Ce așa mare brânză, că și noi mâncam la desene când eram mici!
Altfel nu mănâncă nimic, e în stare să moară de foame dacă nu-i dau drumul la cântecele când îl pun la masă.
Știu că e greșit, dar nu știu cum să mai renunțăm acum, plânge rău dacă nu-i dau tableta când ne așezăm la masă.
Trebuie să-i distrag atenția cu desene, altfel nu mănâncă!
Motive pentru care obiceiul de a mânca în fața ecranului e greșit
În primul rând, faptul că ești atent la ce se întâmplă pe ecran și nu la mâncare te face să pierzi semnalele corpului în ceea ce privește mâncarea. Vei mânca prea mult, mai mult decât îți trebuie, poate vei mânca lucruri care nu-ți plac. Pe termen lung asta poate duce la obezitate și la o relație nesănătoasă cu mâncarea.
Când mănâncă cu ochii la ecran, copiii pierd ocazia de a se bucura de mâncare și de a învăța despre alimente sănătoase, gusturi, combinații de alimente. Mâncarea intră în tubul lor digestiv ca nucile într-un sac: fără discernământ, fără bucuria de mânca, fără posibilitatea de a alege. Ceea ce, desigur, pentru părinte e grozav, dar nu și pentru sănătatea copilului.
În plus, copiii care mănâncă la ecran pierd ocazia de a socializa cu ceilalți membri ai familiei în timpul mesei. Ce amintiri frumoase se pot crea în aceste momente unice în care mama, tata și copiii se adună în jurul mesei, povestesc cum le-a fost ziua, sunt recunoscători pentru gustul măncării și pentru că sunt împreună! Când oamenii stau la ecran, e ca și cum n-ar fi acolo. Habar n-au când și ce au mâncat, nu s-au bucurat de nimic din ce îi înconjoară. Au fost absenți cu totul. Și e păcat. Avem atât de puțin timp împreună, de ce să nu e bucurăm de el?
Și mai e ceva: un copil căruia i se pune mereu mâncarea sub nas și apoi e hrănit cu diversiuni nu va putea afla cum se face mâncarea, din ce, cum se aleg ingredientele, cum se prepară, care la ce e bun, sunt copii care cred că piureul și ciorba vin dintr-un loc magic, nu că mama se spetește ore în șir să le prepare. Un copil care participă activ de mic la prepararea mâncării va aprecia efortul depus pentru a o obține, va ști care ingrediente și metode de gătit sunt sănătoase, va învîța ce și cum să aleagă pentru sine și nu va depinde mereu de un adult să îi bage în gură.
Dar ce fac dacă am început deja să-l pun la TV când mănâncă? Cum renunțăm la acest obicei?
Pur și simplu te oprești. Îți spui și îi spui și copilului: De azi înainte nu vom mai porni nici un ecran la masă. Știu că așa ești obișnuit, am greșit și te rog să mă ierți, am aflat că e un obicei nesănătos. Nici eu, nici tati și nici tu nu vom mai privi la ecran când mâncăm. Mâncarea e o bucurie și e păcat să o irosim! Când mâncăm vom privi mâncarea și unii pe alții!
Nu mai pornești niciodată tableta sau televizorul cât sunteți la masă. Da, va plânge copilul, normal, ecranul funcționează ca un drog, e seducător și plăcut, dar nu e sănătos, iar renunțarea la el e dureroasă. Dar faci asta pentru binele copilului! Rămâi lângă el când plânge, spune-i că înțelegi, că e normal să îi fie greu. În câteva zile va uita și vă veți putea bucura de mese liniștite, vă promit. Câteva zile! Curaj!
Ia copilul de mic la piață. Arată-i cum arată un morcov abia scos din pământ. Învață-l cum alegi un măr bun. Spală legumele cu el, va iubi activitatea asta de la un an în sus, poate chiar și mai devreme. Lasă-l să toace el morcovul fiert cu un cuțit de plastic. Poate învârti în ouăle pentru omletă. Poate frământa aluat. Câștigați timp de calitate împreună, el învață cum funcționează alimentația, apreciaza efortul de a găti, se va bucura să guste din ceva pregătit chiar de el.
Aveți încredere în copilul vostru! Poate mânca și fără să fie anesteziat și distras! Lasă-l să descopere mâncarea, gusturile, consistența, lasă-l să manevreze tacâmurile, să pipăie mâncarea. Da, va dura mai mult masa și va fi ceva mai haotic întregul proces, dar relația fiecărui om cu mâncarea e ceva personal, care se dezvoltă în timp. Dacă e îndopat cu mâncare de o mână străină în timp ce atenția îi e distrasă de un ecran, nu se va dezvolta nici o relație acolo.
Opinia specialistului: dr. Simona Tivadar
Am întrebat-o pe Simona Tvadar, medic specialist în diabet și boli de nutriție, care este opinia ei despre mâncatul la ecran.
Mai jos aveți răspunsurile ei la întrebările mele.
De ce nu-i bine să mâncăm cu ochii la televizor, telefon sau tabletă?
Pentru a înțelege de ce e foarte important să vedem ce avem în farfurie, să mestecăm și să fim atenți la ce mâncăm trebuie să discutăm întâi despre mecanismul foame-sațietate, pe care îl au și omul, și râma, și dinozaurul. Acest mecanism ține de structuri ale creierului vechi, ca dovadă că orice sugar sănătos după ce se satură, refuză să mai primească hrană. S-a săturat, nu mai mănâncă, nu îi poți da hrană cu forța. Sigur că noi putem deteriora acest mecanism natural, insistând să oferim copilului hrană când nu îi e foame, inclusiv noaptea, de la o vârstă la care hrana pe timpul nopții nu îi mai este necesară.
Mecanismul de foame-sațietate se dezvoltă pe măsură ce copilul învață să mestece, adică atunci când începe diversificarea, introducerea hranei semi-solide și solide. Acest mecanism are două componente:
- cel cerebral, care produce 40% din senzația mănânc-m-am săturat, nu contează ce-mi mai oferi, eu nu mai pot mânca, iar pentru ca acest proces să se realizeze, e esențial să privim mâncarea și să o mestecăm. Mâncarea la care nu te uiți nu e înregistrată de creierul nostru ca act de mânca
- cel gastric, dat de nivelul de umplere a stomacului și de compoziția mesei (proteinele ne satură primele, apoi carbohidrații, lipidele sunt cele mai puțin sățioase pe termen scurt, ele dau sațietate pe termen lung).
Rezultatul matematic este răvășitor: dacă doar stomacul este cel care îți dă semnalul de plin, pentru că mintea nu știe ce și dacă ai mâncat, pentru că ochii tăi au stat la TV și nu în farfurie, vei mânca aproape dublu, dacă te bazezi doar pe sațietatea gastrică!
Cum ar trebui să arate mesele copiilor noștri, dar și ale noastre?
Ne așezăm cu toții pe scaune la masă, privim ce avem în farfurie, tăiem bucățele, mestecăm bine mâncarea, toate aceste lucruri duc la o relație sănătoasă cu mâncarea.
Un alt lucru care afectează grav mecanismul de foame-sațietate este ciugulitul. Acesta este motorul principal al obezităților morbide, mâncatul între mese, atunci când nu ți-e foame.
Toate aceste tulburări pleacă de la proastele obiceiuri de a mânca oriunde, și nu la masă, cu ochii oriunde, numai în farfurie nu. Iar aceste tuburări pot duce mai târziu la boli îngrozitoare. Suntem pe locul doi în Europa la obezitate infantilă. Motivele obezității sunt fie mâncarea de proastă calitate, fie obiceiurile alimentare proaste, și lipsa educației alimentare a părinților, care nu-și asumă responsabilitatea pentru sănătatea alimentației copiilor lor.
Cât de mult contează pentru copii relația adulților din casă cu mâncarea?
Contează foarte mult atmosfera din casă în ceea ce privește masa, obiceiurile părinților, felul în care e abordată mâncarea. Normal că un copil care primește dulciuri și ronțăieli întruna are șanse mari să se îngrașe și să refuze mâncarea sănătoasă, dar asta nu e vina copilului, ci a părintelui, care nu a știut să ofere un model sănătos și reguli sănătoase.
Copiii nu au nevoie de gustări dulci în timp ce își fac temele, creierul trebuie să fie atent la teme, nu la mâncare. Așa se nasc tulburări de comportament alimentar cu care copilul va evolua într-un adult condamnat să trăiască agățat de cabinete de nutriție, cure de slăbire și de medici.
E mare nevoie de o masă de familie care să se desfășoare măcar o dată pe zi, la care mâncăm și povestim despre noi. Nu ne certăm, nu facem morală, nu ne uităm la telefon. Suntem atenți la mâncare și unii la alții. Nici părintele nu se uită la TV și nu răspunde la telefon.
Bun, și dacă nu mănâncă copilul decât așa?
Știi de ce continuă părinții și bunicii să pună copiii la masă cu tablete în față? Pentru că le e frică. Pentru că nu vor să-și asume că au greșit. Și pentru că se tem de plânsul copilului. Vedeți care e capcana? Ai pus ecranul în fața copilului ca să-ți fie ție mai ușor. Doar că asta e greșit și acum trebuie să sufere și copilul din cauza asta. Dar sănătatea lui pe termen lung e mai importantă, așa că adulții ar trebui să treacă peste disconfortul personal și să renunțe complet la ecrane la masă, să învețe și ei alături de copil să se bucure de mâncare.
Pe dr. Simona Tivadar o puteți savura și în interviul de mai jos oferit în cadrul emisiunii de pe TVR Garantat 100%. O apreciez mult pe Simona că spune lucrurilor pe nume, deși uneori ce spune ea ustură. 🙂
Vă recomand și cartea scrisă de Simona Tivadar, bestseller Humanitas, Medicină, nutriție și bună-dispoziție. E savuroasă, scrisă cu mult umor, dar conține și o mulțime de informații medicale valoroase. O puteți citi în metrou în drum spre serviciu, seara la culcare, în concediu, o puteți citi și soțului, să vă distrați în familie. 🙂 Cartea se găsește în mai toate librăriile, online și offline.
Ca o concluzie, vă invit să nu creați acest obicei copilului vostru și să vă feriți și voi de el, aveți mai sus toate argumentele pentru care mâncatul cu ecranul în față e o idee foarte proastă. Iar dacă e deja târziu, să știți că nu e prea târziu. Renunțați la acest obicei chiar de azi. Va plânge copilul? Va plânge, dar o să vă ierte și o să uite.. În câteva zile veți scăpa de ecrane la masă și puteți începe să vă bucurați de mâncare. Mai greu la început, dar cu răbdare și cu meditații intense când vine momentul mesei (pentru că noi, mamele avem obiceiul de a lua foarte personal refuzul copilului de a mânca), vom reuși să nu stricăm relația copilului nostru cu mâncarea. Vă recomand și cartea pediatrului Carlos Gonzales, Copilul meu nu mănâncă, găsiți aici interviul pe care i l-am luat acum doi ani.
Sursa foto: copilul mânâncă doar la desene via Shutterstock.com
asta e super pentru copil, dar cum sa fac sa mananc eu fara un ecran in fata? :)))
Ma bucur mult ca văd un medic nutriționist adevărat apreciat. Eu o menționam constant in comentariile mai vechi, la articole care recomandau lucruri nesănătoase ( uleiul de cocos și migdalele pe post de “gustare sănătoasă” fiind ceea ce imi vine acum in minte). Este un medic adevărat, cu cunoștințe solide, cu un simt al umorului incredibil. Nu mai spun ca este o mare promotoare a vaccinarii ( așa cum sunt toți medicii adevărați, de altfel). Oamenii trebuie sa se întoarcă către medicina adevarata, cea ce reprezintă o știință, prea multă pseudomedicina, pseudostiinta, prea mulți “nutriționiști” cu diplome luate pe net( majoritatea fără studii medicale).
Uleiul de cocos si migdalele nu sunt gustari sanatoase?
Uleiul de cocos cred ca a fost mentionat la misto. Nici un ulei nu poate constitui o gustare in sine, poate doar un ingredient dintr-o gustare.
Altfel, nici eu nu inteleg de ce migdalele sunt de evitat ca si gustari.
Ma refeream la migdale ca si gustare, nu la ulei. A fost la un moment dat un trend ( încă mai este in unele medii) cu uleiul de cocos ca fiind miraculos de-a dreptul, ideal la prăjit, in preparate, ca atare ( stiu persoane ce își puneau un strop de ulei de cocos pana și in cafea). Grăsimile din uleiul de cocos sunt la fel de nesănătoase ca cele din orice ulei. Migdalele de asemeni sint pline de grăsimi, câteva ocazional nu fac rău dar pumnul de migdale zilnic, eventual de mai multe ori pe zi ( adăugate și in diverse mâncăruri) duc tot la rezultate nu tocmai benefice asupra vaselor de sange.Discutia se poate extinde asupra zemurilor vegetale, numite in anumite medii “lapte”, asupra îndulcitorilor “naturali”, alternative “sănătoase” la zahăr ( curmalele de exemplu) etc.
Huh? Grasimile din uleiuri sunt nocive doar daca uleiul respectiv e rafinat sau procesat. Migdalele crude sunt o gustare ok. Curmalele chiar sunt mai ok ca indulcitor decat zaharul rafinat.
Daca vrei sa spui ca moderatia pt toate cele de mai sus e cheia, aici sunt de acord. Mai departe… huh?! :)))
Am vaz la un restaurant un copil mai mare, probabil vreo 10 ani caruia i se dadea sa manance..iar el statea cu ochii pe telefon…copilul nu-i de vina…dar parintii?
daca la 10 ani nu poti lua decizii de genul vrei sa nu vrei sa te uiti pe telefon cand mananci, eu zic ca ai probleme mai mari in restul vietii decat asta.
ce voiai sa faca parintii, sa ii smulga telefonul din mana? sa ii interzica? aaa, stai, sa ii explice ca telefonul nu se foloseste la masa, si el sa le spuna ca toti prietenii lui il folosesc, asa ca nu vede de ce nu l-ar folosi si el.
hai sa nu exageram. e mai ok sa citesti o carte cand mananci? dar sa vorbesti? ca sincer, pe vremea cand eram eu mica era la moda sa nu vorbesti la masa, ca pana la urma logic, si vorbitul e tot o distractie care actioneaza fix ca si statul pe telefon, doar ca ca are beneficiul de a mai petrece timp cu familia. dar asupra digestiei/perceptiei? fix la fel, daca nu mai mult ca la telefon poti sa ignori sa te bucuri de mancare, intr-o convertatie esti mai activ. sa mancam deci in tacere mestecand cate 20 de secunde fiecare inghititura.
daca un copil are probleme cu greutatea, eu zic ca inainte de „cum” mananca e de 10 ori cat si ce mananca si ce sport face.
Da trebuia sa ii interzică, de ce ne interesează mereu ce fac ceilalți?Dacă toți ceilalți greșesc putem sa greșim și noi? Cum sa mănânci cu telefonul în mana? Nu îmi pot imagina una ca asta. Îngrozitor Mesele ar trebui sa fie plăcute, în familie. Fetita mea nu știe de tableta, telefon și foarte rar televizor. Mănâncă singura de la 1 an cu noi mereu la masa. Asta e normalul indiferent de ce încearcă oricine sa zică.
Eventual daca nu il lasa din mana sa ii dai doua palme.
Fetita ta probabil are mult mai putin de 10 ani. Altfel ti-ai da seama ca e o generatie foarte precoce. Si la 10 ani sunt ca niste adolescenti. Singurul lucru pe care il obtii cu interzicerea categorica incepand cu varsta asta e sa evite sa manance cu tine.
Și ai mei mănâncă de la 1 an singuri și nu le-am interzis la modul absolut ecranele din timpul mesei. Pentru că și eu mai mănânc uneori la un film. Nu le-am interzis ecranele și culmea e ca de multe ori renunță ei la ele ca să iasă în curte sau afară. Timpul petrecut în fața lor are la bază lipsa celorlalte alternative. Ok, lasă tabletă și face ce? Fără alternative, jocuri, propuneri, ieșit afară, făcut efectiv ceva cu ei, ecranele sunt chiar acolo gata oricând să le capteze atenția. Blamăm ecranele fără să înțelegem pe deplin fenomenul, doar ne imaginăm efecte pseudo-științifice sau aducem ca argumente cazuri extreme pentru a ne justifica frica de ceea ce de fapt nu prea cunoaștem.
Dar nu e treaba noastra sa tinem copiii ocupati si sa ii distram, e treaba lor sa se mai si plictiseasca, sa inventeze, sa creeze chestii. Remember cand eram noi mici? 🙂
Iar la masa avem treaba, mancam, nu avem nevoie de alte lucruri. 🙂 Faptul ca si tu mananci uneori la film nu inseamna ca eok ca si copiii tai sa faca asta, inseamna ca si tu ai un obicei prost.
Daca si ce zice medicul e pseudo-stiinta… Cat despre efectele tehnologiei, iti recomand articolul si cartea asta. https://www.printesaurbana.ro/2018/10/copiii-erei-digitale-efecte-pozitive-si-negative-ale-accesului-la-tehnologie-limite-si-cooperare-carte-pentru-parinti.html
Hold on now, una e sa dai niște argumente și sa zici ca nu ești de acord ca copiii TAI sa mănânce la desene, cu totul altceva sa spui ca eu ca adult dacă am chef sa mănânc pizza la tv am un obicei prost sau ca ce reguli am eu în casa mea sunt sau nu ok. Mâncarea e buna, filmele sunt mișto, nu e treaba nimănui (și sunt sigura ca nu e nimic periculos) dacă combin doua chestii care-mi plac.
Poate incercați din când în când sa fiți originali și sa mai faceți si ce aveti chef nu doar ce scrie în carti sau ce zice altcineva ca e bine, e unul din putinele avantaje de a fi adult.
crezi ca eu ma bucur de mancare si sunt atenta la ea ca am citit despre asta intr-o carte? 🙂
Hm, într-un fel da. Cred ca deep deep inside stii si tu ca avem dreptate, ca mâncarea e chiar mai mișto când o mănânci pe canapea in fata unui serial, it’s the best of both worlds. Dar „expertii” nu sunt de acord și pe urma copiii ar putea sa se prindă și ei.
Sunt partial de acord când e vb de bebeluși, cărora li se basculeaza în gura, dar după 2-3 ani cand mănâncă singuri, dacă pt părinți mâncatul la masa în liniste nu e o prioritate, ce contează? Mix it up. E plăcut.
Uite, mie nu-mi place sa mananc la TV, pentru ca e messy si pt ca rontaiala ma deranjeaza la ureche. Cel mult popcorn pot manca la TV si pe ala doar cateva minute. Nici la cinema nu mananc decat cateva minute si doar daca imi e foarte foame. Niciodata nu aleg sa mananc la tv, nici cand sunt singura acasa nu deschid tv-ul si nu mananc la laptop sau citind pe telefon. Eu chiar ma bucur de mancare, imi place sa bag mana in sos, sa inting cu paine, sa fiu atenta la ce iau din farfurie si cat, pentru mine mancatul e o placere in sine si nu as schimba asta pentru nimic in lume.
E chiar atat de greu de crezut ca la mine e asa? De ce te straduiesti sa ma convingi ca stii mai bine ca mine cum sunt eu la masa? Ce vrei sa demonstrezi de fapt si cui?
Cica deep inside stiu si eu. :)) Hai ca mi-a placut asta.
Nu vreau sa te conving, mi s-a părut doar deplasat sa spui ca o chestie banala e un obicei prost, într-unul din comentarii pe fb scrii ca e de-a dreptul abuz sa păcălești copilul sa mănânce. Nu eu am scris un articol în care le spun părinților încă on chestie pe care o fac gresit. În rest de acord, tu mănâncă cum vrei tu și eu mănânc cum vreau eu.
Dap, asa e, chiar mi se pare abuz sa distragi atentia copilului ca sa ii bagi pe gat chestii pe care el singur le-ar refuza daca ar putea. Il indopi ca pe animale. As face chestia asta ilegala daca as putea.
Sunt de acord, unul din timpul cel mai prețios petrecut cu familia e cel de la masa. Mama de fiecare data cand eram acasa ne aduna la masa, aveam conversații plăcute, ne distram, ne organizam zilele ne mai tachinam si a fost cel mai placut timp din copilarie, adolescenta si tinerețe. Eu am 3 copii 3 ani 2 ani, si 8 luni si la mine nu se mananca si nu se doarme cu desene. Si credeti-ma, mi-ar fi fost mult mai usor sa ii pun in fata desenelor ca is toti mici, dar am ales sa le fie lor bine, nu mie sa imi fie mai usor. Fetitele singure isi inchid desenele cand e vb de mancare sau de somn. Si in rest butonul e la mine ca parinte, eu le fac programul. Dar acuma cu educația asta noua ca copilul trebuia lasat sa faca ce vrea sa isi dezvolte personalitatea, de aceea cresc asa generații proaste si needucate, ca nu au nici o disciplina si nici o interdictie. Noi foarte “prost” am crescut cu educația care ne-a dat-o parintii nostri. Si cred ca da, la acel copil trebuia luat telefonul in timpul mesei, normal si discutat cu el, se supara putin si nu cred ca statea pana murea de foame. Eu nu cred ca un copil la 10 ani e foarte matur sa ia niste decizii spre binele lui, el trebuie îndrumat. Dar bineinteles..,,fiecare parinte face ce crede ca e “bine” pentru copilul lui, dar aceasta nu inseamna neaparat ca e bine. Eu ador articolul acesta, desi copii mei nu mananca cu tableta, si am sa il împărtășesc cu cat mai multe mamici.
Da, doamnă, poți pur și simplu să-i interzici sa folosească telefonul la masă, chiar dacă are 10 ani. In final cine i-a cumpărat telefonul și îi plătește abonamentul , nu părinții?
Am trei copii, de 12, 10 și 7 ani, dar nu folosesc telefonul la masă. Și noi părinții, dacă ne sună telefonul în timpul mesei, vorbim cât de puțin posibil.
Vorbitul in timpul mesei e bun, atunci e un moment bun de a afla ce a făcut fiecare în timpul zilei sau de a discuta subiecte importante pentru toată familia.
ioana, e usor de zis „ii interzici”. si daca nu vrea? daca vrea sa isi ia mancarea si sa o manance la televizor? il tii cu forta?
stiu, tu spui ca daca e educat asa din prima zi nu o sa ceara televizor sau telefon la masa. doar ca un copil mai ajunge sa manance si prin case straine, si fara tine. cu bunicii. cu prietenii la care merge in vizita si doarme peste noapte si ia cina si micul dejun, ba si pranzul uneori.
si daca ii place ce vede, si iti cere si acasa, ce o sa faci? ii spui ca voi nu faceti asa ceva. perfect, iti spune el, nu te oblig pe tine, doar ca eu vreau si am dreptul sa iau decizia asta. il lasi nemancat? sau si mai bine, mananca pe fuga ca sa plece la televizor.
mi se pare ca dimpotriva, iti strici relatia de tot cu el asa, cand ai putea sa il lasi din cand in cand sa se uite la un amarat de program, ca nu e un capat de lume. cred ca chiar aici pe blog era un articol despre cum sa alegi cand spui „nu”, ca daca spui nu la absolut toate nu stiu unde ajungi.
După părerea mea în fiecare familie sunt reguli care nu se negociază și asta e una dintre ele. La bunici nu mănâncă la televizor sau la telefon, deoarece și bunicii au aceași regulă, iar ceea ce văd la alții în casă nu mă interesează atâta timp cât contravine regulilor noastre. Le-am explicat că nu suntem toți la fel, nu avem toți aceleași reguli și că mă aștept să respecte regulile noastre. Și da, cred că l-aș lăsa nemâncat dacă nu ar accepta să mănânce cu noi la masă fără telefon/televizor.
La noi nici nu e posibil sa mănânce la TV pentru că nu avem.
Nu spun numai „NU”, dar, cum scriam la început, sunt lucruri care nu se negociază.
Foarte bine punctat, fiecare familie are regulile ei si trebuie sa le respecte fiecare copil, si daca nu va manca nu va fugi de acasa sa se mute in chirie ca nu poate manca la televizor :))
Nici eu nu am televizor dinainte sa ma căsătoresc, deci cam de 20 de ani, eu il consider o pierdere de vreme. Stiu ca pare f ciudat pt unii, dar cu toate acestea nu sunt neinformata deloc. Si apreciez mult pe cei ce au reusit sa nu aiba televizor in casa.
Mie nu-mi plac chestiile impuse de dragul petrecerii timpului împreună. Daca e impus, nu prea se mai bucură nimeni. Imi place libertatea, face fiecare ce vrea, petrecem timp impreuna pentru ca ne place, si cand mancam si cand nu, nu pentru ca altfel ne ia mama telefonul. Eu am crescut fără televizor si cu mese doar la masa, sotul a putut mânca la tv cand a vrut. Acum la noi acasa tv sta deschis aproape tot timpul cat suntem in casa (stam putin in casa oricum). Mâncăm si la masa si pe canapea, uneori si pe jos cu jucarii printre noi. In general tv e doar zgomot de fond, mai auzim e stire ceva, mai discutam, mai vad si copiii una alta, ne întreabă. Nu stam hipnotizati cu ochii in ecran, dar nici strictețea asta nu-mi place (sa nu răspunzi la telefon daca suna in timpul mesei, sa nu verifici ceva pe google daca apare un subiect de discuție de acest gen, sa nu pui o melodie pe youtube daca ati discutat despre ea, culmea in sacrul moment al mesei). Chestiile astea impuse imi inspiră o familie cu o mamă gen Bree din Desperate Housewives (nu ma refer la cineva anume de pe aici ca nu cunosc personal pe nimeni, zic doar despre situatia in care toti stau la masa scortosi si poartă conversatie pt ca oricum n-au voie altceva).
Doamna Lia, eu cred că copiii au nevoie de reguli.
Copiii noștri sunt în afara tentației de a mânca în fața unui ecran pentru că nu avem televizor, iar tableta, laptopul și telefoanele mobile stau la mine, când suntem acasă.
La noi la masă e o atmosferă frumoasă de obicei, cu râs și voie bună, nicidecum una „scorțoasă”. E adevărat că pentru copiii noștri asta reprezintă normalitatea, în casa noastră nu a fost niciodată altfel în această privință.
Nutriționiștii recomandă evitarea mâncatului in fața ecranului……
nutritionistii recomanda si sa nu vorbesti la masa.
de ce sa nu te uiti la televizor/tableta cand mananci? pai pentru ca esti atent la ce se intampla acolo si mananci prea mult/nu mai simti gustul mancarii.
fix, dar fix la fel e si cand vorbesti si socializezi, te iei cu vorba si te distrage conversatia. eu una nu vad nicio diferenta.
singurul mod in care as fi de acord e cel in care intr-adevar, masa e singura perioada de timp pe care o petreci cu familia peste zi. si atunci e important sa vorbiti, sa impartasiti. dar daca de exemplu stati acasa impreuna toata ziua? nu.
Serios?? E prima oară când aud asta. Știam că nu se vorbește la masă în comunități gen grădiniță, școală, unde dacă s-ar vorbi ar fi prea mare gălăgia, dar nu în familie. Atunci mesele ar fi triste ?.
Și cum faceți voi in familie? Vă așezați la masă, fiecare cu un ecran in față sau mănâncă fiecare în alt loc din casă, unde și când are chef?
Când copiii sunt de vârstă preșcolară/școlară masa e unul din momentele in care se poate aduna toată familia laolaltă.
Ioana, ok, nu ai auzit, dar gandeste logic. De ce e tel/tableta periculos la masa? Ca iti distrage atentia si nu mai stii ce/cat mananci. Nu la fel face si o conversatie?
Daca te pun sa transcrii ceva si sa vb cu mine nu iti vine mai greu? Nu stiti zicala cu vorba nu se face ciorba?
Cum e posibil sa nu impiedice digestia faptul ca vorbesti, gesticulezi, raspunzi, ba mesteci repede sa dai o replica, dar faptul ca asculti pasiv ceva strica digestia?
Am precizat deja ca daca e singurul moment din zi cand stai cu copilul, da, normal, mai bine vorbesti decat o tableta. Sau decat orice ca e important sa mai stai si cu el. Dar daca esti in concediu si mancati toti cu un film in fata?
diferenta e ca o conversatie nu te impiedica sa VEZI mancarea, sa o alegi, sa o portionezi corect, sa lasi creierul sa o inregistreze.
nu te impiedica o conversatie sa vezi mancarea?? nu te uiti la copii cand vorbesti cu ei? sau ei la tine?
super, pai asa si filmul cum te impiedica sa vezi? daca poti sa asculti pe cineva la masa ce zice si sa nu te uiti in ochii lui, cred ca poti si sa pleci capul sa iti tai mancarea si sa asculti doar ce vorbeste un actor.
zau asa, asta e un fel de mie nu imi plac vinetele (chiar nu imi plac) deci nu vreau sa mai manance nimeni vinete niciodata.
pleci de la ideea ca tie nu iti place sa mananci si sa te uiti la televizor/etc, si vezi toate efectele negative.
dar cumva, acolo unde tie iti place, gen sa vorbesti la masa cu familia, brusc nu mai e niciun efect negativ. aici nu te distragi, creierul devine brusc capabil de multitasking, nu mesteci mai repede ca sa raspunzi celorlalti, nu nimic.
cel mai corect e sa mancam in tacere. cel mai bine e sa fie masa un prilej de bucurie si nu un chin.
@printesa – good one. Imi si imaginez cum ar da mascații buzna la mine în sufragerie strigând „lăsați pizza din mana, puneți pauza la Hobbitul sunteți arestati”
Eu nu cred că am mâncat vreodată pizza așezată cuminte la masa din bucătărie :))
Pizza = living = film
Sau pizza = living = socializare cu prietenii.
Also, eu dacă mănânc singură, mă plictisesc de numa’ să nu mai fac altceva. Mi se pare timp de citit risipit. Am simțit deja suficientă comuniune cu mâncarea și cu ingredientele cât le-am preparat, întins, tăiat, așezat, ne cunoaștem suficient de bine încât să pot citi în timpul ăsta. Știu exact cât și ce mănânc, nu-mi pun extra decât legume dacă e cazul.
Desigur, cu totul altă poveste când e vorba de copii care sunt în plin proces de construire a unei relații sănătoase cu mâncarea.
Buna, dar cu ochii in cărți? Sau desenând?
La noi ecranul nu exista (3ani) dar cărți, desene, colorat – da! Si astea o distrag, trebuie sa ii amintesc sa mănânce…
Recunosc ca si eu mai am probleme la baietel si-i mai dau sa manance cu ecranul in fata unde asculta cantecele sau vede desene cu masini (uneori) si chair cu carticele in fata 🙁 Cum am timp, citesc tot articolul asta ca pare tare interesant :). Tot invatul are si dezvat, o sa perseverez.
Tot nu înțelegeam când povesteai despre comentariile și mesajele pline de ura și frustrare pe care le primeai când dezbăteai anumite teme de educație/creștere a copilului, cum ar fi scaunul obligatoriu in mașina. Asta pana azi, când am făcut “greșeala” sa trimit unei mămici cu copil + obligatoriu desene la masa, link cu textul tau. Ma gandeam ca o ajut, ca de fiecare data se apăra ca, copilul cere și nu ai ce sa-i faci.
Te inteleg și te felicit pentru ceea ce faci. Fiecare își educa copilul cum vrea, dar mulți nu știm granițele și e bine sa recunoaștem dacă greșim, nu sa ii uram pe alții, dar pt ca nu fac la fel ca noi.
?
buna, intreb de cate ori am ocazia?! cum putem scoate tv urile din crese si gradinite, in special la cele de stat. Sunt foarte multe si ce e mai grav ca sunt lasate ore in sir si chiar in timpul mesei.?
hm, cu ajutorul cat mai multor parinti care vor acelasi lucru. Altfel nu vad vreo sansa….
Ce discutii lungi aveam cu parintii mei si ai sotului pe tema asta: “Dar a mancat tit”, imi spuneau!
Cu noi manca fara telefon, cu ei doar cu telefon!
Bine ca a mai crescut si acum mananca singur, nu mai are nevoie de ajutor.
Asta vara in concediu, toti copiii mancau la masa cu ochii in telefon. Chiar ma gandeam ca daca “se taie” intr-o zi internetul, multi copii raman flamanzi pentru ca nu stiu sa manance altfel.
? de-a râsul plânsul ?
????
?️??
„Draga unde e copilul?
-La incarcat!” ? ?
„Stai linistita, e conectat bine, in jumatate de ora va fi gata de somn” ?
…si a mai trecut o zi, vorba cantecului.
Hm, daca stai sa te gandesti bine, nu doar telefonul este un factor ce ii distrage pe copii in timpul mesei. De exemplu, stiu eu o familie in care copilul citeste la masa cand prinde o carte buna, si tot distras este. Asa ca mai variaza motivele pentru care copiii nu petrec timp de „calitate” in timpul mesei cu parintii, nu e doar vina telefonului. Eu zic ca daca vreti sa fie atmosfera linistita la masa, sa interziceti absolut orice activitate ce nu are legatura cu mancatul. Lucru care, din nou, are inpact negativ asupra copilului, caci acesta va trai sub impresia ca nu are voie sa faca nimic, si va cauta sa scape de obsesia parintilor prin doua modalitati: ori va refuza sa mai manance cu voi prin preajma, ori va manca pe fuga, lucru nedorit. In concluzie, nu e doar telefonul factorul negativ, ci si alte lucruri considerate educative in alt context…
Nu este numai telefonul, dar ma indoiesc ca copilul va cauta sa manance prin alte parti. Cel mult va manca si va pleca apoi, dar macar este concentrat la ceea ce mananca. O masa nu tine ore intregi, dupa aceea poate face lucrurile care nu aveau voie la masa. Nu cred ca va ramane “traumatizat” din cauza acestei reguli din familie.
noi mancam si citim, inclusiv adultii ….
mie imi place sa citesc ceva in timp ce mananc, chiar daca e o masa scurta ca si micul dejun (lapte si cereale). am pe masa o revista, un catalog, orice…daca nu am de citit ma uit la instastories. daca nu mananc singura atunci vorbesc cu persoana respectiva.
nu pot sa stau sa mananc ca robotul :))
N-auzi că trebuie să te concentrezi pe mâncare și pe mestecat, apoi pe digestie. N-ai înțeles nimic! 😀
[…] Despre privitul copiilor la televizor în timp ce iau masa a scris Ioana pe blogul ei un articol lung și documentat . […]
Interesant articolu cat despre tableta la copii o simt pe propia piele
Sunt de acord. Noi nu am vrut sa-l lasam cu telefonul in fata dar chiar nu manca nimic fara. Am incercat de mii de ori sa-l luam , sa-l distragem cu vorbe si degeaba. Dar nu cred ca asta duce la obezitate. Am un copil care de 1 an jumate mananca zilnic cu telefonul si e subnutrit, cu 3 kilograme sub medie la 2 ani. Daca nu mananca o zi, slabeste foarte mult deci nu-mi permit fara telefon.
Adina, ca recomandare, poti incerca cu video educative si sa te implici si tu. Gen asa:
https://youtu.be/snUGqgAmz-c
Si poti interveni cu gen ii arati o felie de paine si ii spui „una” cu degetul ridicat.
Ah, si daca timpul iti permite, incearca sa mananci separat. Adica sa mananci tu prima in fata lui. De multe ori ajuta mult sa te vada mancand si va cere sa guste.