita de asigurari.
Sarcina mi-a urmarit-o un medic ginecolog. In timpul travaliului sotul a fost cu mine în camera de nasteri, moașele doar mi-au pus monitoare pe burta și veneau din cand în când sa ma verifice.
Din ce am citit aici, rolul moașelor difera de la tara la tara.
Eu am fost bucuroasa ca am avut posibilitatea sa am și o moasa, care sa-mi răspundă întrebărilor și sa ma sustina.
Buna.
EU am nascut la Giulesti. Tot travaliul destul de scurt pentru prima nastere am fost supravegheata de 2 doamne – nu stiu sigur daca erau asistene sau moase, Dar clar stiau ce fac. M-am simtit foarte linistita SI increzatoare SI m-au ajutat, Mai ales ca aveam lichidul Verde. M-au supravegheat in permanenta SI PE mine SI PE bebe in condiriile in care s- au nascut 6 bebei in noaptea respectiva. Da avem nevoie de moase, bine pregatite, Sa stir Sa evalueze situatia, Sa Te ghideze, Sa Te ajute. Avand in vedere ca in 2-3 zile esti externata, consider ca Este foarte necesara vizita moasei acasa. EU am fost Putin speriata bine suntem Acasa SI acum ce fac? Cum Il tin PE bebe, e corect, vai plange – nu mananca vine la san,cum II fac baits, curat buricul? SI multe multe alte temeri PE care in maternitate nu au fost lamurite. Fie din vina mea ca nu am intrebat, fie am fost prea tematoare Fata de niste asistente nesuferite. Am avut totusi bafta SI am vorbit cu un consilier in alaptare. SI da avem nevoie de moase, fiecare un felul nostru – nastere, consiliere, suport, alaptare etc.
Zi frumoasa