Spune-i lui. Cere-i lui. Ca să rămâneți împreună.

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Dacă nu poţi, nu veni la evenimentul ăsta, știu cum e să n-ai cu cine lăsa copiii seara. Dar, te rog, scrie măcar un articol despre femeia mamă.

Asta îi spuneam Ioanei într-o invitație la un eveniment. Sunt mama a doi copii minunați (clișeu, nu?), sunt soție, prietenă, fiică, profesionist. Nimic nou. Copiii mei sunt la fel de mici ca și ai Ioanei. M are 4 ani, iar B are 3.

Povestea mea e asta: am stat 4 ani acasă îngrijind și îngrijorându-mă constant pentru cei doi. Am plâns. Am urlat. M-am blocat de panică. M-am liniștit. Am savurat maxim micile victorii de după răceli, de 5 cm crescuți într-o vară sau de un bravo venit din partea unui medic pediatru care îmi spunea că mă descurc.

Îi scriam Ioanei rugând-o să scrie un articol despre impactul pe care îl are rolul de mamă în viața oricărei femei. Pentru mine, nu mai este absolut nimic la fel. Sunt părți bune, dar există și un revers al acțiunilor tale de mamă bună care se revarsă în primul rând asupra relației cu cel care în urmă cu ceva timp era poate cel mai important din viața ta: soțul, iubitul.

Atenție: acest articol este scris de o femeie cu pretenții profesionale, un fost și poate un veşnic workaholic.

O rugam pe Ioana să scrie despre femeia care a încetat să fie la fel după două nașteri, sau poate chiar după una, femeia care și-a spus că în primul an contează doar copilul și care s-a trezit că stă acasă deja de 3 ani, că nimic nu o mai încape, iar soțul a ajuns să îi spună Iubita, mai cumpără-ți și tu ceva! la care răspunsul este invariabil Păi de ce? Oricum nu am unde-l purta, femeia pentru care baia devine un lux atunci când adormi aproape în picioare, femeia care face mai multe dușuri vara doar pentru că trebuie să alăpteze, femeia care chiar dacă are o pauză de două ore pentru că bunicii mai ajută, caută rețete sau alimente minune pentru copil, iar mai târziu caută metode de creștere, sfaturi de creștere copil, vaccinăm sau nu vaccinăm(?) și face cumpărături online pentru că nu apucă să iasă din casă, femeia pentru care un rimel începe să se usuce de nefolosire, iar un creion de ochi devine prea mult atunci când în sfârșit doi copii sunt îmbrăcați, femeia pentru care demachiantul e prea complicat de aplicat atât timp cât există apă și săpun (iar a doua zi parcă arăt bine pentru că se întinde puțin machiajul rămas de cu seară. Nici nu zici că sunt nemachiată :)).  Femeia care a ajuns de la 50 de kg la 58 și asta și după 4 ani de la ultima naștere.

Femeia care are șolduri imense din cauza oaselor care s-au deplasat, care din abdomenul plat (la mine așa a fost) acum are burtă. M. m-a întrebat de curând dacă am un bebe în burtică, la fel ca Mariana. Mariana este în luna 7 de sarcină. Acum sunt la cură.

Durerea cea mai mare e că la un moment dat ești atât de prinsă încât uiți că lângă tine se află bărbatul lângă care ai trăit atâtea. Iar el începe să se îndepărteze. De ce? La noi a fost așa: s-a dezvoltat super mult în toată perioada asta în care eu am stat acasă. L-am susținut constant. Mă hrăneam din succesul lui. Îi cunosc toți colegii și toate softurile făcute (eu lucrând în comunicare). Ajungea acasă doar la 9 seara. Era obosit, dar stătea puțin cu M. Acesta este motivul pentru care copilul se culcă acum foarte târziu. Stăteam cu ea ca să îl vadă. Se jucau 30 de min după care făceam baia. Adormea pe la 10.30. El s-a dezvoltat pe partea de eficientă, de management. E extrem de bun în ceea ce face. În schimb eu decid când mergem cu copiii la medic, dacă le dau sau nu antibiotic, homeopat sau doctor clasic. El e extrem de bun și de eficient. Dar când vine vorba despre copii, nu mai putem vorbi despre eficiență (am toate perechile de pantaloni tocite în genunchi de la atâta stat la nivelul lor să le vorbesc).

Pe undeva … lucrurile s-au rupt. El îmi reproșa că uit să iau apă când ieșeam afară. Și? Suntem în câmp? Cumpărăm o sticlă de jos. Ultima oară mi-a reproșat că am uitat nu știu ce să iau în concediul de șapte zile cu doi copii mici, la bulgari. M-a bușit râsul atunci, dar acum nu-mi mai vine să râd.

Și dintr-o dată a  apărut o schimbare: eu am început serviciul. A fost vis pentru mine. Fostul angajator m-a chemat (în condițiile în care, în cazul meu, nu era obligat). Rezultatele au fost bune şi m-au montat extraordinar. Din păcate mi-am dat seama că trebuie fiu eficientă la serviciu 8 ore,  că trebuie să ajung la program acasă pentru că el trebuie să plece din nou la serviciu, că trebuie să am grijă de doi copii care pe lângă mâncare şi baie au nevoie de foarte foarte multă atenție. Deh. Au crescut. Alte provocări. Recunosc faptul că ai mei copii sunt într-o perioadă care pe mine mă depășește. Conform coachingului, se pare că eu am avut o problemă în aceeași perioadă a vârstei lor. Ok. Așa o fi. Dar m-a terminat.

Dintr-o dată, eu sunt vinovată pentru că: De ce sunt cei mici răsfățați? De ce să nu le dăm ciocolată? De ce să îi culcăm mai repede de 11? De ce se tăvălesc pe jos și de ce urlă uneori? E clar că-i vina mea.

Pentru prima oară din liceu, căci de atunci ne cunoaștem, mi-am dat seama că omul de lângă mine mă contrazice, unde până atunci totul fusese discuție. Noi niciodată nu ne-am contrazis. Noi am discutat și mereu am hotărât împreună.

Din păcate orice mamă poate ajunge la un moment dat aici dacă e puțin luată de val. E atât de ușor să ajungi aici. Mi-e dor să ies cu el în oraș. Acum ne permitem. Copiii stau și cu bunicii. Iar bunicii au curaj acum să stea cu amândoi. Până acum era mare panică.

E mare nevoie să te simți din nou femeie.

Ioana, îți știu articolul despre sexul de după copil. Am plâns puțin când am citit. M-a atins puternic. Nu e nevoie doar de sex. E nevoie de privire ochi în ochi, de o mână încleștată în cealaltă, de linișteeeeee, e nevoie să te redescoperi pe tine femeia. Tu mama ești 90% din zi. Ajunge. Oferă-le acest 10% femeilor care te citesc.

Poate că primi pași constau în îmbrățișarea pe care le-o dăm când vin de la serviciu. Știi la ce mă refer? Eu de multe ori îl luam, săracu’, cu: Ai cumpărat picăturile? Unde sunt? Dă-mi-le. Mâncarea e pe foc. Eu mă duc puțin la baie/ să întind rufe/ să strâng în dormitor/ să închid geamul pentru că până acum s-a aerisit/ să le fac un fresh copiilor/ să termin băița/ să fumez o țigară (pe care o fumez la ghenă). Sunt sigură că nu sunt singura care face asta. Jur că nu se îmbolnăvește niciun copil (și eu am doi, MICI) dacă spălăm pe jos o dată la 4 zile, sau dacă dăm cu mătura doar în bucătărie în dreptul scaunelor copiilor,  sau dacă ștergem praful la două săptămâni şi niciodată în toată casa.

Așadar, îmbrățișarea de intrat în casă, după care timpul cu el. După ce adorm copiii e nevoie de câteva clipe alături de el. E aşa frumos şi ne încărcăm atât de mult cu tot ce avem nevoie, inclusiv cu energie pentru a face faţă micilor terminatori a doua zi.

Teatru, film, RESTAURANT, pentru că doar într-un restaurant stai față în față și poți vorbi, shopping la Victoria’s Secret. Dar mai important este să facem din asta o rutină. Măcar o dată la două săptămâni e nevoie de o ieșire doar tu cu el. E dificil ca naiba la început. Parcă nici nu știi ce să mai vorbești. Adică sunt atâtea pe care nu le vorbim și sunt stringente. Cum să pierdem ocazia asta? Da. Pierdeți-o. Vorbiți despre prieteni, despre Paris, cumpără-ți o carte împreună cu el, despre guvern, despre proiecte, despre TINE. Urlă cine ești. Ce-ți dorești. Spune-i câtă nevoie ai să te țină pe piept, acum, când asta e doar o amintire, doar pentru că tot timpul altceva e mai important. Spune-i că ești aceeași femeie pe care el o știe, doar că puțin schimbată. Spune-i că ești femeie și ai nevoie de un bărbat ca el care să îți confirme asta.

Ăsta este singurul meu regret în acești patru ani. Că am uitat de soțul meu pe care îl iubesc, iar acum mă rănește uneori pentru că nu mă mai înțelege și asta pentru că nu mai suntem conectați. Vă sună familiar asta? E din parenting. Dar se aplică și aici. Cred. Sunt sigură.

Am început să aplic asta de ceva timp. Acum ne culcăm mai repede. Acum putem vorbi. Acum ne privim mai mult în ochi. Vine acasă mai repede. J

 

Multă baftă la îmbrățișări REALE!

Sursa foto: femeie via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4218

69 comentarii

  1. Ce ma bucur ca e cu final fericit povestea asta! Kilogramele se pierd, silueta revine, ba si oboseala trece. Important e sa ramana iubirea. Si mintea care s-o conecteze intre cei doi. 😉

  2. Eu vreau de la nevasta mea curatenie si mancare gatita; afectiunea nevestei fata de barbat se afirma prin fapte concrete, nu prin imbratisari.

    Afectiunea barbatului fata de femeie se afirma tot prin fapte concrete (aduce bani acasa de la serviciu si xoxo).

    • Vorbesti serios? Imi pare rau ptr tine daca astea sunt singurele moduri prin care poti primi sau oferi afectiune.

    • Dar si femeia aduce bani acasa si se ocupa si de caminul ei (facand mancarea gatita la care viseaza acest domn si smotrul prin casa) dar si de copii.

      In aceste conditii, intrebarea care se pune este – ce rost ar mai avea langa o femeie un astfel de personaj care VREA strict in virtutea faptului ca aduce bani in casa?

      Bani in casa aducem si noi.

      Sunt curioasa daca acest domn care vrea are o partenera – insa dupa felul in care pune problema, opinia mea ar fi ca nu.

    • vai de capul tau ….la felul in care gandesti cu siguranta esti singur sau daca ai pe cineva femeia aia e cu siguranta e groaznic de nefericita cu tine

    • In cazul asta nu trebuia sa te insori. Era mai simplu sa iti angajezi o bucatateasa si o femeie sa faca in casa curatenie

    • @Ioana, @Ana, @Anda, @Laura, @Cristina:

      Nevasta-mea confirma. Aveti dreptate. Este tare nefericita.

    • Ori esti un troll super plictisit si testezi audienta, ori esti un badaran penibil. Oricum ar fi, ma gândeam ca ar fi misto sa iesi la o bere si sa ne lasi. Cu sotia, daca exista. Castiga
      toata lumea.

    • Ati fi surprinse, dar sunt suficiente femei care nu cauta atata „passion de corazon”, vor un barbat care sa aduca bani in casa, cat mai multi, oricum mai multi decat ea si sa manance cuminte cele 3 feluri pe care i le pregateste ea zilnic, apoi sa o lase in pace ca mai are de calcat, frecat podele etc. Ce atata pupat, ce atata imbratisat sau tinut de mana. Potmoneul si burta sa fie pline, restul vin dupa. Si nu-s nefericite – asta au cautat, asta au gasit.
      Da, noua – celorlalte – ni se pare trist, dar uitam ca este vorba foarte mult de mentalitate, de cum am fost crescuti, ce am fost obisnuiti sa cerem de la viata, de la noi insine si de la partener.
      Si mi se pare mie trist, oricum, sa nu ai altceva in plus de oferit pe langa bani / oale cu mancare, dar daca ei sunt fericiti, asta conteaza.

    • Mishujean, domn drăguț, să fiu nevastă-ta… mi-ar fi rușine. Cred că asta nu ai înțeles, pe langă menajeră, un om are nevoie și de dragoste, asta dacă ești om. Că dacă nu ești, lucrurile în mod cert se schimbă. Și încă ceva, când vei vedea cum arată viața unei femei, viața unei mame- care face sacrificii pentru copii și apoi și pentru soț, atunci da, vii cu o părere pertinentă. Până atunci, probabil că voiai doar să atragi atenția. ?

    • Prințeselor femei v-ati schimbat rolul în ultimii 30 de ani de la mama la o struto-camila care alerga intre mama și cariera și asta afectează familia ca și concept.

      Trebuie sa realizați ca în primul rând cei afectați sunt copii cărora acum suntem nevoiți sa le găsim suplinitori de mame gen bone, grădinițe, after-school. În plus datorită timpului pe care nu îl mai petrecem cu copii le oferim în schimb jucării, tablete dar ei nu au nevoie de acestea.

      In loc sa păstrați rolul cu care natura v-a înzestrat voi vreți sa îl schimbați și de aceea în țările civilizate indicele demografic este în scadere!!!

  3. Eu zic ca unele mame si vor sa dea totul din ele, pana la ultima rasuflare. Nu acepta ajutor, nu vor sa cheme ajutor etc. Ieri am fost la o prietena care are gemeni de 4 luni. E franta. Sotul lucreaza extrem de mult. De 1 sapt nu a iesit afara cu copiii caci nu are cine sa o ajute (trebuie 2 persoane sa cobori de la etajul 7 mai ales ca liftul este f mic). I-am zis sa-si ia o bona, sa cheme o vecina, sa o ajute portarul de la parter. Nu , nu si nu, toti sunt varza, nu pot avea 2 min grija de un copil, etc etc. Hai sa fim realisti, asa cum te obisnuiesti, asa o sa-ti fie. Eu dupa ce nasc pe nr 2 voi gasi o solutie sa am grija de mine, sa nu mai am parul soios, sa ma duc la sala. Ca o familie sa fie sanatoasa , mama trebuie sa fie in primul rand sanatoasa la cap!

    • E depresie pp. Refuzul ajutorului si ideea ca tu esti cea mai buna. Sunt acolo acum. Dar astazi ies cu sotul meu la restaurant si in oras si sper sa fie totul bine 🙂

  4. Mhm. Greut si bun articolul asta. Cred ca intai trebuie sa-ti impui un minim program de regasire personala (o ora-doua pe saptamana in care sa stea doar partenerul cu copilul). Asta nu reprezinta o ocazie doar pt tine de a-ti regasi centrul, ci si pt el – de a-si dovedi ca se poate descurca intr-o relatie 1 la 1 cu cel mic.
    si da, in plus, chiar si fara evadari comune, sa vorbesti sau sa te imbratisez cu el macar 5 minute pe zi… ca inainte.

  5. Of, cred ca cel mai e greu e momentul ala in care incepi sa te contrazici din orice, sa te contrezi si orice mica conversatie sa devina posibil motiv de conflict. Eu cred ca cele mai multe sunt generate de oboseala din ambele parti. Uneori e bine sa ceri putin ajutor, si daca reusesti sa evadeti putin si sa te resetezi, treci mai usor peste impas.

  6. Eu sunt o pacifista de fel dar nu inteleg deloc de ce tot femeia e vinovata. Ea duce sarcina cu toate durerile ei, ea naste cu tot ce presupune asta ea trece prin alaptat etc nopti nedormite….si tot ea trebuia sa fie mai tandra mai slaba mai nu stiu cum. Am senzatia ca barbatii din ziua de azi sunt niste alintati. Sa treaca ei pein durerile noastre si dupa aia mai discutam. Mie mi se pare ca in zilele noastre se adâncește prapastia dintre barbat si femeie ptr ca chiar daca acum ea lupta sa salveze familia atunci cand va reveni slaba sigura pe ea etc bumerangul il va lovi pe el cum necum. Noi femeile nu prea lasam polite neplatite…. ..e f trist sa nu ai sotul f aproape in cea mai grea per din viata unei femei.
    Eu ma gandesc ca ne trebuie ceva sfaturi sa ne crestem băieții barbati adevarati puternici si hotarati. E o mare prapastie intre femei si barbati.
    O mama care isi iubeste si ingrijeste bine puii arata prin asta ca isi adora sotii. Poate ar trebui sa scrii despre asta printesa. Sa scrii ca o femeie isi iubeste barbatul cand isi doreste copii cu el, cand isi ingrijeste copii bine.

  7. Eu ma aflu intr-un moment de revolta si intreb: da domnii soti ce pazesc in tot acest timp? Ca de lucrat la ingrijirea personala au si ei cu siguranta si romantismul nu zboara doar pentru ca sotia e doar mama, zboara si pentru ca sotul nu mai e sot. Ati primit in ultima vreme vreun compliment, masaj, un „mergi si tu o ora la coafor ca stau eu cu copii”, un „hai ca imbrac eu copii si impachetez tot in timp ce tu te machiezi”? Este frumos si nobil ca avem intentia de a redeveni sotii dar eu cred ca trebuie sa devenim prima data egoiste inainte de a putea cu adevarat oferi ceva altuia.

  8. Ma regasesc partial in acest articol: 2 copii, unul mic, unul foarte mic, de iesit doar noi 2 la un restaurant inca nu se poate vorbi, mai asteptam. Primul pas pe care l-am facut si de care sunt tare mandra, e ca am inceput sa merg de 2-3 ori pe saptamana la sala si sa ma deconectez (tot la ei ma gandesc – oare plange bebe 2, oare vrea țâți, oare se descurca sotul??) Dar macar e un inceput. Apreciez efortul lui de a sta cu 2 maimutoi mici si faptul ca intelege ca am si eu nevoie de cateva momente pt mine. Suntem pe drumul cel bun. Sper!
    P.S. avem noroc de 2 copii care la ora 10 de obicei dorm, iar pana la 11/12 avem si noi timp pt noi si pt pus tara la cale.

  9. Depărtarea unul de celalalt se instalează în timp dacă se ignora partenerii. Azi, vine bărbatul la mine cu gând de sex, dar l-am refuzat fără sa -i spun ce ma deranjează. Rău am făcut, puteam să-i spun Uite ma bărbate de 2 sapt nu ma bagi în seama, nu ma pupi, nu îmi dai o îmbrățișare și asa dintr-o data vrei sex? Dar ce sunt eu, mașinărie care se aprinde când apeși pe un buton? Acum ne vom îndepărta și mai tare, căci suntem amândoi orgolioși. 🙁

    • Eu am o reteta simpla contra orgoliului. Pur si simplu te duci si-i spui ca-ti pare rau. Iti calci pe inima. Functioneaza de fiecare data.

  10. Mie mi-a sunat aiurea. Cand copilul mic plange acasa dupa parintii lui e aiurea ca ei sa faca o rutina saptamanala mersul la film restaurant etc. Daca vrei sa te conectezi cu sotul o poti face si cu copii in jur…poti bea o cafea mana in mana cand copii dorm sau se joaca. Daca putem noi cu 4 on jur fara nici o bunica in jur puteti si voi cu 1 sau 2. Asta e de acum familie, cuplu…..toti impreuna. Si poti sa-ti imbratisezi sotul si sa-l pupi cu copii de fata si sa-l alinti si sa ii faci de papa ce ii place. Asa cum si el poate intelege 1 an sau 2 ca nu mai e number 1 si tre sa aiba putina rabdare. Iar asta cu contrazisul e normal n-as lua-o ca o tragedie. Si nu cred ca e din lipsa conectarii. Ce vreau eu sa zic e ca se poate sa ne conectam ca si cuplu si cu copii de fata iar daca nu reusim asta e o problema. N-as incuraja prea mult iesitul in 2. Imi pare a fi in detrimentul.copiilor.
    Si nu n-are nici o scuza ca venea tarziu seara acasa si abia acum dupa reluarea ” conectarii” se straduie sa vina mai devreme. Tocmai, trebuia sa se straduie sa vina mai devreme ptr a ajuta a sta cu copii etc.

    • Uite, mie-mi suna foarte aiurea: „Daca putem noi cu 4 on jur fara nici o bunica in jur puteti si voi cu 1 sau 2. Asta e de acum familie, cuplu…..toti impreuna.”
      si:
      ” N-as incuraja prea mult iesitul in 2. Imi pare a fi in detrimentul.copiilor.”

      Foarte, foarte deprimant. O fi in detrimentul copiilor daca parintii stau mai mult prin oras decat pe-acasa cu ei, dar astea sunt cazuri izolate. In schimb, sunt destule cazuri – din fericire – de parinti care nu renunta complet la pasiunile si interesele lor de dinainte, ci doar le raresc, dar continua sa iasa in continuare la restaurant, la cinema, la teatru doar ei doi (sau cu alt cuplu de adulti) si te asigur ca nu vor fi traumatizati copiii, nici nu vor dezvolta complexe de abandon. Dar foarte probabil vor invata un lucru benefic si anume ca mami si tati sunt si „sot si sotie” si ca au nevoie sa petreaca timp si exclusiv cu adulti, fara copii si nu-i o tragedie. Depinde de fiecare ce mesaj doreste sa-i transmita copilului despre sine, despre familie, despre cuplu.

      PS. Ca te mai pupi cu sotul prin casa sau ca singurul timp in doi e in casa, seara, dupa ce adorm copiii nu mi se par relevante, e doar un mijloc de a supravietui ca un cuplu, nu de a TRAI ca un cuplu.

    • Nu baga mana in foc ca doar ” supravietuim” ca si cuplu ca s-ar putea sa te arzi :))) nu trec 2 ore fara sa discutam un pic pe mess sau tel. De fapt ce zic 2 ore si 1 ora e mult :))) Cred ca vb mai mult intr-o zi decat cei ce ies seara in oras. Nu avem tv asa ca seara stam cu totii sau impartiti pe gasti 🙂 Nu ne plictusim la noi e mare veselie. Normal ca mai sunt si discutii nervisori dar sufleteste suntem impreuna 100% si asta e cel mai imp. Sotul meu iubeste copii si sa fie cu ei poate asta face diferenta.

  11. f bun articolul, pt noi din pacate aceste idei nu se mai pot aplica.. e prea tarziu.. peste 2 sapt semnam actul de divort.. simt ca ma doare sufletul la propriu

    • Nu e prea tarziu. Am o matusa care a divortat si dupa divort a luat-o de la inceput, tot cu el :))) si acum sunt tot impreuna, au trecut 20 de ani, au si un copil. Niciodata nu e prea tarziu daca iti recunosti greselile si vrei cu adevarat sa fii cu el…

    • eu mi le-am recunoscut, el considera ca nu a gresit cu nimic.. mi a zis sa plec din casa lui, cu un copil de 1 an si 11 luni in brate si cativa saci de haine. sub pretextul ca el nu se poate odihni si in ritmul asta nu mai face fata la job. pt el, job ul e pe primul loc. de 2 sapt nu si a vazut copilul si nici nu a intrebat de el. e f mandru de decizia lui,a zis ca ii pare rau ca nu a luat o mai devreme.deci cred ca e un capitol incheiat, nu mai avem ce repara.

    • Nu-l intereseaza decat de sufletul lui,de fericirea lui. ” am fost prea cicalitoare, prea multe reprosuri, asa ca primesc acum ceea ce merit „

    • Draga mea, avem copii aproape de aceeasi varsta :). Vei fi bine, pana la urma – nu cred ca ai vrea sa imbatranesti langa un om care nu te pune pe tine (voi) pe primul loc. Iti doresc sa-ti gasesti puterea si sa te bucuri de viata alaturi de copilul tau.

  12. Ma scuzati de oarecum offtopic, dar eu sunt incepatoare si nu stiu. De ce trebuie sa facem in fiecare seara baie copilului in conditiile in care glandele sudoripare nu sunt dezvoltate ca in cazul adolescentilor – si bineinteles, cand nu s-au jucat prin pamant sa se faca ca porcusorii? Adica inteleg ca e amuzant in apa, dar n-au si ei pielisoara care se duce naibii cu atatea chimicale si sapuneli? Eu vad ca toate mamicile ocupate includ in meniul zilei baia copilului, care nu-mi inchipui ca e o treaba de 5 minute. Pai daca se renunta la aia nu capeti brusc o ora intreaga de timp cu copilul sau cu partenerul?

    • Ca să-i faci un ritual, sa inteleaga, dupa baie vine somn. Multi copii sunt adormiti dupa baie, altii plini de viata. Si nu e doar de glande sudoripare vorba, fata, mâinile, pliurile multe la copii mici, picioarele, fundul, sexul, trebuie spalate si mai usor si mai bine speli copilul cand îl bagi in apa. Si poate fi un moment plăcut si care creaza legături. Sotul meu se ocupă de baia copiilor, asa petrece timp si cu bebe dupa munca.

    • Pai si cititul ce are? Si ala creaza legaturi, unele chiar neuronale 😀 Si se poate transforma si in ritual.

    • Primului copil ii faceam zilnic pentru ca asa era scris in cartile pe care le citeam. 🙂 Noroc ca ii placea, ca il spalam doar cu apa sau doar cu apa cu tarate si mai tarziu cu chestii bio care nu afectau pielea.
      La gemeni s-a schimbat…ca nu mai era timp suficient…la fund insa spalat zilnic dar e foarte usor, mai ales cand sunt mici, la chiuveta. Mereu au fost spalati 1 zi da, 1 nu sau chiar 2 nu in functie de cat de murdari erau. Am trecut insa la dusuri care ca si durata sunt de maxim 5 minute cu tot cu par. Normal ca ei prefera balaceala din cada eventual si cu niste spuma si sa ii las cam o ora minim sa aiba timp sa isi faca de cap. :)) :))

    • Tocmai ca dermatologii nu recomanda baia zilnica la copii. Eu doar vara ii faceam dus zilnic ca se juca in nisip. Cred ca pentru multe mamici face parte din raitualul de seara. Acuma ii fac o seara, 2 nu si tot asa. Iti dai seama ca daca merg un weekend de ACASÄ nu ma apuc sa spal copilul doar ca sa fie spalat. Daca iesim si o aduc acasa seara rupta de somn, baia poate astepta si pana a 2-a zi.

    • deci nu-s nebuna :)))

      eu una nu i-am faut baie zilnic niciodata.
      ba chiar, la inceput ii faceam la 3 zile si asta pt ca era un chin pt ea baita. efectiv urla din toti plamanii. Dupa 3 luni arevenit la sentimente mai bune, insa tot nu ii fac baie zilnic. o sterg zilnic cu o carpa moala ce apa pela pliuri, in zina intima etc, insa baie nu ii fac zilnic. Ea are un program al ei de somn, facut de ea, oricat m-am chinuit sa i-l modific nu a reusit. in vara vroiam sa o fac cumva sa doarma mai tarziu, dar am reusit in 2 luni sa o fac sa doarma cu o ora mai tarziu, iar la scurt timp a revnit la ora i aleasa de ea 🙂
      in plus, baie nu ii fa seara, ci la amiaza, tot din cauzaprogramului ei de somn. pe la 8 doarme, iar eu maintorc de la lucru la 4. prefer saii fac atunci baie si ii da un boost de energie de adoarme la 8 jumate :))

    • Eu nu ii fac baie bebelușului in fiecare seara, mai mult decat atât, seara nu ii fac aproape niciodata, ci dimineata, pt ca atunci am liniște. Nu e o treaba de 5 minute, dar nici de o ora, in cazul in care nu iti dai copilul cu crema (lucru total nepotrivit dpmdv daca copilul nu are probleme dermatologice). La noi durează cam 15 minute de cand incep sa il dezbrac si pana am terminat de îmbrăcat înapoi.

  13. femeia care a scris povestea asta pare ca a luat niste decizii proaste in viata ei care acum o fac nefericita. daca ar fi fericita in postura de mama nu ar mai vedea copiii cu tot ce implica asta ca pe o povara. dintre toate cuplurile pe care le stiu, femeia-mama nu prea exista, pentru ca ziua are 24 de ore, si mama trebuie sa fie non stop, iar rolul de femeie dispare, de multe ori brusc. restul sunt incropeli, ca atunci cand incalzesti o ciorba, tine o perioada, dar problemele de fond raman – timpul e limitat si trebuie alocat in cea mai mare parte copiilor. se pare ca femeia nu mai poate fi femeie odata ce devine mama. sa incerci sa faci altfel e ca si cand ai inota impotriva curentului si de suferit o sa aiba copiii care nu mai au parte de aceeasi atentie.

    • Bați câmpii. Imi cer scuze daca te deranjează afirmația, dar o susțin. Adică daca vreau sa am o ora pt mine zilnic, ceva vreme doar pt mine si soțul meu, daca vreau sa ma duc din nou la serviciu înseamnă ca am luat decizii proaste prin faptul ca am ales sa fac copii??? Serios? „Rolul de femeie dispare”??? Tu de cand esti mama nu mai faci sex? Ca doar mamele nu fac sex, ci au grija de copii, nu? Si ce o sa faci atunci cand copiii se fac mari si se muta de acasa? Rămâi fara scop in viata?

    • e deranjant saritul de c–r in sus (jigniri etc.) in lipsa argumentelor. e o decizie proasta pentru ca mamicitul e incompatibil cu viata de femeie. teoretic, se pot da multe sfaturi, practica ne omoara de fiecare data. nici macar lelita Ioana, casnica, n-a reusit sa tina focul aprins in Vasile dupa ce a facut copii (e drept, nu avea masina de spalat si alte minuni ale tehnologiei), cum ar putea femeia multitasking din ziua de azi (job, copii, menaj, bucatarie, cumparaturi) sa mai fie si femeie pentru sotul ei? una e sa vrei si alta e sa poti…. ziua are tot 24 de ore. ah, si barbatii tot la fel de neimplicati vor fi, pentru ca pot – ei pot pleca oricand, femeia ramane cu copiii de gat. e nedreapta viata. cand alegi sa fii mama inevitabil nu mai ai timp de alte chestii. nu stiu daca e vreun cuplu care a reinventat roata. ii excludem pe cei care isi permit menajera, babysitter, au timp si bani de coafor.

    • sorry, dar se poate.

      Am faut si eu greseala sa m las deoparte cateva luni, insa am reusit sa ma adun si sa le impac pe toate. Trust me, e poate.
      In plus, de 2 saptamani m-am intors la lucru. tot pot sa fiu si mma si femeie si sotie. Se poate daca iti gasesti ritmul. si dureaza mai mult de o zi pana te prinzi cum poate functiona.

    • De mult nu am mai citit o asemenea prostie, cica daca esti mama nu mai poti fi femeie. Doamnelor ce locuiti in Romania, va rog implicati si tatii in cresterea copiilor. Stiu ca nu prea e la moda in Ro, dar se practica prin alte tari unde mamele sunt parfumate si aranjate si mai putin stresate. Astfel va apreciaza domnul mai bine efortul, pentru ca stie din experienta cum e.

    • in Romania incercarea de implicare a tatilor are succes partial, temporar si doar in unele cazuri. asta e momentul cand nevasta devine cicalitoare, deci greu de suportat. de aici pana la parasit si eventual divort (daca nu e mult de plata la pensia alimentara) nu e decat un pas. depinde foarte mult de „domn”, iar „domnii” din Romania chiar nu dau pe-afara la treburi casnice. asta e adevarul, il stiti si voi, dar va place sa il cosmetizati, de parca asta schimba realitatea.

    • Daca „domnul” nu a dat pe-afara de treburi casnice, de ce se face „tata”? Ei isi doresc copiii? Isi doresc sa se ocupe de ei, sa ii creasca, sa fie acolo?
      Eu vad doua variante: ori stiu ca sotul nu ajuta la nimic, dar imi doresc enorm copil, il facem, si imi asum ca sunt responsabila de tot si nu ma plang, ori vad ca e implicat si si datorita acestui lucru facem un copil, ca stiu ca ma pot baza pe el. Dar de ce sa fac un copil cu cineva care nu m-a ajutat niciodata la nimic si dintr-o data sa am asteptari, asta nu inteleg…

    • Imi vin in minte minim 10 domni din diverse paturi sociale, cu diverse servicii si pregătiri, romani, care se implica in viata de familie, care schimba scutece, plimba, hrănesc si adorm copiii. Care gătesc, fac cumpăraturi si dau cu aspiratorul cot la cot cu femeia. Poate nu in fiecare zi, dar nici cum zici tu. Poate ai avut ghinionul sa dai numai peste bărbați neimplicați si de aia ti se pare ca trebuie sa faci tu totul.

      Mi se pare periculos sa te axezi doar pe rolul de mama. Orice relație, inclusiv cea de cuplu, trebuie îngrijită. Altfel se pierde. Si chiar daca tu nu esti cicălitoare, tot va îndepărtați unul de altul si tot la divorț ajungeți.

      Totuși, nu mi-ai răspuns la întrebare: daca acum esti 100% mama si nimic altceva, ignorandu-te pe tine ca femeie si relația de cuplu, ce vei face cand copiii vor fi mari si se vor muta singuri?

    • Iaca,Andreea ma bag si eu in seamă; pot fi 2 variante:una fericită-adică atunci va ajunge să fie constientă de condiția ei umană si va începe sa aibă grijă de ea ( soțul continuă sa fie doar omul cu care locuiește ,ca să dea bine la gura lumii..sau cel care le asigură siguranța zilei de mâine ) sau varianta nr.2-face o depresie urâtă ( in viziunea ei” copiii pt care si-a sacrificat tinerețea nu o mai consideră de neînlocuit ” …si nu isi găsește locul ).

    • Si varianta 1 ti se pare fericita? Sa stai cu un om doar pt ca nu esti capabil sa te întreții singura sau de gura lumii? Conceptul de singurătate in doi iti zice ceva?

      Mie mi se par amândouă niște situații rele in care nu as vrea sa ma aflu.

    • Am uitat sa pun ” ” la situația fericită. Sunt pe deplin de aceeasi părere cu tine.! Cred că este o povară grea acest tip de singurătate in 2. Si da ; trebuie avut grijă să nu se instaleze ( dacă ai cu cine te înțelege ; că dacă „te-ai aliat ” cu Mishujean…parolle…parolle?)

    • Realitatea este ca da, sunt barbati foarte multi asa cum spui tu, dar mai rar sunt si cei ca al meu: implicat 100% cu copiii de cand s-au nascut, implicat si acasa la facut curatenie, ordine etc. Da ok, nu calca, nu spala si nu face de mancare dar stie sa puna hainele murdare in cosuri – nu pe langa sau sa le lase prin camera aiurea – si incalzeste mancarea. Spala vasele mai bine si muuuult mai des decat mine, ordine face muuult mai des decat mine si curatenie facem cot la cot – aia dintre cele 2 vizite ale doamnei care ne ajuta.
      Cu copiii e super, iese in parc cu toti 3 si chiar il asculta. Ba pleaca si din oras cu ei, inclusiv in excursii. Da, e putin mai dur decat mine – adica mai ridica si tonul ca altfel 3 mici ti se urca in cap – dar le-a prins bine jucam „politist bun, politist rau” si el saracul s-a ales cu rolul mai „negativ” decat al zambitoarei de mine.
      Nu l-am „dresat” eu, pur si simplu si-a dorit foarte mult copiii iar in familia lui parintii au facut cot la cot totul, a avut de unde invata. Si el se plange ca e greu – ca si mine de altfel – si da e greu dar extrem de frumos cu 3, cine se plange ca e greu cu 1…fratilor, e parfum de ce vreti voi…pana nu aveti minim 2 efectiv nu stiti cum e viata cu copii cu adevarat. 🙂
      Da, sunt norocoasa. Chiar sunt.

  14. Sotul tau este un barbat norocos! Tu esti o femeie minunata,nu ai lasat sa se destrame familia,esti puternica. Orgoliile sunt cele care destrama casniciile in ziua de azi. Dar el nu trebuie sa ia totul ca si cum i se cuvine,ai stat 4 ani acasa angajata in cel mai solicitant „job”: cresterea copiiior. Nu este normal sa te invinovateasca pt comportamentul copiiilor,educatia se face de catre ambii parinti,cu toate ca da,cea mai mare presiune se pune pe mama la noi. Daca tu te-ai implicat mai mult in relatia dintre voi si el trebuie sa se implice mai mult in viata copiiilor.

  15. Uuuu, am citit un banc bun. Era cu referire la Ucraina, dar se poate aplica si la noi:
    In Romania majoritatea copiilor sunt crescuti de parteneri de acelasi sex („same sex couples”): mama si bunica lor 😀 OK, poate suna mai bine in engleza, dar oricum e dureros de amuzant.

  16. Mi se pare aiurea sa generalizezi.. Da, sunt tati care nu mișca un deget si tati care fac o gramada.
    Nu am partener roman, dar imi vine greu sa cred ca nu sunt si in Ro tati implicați cot la cot… Partenerul meu face la capitolul cumpăraturi, gatit si curățat mai mult decat o sa fac eu vreodată.. Si asta funcționează la noi foarte bine.. Dar din nou, generalizarea nu e ok….

    • Chiar exista si in Romania parteneri care fac totul impreuna cu sotia atat pentru casa cat si in cresterea copiilor. Si nu are doar 25 ani sa zic ca e dintr-o generatie mai noua care, citind si instruindu-se, a hotarat sa fie altfel decat parintii din copilaria lor.
      Din pacate insa sunt mult mai rari decat ar fi cazul iar uneori cei care au intentii de genul acesta dau inapoi din motive stupide, gen „rad prietenii de mine daca ar afla ca spal la fund copilul” si alte asemenea.
      Exista cupluri formate prin liceu sau facultate care sunt pe destramate sau pe punctul de a disparea pentru ca venirea copilului le-a deschis ochii asupra a ce-si doresc, ce roluri isi pot asuma.

  17. Ai mare dreptate,Dia..ce ma uimeste pe mine e numarul mare (aici pe blog,dar si in general) de femei care sunt nemultumite de sotii lor. Femei care se pretind majoritatea intelectuale,femei implinite profesional(ca banuiesc ca tata Floarea de la cucuieti citeste printesa urbana) cu un anumit statut,un anumit bagaj de cunostinte si experienta..deci cum mama naibii astfel de femei au astfel de barbati? I mean…e un mare paradox

    • Eu nu ma mir delo. E generatia cocolosita de mame acasa, nu prea au fost pusi acasa la treaba. Inainte Ion raspundea de curte, animale, acareturi si Maria de casa. Acum, lui Ion, norocos cum e i-a disparut curtea si s-a trezit cu tv sau calc iar Maria a ramas cu treburile femeii. Si tot in numele egalitatii s-a dus si Maria la job sa nu ramana mai prejos DOAR la cratita. Sunt multi bărbați care ajuta dar cred ca tot femeia a ramas cu mai multe treburi si griji.
      Există barbati care cum da frigul sa inceapa sa gândească tinuta de toamna iarna a copiilor sa inceapa sa caute cele mai comode ghete etc sau sa caute solutii de imunitate sa gandeasca meniul zilnic al familiei etc. ? Ca ajuta da dar grija e la noi.

    • Excelent spus! Vad asta la noi in casa. Desi isi iubeste enorm copilul, sotul meu imita, inconstient, comportamentul tatalui lui (TV, calc, dat cu parerea, criticat, rabdare zero cu copilul). Comportament pe care il critica de cate ori prinde ocazia.
      Daca il rog si ii spun face, daca nu, nu. Din fericire eu am fost nevoita sa plec in delegatii dese in ultima vreme si a fost nevoie sa stea singur cu copilul. Experienta asta a ajutat enorm si vad o schimbare in bine: e mai implicat, mai conectat cu copilul.
      Ma topesc cand vad pe strada tati (ne-romani) cu cate 3 copii, carucioare, port-bebe, in parcuri, la shopping, la pediatru si nici urma de nevasta.

    • Deci ce incerc eu sa zic aici mame dragi nemultumite de gradul de implicare al tatilor: plecati de acasa!!! Iesiti pe usa si nu va uitati in spate. Macar o data pe saptamana, cateva ore. In parc, la sala, la shopping, la o cafea, oriunde. Si lasati copii cu tata nu cu bona sau bunica. Lasati instructiuni clare (daca e necesar) dar inchideti-va telefonul. E posibil sa fie dureros la inceput dar va promit ca rezultatele pe termen lung for fi excelente!

    • Al meu e ne-roman in comportament, bucurestean conform certificatului de nastere. Pentru ca nu locuim intr-o zona cu ne-romani (Herastrau, Kiseleff, Floreasca) mereu imi spune ca atrage privirile tuturor cand iese cu toti cei 3 copii afara si chiar se simte bine cu ei (stadion, parc, cumparaturi jucarii etc). E foarte mandru de asta, putin prea mandru, dar I don’t care, am timp sa ma ocup de casa sau de mine in timpul liber ramas mie.
      Da, mi-as dori mai mult timp la dispozitie pentru noi ca si cuplu dar suntem casnici de felul nostru, nu ne placea sa fim prin cluburi nici cand eram fara copii, prin urmare timpul petrecut in casa dupa ce adorm cei mici sau cand ei se joaca impreuna si noi ne strecuram la etaj e foarte ok si asa. Imi lipsesc in schimb vacantele in doi dar le vom realiza si pe acelea in 1-3 ani chit ca va fi vorba de cateva zile pe an.
      Copiii schimba dinamica unui cuplu si dinamica vietii in general. Nu te poti astepta sa ai acelasi stil de viata, pur si simplu nu exista. Ametitii – barbatii – care ajung la divort ca nu fac nimic si mereu critica o fac pentru ca asa i-a invatat „mamica” sa primeasca la „botul calului” totul de cand erau acasa si nu miscau un deget pana s-au insurat/ mutat.
      Cuplurile care au bona interna sau bunica disponibila non-stop sunt ok, poate avea viata personala intensa dar pentru mine – cu bunica si parintii in casa pana am intrat in adolescenta – pot spune ca eram mai apropiata de bunica decat de mama (adica mama era si este mai mult ca o prietena si bunica ca persoana draga sufletului meu).

  18. In primul rand nu ar trebui sa fie loc de orgolii intr-un cuplu. Discutiile in contradictoriu pline de reprosuri ar trebui transformate in conversatii constructive. Teoretic 2 persoane care formeaza un cuplu nu ar trebui sa fie la fel ci sa se completeze in toate aspectele vietii in comun. Dincolo de asta eu am mai invatat o chestie foarte interesanta in cei 7 ani de mariaj si o sa generalizez. Majoritatea barbatilor nu au initiativa in ceea ce priveste caminul, familia si toate cele. Nu sunt rau intentionati dar pur si simplu nu simt/stiu/gandesc ca trebuie sa faca si ei ceva asa cum simte o femeie. Roaga-l sa imbrace el copilul data viitoare cand iesiti pt ca tu mai trebuie sa-ti dai cu rimel si in felul acesta veti fii gata toti mai repede. Roaga-l sa dea cu aspiratorul pana stergi tu praful, astfel veti termina mai repede si veti putea iesi toti la plimbare. Spune-i ca intr-o seara are activitate tata-copil pt ca tu mergi cu fetele la film…. spune-i, cere-i roaga-l. Daca sunt cu toate tziglele pe casa inteleg si isi asuma. Spune-i ca ai nevoie sa te asculte, indiferent ce ineptii ai de spus, ai nevoie sa te asculte, sa te auda! Atinge-l, mangaie-l, barbatii sunt niste copii mai mari, au nevoie de tandrete si ti-o va intoarce daca te simte… Iubiti-i !!! O sa va iubeasca inapoi !!!

    • daca doriti un pic de insight in legatura cu faptul ca barbatii nu au initiativa in ce priveste caminul, familia etc (lucru care este adevarat), poftiti un insight:

      1. daca tu ca femeie tot timpul ai condus lucrurile legate de casa, sa nu te astepti ca barbatul sa preia conducerea cand doresti tu, pentru ca pe de o parte el nu citeste ganduri si pe de alta parte daca tu ai stabilit asa rolurile, trebuie sa-l anunti si pe el in caz ca vrei sa le schimbi

      adica, daca tu ai stabilit programul de weekend in ultimii 5 ani de cand aveti copii, e cam ciudat sa ii ceri tu sa o faca intr-un weekend in care esti in pana de idei

      2. daca tu ca femeie ai condus lucrurile legate de casa si ai criticat ori de cate ori barbatul nu a facut exact cum ai dorit tu, sa nu fii suprinsa daca barbatul refuza acum initiativa de teama ca nu va face exact ce vrei tu.

      referitor la punctul 2, niste real life situations:
      – trebuie sa o sun pe nevasta ca sa o intreb cu ce sa imbrac copii NU pentru ca nu sunt in stare sa-i imbrac, ci pentru ca vreau sa ii imbrac cu exact ce vrea mama sa ii imbrac (eu de ex. nu sunt friguros si am tendinta sa ii imbrac mai subtire, ea e fix invers)
      – trebuie sa o intreb ce sa le dau de mancare nu pentru ca nu as fi in stare sa le dau de mancare, ci pentru ca vreau sa le dau de mancare exact ce vrea mama sa le dea de mancare, ca mama e responsabila cu alimentatia lor si nu vreau repros ca le-am dat biscuiti cand ei trebuia sa manance iaurt sau mai stiu eu ce
      – trebuie sa intreb mama ce antitermic sa dau nu pentru ca nu as sti sa dau 5 ml de nurofen, ci pentru ca mama vrea sa dea antitermicele intr-o anumita succesiune sau poate nu vrea sa dea de data asta nurofen etc etc

      asa ca pe undeva e normal ca barbatul sa nu aiba initiativa – pe de o parte pentru ca e mai tolomac, adevarat (de exemplu eu nu stiam ca la diaree nu se da lapte, pur si simplu pentru ca eu nu sunt sensibil la burta si nu am avut nicoodata nevoie de asemenea informatie), dar si pentru ca de foarte multe ori voi mamele ocupati toate ocaziile de a avea initiativa.

      and that’s the truth, I tell ‘ya.

    • Multumesc pt insight! Asa este, inteleg tot mai mult lucrurile astea pe zi ce trece. Mi-a placut aia cu : „el nu citeste ganduri” ! Mi-am auzit-o de multe ori! Si nu, nu sunteti tolomaci ! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *