O cititoare întreabă: La noi TV-ul merge non-stop, crezi că e vreun pericol pentru copil?

Primesc întrebarea aceasta foarte des de la cititori și mă bucur că există această preocupare în rândul părinților tineri.

Părerea mea este că expunerea pe termen lung la TV, chiar și pe fundal, nu ne face bine, nici nouă, nici copiilor. Televizorul care rulează în fundal non-stop mi se pare un bruiaj constant, o sursă de poluare a simțurilor, a minților și a sufletelor noastre, care au atâta nevoie și de liniște, de timp cu sine, de timp de reflectat, de interiorizat, ca să ne putem concentra și auzi pe sine, fără alt zgomot de fond.

Copiii învață enorm în primii ani de viață, absorb tot, iar programele TV, indiferent de canal, conțin o mulțime de mizerii care nu au cum să le facă bine pe termen lung.

Știu de ce ne e teamă să stăm în liniște. Pentru că ne e frică de noi înșine, de griji, de gânduri, ne distragem atenția ascultând știri sau muzică sau orice altceva, și asta e în regulă din când în când, dar nu e în regulă tot timpul.

Avem nevoie de liniște. Creierul nostru are nevoie de pauze.

Copiii noștri au nevoie să ne audă, să audă zgomotele casei, ale naturii, au nevoie să audă liniștea, să nu uite să își audă vocea interioară, cea care îi ajută să exploreze, să înțeleagă lumea, să-i lăsăm să se și plictisească, pentru că atunci mintea lor prinde aripi.

Există și argumente științifice pentru a limita consumul de TV acasă.

Martin L. Kutscher, neurolog pediatru, prezintă (cu studii și analize documentate) în cartea sa, Copiii erei digitale, efectele negative ale timpului petrecut la ecran. Citez mai jos:

S-a descoperit că 39% dintre familiile cu copii mici sau bebeluși stau tot timpul cu televizoarele deschise, copilul aflându-se în cameră pentru mai mult de jumătate din timp. Poate că el nu este capabil să acorde atenție deplină programelor pentru adulți de la televizor, dar ele îl expun unui conținut cât se poate de nepotrivit și, cel mai important lucru, îl distrag pe părinte de la interacțiunea cu propriul său copil. S-a dovedit că prezența televizorului în fundal nu afectează doar numărul interacțiunilor dintre părinți, ci și calitatea lor (Guernsey 2012). Cum îmbogățirea vocabularului copiilor este strâns legată de volumul de timp petrecut de părinți vorbind cu ei, prezența televizorului în fundal poate afecta, din neatenție, dezvoltarea limbajului. În mod asemănător, timpul petrecut de copil pe dispozitivele sale digitale dăunează interacțiunii cu părinții și, ca urmare, afectează cel mai potrivit mod de dezvoltare a limbajului.

Un copil expus în familie la un consum intens de media are, de asemenea, mai puțin timp pentru orele de joacă liberă, care sunt vitale pentru încurajarea creativității și a abilităților de rezolvare a problemelor. Copiii învață prin încercare și greșeală, precum și prin explorarea directă a oamenilor și a obiectelor din jur, într-un mediu plurisenzorial. Legătura pe care simte un copil că o are cu părinții săi și prezența activă a părinților în joaca lui sunt, de asemenea, fundamentale. Potrivit Academiei Americane de Pediatrie, „importanța faptului că părinții își fac timp să se joace cu copilul nu poate fi subliniată îndeajuns” (AAP 2011a). Privitul pasiv la televizor nu poate echivala cu interacțiunea bidirecțională dintre un copil mic și oamenii la care ține și care țin la el.

În plus, familiile cu un consum intens de media petrec mult mai puțin timp citindu-le copiilor lor, iar copiii petrec mai puțin timp citind singuri. Închiderea surselor de distragere a atenției și actul de a-i citi copilului îi stimulează limbajul și capacitățile de gândire. Lasă-l să se culcușească în brațele tale și citiți, râdeți, chiar plângeți împreună. Încearcă să eviți cititul împreună de pe tabletă, altfel te poți trezi că trebuie să faci o mulțime de observații – cum ar fi: „Nu apăsa acolo!” – în loc să vorbiți despre poveste și înțelesurile ei. Ecranele tactile sunt atrăgătoare pentru cei mici, din moment ce au eliminat necesitatea de a folosi cu dexteritate un mouse. Faptul că au devenit mai ușor de folosit s-ar putea să nu fie prea sănătos; oamenii vii sunt cei mai buni educatori.

Pe scurt, consumul media intens în familie poate afecta dezvoltarea copiilor prin reducerea timpului pe care îl rezervă părinții pentru a le vorbi, pentru a le citi și pentru a se juca cu ei, așa cum poate diminua și timpul rezervat pentru joacă liberă și citit.

Care sunt efectele pe termen scurt ale acestor probleme legate de media? Mai multe studii au asociat consumul intens de media cu întârzierile în vorbire, mai ales când copilul se uită singur la ecran. Iarăși, aceste studii nu pot discerne cauza și efectul. Televizorul provoacă întârzierile în vorbire sau ele sunt cele care adeseori duc la postarea copilului de către părinți în fața televizorului, în speranța că se vor rezolva problemele de vorbire? Din studiile actuale nu se pot trage concluziile despre efectele pe termen lung provocate de consumul timpuriu de media, dar ele constituie un motiv foarte serios de îngrijorare.

 

Imagine de Vidmir Raic de la Pixabay

10 Comments

  • M spune:

    Deci asta e boala nationala. De cate ori merg in vizita si intru intr-o casa trebuie sa cer sa stinga TV. Gazdelor nici nu le trece prin cap. Mi se pare o chestie de bun simt.
    Pe la prietenii cu copii e alt model: pornesc TV si parcheaza copii ca sa stam linistiti de povesti. Se uita ciudat cand cer sa-l inchida. Asta inseamna ca copii se vor juca si vor alerga in jurul nostru ceea ce e enervant.

    • Alexa spune:

      Esti exagerata,sincer. Nici eu nu imi uit copii la tv,eu rar ma mai uit dar tu esti mega exagerata. Mergi in padure

  • Eliza spune:

    Sa mai tot citim despre asta zic… Mai ales pentru cei ca mine, care nu au copii încă, si care trebuie sa se educe din timp, pentru ca tehnologia continua sa evolueze. Oricum eu am văzut efectul asupra mea – sunt mult mai liniștită când nu sunt înconjurată de ecrane si zgomot de fundal.

  • De acord! De cand m-am mutat in Bucuresti cu serviciul, am renuntat total la TV. Pot spune ca adorm mai linistit, iar gandurile mele sunt focusate pe ceea ce am de facut.

  • Rodica spune:

    Noi nu avem tv din 2012. Si am un copil de 2 ani care are undeva 20 de cuvinte in vocabular. Si am citit si discutat cu el poate chiar mai mult decit cu primul copil, care la 1 an si 5 luni negocia pe bune cu noi diferite chestii. Asa ca nu as da vina doar pe tv.

  • o femeie spune:

    pe langa impactul in dezvoltarea emotionala, as adauga 2 informatii:
    -f. multa publicitate ce ramane,inconstient si nevoit, in capul nostru
    -pt cine priveste la tv in mod concentrat, o parte a creierului isi scade activitatea (aia de ratzionare) si ramane suficient de activa cea de memorare.

    Asta explica de ce ma ia durerea de hemoroizi si nevoia de asigurare de masina de cate ori mai duc la socri. Nu am masina si nici hemoroizi si nici macar tv.
    Dar am prieteni ce nu digera bine linistea/singuratatea si tv-urile compenseaza asta (da, am vazut 3 tv-uri in casa)…

    • Deea spune:

      Ei bine, eu cunosc o familie cu 2 copii, de 5, respetiv 2 ani, cu TV in fiecare camera, inclusiv in…bucatarie! Copiii aia sunt bombardati non-stop cu mizeriile de la TV si am observat ca au reactii lente sau absente (ranspund cu greutate, comunica foarte greu etc). Cred ca au creierul facut terci.

    • o femeie spune:

      Nu stiu daca reactiile sunt din principal cauza tv-ului, dar cu siguranta ca nu i-a ajutat in dezvoltare. Mai sunt unii si genetici, vezi unii ardeleni care sunt din familie ceva mai lenti 🙂 in contradictie cu moldovianca agitata din mine.
      Dar cu siguranta ca timpul in familie si interactiunile dezvolta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *