Dureri de cap și junghiuri la inimă

În decembrie și ianuarie n-am fost om. Am trăit cu inima mică, pitită printre coaste, cu pulsul mărit, fie cu insomnii, fie cu coșmaruri în fiecare noapte. Acum e februarie, pot vorbi și scrie despre asta.

Sofia avea dureri de cap.

Scurte, ca niște săgeți. Când aici, când acolo. Durau câteva secunde.

La începutul lui decembrie avea trei pe zi. De Crăciun avea deja peste 60 de episoade într-o zi. O rugam să și le noteze pe un carnețel pe cele care se întâmplau cât era la grădiniță. Venea cu multe foi pline de bare.

Am făcut analize, au ieșit bune, cu excepția unei anemii feriprive pentru care pediatrul nostru i-a recomandat sirop cu fier.

Apoi am mers la oftalmolog. Totul perfect la ochi.

La neurolog. Perfect și acolo.

La ortoped, cu gând că poate e ceva de la cervicală. Nu, până la 7-8 ani oasele sunt încă moi și nu pot pune presiune pe nervi sau vase de sânge.

La ORL, sperând că e ceva de la urechi.

Nimic. Sofia nu avea nimic și cu toate astea o durea capul de 60 de ori pe zi.

Mă gândeam cu groază la migrenele care m-au chinuit de la 16 la 28 de ani. Nici ele n-au avut vreodată vreo cauză identificabilă. Durau în schimb câte 7-8 zile și mă țintuiau la pat, în întuneric total și cu o puternică dorință de a muri.

Am făcut acum mulți ani RMN și toate analizele posibile, niciodată n-am descoperit nici măcar o ipoteză care să se susțimă. Poate lipsa de calciu, care însă nu reieșea la analize. Poate scolioza. Poate ovarele polichistice. Poate anticoncepționalele. Fuck knows.

În mod misterios, după ce am rămas însărcinată n-am mai avut nici o migrenă, nici măcar una.

Dar acum avea Sofia. Deja nu mai puteam suporta să o aud cum îmi spune:

– Mami, iar m-a durut. Aici de data asta. A fost o durere mijlocie. Acum gata, a trecut.

Auzeam asta de zeci de ori pe zi și nu mai aveam chef nici să mănânc, nici să dorm, nici să scriu, nici să mai merg pe la doctori care să-mi spună că pare ok, dar totuși durerile astea de cap nu-s în regulă, așa de multe, posibil să fie totuși o tumoră sau un chist sau…  dar nu vă speriați, sigur nu e nimic. Cu toate astea, ar trebui să mai investigați.

O fi cauză emoțională? Am stat și ne-am gândit bine ce s-a schimbat în viața noastră când au început durerile de cap. Nimic. Absolut nimic. Tot doar noi patru, făcând aceleași lucruri, petrecând timp mult împreună.

Am programat-o la RMN cerebral. I-am povestit ce urma să se întâmple, a înțeles și așteptam amândouă ziua de 31 ianuarie când urma să ne internăm o zi pentru RMN-ul cu antestezie totală (așa e procedura pentru copii sub 10 ani).

Între timp, am mai făcut ceva. Am mers la psiholog cu ea. Eu zic despre ea că e un copil echilibrat, care se exprimă deja foarte bine, e atentă și conștientă de emoțiile ei și cred și despre mine că-s destul de atentă la tot ce i se întâmplă, dar apoi m-am gândit că poate e ceva ce-mi scapă. Multe dintre manifestările fizice ale copiilor au cauză emoțională, așa că ne-am programat la psiholog.

La început am stat eu de vorbă cu specialistul, cât Sofia explora niște jucării în camera de alături. Apoi s-au jucat ele două vreo oră, în multe feluri. Jocul a fost condus de ea de cele mai multe ori. Le-am lăsat să interacționeze și am citit pe hol.

La final am stat din nou de vorbă noi două, adulții, iar concluziile au fost că da, e un copil stabil, sigur pe el, bucuros, foarte centrat pe familie.

Și că da, e foarte posibil ca durerile de cap să aibă cauză emoțională. Să vedeți.

Acum doi ani de Crăciun, în loc să plecăm spre Piatra Neamț, am ajuns cu amândoi copiii la urgențe, Sofia făcuse otită cu febră mare, Ivan febră foarte mare. Anul trecut de Crăciun stătusem cu Sofia trei zile în spital chiar de 24, 25 și 26 decembrie, după ce ea făcuse un caz complicat de mononucleoză.

Așa că anul ăsta ne doream toți să avem în sfârșit un Crăciun liniștit doar noi, acasă. Și de pe la începutul lui decembrie am început să zic prin casă ce bine ar fi să nu ne mai îmbolnăvim, Sofia, ai grijă ce iei de pe la grădiniță, să nu mai ajungem prin spital. De la începutul lui decembrie a început s-o doară capul.

Pentru că am pus multă presiune pe ea. Și pentru că pentru ea, Crăciunul trecut în spital a fost o ocazie minunată de a sta doar cu mine. Foarte rar spre niciodată se întâmplă una ca asta. Așa că pe de o parte își dorea să se îmbolnăvească, să stăm doar noi două, pe de altă parte mă auzea mereu pe mine cum îmi doresc să fim sănătoși și acasă cu toții de Crăciun. Era cumva presată între dorința ei și dorința mea, pe care ar fi dorit s-o poată împlini. Așa că a apucat-o durerea de cap.

Spre final de ianuarie, durerile se răriseră semnificativ. Am amânat RMN-ul, apoi l-am anulat.

În februarie a mai zis de 2-3 ori că parcă a mai durut-o, dar nu mai era sigură.

Acum trec zile întregi fără să o mai doară. Pare că a trecut.

Nu știu cu siguranță dacă asta a fost, probabil nu o să aflăm niciodată cu exactitate. Dar este cu siguranță o explicație rezonabilă, cu care putem trăi cu toții.

Până la următorul moment în care ne vom perpeli zi și noapte dintr-un motiv mai mult sau mai puțin asemănător, pentru că asta e viața de părinte, un ghem de griji și de scenarii de groază din care te rogi să scapi cu bine.

Sursa foto: fetiță cu durere de cap via Shutterstock.com

Pin It

30 Comments

  • Nicol spune:

    Si fiica-mea (9ani) are astfel de dureri de cap…inexplicabile.I-am facut tot felul de analize si teste (si in tara si in Norvegia,unde stam).Nimic!Nicio cauza care sa explice de ce un copil de 9 ani are astfel de dureri.
    La ultima discutie cu un neurolog pediatru ni s-a spus ca trebuie sa invete sa traiasca cu ele (cu durerile),sa avem grija la alimentatie,incarcaturi emotionale,sa faca sport….Si ca la un moment dat (dupa pubertate)or sa dispara…

  • Iliescu spune:

    Buna ziua. Imi puteti face o recomandare de psiholog pentru copii?! Multumesc!

  • Lavi spune:

    Mama ce stres cred ca ai bagat 🙁 Petra are episoade de facut pipi pe ea, o data la cateva luni care ma tot intreb daca sunt din cauza emotionale sau fiziologice si stiu cat de tare ma consum. Daramite daca ar avea dureri de cap, cu atatia copii bolnavi in jur, cred ca mi-as face si eu o multime de griji. Ma bucur ca sunteti bine.

  • Maya spune:

    Sotul meu a avut dureri de cap din cauza unei masele. Si noi am crezut ca sunt alte probleme , la fel si doctora. Bine ca eu am avut probleme cu dintii in tinerete si mi am amintit de dureri.

  • Ciudat e ca si eu am avut dureri de cap exact in aceeasi perioada, cam tot in acelasi mod. Mici sageti simtite ba pe ici ba pe colo cand nici nu te asteptai.
    Am facut si eu RMN, am mers pe la doctori, neurolog, endocrinolog, radiologist etc. -nu era nimic.
    A inceput sa treaca de la sine cand am plecat in concediu ( nu mai plecasem pe nicaieri de jumatate de an, anulasem o plecare programata de sarbatori si eu nu am fost foarte multumita de asta). Acum, dupa ce ne-am intors don concediu si durerile au disparut de tot 🙂 asa ca si eu s pune-o tot pe fond emotional.

  • Oana spune:

    Doamne, ce bine ca au trecut! Ma bucur nespus! Ma gandesc si eu deseori ce fertil este terenul emotional al copiilor si ce se poate naste de acolo.

  • deea spune:

    In familia mea, pe linie materna, aproape toata lumea sufera de migrena, inclusiv persoane de sex masculin. Migrenele sunt ciudate, nu se manifesta la toata lumea la fel, in special la copii, pot fi inclusiv abdominale. Poate ca a fost, si in cazul fetitei sale, un prim episod de migrena. In special daca a avut si alte simptome asociate (ameteala, senzatie de greata, de vertij, sau discomfort abdominal) e posibil sa fie asta.

    Tu ai avut noroc daca ti s-au oprit migrenele dupa sarcina, dar daca esti predispusa, pot reveni oricand. O cauza anume, care sa se vada la un RMN, sau la analize, nu vei gasi niciodata, e vorba de predispozitie genetica si anumiti triggers (hormonali, alimentari, oboseala, stress, alergii, medicamente) care duc practic la o reactie aberanta a sistemului nervos, care se traduce in durerea specifica, de obicei pe o singura parte a capului, plus restul de simptome, greata, vertij, sensibilitate la lumina, mirosuri, etc. Migrenele mele au debutat pe la 5 ani, episoade foarte violente dar relativ rare, si s-au oprit, cum zici tu de Sofia, dupa cateva luni. Au revenit in forta odata cu pubertatea, si le am si in ziua de astazi, cam de doua ori pe luna, dar in general nu depasesc 24 de ore.

    • Anca G spune:

      Poate ca tot la terapie poti sa afli mai multe. Exista si traume care se trasmit / se repeta cumva de la generatie la alta. Pare de necrezut, dar se pare ca exista.

    • deea spune:

      Anca G: nu are legatura cu terapia, e o afectiune fizica, care se transmite genetic (foarte rar exista un singur caz in aceeasi familie) si care se trateaza la neurolog. La mine, de exemplu, triggerul sunt hormonii, fac migrena in fiecare luna la ovulatie si la menstruatie. Ceea ce e bine, inseamna ca o sa scap in maxim 10 ani, odata cu menopauza. Dar alti oameni au alti triggers, anumite mancaruri, presiunea atmosferica, somnul insuficient, etc.

      • Madalina spune:

        Exact asa patesc si eu cu migrenele. De ceva timp nu am mai avut, insa cand apareau, apareau exact in perioada mentionata de tine. Am facut RMN care a iesit perfect, iar neurologul mi-a spus ca este o cauza hormonala.
        Si la mine in familie, pe linie materna, este transmisa genetic durerea de cap. Atat eu, cat si surorile mele suferim de asta.
        Eu am inceput sa merg la masaj de o luna de zile si pot spune ca da rezultate f bune. Chiar neurologul mi-a recomandat masajul pt durerile de cap.

  • WOW!! Tocmai mi-am dat seama ca ar trebui sa merg la psiholog. Am dureri de cap in mod frecvent si asta ar fi un posibil motiv.

  • A_A spune:

    Va doresc multa sanatate…nu am experienta decat personala, deci a unui adult, cu homeopatia sau terapia Bach dar poate ca ar functiona si la copii…sa previna aceste episoade…Multa sanatate!

  • Ana spune:

    Am trait si eu fix acelasi lucru…dar pe pielea mea, cu a copilului (Slava Domnului!).Am inceput prin a avea ceva arsuri la stomac si m-am programat la endoscopie, fix dupa ce am aflat de cineva care a murit de cancer la 33 de ani (varsta pe care o am si eu) si dupa ce doctorita mi-a spus ca nu am nici macar gastrita, sa nu mai tin regim (pana sa ajung la endoscopie, am tinut o luna regim aspru). Am fost fericita ca am scapat si apoi au inceput aceste intepaturi, fix cum zici ca le avea Sofia..la inceput 2-3 pe zi, pana la 50 pe zi..eram terminata..Sotul meu avea si el o problema cu urechea in perioada respectiva, cand totul s-a sfarsit la el si l-am vazut usurat i-am zis ce ma framanta pe mine si l-am rugat sa imi faca o programare la tomograf. El m-a ascultat, m-a rugat sa rememorez momentele in care simt aceste intepaturi, m-a linistit in fel si chip spunandu-mi ca in ultima vreme tot trecusem prin multe chestii si poate asta e motivul care ma face sa simt acele lucruri…de a doua zi, nu am mai simtit nimic…absolut NIMIC…el a fost psihologul meu.

  • IQ spune:

    „Până la următorul moment…”

    posibil sa fie Craciunul urmator, daca a apucat sa faca asocierile. Dar in fine, cred c-ati discutat deja la psiholog despre chestia asta.

  • Roxana spune:

    Of doamne, stiu cum e cu spaimele…intr-o zi, era racit, insa pentru prima oara se plangea de dureri de cap si se tinea cu manutele de cap. Apoi nu mai adormea si zice: mami, nu pot sa respir! Nu avea mucozitati in nas, m-as fi prins…Am sarit si eu si sotul in blugi si pantofi sa mergem la urgente, doar ca sotul, care are ceva deviatie de sept si mereu nasul infundat, i-a dat cu Olynth. Bai, a adormit instant copilul, insa am stat efectiv tooooaaataaa noaptea cu ochii pe el sa vad ca respira, ca atunci cand l-am nascut. Vad atatea cazuri de copii frumosi care descopera brusc ca au cancer…Cum??? De ce??? Cand nu pot gasi explicatii logice, ma ia cel mai tare panica. Ce bine ca Sofia e sanatoasa si chiar psihologul a zis ca e un copil echilibrat. Tare mi-as dori sa imi recomanzi un psiholog bun pentru copii in Bucuresti, al meu baiat are 4 ani.Multa sanatate!!

  • Dana spune:

    Buna, Daca tot suntem la capitolul psihologi pentru copii, am rugamintea sa ma ajutati cu recomandari pentru Bucuresti.Sunt intr-o perioada, in care simt ca am nevoie de raspunsuri si indrumari pentru unele situatii cu care ma confrunt. Multumesc

  • deea spune:

    Vor mai fi astfel de episoade, cu zecile. Le-am trăit și eu, fetițele sunt predispuse la somatizare și cred ca exista și componenta aceea tipic feminină de simulare. De câte ori o iau mai repede de la școala și prins toți copii in pregătiri pentru a pleca acasa aud de la fete numai “ pe mine m-a durut capul ieri de 5 ori” “ pe mine de 7” “ pe mine o data dar ziceai ca imi bagă cineva un cuțit” “ pe mine și capul și burta, inclusiv noaptea”. Doamne ferește de cauze serioase. Ca idee, exista un anumit tipar al durerilor in orice patologie, un medic specializat pe “bucățică” aceea va sti dacă copilul chiar are ceva sau somatizeaza sau simulează. Sincer, acele înțepături in cap care vin și pleacă nu au niciun corespondent in patologie. Faptul ca s-au indesit după ce lumea din jur s-a activat și a făcut o problema din asta e iarăși un semn ca nu era nimic fizic. Migrenele sint ereditare intr-adevăr dar au un anumit caracter. Oricum, e greu sa fii mama și greul abia acum începe: când era mică abia așteptăm sa crească sa poată spune ce o doare, acum la câte dureri și acuze in general are nu-s bucuroasa. Mai ales ca deformarea profesională ma face sa ma gândesc mereu la cazurile acelea rare dar foarte grave.

  • Ioana spune:

    Poate are paraziti? Astia tot dau dureri de cap si nu prea ies la analize.

  • Mihaela Cengiz spune:

    Si Yaso s-a plans de dureri de cap asemanatoare intr-o luna si au trecut dupa tratamentul pt paraziti intestinali.

  • Mihaela spune:

    Buna ziua!
    Cautand pe google un contact al dnei Luiza Vasilescu, am gasit si acest link.
    M-ati putea ajuta cu un contact sau un reper, unde as putea s-o gasesc?
    Ne confruntam cu simptome asemanatoare, parte din ele.

    Va multumesc pentru ajutor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *