Sunt drăguță și asta mă costă

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

 

O femeie care devine mamă ar trebui sa se simtă un adult responsabil, o ființa curajoasa si puternica. Tocmai a nascut un om după ce l-a purtat noua luni sub inima. Femeia in cauza poate ca se simte chiar asa in momentele paranteza între nebunia primelor săptămâni ale vieții Omulețului nou nouț si momentele când își trage sufletul.

Doar ca vedeți, stimabililor, ea are niște prieteni, o familie si-n cazurile mai puțin norocoase un soț, care tot vor să-i demonstreze inversul. Ca nu e niciun fel de adult si ca nu știe ea săraca, pardon, proaspăta mămica ce sa facă cu puiul ei. Toți se apuca ca posedați de un har divin necunoscut sa ofere sfaturi neîntrebati, fac observații care si mai de care empirice, de zici ca o studiază pe mama cu pui la antropologie.

Mama asta proaspăta se gândește la puiul ei. Si e drăguța cu toată lumea. Si asta o costa nervi, somn, liniște sufleteasca si alte chestii esențiale de care ar avea ea la moment nevoie.

E drăguța cu propriii ei părinți care au avansat în grad si sunt bunici. Trebuie deci respectați chiar daca n-au răbdare sa vadă puiul cu mama. Si se simt îndreptațiți sa spună ceva despre calitatea imaginii când mama e chioara de somn si pe pui il doare burtica.

Cu soțul care așteaptă deservire all inclusive, de care trebuie sa tragi sa schimbe un scutec, se duce sa facă cu aere de martir un desert. Si după nu-ți vorbește toată seara sau doar ca să-ți dea replici usturătoare. Si care dorește sa se implice sau dorea sau ar fi dorit (nu mai tine minte exact).

Cu o droaie de binevoitori care-ți îndruga verzi si uscate despre puiul tău, ca daca-l bagi in seama si-l iei in brațe o stea acolo toată viața (când puiul are trei zile din fabrica). No, bine, nu d-aia facem copii, ca să-i băgam in seama?

Cu bunica venită in vizita si care după o ora de joaca si tras de copil se plictisește după propriile ei spuse si pleacă.

Mama este deci asaltata din toate părțile cu informații, așteptări din partea publicului si observații.

Saraca femeie fericita, de dragul puiului se face mică si drăguța. Si înnebunește la foc moderat pana ii arde becul.

Tuturor noilor mame: nu mai fiți drăguțe!

Părinților le puteți mărturisi ca ați crescut, soacrele n-au decât sa ajute. Sa-si dea seama ca băieții lor sunt tati si soți.

Si au vase de spălat si funduri bebelușesti de șters, singuri, cu cele doua mâini din dotare.
Cu soacrele e important sa nu cedam chiar daca moral pare imposibil.

Prietenii si anturajul pot fi foarte bine filtrate prin aceasta procedura de recunoaștere a adevărului.

Va rog sa nu fiți prea drăguțe la medic, in transport, la magazin. Politețea e la moda oricând, dar sindromul fetei atotintelegatoare ne face mai mult rau. Nu va fie frica sa cereți, sa ziceți nu si sa nu dați multe explicații si detalii. Ne fac mai puțin credibile.

Amin, sisters!

Daniela Virschi

 

Sursa foto: proaspătă mamă via Shutterstock.com

Pin It

45 Comments

  • Mica spune:

    Norocul meu este un soț in dotare cu 2 mâini atotfolositoare! Singura diferență, in ale copiilor, intre mine și sotul meu este faptul că eu i- am alăptat; in rest pamperși, trezit noaptea, plimbat in brațe 2 ore pt colici și tot tacâmul la un copil de 2 ani si unul de 3ani și 8 luni am facut totul impreună făra restrictii din partea niciunuia! Mai greu pe partea cu soacra care, după cum ziceai, si atunci si acu 1/2 de oră halcă cu ei și pe urmă fuga de rigoare.Dar nu -i bai!să fim noi sănătoși și să i crestem frumos asta e important.Pup

  • Mica spune:

    Norocul meu este un soț in dotare cu 2 mâini atotfolositoare! Singura diferență, in ale copiilor, intre mine și sotul meu este faptul că eu i- am alăptat.In rest pamperși, trezit noaptea, plimbat in brațe 2 ore pt colici și tot tacâmul l am facut impreună făra restrictii din partea niciunuia! Avem un băiețel de 2 ani si o fetită de 3ani si 8 luni! Mai greu pe partea cu soacra care, după cum ziceai, si atunci si acu 1/2 de oră halcă cu ei și pe urmă fuga de rigoare.Dar nu -i bai!să fim noi sănătoși și să i crestem frumos asta e important.Pup

  • Me spune:

    Nu înțeleg faza asta cu scrisorile de la cititoare, când e evident ca le scrii tu! Sunt toate expresiile tale, felul tău de a scrie. Și cine te citește de ani de zile vede asta de la o poștă. Dacă o simpla cititoare ar scrie ca în articolul tău, cu siguranță ar avea și ea blog :)) xo

    • Robo spune:

      :-))
      Nu e deloc deloc stilul Ioanei in postul de mai sus.
      Pt mine e foarte amuzant ca desi intelegi si tu ca nu exista nici un motiv ca Ioana sa minta cand spune ca sunt de la cititori, totusi continui sa crezi ca ea le-a scris :-))

    • Carla spune:

      Mă întreb dacă nu ești aceeași persoană care se inflamează când Ioana spune despre copiii ei că sunt blonzi.
      Ești într-o eroare, nu-i nici pe departe felul Ioanei de a scrie.

    • Oana spune:

      Ioi, ce bine am ras! Eu o citesc pe Ioana de la inceputul inceputurilor si se vede de la o posta ca nu e deloc stilul ei de a scrie, dar deloc. Afirm chiar ca stilul Ioanei e inconfundabil, dintre doua texte nesemnate pe care le-as avea in fata, daca unul ar fi al ei, as sti sigur care este acela.

    • Ione spune:

      Nu e deloc stilul ei! Daca ai citi-o, cum dai de inteles, ai vedea asta!

    • Elena spune:

      Dom`le nu inteleg dorinta asta de a face rau! Daca nu ai nimic bun de spus, taci. E parerea ta, dar o spui deschis in casa Ioanei, unde ea ti-a deschis usa cu drag. Nu intra cu picioarele murdare.
      Asa-i ca te simti mai bine cu tine cand faci pe altul sa se simte mic si prost? De unde atata resentiment pe care il versi asupra unui om care isi pune sufletul pe tava zilnic asa incat sa vedem ca se poate si cu iubire si vorba buna?
      Ce motiv are sa te minta Ioana, spunand ca nu e articolul ei? Eu zic ca mai bine te-ai uita in tine si da-ti seama de unde vine neincrederea asta in lume si si rautatea asta. Doar pe tine si pe cei din jurul tau te face nefericita.

    • Mamadedoi spune:

      :)) Acesta este cel mai fain comment pe care l-am citit in ultima vreme! Sunt pe jos de ras!!

    • Ada spune:

      Nu este deloc stilul ei

    • Dana Virschi spune:

      Uite ca nu am blog si i-am dat Ioanei articolul sa-l publice ea 🙂
      Dar iau comentariul tau ca pe un compliment, ME.

      • Printesa Urbana spune:

        Ce simpatic e comentariul lui Me! Deci desi e evident ca nu ar avea nici o noima sa public pe blogul meu texte scrise de mine, ceva mai putin cizelate ca ale mele, dar semnate (fals) cu alte nume, ei i se pare absolut evident ca asta fac, pentru ca… noaptea mintii.

        Pentru ea las aici link catre postarea de pe facebook cu prezentul articol, caci acolo a comentat si autoarea acestui articol, Daniela Viscri, care, ce sa vezi, surpriza, nu sunt eu. Mai mai cine-ar fi zis. Aaaa stai, cam toata lumea in afara de aceasta comentatoare confuza. 🙂

        https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1327723200621428&id=147777525282674

  • Silvia T spune:

    Doamne, ce bine ar fi fost sa fi citit articolul asta acum 7 luni cand ma dadeam cu capul de toate cele intre sutele de pareri de la rude, neamuri, cunostinte, intre un sot panicat si un medic de familie care nu facea altceva decat sa ma critice, sa faca observatii lipsite de fundament medical(aflat mai tarziu de la un alt medic ceva mai intelept). Totul in contextul hormonal si emotional post partum…a fost o nebunie. Sustin articolul si de ar fi sa o iau de la capat as da, fara jena, multe persoane afara din casa si raspunde cu mult mai putin politicos tuturor celor care au numai opinii si nicio indoiala cu privire la mine si puiul meu.

  • Ana spune:

    Off. Am o soacra atotștiutoare. Nu suport sa îmi zică un sfat. Cele mai dese remarci sunt de genul confortului termic. ” nu-i rece la piciorușe? Nu-i rece la căpușor.” im casa nu a fost mai puțin de 21 de grade. Simte mereu nevoia sa dea sfaturi. Bai omule dacă eu nu cer sfaturi atunci nu mi le da. Ma oftic de mor dar nu am nici replicile la mine ca sunt nervoasa pe moment si nu gândesc. Ceva idei de replici? Va rog. De ex bebe născut facuse icter si primul lucru a zis: vai si ai mei au făcut icter dar nu erau așa. Nuuu am știut ce sa zic. Voiam doar sa disparaaaaa…

    • Mada spune:

      Eu raspund simplu: nu, nu ii e rece. Raspund la intrebare pe un toc agresiv si de cele mai multe cu niste completari si renunta treptat pentru ca le e frica de reactiile mele.si cui nu-i convine, sa nu mai vina.

    • Dana Virschi spune:

      Draga Ana,
      Si a mea facuse ictern la maternitate!
      Eu doar am zis calm ca jumatate din bebei fac si e absolut normal!

    • Si de ce nu i-ai aratat usa??? Pe bune, in primele luni cu copilul nimeni nu intelege ca nu ai nevoie de aghiotanti de pareri, ci de cineva care sa taca din gura si sa vada de treaba prin casa in locul tau…. de copil are grija mama, de mama trebuie sa fie cineva sa aiba grija cu gura inchisa. Si la modul serios, o stare de nervi cu asemenea specimene chiar poate sa iti faca rau si psihic si fizic, deci mai bine lipsa sau cu fermitate ii spui sa isi tina gura inchisa. Se supara? sa plece si sa gandeasca la rece.

      • Ana spune:

        Nu pot face asta. Sunt etichetata deja ca fiind ” drăguță”. Nu pot sa dau frâu sentimentelor. E frustrant. Asta ms face o ipocrita. In fata ii zic sarumana si in gând o fac in toate felurile. Ahh si daca cineva îmi zice ca vreunul dintre copii ii seamănă soacrei, acel om îmi devine dușman. Sunt lucruri adunate plus fața care nu o ajuta. E super antipatica si mi e greu ca trebuie sa fiu drăguță. Nu stiu cat o sa rezist sau mai bine zis mi e frica ca voi fi așa drăguță mereu.

    • Diana spune:

      Mama de 6.6 ani, super isterizata de asemenea observatii. Ele nu au neaparat cine stie ce intentie negativa, atat stiu ele sa se exprime, iar noi suntem cu furtuna hormonala. Nu le respinge, tu esti mai desteapta de atat.
      La remarci din astea , zi doar nu, nu ii e frig, asa e icterul la el, etc, raspunsuri simple si sincere, vor pricepe mesajul
      cand incep atacurile la persoana, evalueaza g4avitatea. Zi mereu adevarul in propozitii simple, but choose your battles (o s-o faci si cu copilul ) , chiar are sens s-o indepartez definitiv pt ca ea crede ca daca nu-I dau suc de portocale la 3 luni, sunt varza?

    • o femeie spune:

      Sa vezi ce ne toaca pe noi ca stam la 18-20 gr si copila e in chiloti si chishioarili goali!! Ei sunt convinsi ca eu sunt zgarcita si de aia nu dau drumul la culadura. Le inchid gura ca nu am dat niciun ban in farmacie de x ani 😀

  • Izabella spune:

    Daca as da timpul inapoi as schimba cate ceva in comportamentul meu cu cei din jur, dar cu soacra / socrul tot nu stiu cum as fi scos-o la capăt…
    Bine zis in articol.

  • Ioana F spune:

    Total de acord, asa a fost si in cazul meu, prea mult bun simt din partea mea si prea multe persoane „binevoitoare” care au abuzat de el. In primul rand soacra mea care a avut impresia ca i-am facut ei un copil, cum am ajuns cu ea( bebelina mea) acasa, gata stai linistita ca aici ii bunica. De la sfaturi gen: ce te chinui cu alaptatul, eu i-am dat lapte de vaca si uite ce mare o crescut( fiusau- sotul meu), ce ti-i draga geamu deschis ca face curent copila( in casa erau cam 26-27 de grade) muream de cald si eu si ea daca nu aeriseam binenteles, pune-i o caciula in cap ca raceste, las-o draga sa doarma si cu mine ( in conditiile in care eu alaptam) nus poate vroia ea sa-i bage o tata in gura, no ideea, sa nu se obisnuiasca doar cu mine masa, doamne fereste si astea is doar cateva care imi vin momentan in cap. Am dat-o afara din casa dupa primele 2 sapt, frumos i-am zis la sot ca ori ii face bagajele si o duce acasa la ea, ori imi fac eu bagajele si plec sa imi pot creste copilul dupa regulile mele. Nu ma intereseaza ce a facut ea, cum a facut, ma intereseaza ce fac eu. Pe langa faptul ca mai imi arunca printre randuri ca imi cresc copilul dupa carti. Da mi-am cumparat carti pentru ca am vrut sa fiu informata, da ma uit pe net, adun informatii din surse pe care eu le consider de incredere si de actualitate. Nu sunt batuta in cap, daca nu stiu ceva intreb da de sfaturi si pareri gratuite m-am saturat pana peste cap. Pe vecina care a treia oara mi-a zis sa nu mai imi legan copilu ca se obisnuieste in brate, am scos-o afara frumos, de parca ii chemam pe toti pe rand la leganat sau nus ce erau asa stresati.
    Noroc ca sotul este de acord cu mine si ce am facut si fac eu, a facut si continua sa faca si el ( ma rog in afara de alaptat:)
    Din momentul in care m-am scapat de genul asta de persoane am devenit muuuult mai linistita, am facut totul doar noi doi si asa facem in continuare, am luat micuta peste tot cu mine, cu noi si asa ne este noua cel mai bine in 3. La socrii in vizita din paste in craciun si atunci aud doar ca de ce nu face aia, de ce nu face nus ce, ca al nus cui din vecinii face si drege de toate numa a mea nu, ca asa imi trebuie daca imi cresc copilul dupa carti :))) si mai bine as lasa-o in sat asa vreo 2-3 luni ca ar face ei treaba buna nu gluma, ca si mine. Departe de mine acest gand binenteles, never ever, nu am stat nici 1 zi fara ea si nici nu intentionez. Cand va fi mai mare si o sa-si exprime dorinta de a ramane peste noapte o sa mai vedem, pana atunci nu.
    Deci prefer sa ma lipsesc de ajutorul lor intru totul. Mama e plecata din tara, asa ca am facut totul singura fara nici un fel de ajutor decat cel din partea sotului binenteles. E mai greu da cu siguranta, dar nu imposibil.
    Daca ar fi sa o iau de la capat, singurul lucru pe care l-as schimba ar fi ,ca as fi si mai categorica si ferma in ceea ce priveste regulile si felul meu de a-mi creste copilul, cine e de acord cu ele e binevenit cine nu sa isi vada de treaba lui.
    So amin sister, sunt intru totul de acord cu tine.

    • Dana Virschi spune:

      Buna draga Ioana F,
      Eu cand mi s-a replicat : Doar n-oi creste dupa carte? am zis : „Normal ca nu, dupa carti!
      Toti ” se dau pe brazda” daca le pasa cu adevarat de copil!

  • Anamaria spune:

    Sincer este mai greu sa ai pe cineva pe cap at cand cresti copilul decat sa te descurci tu si sotul. Si daca esti f draguta s-ar putea sa te pomenesti , peste timp , ca zice „eu ti-am crescut copilul” . Si soacra s-ar putea sa te critice oricum ai proceda si daca are o fiica sa te pomenesti ca nu faci nimic bine, ca uite ce copii bine crescuti are fiica ei s.a.m.d. Asa ca zic si eu cine e de acord cu mine si ma apreciaza ok restul sa-si tina parerile pt ei.

  • Ada spune:

    La mine totul a inceput de la maternitate, facusem cezariana si eram la terapie intensiva cand tata a intrat si a inceput sa imi povesteasca despre experientele lui prin spitale, operatii, boli, drame. In urmatoarele zile veneau ai mei si stateau toata ziua in salon.daca incercam sa dorm sau sa alaptez ei nu se miscau de acolo fapt ce imi facea imposibil sa fac una sau alta. Cand le-am spus sa plece ca sunt obosita, au inceput sa planga spunand ca nu i-am suparat niciodata mai tare si ca vreau sa ii tin departe de nepotica lor….eu abia miscam dar ei erau victimele….pfff nu mai vreau sa imi amintesc

  • Cinderella spune:

    Eu nu inteleg, cand o femeie doreste sa devina mama nu stie ce are in jur? Un sot lenes,e lenes si dupa ce se naste bb. O soacra bagacioasa,e asa si dupa aparitia bebelusului. Mama de mai sus crede ca o data ce a nascut, lumea tb sa se schimbe si sa se comporte cum doreste ea. Traieste intr o poveste de ea creata.

    • Diana spune:

      Nu e chiar asa. Primul copil, primul nepot in familie, transforma toata familia. De si din iubire, dar oamenii reactioneaza diferit, au trairi diferite. Viata de dupa copil e complet diferita de cea dinainte, pt toti cei implicati. Nu in rau, e doar diferita

    • Monica spune:

      Și ce vrei sa faca o astfel de mama chiar dacă știe? Sa nu mai facă copilul?
      Și eu am avut un soț puturos și o soacra bagacioasa. Am scăpat de ei și am păstrat copilul. Problema rezolvata!
      Recunosc ca am sperat ca odată copilul născut el se va responsabilizare și nu va mai fi atât de egoist și ca soacra va înceta sa intre cu cizmele în viata mea. M-am înșelat! Dar asta nu înseamnă că îmi pare rău…. poate doar de timpul pe care li l-am acordat. La final am scăpat de 2 paraziți și am rămas cu o minune de copil.

    • Mălina spune:

      Cinderella, oamenii sunt aceiași cum spui, însă imi permit opinia ca marea majoritate, dacă nu toți, avem comportamente diferite după apăritia copiilor: ceva se schimba si in relația cu soțul, dar mai ales in cea cu cei din jur. Uneori sunt surprize plăcute, de multe ori însă nu. Gândește-te ca dintr-o data nora si soacra de ex. nu mai sunt 2femei,ci 2 mame care poate ca încep sa se contrazică,este o schimbare deci de roluri si prin urmare si de comportament. As dezvolta,ca ma doare si pe mine subiectul,însă a spus-o bine autoarea 🙂

    • o femeie spune:

      Eu habar nu aveam! din pacate unii nu si-au trait la timp maternitatea!
      Bonus, dupa nastere timpul se miscoreaza si oboseala creste asa ca ce alta data aveam seninatatea sa nu aud, apoi pe fondul neincrederii mele in decizii multe m-au afectat…

      Cel mai tare si o povestesc si acum, dupa 9 ani, e ca soacra mea (obeza de gradul 3) imi zice la 2 luni dupa nastere ( aveam inca 5 kg in plus dar eram BMI 22-24) imi zice ca am ramas grasa si asa o sa raman. E drept, aveam niste sani de Pamela Anderson, imi pare I am sorry ca nu au ramas asa 😀 😀

      Au contraire, maica mea a fost socata. Nu se astepta sa fac copil. Am vazut-o data peste cap in timpul sarcinii dar dupa nastere si mai si. Si cele 9 luni de sarcina au zburat, nu cred ca a rumegat bine toate evenimentele. Sunt convinsa ca i-a fost f. greu sa accepte ca e la varsta de bunica, ca eu am peste 30 ani, si frica sa nu ii plasez si ei copiii cum e la moda pe la altii- nu a fost cazul.

  • Cristina spune:

    Eu de pilda stiu ce le poate capul alor mei parinti si socrii si asta nu m-a oprit sa fac copii :)) Inca din timpul primei sarcini am discutat cu sotul cum facem si am ajuns la un numitor comun- ii implicam cat mai putin pe bunici in cresterea copiilor, le-am explicat cum dorim sa ii crestem, ce au voie sa aduca si sa faca. Nu au inteles din prima si poate s-au suparat cand le-am spus ca nu pot face ce vor ei dar sincer inafara de cateva minute de dezamagire pe care mi le provoaca pana pleaca nu imi bat capul. Ne vedem cu bunicii de doua ori pe an si atunci mi se spune ca sunt o moldoveanca rea :))) si ai mei imi spun ca ei credeau ca sunt mai draguta :)))) Sotul e alaturi de mine orice s-ar intampla, de asta am decis sa formam o familie nu sa cresc eu copii si el sa fie tata de weekend. Sunt sigura ca vom face greseli dar macar vor fi ale noastre. Eu chiar am renuntat sa fiu draguta dupa ce am nascut si tare bine e 🙂

  • mitroi andreea spune:

    Lipsa bunului simnt si obiceiul specific romanilor ii face pe toti sa creada ca pot sa viziteze oricand pe cineva fara ca macar sa ceara voie.

  • Cristina spune:

    Este intr-adevar frustrant ca lumea din jur sa se bage fortat in viata ta, mai ales in primele luni dupa nastere cand se acumuleaza oboseala, hormoni, panica, dar lipsa politetii de cele mai multe ori duce la conflict si pe termen lung nu cred ca aduce mai multa liniste. Inchizi gura azi dar maine va fi la fel si fiecare va face ce stie. Nu sunt de parere ca trebuie sa accepti ceva cu care nu esti confortabil dar metode mai blande trebuie sa existe 🙂 Eu mi-am propus sa tratez situatia la fel cum fac cu copilul. Inca sunt la inceput se drum sper sa functioneze. M-am gandit ca nici oamenii mari nu sunt obligati sa faca cum vrem noi doar pentru ca le zicem chiar daca sunt trecuti prin viata si teoretic ar intelege argumentele logice. Vin cu un bagaj in spate si probabil le este greu sa vada lucrurile altfel. Asa ca explici si repeti, arati rezultatele intr-un mod bland, nu atac la persoana. Imi este foarte greu sa fac asta si nu pentru ca ceilalti sunt intr-un fel sau altul ci pentru ca eu am multe frustrari si suparari acumulate in timp, dar imi dau seama ca un conflict in plus ar fi o noua frustrare. In plus, ce exemplu as da copilului meu? Cu el ma port bland dar cand nu imi place de cineva sau nu imi place ceva dau replici taioase? Ce credeti ca va invata din asta? Sper sa ajung in punctul in care sa nu ma mai enervez si frustrez si sa imi exprim dorintele intr-un mod civilizat. Deciziile le luam noi pentru viata noastra si familia nostra, chiar daca ceilalti dau sfaturi nedorite si cu care noi nu suntem de acord, controlul il detinem, nu trebuie sa facem cum spun ei (chiar daca se supara – santaj emotional care vad ca se practica si la care noi suntem foarte sensibili).

  • Carla spune:

    Imaginați-vă voi că mama m-a ajutat cu puștiul deși cu propriii ei copii nu a stat, eu am avut bonă internă până la 12 ani. Bun, apare mama, în mod clar dispusă să stea cu juniorul. Eeee, dar cine se documentase temeinic în regulile actuale de bebeluşenie? Ați ghicit, se pusese mama la punct de numa’, pe lângă că și în creșterea noastră nu ne-a articulat sau pedepsit niciodată. Mna, cum spun, stătea oricum destul de puțin cu noi dar principiul îl avea. Singurul sfat al ei a fost :” te rog, dacă ești obosită sau nervoasă, cheamă-mă pe mine, copilul nu are nicio vină”.
    Soacră-mea nu-si permitea să vină cu idei și păreri că aș fi mâncat-o cu fulgi cu tot. Și da, am retezat vizitele neanunțate, când eram mai obosită, exact să știu că stau vizitatorii cu dinții-n clanță mi-ar mai fi lipsit. Mai răruț că-i mai drăguț.

  • Andreea spune:

    Aceeasi probleme am si eu cu sfaturile gratuite,pune caciulita in cap,pune-i un ilicel ca ea e mica chiar daca in casa noi stateam in tricou,pe strada necunoscutii imi atrag atentia ca nu are un fular la nas,ca o sa vedeti voi,o sa va raceasca,soacra mai vine pe la noi si gafeaza,daca plange putin si nu-i bag direct sanul in gura,vai ce mamica rea ai,ba a spus odata ca sa vedeti ca pe taticul o sa-l iubeasca mai mult,doamne cand am auzit-o am strans atata frustrare,de am ajuns la o cearta cu sot fara niciun motiv,nici acum nu stie ca m-a deraanjat si daca i-as spune probabil ar gandi ca exagerez si mai bine ma abtin,in schimb se implica in tot ce tine de bebe si uneori de casa si asta-i cel mai important,ma si vad peste cativa ani,cu fetita care ma ameninta ca pleaca la bunici :))ca i fac toate mofturile,nu vreau sa o cresc chiar asa,nu vreau un copil razgaiat,dar nu vreau nici sa fiu mama rea,doar pentru ca toti ceilalti ii fac pe plac,gandesc cam departe are abia o luna jumate,dar ma termina gandurile astea??

  • miha spune:

    Dragutelor si nedragutelor, intrebare incomoda. V-ati gandit careva ce s-ar intampla cu puiii vostri in caz ca voi, parintii, ati fi victime ale unui accident? Exista vre-o forma legala…un soi de testament prin care sa lasi tutela sau cum s-o fi chemand unor prieteni de incredere/ nasilor copilului? Sa zicem ca aveti parinti si socri unii bolnavi, altii de…nelasat a se ocupa de/influenta educatia si dezvoltarea emotionala a copilului/lor…

  • Dana Virschi spune:

    MIHA,
    Chiar m-am gandit la asta, dar nu am facut niciun fel de demersuri in acest sens.
    Dar cred ca se pot face niste acte la notar. In strainatate stiu ca unele prietene au fost intrebate inainte sa nasca cine e persoane de incredere care ar putea avea grja de bebe daca se intampla ceva la nastere.

  • Elena spune:

    Cred ca este imposibil sa nu dai de oameni care tin mortis sa-si dea cu parerea despre cum ar trebui sa-ti cresti tu copilul si, in sens mai larg, despre cum ar fi bine sa-ti traiesti viata. Eu de cele mai multe ori am luat-o ca pe o dovada ca le pasa de ce se intampla cu noi si/sau cu nepoata (in cazul familiei apropiate), le-am raspuns ferm, dar politicos si am trecut mai departe. Am avut norocul sa am mereu un sprijin in sotul meu si am simtit tot timpul ca suntem noi impotriva tuturor, nu m-am simtit singura in lupta cu morile de vant.

  • Ionescu spune:

    Offff fetelor, poate suna urat dar asa bine ma simt cand vad ca mai sunt si alte cazuri ca al meu…durerea mea este ca soacra mea e o mama mai buna decat mama mea…in sensul ca se preocupa de binele meu, are o zi pe sapt cand vine si baga la spalat, calca, de fiecare data cand vine o las pe fata cu ea si plec cu sotul la magazine, sa mai ies in lume si eu, soțul la fel ma ajuta, curat, spalat vase, stat cu copil sa mi fac si eu ce am nevoie spalat, epilat,etc. Dar mama mea…e de groaza!!!chiar saptamana trecuta am avut o cearta cu ea, dupa cateva nopti nedormite din cauza eruptiei dentare i am zis ca ar fi fost bine sa aiba cine sa stea si cu cea mica putin sa ne odihnim si noi…si mi a zis ca asa e cu copil mic, dar daca mai aveam si serviciu?! Si ca ea nu poate sa vina sa ma ajute,ea are serviciu si sa mi bag femeie in casa!!!in weekendul asta ar trebui sa mergem pana la ei la tara in vizita si azi cand am vorbit cu ea mi a zis ca a avut liber doua zile dar nu mi a zis, ca dupa aia ii ziceam sa vina la noi!!! Asa om?!fetelor, nu pot sa mi revin!dar de gura e atat de buna…aoleu fetita mea sa o manance mamaia, sa vezi ce stau cu ea, ce o pup, aolo mi e dor de ea, etc. Pedeapsa ei va fi ca n am sa o las la ea la tara niciodata ca numai asa zice, abia astept sa stai la mamaia! Ma doare fetelor, ma doare! De tati nu mai zic, ei vin cu trenul si cu troleul si i am rugat sa si aduca schimburi ca sa nu ne trezim cu vreun balaur de virus, si este foarte ofensat ca trebuie sa se schimbe, ca ce el are virusi…sotul meu saracul se abtine sa comenteze prea mult pt ca zice ca sunt totusi parintii mei si oricat m ar supara tot ii iubesc, dar eu una nu mai pot…ei au fost asa dintotdeauna, dar eu abia acum am deschis ochii si am vazut…

    • rox spune:

      Nu mi se pare ca ai dreptate. Ajutorul este bine venit, dar nu ai de ce sa te superi ca nu iti este oferit … Si faptul ca zici ca i-ai spus ca ‘ar fi fost bine sa aiba cine sa stea si cu cea mica putin sa ne odihnim si noi’ suna a repros voalat ca nu ti-a oferit ajutorul. Urat dupa parerea mea.

  • Luisa spune:

    Sa-ti dea Dumnezeu sanatate ca bine mai spui. Nimeni in lumea asta nu stie mai bine decat tine ce ai de facut cu copilul tau.
    Nu inteleg insa de ce sotul se face ca ploua, doar nu e copil facut cu Sfantul Duh!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *