Ce le oferim copiilor, fericire instant sau instrumente să-și construiască o viață plină?

Dacă întrebi părinții ce-și doresc pentru copiii lor, probabil aproape toți vor spune că vor să aibă copii fericiți! E normal, nu? Ăsta-i cel mai bun lucru de pe lume, să fii fericit, și ne dorim ce-i mai bun pentru copilul nostru!

Dar știți, nimeni nu poate fi fericit 100% din timp. Iar dacă ne uităm pe studiile asupra emoțiilor și pe rezultatele neuroștiinței, vom afla că oamenii fericiți sunt cei care au relații fericite, se pot adapta ușor la orice situație și știu să depășească un eșec.

Nu vreau să zic prin asta că e ok să ne facem copiii nefericiți intenționat, nici vorbă. Ce vreau să zic este că e ok să ne propunem să-i ajutăm să învețe să fie fericiți în loc să-i facem noi fericiți îngropându-i în lucruri.

Copiii ne cer mereu lucruri. Jucării, dulciuri, timp, atenție, pupici, favoruri. Niciodată nu o să putem să le oferim tot ce ne cer. Unele ne sunt mai la îndemână și sunt, îndrăznesc să spun, mai importante: timpul, atenția, dovezile de iubire din partea ta. Bașca, nu costă nimic!

Altele sunt cele care creează fericirea asta pe care eu o numesc eu instant: oul Kinder, jucăriile nenumărate, datul în mașinușe și în carusel. Sunt și ele importante? Sigur, sunt, dar nu toate. Nu se întâmplă nimic dacă îi explici copilului că nu îi poți lua și napolitana aceea, și jucăria aceea, că nu mai poți plăti sau nu mai vrei să plătești încă o tură de carusel. E un prilej bun să vorbiți despre bani, despre cât de greu se câștigă ei, dar și despre priorități (mai am bani, dar pe ei îi păstrez ca să luăm de mâncare și să plătim benzina, banii pentru parc s-au terminat, înțeleg că ești supărat, și eu aș fi, din păcate însă nu mai putem cheltui bani acum, îmi pare rău).

Se va supăra? Normal. O să-i treacă? Garantat. E important să-i acceptăm supărarea, să rămânem alături de el, să înțeleagă că lacrimile sunt parte din viață și că supărarea trece repede, dacă o lași să se întâmple. Mami e aici și te iubește, iar când vezi asta, nimic nu e chiar atât de rău.

Iar dacă își dorește mult un obiect, îl poate pune pe lista de cadouri pentru ziua lui sau de Crăciun. În felul acesta învață să aștepte și poate va prețui mai mult obiectul cu pricina. În plus, îi crește toleranța la frustrare, și asta e foarte bine, e o aptitudine prețioasă de-a lungul vieții (am explicat aici cum și de ce).

Să avem copii fericiți tot timpul nu se poate și nici nu trebuie să ne propunem asta. Dar se poate să creștem copii care se simt iubiți, care știu să se simtă bine în pielea lor, pot și vor să dăruiască, nu renunță ușor, văd obstacolele ca pe ceva firesc, nu ca pe un capăt de lume, iar atunci când ceva nu le iese, își acceptă supărarea și merg mai departe. În felul acesta le dăm instrumentele necesare pentru a fi fericiți des, în loc să le oferim fericire instant, care durează puțin și este, de fapt, cea mai puțin valoroasă.

Ca să vă dau un exemplu, e diferența între fericirea pe care o simte un copil când îi cumpărați jucăria pe care și-o dorește, dar de care uită în trei minute sau a doua zi, și fericirea pe care o simte un copil când reușește singur primul cântec la chitară sau să facă roata prima oară. O să alerge prin casă bucuros multă vreme, o să arate tuturor ce a reușit el singur să facă, o să povestească despre asta din nou și din nou, pentru că este ceva pentru care a muncit și e ceva ce a reușit singur!

E bine să le oferim prilej pentru tot felul de fericiri, dar cred că cel mai sigur e să îi învățăm să se prețuiască și să prețuiască și pe alții, iar asta îi va ajuta să se bucure de o viață bună. Să știe care le sunt punctele tari, să le accepte pe cele slabe și să lucreze cu ele, să fie onest, să fie generos în relații, să asculte, să nu mintă, să nu se laude, să nu divulge secrete, să încerce mereu să lase orice loc și suflet mai curat decât l-a găsit. Cam asta cred eu că e pachetul de bază pentru o viață plină. 🙂

Cum îl ajutăm să fie așa? Oferindu-i un model bun în noi. Petrecând timp mult cu el, doar cu el, fără ecrane și gadgeturi. Vorbind mult cu el despre emoții, despre oameni și relații. Fiind acolo pentru el orice-ar fi, și când învățătoarea se plânge de el, și când îi e greu la teme.

Sursa foto: copil fericit via Shutterstock.com

Pin It

9 Comments

  • Mihaela spune:

    La 5 ani jumate, cand incerc sa-i explic ca nu mai avem bani de inca o printesa Ana, de inca o Rapunzel, de inca un ponei (mai in gluma, mai in serios, faza cu poneii practic m-a distrus fiindca pe langa cei sub forma de cai au aparut si equestria girls si seaquestria) de care sa ma impiedic prin casa, imi zice sa mai cumpar niste bani..

    • Printesa Urbana spune:

      Un prilej foarte bun sa discutati despre cum se fac banii!

      • Mihaela spune:

        Am inceput sa ii explicam demult, atat cat ne-am priceput si noi si bunicii..nu asta era ideea, sigur va intelege cand va fi pregatita, dar ma amuza de multe ori cum ii functioneaza mintea si ca ei gasesc raspunsuri si justificari, ce-i drept multe nerealiste, la orice, mai ales cand vor sa te convinga de ceva.

        • Printesa Urbana spune:

          daaa, mereu gasesc solutii, ce pacat ca nu se pot si implementa multe dintre ele. 🙂

          • Madalina spune:

            Fii-miu avea mereu senzatia ca bancomatul iti da bani doar asa, pentru ca ii ceri. Si cand i-am zis prima oara ca nu avem bani, a zis ca nu-i nimic, mergem si luam din bancomat, ca ala mereu are bani. Cam dupa 5-6 ocazii de refuz si explicatii despre sursa si destinatia banilor, a inceput sa inteleaga. Acum, inainte sa ceara ceva, intreaba daca am bani.

  • Adriana spune:

    Ai mare dreptate. E are 2 ani si 5 l si am ajuns lla performanta de a intelege ca nu putem cumpara bile toata ziua sau lucruri de care nu avem nevoi, ca banii de pe card se termina si ca in loc sa cumparam cele enumerate ii pastram pentru inghetata sau alte jucarii cu care chiar se joaca sau carti. Sincer am fost foarte surprinsa cand dupa o explicatie de genul s-a dus si a pus la loc in raft ceea ce luase fara sa comenteze. Sper sa o tina tot asa😍

    • Mihaela spune:

      Daa, am obsevat si eu ca dupa o explicatie mai lunga, mai empatica sa zicem (pe care nu poti sa o dai chiar de fiecare data, fie vorba intre noi) intelege si renunta la un lucru in favoarea unei promisiuni pe viitor (o carte, un spectacol, o alta jucarie, ceva dulce, chiar facut in casa, etc. ).
      Dar peste un timp uita si o iei de la capat..si iti servesc niste chestii, de te gandesti ce bine e sa fii copil..

  • Monica spune:

    am rezonat puternic cu articolul asta..mi.am amintit cata bucurie a fost cand Calin a invatat sa faca tumba si cateva zile le a aratat tuturor..esti grozava Ioana!

  • Anca spune:

    Unul dintre articolele mele preferate ever, fără nicio explicație. Multumesc Ioana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *