Cum mi-am deranjat eu copiii sâmbătă dimineața înainte de ora 8

Sâmbătă dimineața, puțin trecut de 7.30, dormeam și eu ca omul, de fapt, ce zic eu, ca omul, dormeam ca mama nedormită de nici nu mai știu câți ani, fericită că n-a mai făcut nici un copil febră, că vecinul de deasupra nu a mai trântit colacul pe veceu la 5.20 dimineața și că vecinii de jos n-au început să se înjure de la 6, ca de obicei. Dormeam ca porcul, ca ursul, ca lemnul, dormeam de nu știam de mine, somn din ăla greu, ca leșinul. Ce bine mai era! Cred! Nu știu sigur, că dormeam de nu știam de capul meu!

Când deodată pac, peste mine, doi copii și o pisică torcătoare, făcând cozonaci pe ciorapii mei, dar călare toți, de nu mai știam dacă-s trează sau încă visez.

Printre chicoteli aud:

– Ne-ai cam deranjat în dimineața asta, mami, data viitoare să ai mai multă grijă! mi-a zis cel mic.
– Ăhă, bine, bună dimineața și ție, i-am răspuns și am încercat să-mi trag plapuma la loc peste cap.

Ăăăă, ia stai oleacă, ce-a zis?

– Stai, mă, cum ai spus? Eu v-am deranjat? EU? Cine călărește pe cine la cine-n pat, chiar acum?
– Păi, mami, noi coloram liniștiți pe covor în sufragerie…

Doamne, la cât s-or fi trezit dacă la 7.30 deja colorau liniștiți?

– Și dintrodată, pac…
– Ce PAC, a căzut ceva?

Să știu dacă e cazul să mimez îngrijorarea sau e ok să mimez doar conversația cu ei, și să continuu să moțăi…

– Nu, mami, dar ne-am adus aminte de tine, explică Ivan. Și Sofia a zis…
– Ce-o face mami singură la ea în pat, săraca? așa am zis, a adăugat Sofia.

Doarme, doarme și ea, săraca, s-o lăsăm să mai doarmă…
– Sigur doarme, a zis Ivan.

Ce băiat deștept!

– Deci s-o trezim, că sigur îi e dor de noi!
Dar uneori are niște idei foarte proaste băiețelul meu deștept.
– Și puf, am venit în mare viteză la tine! a continuat Sofia, mândră de marea ei realizare.
Super, ce să zic…
– Dar e numai vina ta, să știi, a concluzionat Ivan.

Absolut. Mama e întotdeauna de vină, sigur știți, mai ales dacă sunteți mame. Cât de nedrept!

Dar n-au fost ei drăguți, să dea vina pe mine așa subtil? Pe de altă parte, când dă iubirea peste tine așa subit, în timp ce colorezi, trebuie că e una mare… 🙂

Sursa foto: copii în pat cu mama via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4174

2 comentarii

  1. duminica m-a scos prietena mea in parc la 7 dim. 6 ora veche. M-am dus, ce nu face o femeie pt prietena ei? Am plecat tiptil, intors tiptil, dar de cateva ori mi-a trecut prin cap sa ii trezesc pe toti cu intrebari stupide :)))))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *